Agenda Si Suport Curs - Lucrator in Constructii

AGENDA CURSULUI
DESFASURATORUL CURSULUI
LUCRĂTOR ÎN STRUCTURI PENTRU CONSTRUCȚII

.
1. INTRODUCERE IN MESERIA DE LUCRATOR FINISOR IN CONSTRUCTII
Obiectivele generale:
• capacitatea de a citi si utiliza documente simple
• capacitatea de a utilize limbajul de specialitate
• capacitatea de a identifica si rezolva probleme simple
• capacitatea de a rezolva probleme simple
• capacitatea de a prelucra graphic rezultatele obtinute
1. Comunicare si numeratie
Obiective:
• sa citesca si sa utilizeze documente simple
• sa participle la discutii pe un subiect simplu
• sa elaboreze o prezentare scurta pe un subiect dat
• sa efectueze calcule simple
• sa prelucreze grafic rezultatele obtinute intr-o operatie simpla
Criterii de evaluare:
• selectarea si citirea documentelor simple
• sintetizarea informatiilor obtinute
• construirea unui text de prezentare
• completarea documentelor de specialitate
• trasarea graficelor si a diagramelor simple, precum si corectarea acestora
2. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

Obiective:
• sa stie sa utilizeze componentele sistemului de calcul
• sa stie sa opereze cu fisiere
• sa stie sa proceseze un text si grafica la nivel elementar
• sa stie sa comunice cu ajutorul internetului
• sa stie sa utilizeze editorul de calcul tabular
• cunostintele despre componentele software
• cunostintele despre definirea, clasificarea si operarea cu fisiere
• cunostintele despre crearea, prelucrarea si salvarea unei reprezentari grafice
• cunostintele de utilizare a unui motor de cautare
• conostintele excel
3. Igiena si securitatea muncii

Obiective:
• sa cunoasca factorii de risc si bolile profesionale la locul de munca
• sa aplice regulile de igiena individuala a muncii
• sa cunoasca si sa aplice normele de securitate si sanatate la locul de munca
• sa stie sa acorde primul ajutor in caz de accident
• cunostintele despre factorii de risc si bolile profesionale
• utilizarea echipamentului de lucru
• utilizarea materialelor din trusa de prim ajutor
4. Rezolvarea problemelor
Obiective:
• Sa stie sa identifice probleme simple
• Sa cunoasca procedura de alcatuire si aplicare a unui plan de rezolvare a unei
probleme ;
• Sa stie sa verifice rezultatele obtinute
• cunostintele despre identificarea problemei, alegerea solutiei optime,
intocmirea planului de rezolvare a problemei si aplicarea acestuia.
5. Satisfacerea cerintelor clientului

Obiective:
• sa cunoasca drepturile clientilor
• sa poata raspunde nevoilor clientilor ;
• sa stie sa ofere clientilor servicii corespunzatoare standardelor
• sa cunoasca legislatia in domeniul protectiei consumatorilor ;
• sa cunoasca standardele de calitate
2. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCA

• Cunoasterea şi respectarea regulilor de conduita la locul de munca
6. Dezvoltarea personala in scopul obtinerii performante

Obiective:
• sa stie sa descrie caracteristicile personale implicate in performanta
profesionala
• prezentarea unui CV
7. Lucrul in echipa
Obiective:
• Sa cunoasca pozitia intr-o echipa pe baza activitatilor desfasurate
• Sa stie sa colaboreze cu membrii echipei pentru indeplinirea sarcinilor
• actiunile initiate in grup
8. Organizarea locului de munca

Obiective:
• sa stie sa asigure ordinea si curatenia la alocul de munca
• sa stie sa aplice principiile ergonomice in organizarea locului de munca
• sa stie sa foloseasca instructiuni de lucru pentru indeplinirea sarcinilor
• curatenia la locul de munca
• cunostintele privind utilizarea instructiunilor de lucru
9. Pregatirea pentru integrarea la locul de munca

Obiective:
• Sa stie sa obtina informatii despre locul de munca
• Sa stie sa descrie structura unei organizatii din domeniul professional
• cunostintele despre nivelurile ierarhice
• cunostintele despre sarcinile de lucru
3. NOTIUNI DE CONSTRUCTII
• capacitatea de a recunoaste tipurile de constructii
• capacitatea de a recunoaste materialele de constructii
• capacitatea de a intocmi planuri
• capacitatea de organizare la locul de munca
10. Notiuni generale despre constructii

Obiective:
• sa poata recunoaste tipurile de constructii sa poata sa identifice tipurile de
elemente de constructii
• sa stie sa intocmeasca lista elementelor necesare realizarii constructiilor
• definirea constructiilor
• identificarea tipurilor de constructii
• categoriile de elemente de constructii, definirea acestora si precizarea
tupurilor
11. Materiale de constructii si instalatii

Obiective:
• sa stie sa recunoasca materialele de constructii
• sa stie sa sorteze materialele de constructii
• cunostintele despre materialele de constructii
• respectarea retetelor conform fiselor
12. Planuri pentru constructii

Obiective:
• Sa stie sa utilizeze standardele in intocmirea planurilor
• Sa stie sa interpreteze reprezentarile conventionale
• Sa stie sa intocmeasca planurile
• respectarea criteriilor de standardizare
• capacitatea de interpretare a reprezentarilor conventionale
• executarea planurilor
13. Prelucrarea materialelor

Obiective:
• Sa stie sa organizeze locul de munca
• Sa stie sa pregateasca materialele
• Sa stie sa puna in opera materialele
• sortarea si dozarea componentelor
• prepararea materialelor
• punerea betonului in opera
14. Tencuieli obisnuite driscuite

Obiective:
• sa stie sa organizeze locul de munca
• sa stie sa explice modul de realizare a tencuielilor obisnuite driscuite
• sa stie sa realizeze tencuieli obisnuite driscuite
• principiile care stau la baza organizarii locului de munca
• operatiunile tehnologice care stau la baza realizarii tencuielilor driscuite
15. Zugraveli simple

Obiective:
• sa stie sa explice modul de realizare a zugravelilor simple
• sa stie sa realizeze zugraveli simple
• principiile care stau la baza organizarii locului de munca ;
• operatiunile tehnologice care stau la baza realizarii zugravelilor simple
16. Vopsitorii simple

Obiective:
• sa stie sa explice modul de realizare a vopsitoriilor simple
• sa stie sa realizeze vopsitorii simple
• operatiunile tehnologice care stau la baza realizarii vopsitoriilor simple
17. Placaje de faianta

Obiective:
• sa stie sa explice modul de realizare a placajelor de faianta
• sa stie sa realizeze placaje de faianta
• rincipiile care stau la baza organizarii locului de munca
• operatiunile tehnologice care stau la baza realizarii placajelor de faianta
18. Pardoseli din gresie

Obiective:
• sa stie sa explice modul de realizare a pardoselilor din gresie
• sa stie sa realizeze pardoselilor din gresie
• operatiunile tehnologice care stau la baza realizarii pardoselilor din gresie
Competențe orientative obținute după absolvirea cursului:

• Comunicare şi numeraţie; Comunicare în limba modernă
• Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei;
• Dezvoltarea personală în scopul obţinerii performanţei;
• Igiena şi securitatea muncii;
• Lucrul în echipă;
• Organizarea locului de muncă;
• Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă;
• Tranziţia de la şcoală la locul de muncă;
• Rezolvarea de probleme;
• Satisfacerea cerinţelor clienţilor;
• Noţiuni generale despre construcţii;
• Materiale de construcţii;
• Planuri pentru construcţii;
• Prelucrarea materialelor;
• Săpături şi sprijiniri;
• Cofraje din lemn;
• Lucrări simple de armare;
• Lucrări de betoane;
• Zidarii simple de cărămidă;
• Tencuieli obişnuite drişcuite.
* Competențele obținute pot varia, în funcție de acreditarea deținută de către fiecare
dintre Prestatorii acreditați în condițiile legii.
Prestatorul va stabili impreuna cu Beneficiarul structura curriculei si distributia pe temele
de interes, identificate ca nevoi de formare, astfel incat tematica sa se plieze pe numarul
de ore alocat cursului.
Prestatorul va asigura metodologia de desfasurare a programelor de formare profesionala
si curricula, ce va cuprinde/aborda module/subiecte/teme ce vor aborda temele secundare
si temele orizontale.
SUPORT DE CURS
LUCRATOR IN CONSTRUCTII
A. NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCȚII SI PĂRȚILE

LOR COMPONENTE
Prin clădiri se inteleg construcțiile cu unul sau mai multe nivele, care cuprind
spatii impartite in incaperi cu anumite destinații.
Lucrările prin care se realizează construcțiile sunt, in general, lucrări de
zidărie.
După scopul pentru care au fost construite, construcțiile se impart in:
- clădiri de locuit (locuințe individuale, blocuri de locuințe etc.);
- clădiri social-culturale, administrative pentru transport si sport (crese,
spitale, cămine culturale, scoli, teatre, sedii pentru instituții., săli pentru
sporturi, gări etc.);
clădiri industriale (uzine, fabrici, ateliere, depozite, birouri, etc.);
- clădiri agricole (silozuri, magazii, remize, ateliere pentru utilaj agricol,
adăposturi pentru animale etc.).
• >4
Paștii
Fig. 1. Împărțirea unei clădiri pe inaltime
Tehnologia meseriei - 1
. tsaai
"W .. ... III! TOI
Al. împărțirea clădirilor pe inaltime si in plan orizontal
Al.l - împărțirea clădirilor pe inaltime

După poziția pe care o ocupa pe inaltime, fiecare nivel a unei clădiri poarta
denumiri diferite si anume:
- subsolul, format din incaperi care au pardoseala sub nivelul terenului; când
subsolul se folosește numai pentru depozitare, se numește pivnița;
- parterul, format din incaperi care au pardoseala la nivelul terenului sau
cateva trepte deasupra acestuia;
- etajele, situate deasupra parterului (etajele I, II, LII, etc.). Peste ultimul etaj,
este situat podul care cuprinde spațiul dintre planseul ultimului etaj si
acoperiș (fig. 1);
A 1.2 - împărțirea clădirilor in plan orizontal

Fiecare nivel al clădirii este impartit in incaperi (camere) care poarta diferite
denumiri, după destinația care li se da. De exemplu in clădirile de locuit exista
dormitoare, camere de zi, bucătării, cămări, bai, etc. In clădirile industriale exista
incaperi pentru producție, depozite, birouri, etc.
In clădirile de locuit, o grupa de incaperi care servește pentru o singura familie se
numește apartament (locuința).
B. LUCRĂRI SI ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE
B. l. Lucrări de construcție
Pentru construirea clădirilor este necesar sa se execute o serie de lucrări care

se impart in următoarele categorii:
Bl.l. Lucrări pentru realizarea clădirii “de roșu” sau “de gri”
Aceste lucrări au ca scop executarea elementele principale ale construcției care
alcătuiesc structura clădirilor, adica: fundațiile, pereții, planseele, scările si
acoperișul; denumirea lucrărilor “de roșu” vine de la culoarea roșie a zidăriei de
cărămidă netencuita, iar denumirea “de gri” de la culoarea gri a betonului,
panourilor mari sau a altor prefabricate din care se executa pereții.
Cele mai importante lucrări care se executa pentru realizarea elementelor
principale de construcție sunt următoarele:
lucrări de terasamente pentru fundații (săpături de pamant, umpluturi,
nivelări etc.), la care iau parte săpători, dulgheri si mecanici de utilaje
pentru terasamente;
- lucrări de beton si beton armat (fundații, schele portante, pereți, plansee
etc.), la care iau parte betonistii sau zidarii, mecanicii de utilaje de preparat
si transportat beton pe șantier si dulgheri pentru executarea cofrajelor;
- lucrări de zidărie (de cărămidă, de blocuri mici sau mari, de placi
prefabricate, de zidărie mixta etc.), la care iau parte zidarii si mecanicii de
utilaje pentru preparat si transportat mortare so betoane;
lucrări de montaj a prefabricatelor (stâlpi, grinzi, panouri de pereți, fasii
sau panouri de planseu etc.), la care iau parte montatorii de prefabricate
sau zidarii care s-au specializat in astfel de lucrări si mecanicii de macarale;
- lucrări de dulgherie (cofraje, schele portante, pereți si plansee de lemn,
acoperișuri etc.) la care iau parte dulgherii si mecanicii de utilaje de ridicat.
B1.2. Lucrări de finisaj

Aceste lucrări finalizează execuția clădirilor prin tencuieli, pardoseli, spoieli,
zugrăveli, vopsitorii si tapete.
Bl. 3. Lucrări de izolații

Scopul izolațiilor este acela de a apara contra pătrunderii prin pereți si plansee a
umezelii, zgomotelor, frigului si căldurii excesive din exterior.
Bl.4. Lucrări de instalații

Permit o folosire buna a clădirilor, cum sunt instalațiile electrice, de apa,
incalzire, ventilație etc.
Bl. 5. Lucrări de instalații tehnologice si de montaj ale utilajelor de producție

Aceste lucrări se executa la clădirile industriale.
C. ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE
C 1.1. Fundația, este elementul de cosntructie care suporta greutatea clădirii,

adica preia încărcările de la pereții exteriori si interiori sau de la stâlpii clădirii,
adica preia incarcarile de la pereții exteriori si interiori sau de la stâlpii clădirii si
le transmite terenului pe care este așezata construcția. Acest teren se numește teren
de fundație, iar suprafața fundului fundației se numește talpa fundației. Fundațiile
se executa din beton simplu sau beton armat. Forma si dimensiunile lor depind de
natura terenului si de greutatea pe care trebuie sa o suporte.
C 1.2. Pereții. Se numesc pereți elementele de construcție așezate vertical, care

sunt destinate sa separe încăperile unei clădiri unele de altele si de exterior, sa
susțină planseele dintre niveluri, terasa sau acoperișul si sa transmită la fundație
greutatea lor proprie si a celorlalte elemente pe care le susțin etc.
Din punct de vedere a poziției pe care o ocupa intr-o clădire, se deosebesc pereți
interiori si pereți exteriori:
- pereții exteriori au rolul de a inchide clădirea pe conturul ei si de a-i apara
interiorul de intemperii;
- pereții interiori au rolul de a desparți Încăperile intre ele.
Din punct de vedere al destinației, se deosebesc pereți de rezistenta (portanti)
si pereți despărțitori (neportanti). Atât pereții interiori cat si cei exteriori
pot fi de doua categorii:
- pereți portanti (de rezistenta, de sustinerem purtători), care preiau
incarcarile date de alte elemente de cosntructie, cum sunt greutatea pereților
de la etajele superioare, greutatea si incarcarea planseelor si a acoperișului;
- pereții neportanti, care nu primesc incarcari ci sunt susținuți de alte
elemente de construcție.
Când pereții interiori sau exteriori neportanti sunt executați din zidărie sau alte
materiale intre stâlpii scheletului de beton armat, ei se nuemsc pereți de umplutura.
Pereții exteriori care se montează din panouri mari, rezemate pe plansee se
numesc pereți portanti respectiv pereți cortina.
Pereții interiori neportanti se mai numesc si pereți despărțitori, deoarece
servesc numai la despărțirea Încăperilor si se pot sprijini pe grinzile scheletului
clădirii, pe nervurile planseelor sau direct pe placa acestora.
Pereții, portanti se executa din zidărie de cărămidă sau din blocuri mici de
beton, din zidărie mixta de cărămidă si beton, din beton turnat in cofraje sau din
panouri mari prefabricate.
Pereții despărțitori se executa din materiale ușoare: zidărie de cărămidă plina
sau găurită cu grosimea de '/+ sau % cărămidă, blocuri mici de beton ușor, placi de
ipsos sau panouri prefabricate din materiale etc.
In pereții exteriori si interiori - portanti si neportanti despărțitori - se prevăd
golurile necesare pentru tamplarie (usi si ferestre). Pentru susținerea zidăriei de
deasupra golurilor, se montează grinzisoare de lemn, otel sau beton armat numite
buiandrugi sau se executa arce din zidărie de cărămidă.
Pentru fixarea tamplariei in golurile prevăzute in zidaria pereților, se montează
ghermele si prasnuri de lemn.
In scopul Îndepărtării fumului si a gazelor provenite din arderea diferitilor
combustibili in sobele de incalzit, precum si pentru asigurarea aerisirii (ventilării)
încăperilor, se executa coșuri de fum si coșuri de ventilație, fie in
grosimea pereților, daca aceștia sunt executați din zidărie groasa, fie alaturi de
pereți, in cazul in care aceștia (pereții despărțitori) nu au grosime suficienta.
C 1.3. Scheletul de rezistenta (portant, de susținere). Sistemul de rezistenta

care susține greutatea unei construcții impreuna cu toate încărcările ce se aplica pe
ea si prin intermediul caruia acestea se transmit la fundație, se numește schelet de
rezistenta. Acesta este alcătuit din stâlpi legați intre ei cu grinzi care susțin
planseele si poate fi executat din beton armat, otel sau lemn.
Scheletul din beton armat - stâlpi si grinzi formând cadre - poate fi turnat in
cofraje (monolit) sau paote fi montat din elemente prefabricate. Intre cadre se
executa pereți de umplutura sau pereți despărțitori.
Scheletul metalic consta tot din stâlpi si grinzi formând cadre, care sunt
executate din piese de otel avand diverse profile legate intre ele cu nituri, butoane
sau prin sudura.
Scheletul din lemn este format din stâlpi (popi), o grinda orizontala- cosoroaba,
care leaga stâlpii de lemn de partea tor superioara si care susține planseul de lemn
sau acoperișul. Cadrele formate din stâlpi, talpa si cosoroaba se intaresc spre a nu
se deforma, cu piese înclinate numite contrafise sau contravantuiri. Piesele
scheletului de lemn se imbina la locurile unde se intalnesc prin imbinari executate
in diferite moduri si se fixeaza cu butoane, cuie sau scoabe.
In general, pentru cheletul de rezistenta se folosește lemn de brad sau de stejar,
cioplit sau ecarisat.
Clădirile cu schelet din lemn se executa din ce in ce mai rar, deoarece execuția
lor nu este economica si cu acest schelet nu se pot realiza clădiri cu mai multe
niveluri. Astfel de clădiri cu schelet sin lemn se folosesc pentru construirea
barăcilor necesare pentru șantierele de construcții (birouri, magazii, dormitoare
etc.)
C. 1.4. Plansee sunt elemente de construcție care se executa deasupra

fiecărui nivel al clădirii, avand rolul de a susține pardoseala si încărcările utile din
diferite incaperi (oameni, mobile, mașini etc.), planseele se reazama pe pereții
portanti sau pe grinzile scheletului de rezistenta. Ele se pot realiza din beton armat
monolit sau prefabricat, grinzi metalice sau din lemn si uneori din bolti de
cărămidă.
Planseele din beton armat pot fi alcătuite fie numai dintr-o placa plana, fie
dintr-o placa cu grinzi, nervuri sau grinzi si nervuri (grinzi cu dimensiuni reduse).
Ele pot fi marcate in doua moduri: din beton armat turnat pe toc in cofraje
(monolit), odata cu turnarea scheletului de beton armat si din fasii sau panouri mari
prefabricate din beton armat sau precomprimat, montate pe elemente portante.
Planseele metalice se executa din grinzi din otel profilat, așezate distantat si
rezemate pe elementele de susținere (zidurile sau grinzile scheletului). In spațiul
w
l'lllll ... . "III! II If!
dintre grinzile metalice, ca elemente de susținere se pot folosi: placi de beton armat
turnate in cofraje, placi prefabricate din beton armat, corpuri de umplutura
ceramice sau de beton, boltisoare executate din zidărie de cărămidă sau de beton
etc.
Planseele din lemn sunt alcătuite din grinzi de lemn ale căror capete reazama
pe elemente portante (ziduri de cărămidă sau de blocuri mici). Peste grinzi se
montează pardoseala din dușumele simple, din parchet bătut pe dușumea oarba etc.
Intre grinzi se executa o umplutura de moloz sau nisip uscat pe o astereala de
scândura pe sipet bătute in cuie pe laturile grinzilor. Sub grinzi se executa tavanul
de tencuiala pe sipci si trestie sau plasa de rabit, din scânduri geluite si profilate
etc. Planseele de lemn se executa din ce in ce mai rar si numai la case de locuit,
construcții agrozootehnice si altele de mica importanta.
C. 1.5 Scările sunt elemente de cosntructie pe care se circula intre nivelurile

clădirilor (scări interioare) si intre nivelul terenului si parterul clădirilor (scări
exterioare).
Scările sunt: alcătuite din trepte, contratrepte si podește, avand balustrada cu
mana curenta. Scările interioare se executa din beton armat monolit, din
prefabricate din beton armat si uneori din lemn sau metal; cele exterioare se executa
din beton simplu, zidărie de cărămidă, beton armat monolit sau prefabricate din
beton armat.
Fig. 2. Elementele componente ale unei scări:

I treapta; 2 contratreapta; 3 - podest; 4 balustrada; 5 - mana curenta.
C. 1.6. Acoperișurile sunt elemente de construcții așezate peste planseul
ultimului etaj, avand ca scop sa apere clădirea de acțiunea intemperiilor (ploaie,
zapada, vânt, etc.) si sa constituie spațiul pentru pod.
Acoperișul este alcătuit din șarpanta care constituie un schelet portant si din
invelitoare.
Șarpanta acoperișului poate fi executata din piese de lemn, piese de otel sau
din prefabricate de beton armat. Ea este formata in general din ferme. In figura de
mai sus este aratata o șarpanta din lemn pe ferme precum si denumirile pieselor
componente. Intre ferme se asaza pane, peste care se montează căpriorii. La
acoperișurile din lemn, pe căpriori, se bat in cuie scânduri formând astereala, peste
care se asaza invelitoarea.
Invelitoarea. se executa in materiale rezistente la acțiunea intemperiilor (carton
asfaltat, placi de azbociment, țigle, olane, tabla, etc.).
Cea mai simpla invelitoare este cea din carton asfaltat prins in cuie pe astereala
din scândura. Uneori, peste primul strat de carton se lipește cu bitum cald un al
doilea strat; spre anu fi luat de vânt, cartonul asfaltat se fixeaza cu sipci.
La acoperișurile clădirilor industriale, invelitoarea de carton asfaltat se aplica
direct pe plăcile de beton armat așezate intre ferme de pane.
Fig. 3. Elementele șarpantei:

1 - coarda; 2 -pop; 3 - arbalefier; 4 - contrafisa: 5 - coama; 6 - pana; 7 - căprior
Invelitoarea cea mai ușoara, dar care este suficient de rezistenta, este aceea din
placi de azbociment plane sau ondulate așezate pe sipci.
Cele mai rezistente invelitori pentru casele de locuit sunt cele din țigle sau
olane. Invelitoarea in țigla se poate executa fara astereala, tglele asezandu-se direct
pe sipci bătute pe căpriori.
• tSHiZ:
La unele construcții agricole, invelitorile se executa si din sita, șindrila, paie

etc.
Porțiunea de acoperiș care iese in afara fațadei se numește streasina si are rolul
de a apara fațada clădirii de scurgerea apei de ploaie de pe invelitoare. Apa se aduna
in jgheaburi din tabla montate la marginea streasinilor, apoi se scurge prin
burlanele din tabla pana la trotuar de unde este preluata de rigole sau de rețeaua de
canalizare.
Pentru isirea din pod pe acoperiș, in scopul luminării podului, se lașa goluri, in
care se montează tabachere alcătuite din rame cu caoac prevăzute cu geam. La
acoperișurile cu țigla se executa lucarne din lemn prevăzute cu ferestre.
C. 1.7. Terasele înlocuiesc acoperișul tip șarpanta in cazul in care clădirea nu

are nevoie de pod. In acest caz planseul peste ultimul etaj este amenajat ca terasa
protejata cu izolații hidrofuge, termice si fonice, precum si cu pardoseala din placi
mozaic. In majoritatea cazurilor, blocurile de locuințe si clairile social-culturale,
administrative si pentru sport, cat si cele industriale sunt prevăzute cu terase in loc
de acoperiș.
D. LUCRĂRI DE FINISAJ
Cele mai importante lucrări care finalizează clădirile executate “de roșu” sau
“de gri”, alcătuite din elementele principale aratate mai sus sunt următoarele:
D. l. Lucrările de tamplarie
Prin lucrări de tamplarie se inteleg ușile si ferestrele, care pot avea dimensiuni
si forme diferite, ele executandu-se pe toc.
Ferestrele sunt prevăzute cu cercevele de lemn sau metal la care se montează
geamurile si sunt general duble, adica cu doua rânduri de cercevele; ele se pot
prevedea afara cu obloane sau rulouri. Ușile pot fi simple sau duble si de asemenea
pot fi executate din lemn sau metal.
D. 2. Lucrări de tencuieli si placaje

Sunt lucrări cares e executa la interiorul si exteriorul clădirilor la care pereții
se imbraca cu tencuieli sau placaje iar tavanele cu tencuieli; uneori, pereții se
executa din cărămidă aparenta, eliminanu-se tencuiala sau placarea.
Pereții ai căror fete trebuie sa fie rezistenti la uzura se imbraca in placaje de
marmura, piatra, mozaic, gresie, faianța, etc. In bai, bucătării, W.C.-uri etc. Unde
pereții trebuie sa se spele ușor, se executa placaje de faianța, sticla,material plastic
ori vopsitorii in ulei.
La pereții interiori se pot executa si imbracaminti de lemn decorativ denumite
lambriuri.
La exterior, partea inferioara a fațadelor (soclu) se imbraca cu tencuieli
rezistente (din mortar de ciment i praf de piatra sau mozaic etc.) ori cu placaje
(piatra, marmura, etc.).
Fațadele clădirilor se tencuiesc sau se placheaza cu cărămidă, placi de piatra
etc. In jurul ferestrelor se executa uneori profiluri ornamentale, numite
ancadramente; la partea de jos, ferestrele au spre exterior un solbanc. Sub streasina
se pot executa profiluri de la linia fațadei, alcătuind impreuna comisa.
D. 3. Pardoselile
Sunt lucrări executate pe plansee si au menirea de a permite circulația
persoanelor. Ele se executa in diferite materiale, potrivit cu destinația incaperilor
si cu modul de circulație.
Pardoselile rigide se executa din beton, mozaic sau placi diverse de mozaic,
gresie ori marmura.
Pardoselile din lemn sunt alcătuite din dușumele, parchete sau calupuri din
lemn tare.
Pardoselile speciale se executa din linoleum, xilolit, covoare din materiale
palstice, etc.
D.4. Vopsitorii, zugrăveli si tapete

Tamplaria si uneori pereții tencuiti se vopsesc in culori de ulei sau de materiale
sintetice. De obicei, pereții tencuiti se spoiesc cu lapte de var sau se zugrăvesc cu
vopsele de apa, huma si clei, iar uneori pe ei se lipesc tapete de hârtie.
D. 5. Sobele
Se executa din cărămidă sau placi de teracota si se folosesc la incalzirea
camerelor.
E. LUCRĂRI DE IZOLAȚII
Sunt de trei categorii:

E. l. Izolațiile hidrofuge care au scopul de a apara clădirea impotriva acțiunii
distrugătoare a umezelii;
E. 2. Izolații termice protejează clădirea impotriva pătrunderii frigului sau a
căldurii excesive din exterior prin pereți sau prin planseul peste ultimul etaj.
E. 3. Izolații fonice au rolul de a impiedica pătrunderea zgomotului dintr-o
incapere in alta sau de la exterior spre interior.
F. LUCRĂRI DE INSTALAȚII INTERIOARE
O clădire ca sa fie funcționabila necesita si diferite lucrări de instalații, care sa

permită o buna folosire a clădirii precum si obținerea unui confort cat mai mare.
F. l. Instalații sanitare au ca scop alimentarea cu apa a clairii (aduceerea apei
la lavoare, bai, etc) si canalizare (scurgerea apelor intrebuintate).
F. 2. Instalațiile electrice sunt destinate iluminatului clădirilor, funcționarii
motoarelor, mașinilor, etc. In aceasta grupa se mai cuprind instalațiile de sonerie,
telefon, radio, televizor, precum si posturile de transformare.
F. 3. Instalațiile de incalzire centrala servesc la incalzirea clădirilor prin
radiatoare. Acestea funcționează fie cu apa calda, abur sau aer cald, fie cu energie
electrica.
F.4. Instalațiile de gaze se folosesc la ducerea gazului pentru incalzirea sobelor,
alimentarea instalațiilor de incalzire centrala etc.
F.5. Ascensoarele servesc la circulația intre etaje pentru persoane sau materiale
(pentru greutati).
F. 6. Crematoriile sau arzatoarle de gunoi sunt folosite la arderea gunoaielor
menajere de la apartamente.
G. SISTEMELE DE CONSTRUCȚII ALE CLĂDIRILOR
La executarea clairilor de locuit, social-culturale, administrative si industriale

se aplica diverse sisteme de construcție si anume sistemele de construcții portante
(de susținere, de rezistenta).
Având posibilitatea de a se alege sistemul de construcție, se permite si gasirea
unor soluții de rganizare a lucrărilor si a unor metode de munca prin care sa se
asigure durata cea mai scurta de execuție a lucrărilor si calitatea cea mai buna.
G. l. Sistemul de construcție “pe ziduri portante”

Caracteristica acestui sistem consta in orientarea zidurilor portante, ceea ce
duce la următoarele variante ale sistemului:
- ziduri portante longitudinale a, b, c (fig. 4) la care zidurile exterioare
longitudinale si zidurile mediane longitudinale fiind portante, fâșiile de
planseu sau planseele intregi se aseaza pe direcție perpendiculara pe aceste
ziduri, pe care se reazama;
- ziduri portante transversale 1 - 6 (fig.4) in care caz zidurile exteioare
longituinale sunt neportante si au numai rolul de a izola clădirea termic si
fonic de mediul exterior, iar zidurile mediane longitudinale, de aemenea,
au numai rolul de pereți despărțitori; faiile de planseu sau planseele intregi
se aseaza pe direcția perpendiculara pe zidurile transversale, pe care se
reazama;
iO - Tehnologia meseriei
r •
•?i ■> i rF î ! i
i i . J|
§
“4
Ini . A"
J
1 e .J ;
j 'fvl
, ’C
! "■ ’ 1
? U■
Ti !i
:
■i .
- -7
as 4 5
Fig. 4. împărțirea unei clădiri in plan orizontal
Fig. 5. Clădire cu schelet de beton armat sau

metalic
l - fundații; 2 - stâlpi interiori; 3 - stâlpi
exteriori: 4 grinzi; 5 ..................... grinzi
principale; 6 — grinzi de planseu; 7 - pereți
exteriori de umplutura: 8 - pereți despărțitori
așezați pe planseu
awi;;.
- zidurile portante pe ambele direcții la care incaperile se formează intre
zidurile portante longitudinale si cele transversale; fâșiile de planseu pot fi
așezate pe oricare din cele doua direcții, iar planseele Întregi pot fi
rezemate pe toate laturile, deoarece pe ambele direcții zidurile sunt
portante;
- ziduri transversale si ziduri mediane longitudinale portante, in care caz
zidurile longitudinale exterioare sunt portante si au numai rolul de a izola
clădirea termic si fonic de mediul exterior; fâșiile de planseu se aseaza pe
direcția longitudinala, rezemand pe zidurile portante transversale,iar
planseele intregi pot fi așezate pe trei ziduri portante.
La clădirile cu inaltimea pana la 5 niveluri, zidurile portante pot fi executate
dine zidărie de cărămidă, din blocuri mici ceramice sau din beton.
La clădirile cu mai mult de 5 niveluri, pereții portanti se executa din beton
turnat in cofraje de inventar alunecătoare (glisante) ori din panouri prefabricate.
G. 2. Sistemul de construcție “pe schelet de beton armat”
Structura portanta a clădirii in acest sistem se compune din stâlpi, grinzi si
plansee. Sistemul se numește “pe cadre de beton armat”. El se aplica la clădirile
care au mai mult de 5 niveluri.
Stâlpii, grinzile si planseele pot fi executate fie monolit, adica executate pe loc
in cofraje de inventar, fie din elemente prefabricate, care se montează si se imbina
la șantier.
Elementele prefabricate pot fi: stâlpi, grinzi sau cadre intregi si fasii sau
panouri de planseu.
Intre cadre, pereții se executa din zidărie de cărămidă, blocuri ceramice, beton
ușor, precum si din panouri mari. Pereții despărțitori se pot executa din placi de
ipsos, beton ușor, placi fibrolemnoase etc.
Aceeași structura se poate executa “pe schelet metalic”, in care caz cadrele
(stâlpii si grinzile), uneori si planseele, sunt alcătuite din elemente metalice.
G. 3. Sistemul de construcție “din panouri mari”

Este unul din cele mai folosite sisteme de execuție a clădirilor de locuit.
Panourile mari se prefabrica pe cale industriala, iar transportul, ridicarea si
montarea lor se executa mecanizat.
Deoarece panourile mari de pereți au dimensiunile unei camere, alcătuirea
incaperilor se face ușor prin îmbinarea panourilor de pereți exteriori cu cele de
pereți interiori.
Pereții portanti din panouri mari se montează in doua variante:
- pereții portanti pe ambele direcții, când toti pereții interiori si exteriori fiind
portanti, fâșiile de planseu pot fi așezate pe orice direcție, rezemand pe
oricare perete, iar panourile mari de planseu pot rezema pe 4 pereți;
pereți transversali si pereți mediani-portanti, in care caz pereții exteriori
sunt neportanti; fâșiile de planseu reazama pe pereții transversali, iar
panourile mari de planseu pot rezema pe pereții transversali si pe peretele
median.
G.4. Sistemul de construcție “din elemente spațiale prefabricate”
Elementul spațial poate fi o camera, o camera cu anexe, doua camere, un grup
sanitar (baie, WC) etc. Acest sistem prezintă avantajul de a scurta cel mai mult
durata lucrărilor pe șantier, deoarece elementele spațiale se prefabrica in fabrici
prin module industriale si sunt aduse si montate pe șantier, gata finisate. In modul
acesta, se realizează un grad de mecanizare inalt si in același timp se reduce
consumul de materiale si prețul de cost al clădirilor. Acest sistem de construcție a
inceput sa se aplice din ce in ce mai mult.
G.5. Sistemul de construcție «cu etaje ridicate»

Potrivit acestui sistem, intai se montează
stâlpii prefabricați din beton armat sau metal,
iar apoi la parter se executa din beton armat
toate planseele clădirii suprapuse in pachete
(intre ele se aseaza hârtie, nisip etc. care
împiedica lipirea planseelor unul de altul). Pe
planseul superior se executa terasa sau Fig. 6, Clădire executata din panouri mari
acoperișul, după care, cu ajutorul unor vinciuri din beton
(prese) hidraulice montate pe capul stâlpilor,
planseul este ridicat la nivelul necesar. Planseele au găuri cu gulere metalice care
permit atat lunecarea lor de-a lungul stâlpilor cat si fixarea lor de stâlpi. Pe
planseul următor se montează pereții din panouri, pardoselile, tamplaria si se
executa finisajele, după care planseul cu etajul finisat se ridica la nivelul necesar.
In același mod se procedează cu toate planseele, respectiv cu toate etajele,
montandu-se si toate instalațiile necesare.
Avantajele principale oferite de folosirea acestui sistem, sunt următoarele: se
lucrează la nivelul solului, se elimina cofrajele, eșafodajele si schelele, precum si
utilajele grele de ridicat care ocupa spatii mari, iar durata execuției se reduce
simțitor.
Bibliografie:
Cartea zidarului;
Culegere de standarde de desen tehnic, autori: E. Diaconescu si Al.
Constantinescu
Desen de construcții si instalații, autori: Veronica Florea, Delia Prundeanu si
Radu Margineanu
întrebări
1. Care este lucrarea de baza prin care se realizează o construcție ?
2. După scopul pe care il au cate tipuri de construcții cunoașteți?
3. După poziția pe inaltime a etajelor, care sunt denumirile acestora?
4. Care sunt elementele din care se compune o construcție?
5. Ce se intelege printr-o clădire “pe roșu” sau “pe gri”?
6. Ce lucrări se executa pentru realizarea elementelor principale ale unei
construcții?
7. Cine executa lucrările de zidărie si tencuieli?
8. Care sunt lucrările de finisaje care se executa la o construcție?
9. Din punct de vedere a poziției pe care o ocupa intr-o clădire, ce tipuri de
pereți se deosebesc?
10. După destinația pe care o au, ce tipuri de pereți cunoașteți?
11. Ce rol au pereții exteriori? Dar cei interiori ?
12. Ce rol au pereții portanti ? Dar cei neportanti ?
13. Cum se numește un perete executat intre doi stâlpi din beton armat ?
14. Care sunt materialele din care se executa pereții?
15. Pentru ce sunt lasate golurile in pereți?
16. Ce element de rezistenta se montează deasupra tocului de usa sau fereastra
pentru a fi susținuta, zidaria?
17. Prin ce se fixeaza tocurile de usi si ferestre in golurile din pereți?
18. Care este rolul scheletului de rezistenta la o cosntructie?
19. Ce rol are cărămidă aparenta?
20. Ce rol au placajele din faianța, sticla, material plastic ori vopsitorii in ulei?
21. De cate feluri sunt izolațiile si care este rolul lor?
22. Ce se intelege prin cotarea unui desen?
MODI I 2:
M A I FRI AI .E Di ( OASTRl ( I II
A. MATERIALE I J1 UZATE LA LUCRĂRILE DE ZIDĂRIE
SI TI N<TII I I
A. l. Agregate naturale pentru mortare si betoane

Agregatele naturale sunt acele materiale care impreuna cu lianții (var, ciment,
etc.) si cu apti. prin omogenizare, dau naștere la mortare si betoane.
Principalele agregate naturale utilizate la prepararea mortarelor si betoanelor
sunt nisipul, pietrișul si balastul după ce, in prealabil, au fost trecute printr-un
proces de concasare-spalare si sortate.
Jn urma sortării agregatelor, si in funcție de granulatia acestora, se obțin
următoarele sorturi:
• - sort 0 ........ 3 mm (nisip);
sort?...... 7 mm (margaritar);
sort 7 .... 15 mm;
- sort 30 70 mm;
balast 0.2 • 70 mm.
Agregatele se obțin prin excavare sau dragare din cariere, râuri, lacuri, mari
etc.
Datorita conținutului de săruri, nisipul mare se utilizează in construcții numai
cu aviz de laborator.
Agregatele pentru construcții trebuie sa îndeplinească următoarele condiții;
s;i fie curat, sa nu conțină argila sau resturi organice. Nisipul care lașa urme
dc impurități după frecarea intre palme se va spala înainte de a fi introdus
in opera; ,
f-li’. /. "l-'ixiira"perilt'ii nuisurmcci \t titanul ui cipriotelor
sa provină din roci rezistente deci sa
tic aspru la pipiul iar la frecarea intre
degete sa scârțâie;
granulele trebuie sa a.iba o forma rotunjită pentru a se asigura prepararea si

turnarea ușoara a betoanelor.
Depozitarea agregatelor m șantier sc face pe platforme plane, bine curatate si
cu o ușoara panta ce permute scurgerea apelor. Ele sunt așezate fie sub
forma de volume geometrice regulate denumite figuri de agregate (fig. 1), fie in
silozuri din scânduri. Intr-o figura de agregate cu baza de 1 mp si inaltimea de 1,20
- 1,30 m se poate depozita o cantitate de 1,00 - 1,20 mc nisip.
In general agregatele se masoara prin calcularea volumului “la figura”, “la
siloz”, “la autocamion” sau “la vagon”. Un autocamion de trei tone conține circa 2
mc iar un vagon de 10 t conține circa 6 mc agregat.
Balastul este amestecul natural de nisip si pietriș, componenta granulatiei fiind
variabila. Balastul de buna calitate conține granule intre 0,2 - 7 mm in proporție de
1/3 din cantitatea totala iar marimea granulelor sa nu depaseasca 70 mm.
La prepararea betoanelor simple se folosesc agregate cu granulatia pana la 30
mm. Pentru betoane armate se utilizează agregate cu granulatia pana la 15 mm.
A. 2. PI ATRA NATURALA PENTRU CONSTRUCȚII
A. 2.1. Piatra neprelucrata

Este piatra ce se folosește asa cum se gaseste in natura, este o piatra bruta, avand
fonna unor blocuri neregulate ce nu au suferit operații de prelucrare speciala. Ea se
utilizează la executarea zidăriilor.
A. 2.2. Piatra prelucrata (fasonata)

Este piatra care inainte de a fi folosita se utilizează sub forma de moloane, care
sunt blocuri de piatra avand fata văzută cioplita din gros sau lucrata fin in diferite
moduri, iar fetele laterale sunt cioplite sau lucrate la echer pe o adâncime de 3 - 7
cm.
Piatra prelucrata se folosește la executarea zidăriei sub următoarele forme:
- boltari, care sunt blocuri de piatra fasonate după forma bolților sau arcelor
in care urmeaza a fi zidite;
- pietre de talie, care sunt blocuri de piatra de forma regulata la care 4, 5 sau
chiar toate fetele sunt prelucrate iar una din dimensiuni este de cel puțin 70
cm.
Aceste pietre se folosesc la execuția zidăriilor aparente.
- placi de piatra, sunt pietre taiate in placi cu grosimea mica (maximum 12
cm) in raport cu celelalte dimensiuni si se folosește la placari sau pardoseli;
- piese decorative, sunt pietre de forma speciala (cornișe, glafuri, căpițele
etc.), finisate ingrijit, utilizate ca elemente ornamentale.
Piatra naturala pentru construcție trebuie sa indeplineasca următoarele condiții:
- sa fie omogena, curata, fara puncte de alterare, fara cuiburi sau puncte de
pamant;
- sa nu fie poroasa si sa nu reprezinte fisuri;
- sa aiba rezistenta corespunzătoare;
- sa nu se distrugă sub acțiunea succesiva a inghetului si dezghețului;
- sa aiba un sunet clar la lovitura;
- sa fie neteda in sparturi si sa prezinte muchii vii.
B. MATERIALELE CERAMICE
Sunt materiale fabricate din pasta argiloasa avand in compoziție nisip, zgura,
rumeguș etc., arse la temperaturi inalte, obtinandu-se astfel produse rezistente si
durabile. Aceste materiale se utilizează sub forma de cărămizi de diferite forme si
dimensiuni.
B. l. Fabricare cărămizilor
Cărămizile se pot fabrica:
- manual, in care caz se obține o cărămidă de mana, poroasa si de rezistenta
redusa ce se folosește mai puțin;
- mecanic, obtinandu-se o cărămidă presata, cu porozitate redusa si rezistenta
mare, foarte folosita la lucrările de construcții.
Fazele de urmat la fabricarea cărămizilor sunt următoarele:
- extragerea argilei din cariera si depozitarea ei in aer liber in straturi cu
grosimea de circa 1,00 m expusa intemperiilor cel puțin o iarna, lucru care
va duce la faramitarea particulelor argilei ceea ce va permite o omogenizare
cat mai buna;
- prepararea pastei consta in amestecarea argilei cu nisip si cu alte materiale
pentru imbunatatirea carcateristicilor argilei, precum si cu apa necesara
omogenizării si obținerii plasticității corespunzătoare. Pasta argiloasa
rezultata in urma malaxarii, va fi fasonata in cărămizi;
- fasonarea cărămizilor se poate face:
o manual cu ajutorul unor tipare;
o mecanic cu ajutorul unui mechanism elicoidal care presează pasta argiloasa
printr-o filiera care forma si dimensiunile cărămizilor. Din filiera iese
blocul continuu fasonat de pasta, care este taiat pe cale automata la
dimensiunile cărămizii;
- uscarea cărămizilor consta in așezarea acestora pe aria de uscare, sub
soproane urmând procedeul natural de uscare sau sunt supuse procesului
fortat de uscare in uscatorii speciale.
Arderea cărămizilor de mana se face de obicei in cuptoare de camp, iar
cărămizile presate se ard in cuptoare industriale la temperaturi de circa 900°C.
B. 2. Tipuri de cărămizi
B. 2.1. Cărămizi pline presate pe cale umeda
Au forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte si fete plane (fig, 2
- a si b).
Cărămizile pline pot fi cu găuri sau fara găuri. Găurile practicate in cărămizi au
o forma prismatica sau cilindrica, sunt perpendiculare pe fata de așezare a cărămizii
si sunt repartizate uniform. Ele au rolul de a micșora greutatea cărămizii,
micșorează durata de uscare, iar aerul ramas in aceste găuri in urma zidirii are un
rol de strat protector împotriva zgomotului si a frigului. Suprafața totala a secțiunii
găurilor nu depășește 15% din suprafața de așezare a cărămizii. Cărămizile cu
grosimea de 88 mm se fabrica numai cu găuri de uscare. Trei cărămizi cu grosimea
modulata de 88 mm echivalează cu patru cărămizi de format normal, adica cele cu
grosimea de 63 mm.
Fig. 2. Cărămizi pline presate pe cale umeda

a cărămidă plina;
b — cărămidă cu găuri de uscare
In tabelul 1 sunt date

dimensiunile cărămizilor pline presate pe cale umeda:
Tabel l
Abateri Urnita Tolerante admisibile la
Dimensiunea cărămizii
77p mm cărămizile din același lot
mm
Negative Pozitive mm
Lungimea 1 240 -6 +5 10
63 Latimea b 115 -6 +4 9
Înălțimea (grosimea) h 63 -3 +3 3
88 Lungimea I 240 -6 +5 10
Latimea b 115 -6 +4 6
Înălțimea (grosimea) h 88 -4 +4 5
Pentru o buna zidărie, cărămizile trebuie sa aiba următoarele caracteristici:

- sa prezinte o structura omogena adica in spărtură cărămidă sa aiba o granulatie
fina, o porozitate redusa, fara crăpături sau goluri si o culoare uniforma;
- sa nu conțină granule de var mai mari de 2 mm care sub influenta apei, se
pot umfla ducând la distrugerea cărămizii, sa nu conțină alte substanțe care
sa apara ulterior pe pereți sub forma de pete;
- la lovirea cu ciocanul sa aiba un sunet clar, metalic; un sunet dogit ar indica
existenta crăpăturilor sau o ardere incompleta;
- sa se poata ciopli ușor, la lovirea cu ciocanul sa se sparga după suprafețe
plane;
- sa fie respectate dimensiunile standard;
- sa reziste la compresiune, la uzura si la acțiunea agentilor externi;
După aspectul exterior, cărămizile pline se sortează in trei calitati conform tabel
2:
Tabel 2
Condițiile de admisibilitate
Caracteristica
Calitatea A Calitatea 1 Calitatea II
Strâmbarea maxima a muchiilor si 3 4 5

a fetelor (sageata), in mm
2 fete văzute fara stirbituri;
Stirbituri la muchii, colturi si fete:
pe celelalte fete:
- numărul
1 3 5
- dimensiunea maxima, in mm
10 15 22
Crăpături: Nu se admit crăpături vizibile
cu ochiul liber, pe fetele Pătrunse pe fata de așezare
- numărul maxim văzute 1 2
- lungimea maxima, in mm 22 40
Cărămizi insuficiente de arse,
Nu se admit 3 3
maximum, in %
Cărămizi nearse Nu se admit
Jumatati de cărămizi, maximum, Nu se admit 5 8
in %
Granule de nisip sau alte corpuri
străine in cărămizi cu dimensiuni 7
maxime de, in mm
Se admit in mărime si proporții astfel

ca sa nu producă deteriorarea prin
Granule de var in cărămizi arse N ii se admit umflarea granulelor de var din
cărămizile arse, mai mari decât cele
admise in acest tabel, după
incercarea la umezire a cărămizilor
Sunetul la lovirea cărămizilor arse
cu un ciocan Clar, cu timbru aproape metalic Nu se standardizează
Absorbția de apa, in % Max. 18 Min. 8
Rezistenta la inghet-dezghet Sa reziste la 15 cicluri Nu se standardizează
Rezistenta la inghet-dezghet Sa reziste la 15 cicluri Nu se standardizează
Se admit in măsură in care nu sunt,
Eflorescenta Nu se admit
daunatoare
Cat mai uniforma intr-un lot
Culoarea Nu se standardizează
Este interzisa incarnarea si transportul cărămizilor in vrac (in gramada) ca si
descărcarea prin aruncare.
B. 2.2. Cărămizi găurite cu găuri verticale

Sunt de fonna unui paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte si fete plane sau
reliefate, prevăzute cu forme si dimensiuni variate, dispuse perpendicular pe fata
de așezare a cărămizilor.
Cărămizi găurite cu găuri verticale cunt modulate (tipul G.V.M.) sau partial
modulate (G.V.P.).
Cărămizile de tip G.V.M. se folosesc la executarea zidurilor modulate (ziduri
cu grosimea de 10, 20, 30, 40 cm).
Cărămizile de tip G.V.P. sunt cărămizi partial modulate avand modulate una
sau doua dimensiuni, in rest au aceleași dimensiuni ca si cărămizile normale.
Densitatea acestor cărămizi este de 1,6 kgf / dm3.
In tabelul 3 sunt prezentate dimensiunile cărămizilor cu găuri verticale.
Tabel 3
Dimensiunile si abaterile limita, mm

Tipul cărămizii
Lungimea Latimea Grosimea
+4
190 90 (+3) 88 (+3)
G.V.M. 19X9 -5
+4
G.V.P. 24 X 11.5 240 115 (±4) 88(±3)
-6
G.V.P. +4 +4 +4
24,5 X 24 245 240 135
-5
-6 -6
+4
290 63 (±3)
G.V.P. 29X 14 -7 140(±4) 88(+3)
+4
290 240 (+4) 88 (±3)
G.V.P. 29X24 -7
In fig.3 sunt aratate cateva modalitati de depozitare a cărămizilor:
Fig. 3. Exemple de depozitare a cărămizilor a in stive cu cate 200 de

cărămizi (12 ronduri x 16 cărămizi + 8 cărămizi);
b - in stive cu cate 250 cărămizi (15 rânduri x 16 cărămizi +• cărămizi)
In fig. 4 sunt prezentate cateva tipuri de cărămizi cu găuri verticale:
Fig. 4. Cărămizi găurite cu găuri verticale

a - cărămidă tip G. V.P. 24 x 11.5 cu găuri
rotunde; b - cărămidă tip G. KM. 19 x 9; c
idem cu găuri ovale; d~~ cărămidă tip G. V.P.
24,5 x 24; e - cărămidă tip G. V.P. 29 x 14; f
...... cărămidă tip G. V.P. 29 x 24
Pentru o despicare cat mai ușoara a cărămizilor, unele tipuri sunt prevăzute cu
tăieturi parțiale (fig. 4 ........................... f). Cărămizile cu lățime peste 140 mm
sunt prevăzute cu una sau doua găuri de apucare (fig. 4 - d si f).
Din aceasta categorie de cărămizi fac parte si cărămizile celulare (fig. 5)
prevăzute cu găuri patrate cu latura de 1 cm, aranjate pe 5 șiruri cu cate II găuri.
O alta categorie de cărămizi din aceasta grupa sunt cele cu 33 de găuri verticale
(fig. 6) la care suprafața golurilor este de 20% din suprafața cărămizii.
Fig. 6. Cărămidă cu 33 găuri verticale

Fig. 5. Cărămidă celulara
In fig. 7 sunt prezentate alte doua tipuri de
cărămizi la care suprafața golurilor reprezintă 30% din suprafața de așezare a
cărămizii.
Ca avantaj a folosirii cărămizilor găurite, comparativ cu cele pline, este faptul
ca se face o economie de material de 15%. Ele sunt mai ușoare pe aceeași unitate
de volum, scazand cheltuielile de manipulare si transport.
■i
— ....... « ..... ■
i
Fig- 7. AIte tipuri de cărămizi cu găuri verticale a - cu 27 găuri in T; b - cuS33 găuri in zig-zag
Incarcarea cărămizilor in mijloacele de transport nu se va face prin aruncare.
B. 2.3. Cărămizi găurite cu găuri orizontale

Au forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii si fete plane iar găurile sunt
perpendiculare pe latul cărămizii adica sunt prevăzute de-a lungul cărămizii.
Pereții exteriori ai găurilor trebuie sa aiba minimum 15 mm grosime iar cei
interiori vor avea grosimea minima de 8 mm.
T'ig. 8. Tipuri principale de cărămizi cu găuri orizontale
In tabelul 4 sunt prezentate tipurile si dimensiunile cărămizilor cu găuri

orizontale:
Tabel 4
Lungimea L mm Latimea l mm înălțimea h mm

240 290 213
190 90 70
365 240 138
365 240 213

240 290 138
240 115 213
In funcție de aspectul exterior, acest tip de cărămizi se sortează in trei categorii:

categoria A, utilizata la ziduri aparente; categoria I si categoria II, pentru ziduri
tencuite.
Pentru transport se vor folosi containere sau palete, manipularea facandu- se
cu utilaje cu furca.
B. 2.4. Cărămizi găurite cu lamba si uluc

Sunt prevăzute cu găuri longitudinale si au pe doua dintre muchii lamba (partea
ieșita in afara a unei piese). Lamba se imbina cu ulucul dând posibilitatea unei
legaturi mai rezistente intre cele doua piese.
Tehnologia meseriei - 'll

Fig. 9. Cărămizi cu lambasi uluc: a tip LU 90,
cu găuri prismatice așezate pe înălțime;
b - idem cu găuri cilindrice;
c ■■■■ tip L U 60 cu găuri prismatice așezate
pe lat;
d -• tip LU 45, cu găuri prismatice așezate pe
inaltime
După dimensiuni, aceste cărămizi se fabrica in trei tipuri menționate in tabelul

5 si fig. 9.
Tabel 5
Tipul cărămizii Lungimea mm Latimea mm Inaltimea mm

LU 90 190 90 190
290
LU 60 190 60 190
290
190
LU 45 290 45 190
Aceste cărămizi se utilizează la pereții despărțitori.
B. 2.5. Placi din argila arsa pentru exterior si interior

Se folosesc la executarea placajelor interioare si exterioare si se fabrica in
următoarele formate (tabelul 6).
Tabel 6
Lungimea mm Latimea mm Grosimea g
Formatul mm
115 60 30
115 88 30
Dreptunghiulare
190 88 30
190 88 25
115(190) 60 (88:95) 60
Coltare 172/115 60 (88) 50
230/115 60 (88) 50
- plăcile dreptunghiulare se utilizează la executarea placajelor in camp, ele
sunt prevăzute cu sânt de despicare, plăcile utilizandu-se cu jumatatea
grosimii lor (fig 10 a-d);
- placi-coltare utilizate la executarea colturilor si racordărilor suprafețelor
placate (fig. 10 e-g).
Placile-coltar format 115 (190) X 60 (88:95) X 60 se despica pe diagonala fetei
cu găuri, din fiecare placa obtinandu-se cate doua coltare.
Pe spatele plăcilor pentru placaje sunt prevăzute striuri sau profile pentru
asigurarea unei bune adeziuni a mortarului de montare. Aceste placi pot avea fata
galzurata sau nu. Ele se livrează intr-o singura calitate.
Fig. 10. Formatele de placi din argila arsa pentru interior si exterior: a - placi dreptunghiulare, format 115 x
60 x 30mm; b - idem format 115 x 88 30 mm: c - idem format 190 x 88 x 30 mm;
d- idem format 190 x 88 x 25 mm; e - placi collar format 115 (190) x (60) 88; 95 x 60 mm; f idem
format 172/115 x 60 (88) x 50 mm; g idem format 230/115 x 60 (88) x 50 mm
C. PRODUSE PREFABRICATE
Prin prefabricate se inteleg acele produse gata confecționate prin mijloace

mecanice, de atelier sau in fabrici urmând ca pe șantier sa se faca numai montarea
lor.
C. l. Prefabricate din beton

Se obțin prin prelucrarea industriala a betonului.
Materialele prefabricate utilizate in zidărie sunt: blocurile mici din beton cu
agregate ușoare, precum si blocurile mici siplaci din beton celular autoclavizat
(B.C.A.).
C. l.l. Blocurile mici din beton cu agregate ușoare

In componenta acestor blocuri intra: scoria bazaltica, sparturi ceramice, zgura
expandata, granulit neconcasat sau concasat, diatomit.
Au forma de paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte si fete plane si pot fi
pline sau cu goluri (când volumul total al golurilor depășește 15% din volumul
blocului). Golurile sunt dispuse in sens perpendicular fata de suprafața lor de
așezare si inchise pe 5 parti.
Se produc 6 formate principale si sunt prezentate in tabelul 7.
Tabel 7
Latimea l
Lungimea L nun mm Inaltimea h mm
440 290 138
365 240 138
290 240 188
365 240 188
440 288 65
440 140 138
Abaterile limita admise la fiecare dimensiune a blocului pot fi de ± 3 mm,

uneoriaceste blocuri pot fi prevăzute la cerere cu șanțuri de despicare.
Blocurile mici din beton cu agregate ușoare se livrează intr-o singura calitate.
După rezistenta la compresiune se produc 4 mărci de blocuri: marca 35, marca
50, marca 75 si marca 100.
După densitatea aparenta, ele se impart in 3 clase:
- clasa C[ cu densitatea aparenta intre 1,00 si 1,30 Kf/dm3;
- clasa C, cu densitatea aparenta intre 1,30 si 1,50 Kf/dm3;
- clasa C, cu densitatea aparenta intre 1,50 si 1,80 Kf/dm3.
Depozitarea se face in stive de 1,50 m inaltime; se vor așeza cu fata plina n sus;
se vor lua masuri de protejare impotriva umidității.
Se interzice incarnarea si descărcarea prin rostogolire, basculare sau aruncare.
Vor fi folosite containere pentru transport.
C. 1.2. Blocurile mici din placi din beton celular autoclavizat (BCA)
Betonul celular autoclavizat, denumit si gazbeton, este o piatra artificiala
preparata fie din nisip, ciment si var, fie din cenușa de termocentrala, gips si var cu
adaos de pulbere de aluminiu si un detergent.
Aceste blocuri au o forma paralelipipedica, au muchii drepte si fete plane iar
structura este poroasa si măruntă.
In tabelul 8 sunt prezentate sortimentele de BCA:
Inaltimea
Fabrica Sortimentul Lungimea mm Latimea mm
(grosimea) mm
Blocuri 490 240 190

Doicesti si Militari Placi 490 240 125
Placi 490 240 63
Blocuri 590 240 200
Blocuri 590 240 200
Craiova Placi 590 240 125
Placi 590 240 100
Placi 590 240 75'
1) se va folosi numai ca placi termoizoiante.
După aspectul exterior, blocurile din BCA se sortează in doua calitati: calitatea
A si calitatea I.
Incarcarea se poate face manual sau mecanizat iar transportul se executa cu
autovehicule sub forma de pachete așezate pe gratare sau in stive.
Se interzice incarcarea sau descărcarea acestor materiale prin aruncare sau
basculare.
Depozitarea in șantier se face in stive, așezate pe platforme asigurate împotriva
umidității prin acoperire cu prelate sau cu folie din plastic; plăcile se depozitează
pe cant pentru a Împiedica spargerea acestora.
C. 1.3. Tuburi si blocuri pentru canale individuale de fum si de ventilație

Sunt confecționate din argila arsa sau beton si se folosesc la executarea
canalelor coșurilor. In fig. 11 si tabelul 9, sunt repezentate cateva tipuri de tuburi si
blocuri pentru canale.
Tabel 9
Grosimea
Tipul tubului Lungimea mm Latimea mm Inaltimea mm peretului mm
Tuburi din argila arsa, de secțiune 185 185 290 20

patrata, fara mufa
Tuburi din argila arsa, de secțiune 0185 290 20
circulara, fara mufa
Tuburi din argila arsa, de secțiune
0 185 (0 240 - mufa) 290 20
circulara, cu muta
Tuburi din beton prefabricat, cu 190 190 240 29-30

un canal 140
Blocuri din beton prefabricat, cu 380 140 190 29-30

doua canale
Tuburile trebuie sa aiba suprafața regulata, sa fie bine arse astfel ca in
urma lovirii ușoare cu ciocanul sa se obțină un sunet clar, metalic.
C. 1.4. Placi si fasii de ipsos pentru pereți despărțitori
Sunt confecționate din ipsos cu adaos de zgura, ciment, rumeguș, trestie,
spumogen.
.'.jt. L; -y :• t feb B i
B£
h . ft-Jț
L_J 1 |;g*
ff? > r ~ in
.<•4 * r/’’ * fl575! M
•'
c b
Fig. II. Tuburi si blocuri pentru e individuale de fum si de ventilație
Plăcile si fâșiile se livrează conform tabelului 10 si fig. 12.

- plăcile pline tip P.P.S. (fig. 12 - a), se executa
din ipsos cu adaos de ciment si spumogen;
- plăcile pline dip P.P.R. se executa din ipsos cu
Tabel 10
Latimea Grosimea
Sortimentul Tipul Lungimea mm mm mm Observații
P.P.S. 795 395 75 Cu lamba si uluc pe laturile
Placi pline P.P.R. 795 395 75 lungi si numai uluc pe
laturile scurte
P.P.Z. 795 395 75
P.G.R. 795 395 75
Cu lamba si uluc numai pe
Placi cu goluri P.G.S. 795 395 75 laturile lungi
F.P.T. 2620 595 100
Fasii Cu lamba si uluc pe laturile
E.G. 2620 595 100 lungi
adaos de ciment si rumeguș;
- plăcile pline tip P.P.Z. se executa din ipsos cu
adaos de ciment si zgura;
- plăcile pline tip P.G.R. (fig. 12 - b), se
executa din ipsos cu adaos de ciment si
rumeguș;
- plăcile pline tip P.G.Z. se executa din ipsos cu
adaos de ciment si zgura;
Tipurile de fasii folosite:
- fasii pline (fig. 12 - c), tip E.P.T. (din ipsos cu adaos de ciment, armate cu
trestie;
- fasii cu goluri, tip F.G. (din ipsos cu adaos de ciment).
Plăcile pline au lamba si uluc pe laturile lor lungi si numai uluc pe laturile
scurte. Plăcile cu goluri, ca si fâșiile pline si cu goluri, au lamba si uluc numai pe
laturile lungi.
Se folosesc la executarea pereților despărțitori
neportanti precum si la pereții expuși umezelii cu Fig. 12. Placi si fasii de ipsos
pentru pereți despărțitori
masuri de protecție corespunzătoare.
Transportul se va face cu autovehicule acoperite in care stivuirea se va face pe
cant, pe cel mult doua rânduri ce se vor separa intre ele cu scânduri. La depozitare,
plăcile vor fi așezate pe grinzi din lemn in spatii acoperite.
C. 1.5. Placi din talas cu ciment, tip stabilit

Se executa din talas din lemn de rasinoase, ciment si apa. Ele au o forma
dreptunghiulara, se folosesc la executarea pereților despărțitori neportanti precum
si la captusirea pereților in scopul imbunatatirii caracteristicilor termotehnice. Se
livrează in tipurile indicate in tabelul 11.
Latimea
Tipul Lungimea mm mm Grosimea mm
S.C. 25 2000 500 25
S.C. 50 2000 500 50
C. 1.6. Placi presate din sticla pentru construcție

Sunt folosite la executarea pereților sau panourilor pentru pereți neportanti
interiori sau exteriori.
In tabelul 12 si fig. 13 sunt prezentate tipurile de placi de acest gen:
Tabelul 12
Latimea
Tipul Lungimea mm Grosimea mm Observații
mm
P (Solar) 180 180 22 Se montează pe otel profilat
S (Nevada monoconcava) 180 180

38 Se montează cu armatura
din otel beton
T (Nevada biconcava) 180 180 38
Rm(Rotalit) 0 60 -
Rm (Rotalit) 0 80 -
Ky-"1
Aceste tipuri sunt următoarele:

- placi tip P (Solar) fig. 13 - a, de forma patrata si cu desen imprimat pe una
Fig. 13. Placi presate
din sticla pentru
construcție
...
din fete, care se montează pe otel profilat;

- placi tip (Nevada monoconcava) fig. 13 - b, de asemenea de forma patrata
care se montează cu armatura din otel-beton;
- placi tip T (Nevada biconcava) fig. 13 - c, asemenea plăcilor tip S;
- placi tip R (Rotalit) fig. 13 - d, utilizate la executarea planseelor sau a
pereților.
D. MATERIALE DE LEGĂTURĂ (LIANȚI)
Prin materiale de legătură sau lianți se inteleg materialele care in amestec cu

apa, se intaresc după un anumit timp avand proprietatea de a lega in ele diverse
produse cum ar fi legarea agregatelor care intra in componenta mortarelor sau a
betoanelor.
Lianții minerali utilizați in cosntructii sunt:
- lianții naturali, ce se găsesc in natura cum ar fi argila;
- lianții artificiali, produși pe cale industriala cum sunt varul, cimentul si
ipsosul;
După modul de intarire, lianții se clasifica astfel:
- lianți aerieni, varul si ipsosul care se pot intari si nu numai in aer liber.
Lucrările executate pe baza de lianți aerieni nu sunt rezistente la acțiunea
apei;
- lianți hidraulici sunt cimentul si varul hidraulici care se intaresc atat in
mediu uscat cat si in mediu umed. Lucrările executate pe baza de lianți
hidraulici, după intarire sunt rezistente la acțiunea apei.
D. l. Argila
Este un liant natural care in amestec cu nisipul si apa da naștere la un mortar
utilizat la executarea zidăriilor in mediul sătesc. Din argila se poate prepara o pasta
plastica ce are rol de plastifiant, daca este adaugat la mortarele din ciment.
D. 2.Varul pentru construcții

Este un liant aerian utilizat la prepararea mortarelor pentru zidarii si tencuieli,
precum si adaos plastifiant pentru betoane.
Varul aerian se obține din calcar (piatra de var), prin ardere la temperaturi inalte
(100 - 1200°), in cuptoare speciale, in mod uniform pentru ca varul sa nu conțină
bulgari de var nears.
In cazul in care piatra de var conține si alte materiale in afara de calcar, se
obține un var de culoare alba-cenusie, numit var slab, de o calitate inferioara, iar
când piatra de var are un conținut mare de calcar, se obține un var de culoare alba
denumit var gras, de calitate superioara. Varul se livrează astfel:
- var in bulgari numit si var nestins;
- var pasta numit si var stins;
var macinat.
Pentru vanii sub forma de bulgari sau var macinat este necesara efectuarea
operației de stingere.
Varul pentru construcții se produce in doua calitati: calitatea I si calitatea II.
Varul bulgari se transporta in vrac, in containere sau in saci de hârtie bitumata,
el va fi ferit de umezeala prin depozitare in spatii inchise si pardosite. Varul pasta
se transporta in cutii, containere si camioane basculante. El se poate păstră in gropi
de var acoperite cu un strat de nisip.
D. 3. Ipsosul
Este un liant aerian, care se obține prin arderea gipsului in cuptoare speciale.
D. 3.1. Ipsosul de construcție

Se obține prin arderea gipsului la temperatura de 180 - 200°C si prezintă
culoarea alba-cenusie sau gălbuie. Se utilizează la prepararea mortarelor pentru
tencuieli si gletuiri. Priza si intarirea ipsosului incepe după 3-4 min si se termina
după 6 - 30 min. In timpul prizei si intaririi are loc marirea volumului avand loc si
o degajare de căldură.
D. 3.2. Ipsosul de modelat

Numit si ipsos albastru, servește la executarea ornamentelor si a lucrărilor fine
avand culoarea alba.
D. 3.3. Ipsosul de stucatura

Numit si ipsos de alaunat, servește la executarea lucrărilor de stucatura (imitații
de marmura), fiind de culoare alba sau cenușiu deschisa.
D. 3.4. Ipsosul de pardoseli

Numit si anhidrit, se obține prin arderea gipsului la temperatura de 900 -
1000°C.
Pe șantier, ipsosul se transporta in saci de hârtie, depozitarea facandu- se in
spatii inchise, prevăzute cu pardoseli, evitandu-se umiditatea deoarece ipsosul este
atacat de aceasta.
D.4. Cimentul
Este un liant mineral, produs pe cale artificiala prin arderea unui amestec de
roci (mame calcaroase) in cuptoare speciale la temperaturi de circa 1400°C. Prin
ardere se obține produsul numit clincher care prin măcinare da naștere la praful de
ciment. Acesta se livrează sub forma unor pulberi fine, din care, prin amestecare cu
apa, se obține o pasta plastica. Aceasta pasta trece din stare plastica in stare solida,
ca urmare a fenomenelor chimice care se produc in timp, sub acțiunea apei.
Trecerea cimentului de la starea platica la starea solida are loc in doua etape:
- prima etapa numita priza cimentului dureaza cateva ore (in funcție de sortul
cimentului), pasta de ciment isi pierde plasticitatea iar priza cimentului este
insotita de o mare degajare de căldură;
- etapa a doua, numita intarirea cimentului, dureaza o perioada mai
îndelungata si se carcaterizeaza prin faptul ca pasta de ciment devine solida
iar rezistenta cimentului creste continuu.
Cea mai importanta caracteristica a cimentului este marca acestuia care se
exprima in Kgf/cm2 si arata rezistenta de rupere la compresiune stabilita asupra
unui cub cu latura de 7,07 cm confecționat din mortar de ciment si nisip după 28
de zile. Temperatura la care se pastreaza cuburile este de 15°C.
D.4.1. Cimentul portland

Se obține prin macinarea fina a clincherului portland, obtinut prin arderea pana
la topire parțiala a unui amestec dozat si omogenizat de materii prime in care
predomina oxidul de calciu si bioxidul de siliciu. Acesta se fabrica in doua calitati:
P400 si P500, ale căror simboluri reprezintă valoarea minima a rezistentei la
compresiune după 28 de zile.
D.4.2. Cimentul portland cu întărire rapida

Se obține prin macinarea fina a unui clincher de compoziție speciala.
Se fabrica in doua calitati: R1M 200 si RIM 300 si se caracterizează prin aceea
ca in primele zile, rezistentele mecanice cresc repede ceea ce face ca decofrarea sa
se poata face după 1-2 zile de la turnare.
D.4.3. Cimentul metalurgic
Se obține prin macinarea fina a clincherului portland, împreuna cu un adaos de
20 - 30% zgura granulata de furnal. Se fabrica intr-o singura calitate: M400.
Cimentul metalurgic poate inlocui cu succes cimentul portland. Acest ciment
nu se folosește la turnările pe timp friguros deoarece rezistenta in faza inițiala si
cantitatile de căldură sunt mici, motiv pentru care, in perioada rece se folosește
cimentul portland.
D.4.4. Cimentul portland cu adaos de zgura granulata de furnal
Sc obține dintr-un amestec de clincherului portland si 6 - 15 % zgura granulata
de furnal si se fabrica in doua calitati: PZ 400 si PZ 500 folosindu- se la turnarea
elementelor din beton cu decofrare rapida.
D 4.5. Cimentul alb

Se obține prin macinarea fina a clincherului portland de culoare alba, amestecat
cu gipsul necesar pentru reglarea timpului de priza. Se produce intr-o singura
calitate: PA 300 si se folosește la prepararea betoanelor si mortarelor pentru
pardoseli cu un aspect deosebit.
E. DEPOZITAREA CIMENTULUI
Cimentul se livrează ambalat in saci de hârtie cu greutatea de 50 de kg pe care

se marcheaza calitatea si simbolul acestuia. La intelegerea intre producător si
beneficiar, cimentul se poate livra si in vrac.
Pe șantier, cimentul se depozitează in magazii inchise, cu pardoseli duble,
izolate impotriva umidității. Pardoseala este ridicata la minimum 0,30 m deasupra
solului.
Sacii de ciment suprapusi pe cel mult 10 rânduri. Tntre stive si pereții exteriori
ai depozitelor se va lașa un spațiu liber de circa 0,50 m iar intre stive se va lașa
spațiu de circulație (fig. 14).
Cimentul este aprovizionat pe șantier in vagoane sau autocamioane acoperite.
Cimentul livrat in vrac se depozitează in magazii sau in silozuri.
întrebări:
1. Care este granulatia sorturilor de agregate ce rezulta in urma sortării?
2. Care sunt lianții ce împreuna cu apa si cu agregatele naturale dau naștere la
mortar si beton?
3. Ce calitati trebuie sa îndeplinească agregatele minerale pentru a se putea
obține o calitate cat mai buna a betonului si mortarului?
4. Unde se face depozitarea agregatelor in șantier?
5. Ce se intelege prin piatra fasonata?
6. Ce calitati trebuie sa îndeplinească piatra naturala pentru construcții?
7. Ce modalitati de fabricare a cărămizilor cunoașteți?
8. Care sunt caracteristicile cărămizilor?
9. Care sunt dimensiunile cărămizilor normale?
10. Care sunt avantajele pe care le prezintă cărămizile găurite?
11. Care sunt caracteristicile cărămizilor cu lamba si uluc?
12. La ce se folosesc plăcile de argila arsa?
13. Care este componenta betonului celular autoclavizat (BCA)?
14. La ce se folosesc plăcile din talas cu ciment, tip stabilit?
15. Care sunt lianții pe care ii cunoașteți ?
16. Din ce se obține varul?
17. Sub cate forme se poate livra varul ?
18. La ce se folosește ipsosul ?
19. Din ce se obține si la ce se folosește cimentul ?
20. Care sunt cele doua etape prin care cimentul trece de la starea plastica la
starea solida ?
21. Care este cea mai importanta caracteristica a cimentului?
22. Ce avantaje prezintă cărămizile găurite fata de cele pline?
23. In funcție de rezistenta la compresiune, care sunt cele patru mărci de
blocurile mici din beton cu agregate ușoare?
24. Care sunt materialele din care se executa plăcile si fâșiile de ipsos pentru,
pereții despărțitori?
25. Ce se intelege prin marca cimentului?
26. Cum se obține cimentul portland si prin ce se carcaterizeaza acesta?
27. In cate calitati se fabrica cimentul portland cu intarire rapida si după cate
zile se poate face decofrarea?
28. Din ce se obține cimentul metalurgic si in cate tipuri se fabrica?
29. In ce se ambaleaza si cum se depozitează cimentul?
TEST DE AUTOEVALUARE 1
La propozițiile de mai jos folosiți literele A sau F pentru a preciza tipul

afirmației (A = adevarat, F = fals):
1. In componenta mortarelor si betoanelor intra agregatele naturale, lianții si
apa. A / F
2. Granulatia nisipului este de la 0 - 10 mm. A / F
3. Balastul are o granulatie cuprinsa intre 10—100 mm. A /F
4. Pentru scurgerea apei din agregate acestea sunt depozitate pe o platforma
orizontala. A / F
5. Masurarea agregatelor se face prin calcularea volumului de depozitare sau
transport (figuri de agregate, silozuri, bene ale mijloacelor de transport etc.)
A/F
6. Piatra naturala pentru construcție trebuie sa îndeplinească următoarele
condiții :
a. Sa fie omogena, curata, fara puncte de alterare, fara cuiburi sau puncte de
pamant; A / F
b. Sa fie poroasa si sa nu prezinte fisuri; A / F
c. Sa se distrugă sub acțiunea succesiva a înghețului si dezghețului; A / F
d. Sa aiba un sunet clar la lovitura; A / F
e. Sa fie neteda in sparturi si sa prezinte muchii vii. A / F
7. Cea mai folosita tehnologie pentru fabricarea cărămizilor normale
TEHNOLOGIA MESERIEI
MODUL 3:
IDENTIFICAREA, PREGĂTIREA,
EXPLOATA REA, 1NTRETINERE A
SI CURATAREA SCULELOR,
INSTRUMENTELOR, UNELTELOR,
MAȘINILOR, UTILAJELOR SI
INSTALAȚIILOR
Tehnologia nn se-
A. LN I RODI ( I RE
Domeniul Construcțiilor se bucura de o larga varietate de instrumente, scule, unelte, mașini, utilaje si instalații care
usureaza foarte mult efortul fizic iii muncitorilor.
In funcție de lucrările ce urmeaza a se executa, muncitorii trebuie sa tic capabili sa-.si stabilească intrcaga gama de
dotări necesare chiar din momentul in care el studiază proiectul de execuție.
După lucrările care se executa, se pot identifica următoarele instrumente, scule, unelte, mașini, utilaje si instalații
care, inainte de inceperea lucrului, trebuie pregătite iar.la terminarea operațiilor, trebuie curatatc.
In ceea ce urmeaza, sunt prezentate aceste instrumente, scule, unelte, mașini, utilaje si instalații; rolul acestora
precum si catcva modalitati de curatare si păstrare.
B. INSTRUMENTE DE MĂSURĂ SI C ONTROL
B.l. Metrul; confecționat din lemn, .. ,

!
plastic sau metal, este utilizat la masurarca T
dimensiunilor. Este gradat in milimetri (cu
simbol mm) si centimetri (cu simbol cm). r
Deoarece in domeniul construcțiilor se ■ j
lucrează cu tolerante mai mari decât in alte f
domenii (domeniul mecanic etc) unitățile de. măsură cel mai des folosite sunt centimetrul si metrul (simbolizat m).
La terminarea lucrului, petele de murdărie vor fi sterse cu o carpa moale
ce nu va zgaria scala gradata a metrului. Se va păstră in cutii sau pe rafturi
fata a suporta greutatea altor obiecte.
B.2. Ruleta; o panglica metalica cu

dimensiuni de 1; 2; 3; 5; 10; 15; 20; 25; 50 rn.
Este gradata in mm, cm si ni. -La fel ca
metrul, se utilizează la măsurarea lungimilor.
După terminarea lucrărilor, petele de
murdărie vor li sterse cu o carpa moale ce nu
va zgaria scala gradata a ruletei după care se
va unge cu o pelicula lina de ulei de in. Se va
păstră in cutii speciale.
B.3. Panglica de otel; este o panglica din otel divizata in aceleași dimensiuni ca ruleta si se folosește la masurarea
dimensiunilor mai mari. Are dimensiuni cuprinse intre 10; 15; 20; 25; 50; 100 m.
B.4. Bolobocul; este un instrument de verificare a orizontalității si verticalității ce se bazeaza pe stabilitatea unei
bule de aer introdusa intr-un tub transparent montat intr-o forma paralelipipedica din lemn, plastic sau metal.
La terminarea verificărilor, muncitorul va
șterge petele de murdărie cu o carpa moale ce
nu va zgaria geamul transparent al tuburilor de
sticla după care se va unge cu o pelicula fina de
ulei de in. Se va păstră in cutii sau pe rafturi fara a suporta greutatea altor obiecte.
B. 5. Firul cu plumb sau cumpănă; este folosit la verificarea verticalității si se compune dintr-o sfoara de
care este agatata o greutate.
La terminarea lucrului, zidarul va șterge greutatea firului cu o carpa moale si o va păstra intr-o cutie speciala. In
cazul pauzelor lungi in activitate, se va unge cu o pelicula
fina de ulei de in pentru a se proteja impotriva oxidarii
(ruginirii)
B.6. Furtunul de nivel; alcătuit dintr-un furtun de

cauciuc lung de 15-20 m, prevăzut la ambele capete cu
tuburi transparente. Furtunul este umplut cu apa ce ajunge
pana la nivelul celor doua tuburi din capetele lui. Se
folosește la stabilirea nivelului orizontal si lucrează pe
i
principiul vaselor comunicante
La terminarea lucrului, se va elimina apa din furtun,
se vor șterge petele cu o carpa moale atat de
B.7. Dreptarul; se folosește la
trasarea si verificarea liniilor drepte si ............
............
'"
O
pe furtun cat si de pe tuburi, după care se va inchide intr-o cutie speciala .
suprafețelor plane precum si la nivelarea stratului de tencuiala.
Este confecționat dintr-un dulap de brad uscat si rindeluit. Are lungimea de 1-4 m iar secțiunea de 4x15 cm,
astfel incat sa nu se deformeze.
La terminarea operațiilor se va spala, se va șterge cu o carpa uscata după
care se va așeza pe o suprafața perfect dreapta pentru evitarea modificărilor de forma.
B.8. Coltarul; (echerul, ghiunia, vinciul) servește la

verificarea si trasarea unghiurilor drepte. Se
confecționează din lemn, metal sau material plastic. La
sfârșitul lucrărilor se va spala, se va șterge cu o carpa
uscata după care se va așeza perfect dreapta pentru
evitarea modificărilor de forma. Coltarele din metal se vor
proteja cu o pelicula fina de ulei de in.
B.9. Abstecui; folosește zidarului, pentru a păstră

si verifica in timpul lucrului linia fetei si nivelul
orizontal al rândurilor de cărămidă.
Se confecționează dintr-o scândura pe care *
sunt insemnate rândurile de cărămidă si rosturile §
dintre acestea, intre abstecuri se intinde o sfoara f- iar
după executarea fiecărui rând de zidărie,18 sfoara se
muta pe rândul următor.
La sfârșitul zilei, se va spala, se va șterge cu o
carpa uscata, se va unge cu o pelicula fina de ulei de in după care se va așeza pe o suprafața perfect dreapta pentru
evitarea modificărilor de forma.
B.10. Sfoara; servește la trasarea tuturor rândurilor de cărămizi, ea se fixeaza la capete cu ajutorul unor scoabe
putând fi mutata la fiecare rând sau la mai multe rânduri de cărămizi.
C. SCULE SI UNELTE FOLOSITE IN ZIDĂRIE SI TENCUIELI
C.l. Mistria; folosește la punerea si intinderea mortarului pe zidul de | /; \ | |»i Tn~

cărămidă precum si la tencuit, pentru [/ '■ !/ \ y y ..
aruncarea mortarului pe perete. j, >'(
Este confecționată din tabla subțire din ; . 1 !
’“’y ’ ’?•'
otel prevăzută cu un mâner din lemn. | j ( | vjț
La terminarea lucrului se va spala, se v ... s, ............ —r4
va șterge cu o carpa uscata după care se va unge cu o pelicula fina de ulei de in si se va păstră intr-o cutie
speciala.
C.2. Canciocul; folosește la punerea si intinderea mortarului pe zid, la tencuit / "k pentru aruncarea
mortarului pe peret^“f\T~n3 precum si la pregătirea unor
materiale in' . ' Z'' cantitati mici. : Z^\
Este confecționat din tabla de otel, sub ; /' ,
forma unei câni, prevăzută cu un manefi \ kp/ din lemn.
După terminarea lucrului se va 1 ...................... isp-''
proceda la fel ca in cazul mistriei
C.3. Lopata-cancioc; este de forma unui cancioc prevăzut cu o coada lunga i folosit la manipularea
mortarului pe zid precum si la alte manevre cu materiale (nisip , ciment, var, beton etc.).
Este din același material si forma precum canciocul dar este prevăzută cu o coada lunga.
La terminarea lucrului, partea metalica se va spala, se va șterge cu o caipa uscata iar in cazul
staționarilor mai indelungate se va unge cu o pelicula fina de ulei de in.
C.4. Ciocanul zidarului; folosit la taierea

si cioplirea cărămizilor, pietrelor, baterea
cuielor etc.
Este confecționat din otel si este
prevăzut cu o coada din lemn.
La terminarea lucrului partea metalica
se va spala, se va șterge cu o caipa uscata iar in cazul staționarilor mai
indelungate se va unge cu o pelicula fina de ulei de in.
C.5. Rostuitoare; se folosesc la aranjarea formei rosturilor create intre cărămizi. In funcție de forma pe
care o au, rostuitoarele t ~ — pot fi: t ’ '~c?
a. pentru rosturi rotunde; ..
b. pentru rosturi drepte; b
c. pentru rosturi ieșite;
d. rostuitor dublu pentru sporirea productivității.
C. 6. Canciocul mare; este folosit la manipularea varului < pasta, a mortarului etc.
Este confecționat din otel si este prevăzut cu o coada din lemn.
La terminarea lucrului, partea
metalica se va spala, se va șterge cu o
carpa uscata iar in cazul unei
C.7. Burghiu; pentru prelu-
perioade mai mari de stagnare, se va unge cu o pelicula fina de ulei de in.

. ~'“"'
crarea plăcilor din BCA se __ ______ L.
folosește la practicarea găurilor ; _ z
precum si la sciuptarea anumitor forme in blocurile din BCA. La

terminarea operațiilor, se va șterge cu o carpa uscata după care se va păstră in cutii speciale.
C.8. Drisca de șlefuit blocurile din BCA; folosita la prelucrarea plăcilor din BCA pentru obținerea unei
suprafețe fine. Este confecționată din scândura prevăzută cu un mâner. La terminarea lucrului, se spala, se
șterge si se pastreaza pe suprafețe drepte.
r•
C.9. Scula de canelat blocuri din
BCA; are forma unei placi indoita la
_ .............
capete, capete care prin ascuțire devin
cutite ce au rolul de a taia carteluri in
blocurile din BCA.
Se confecționează din otel si la terminarea lucrului se șterge
cu o carpa uscata, se pastreaza in cutii speciale iar daca perioada
de neutilizare este mai mare, se protejează cu o pelicula fina de ulei de in pentru a se împiedica oxidarea.
C.10. Rindea pentru teșit muchii; se folosește la tesirea muchiilor plăcilor din BCA. Are forma rindelei
pentru lemn si cu același principiu de funcționare.
Se confecționează din otel si la terminarea lucrului se șterge cu o carpa uscata, se pastreaza in cutii speciale
iar daca perioada de neutilizare este mai mare, se protejează cu o pelicula fina de ulei de in pentru a se
împiedica oxidarea.
C.ll. Rindea pentru placi; se _ - X"L- ZL- ' s

folosește la inasprirea suprafețelor / s \\ . - 'L' z'"‘X ‘
din BCA pentru a face ca la tencuit .................... i. _ 7X
mortarul sa aiba o aderenta mai buna • ‘-"““r— -‘-.TZLT. la suprafața. ' "f
Se confecționează dintr-o scândura in care sunt practicate canale in care se vor monta cutite metalice
prevăzute cu zimți.
La terminarea lucrulu, se șterge cu o carpa uscata, se pastreaza in cutii speciale iar daca perioada de
neutilizare este mai mare, partea metalica se protejează cu o pelicula fina de ulei de in pentru a se impiedica
oxidarea .
C.12. Farasul; este folosit la ..

aruncarea pe suprafața de tencuit a _ •» ‘j |
mortarului. Este confecționat din tabla //''ML p|
prevăzută cu mânere. La terminarea /z .A* / -k
lucrului, se șterge cu o carpa uscata, ,
se pastreaza in cutii speciale iar daca "><
perioada de neutilizare este mai mare,
partea metalica se protejează cu o pelicula fina de ulei de in pentru a se impiedica oxidarea.
C.13. Mahalaua patrata; se folosește la

punerea pe ea a mortarului de unde se ia cu
mistria si se arunca pe tavan sau pe perete. Se
confecționează din scândura si este prevăzută cu
un mâner. La sfârșitul lucrului se spala, se șterge
si se pastreaza pe o suprafața pefect dreapta.
Se confecționează din scândura si este

C.14. Mahalaua lunga; se folosește la -
asternerea mortarului pe pereți incepand «o de jos
in sus la o grosime de 1-1,5 cm. „
prevăzută cu un mâner din lemn. La sfârșitul
luciului, se spala, se șterge si se pastreaza pe o
suprafața pefect dreapta.
C.15. Drisca; servește la netezirea tencuielilor finisare mai buna precum
si la gletuire. Se confecționează din scândura si
este prevăzută cu un mâner din lemn. La sfârșitul
lucrului, se spala, se șterge si se pastreaza pe o
suprafața pefect dreapta.
C.16. Drisca profilata; servește la netezirea tencuielilor care necesita o finisare

mai buna precum si la gletuire dar cu ajutorul ei se obțin anumite profile
a suprafețelor de tencu.it. Se confecționează din
scândura si este prevăzută cu un mâner din lemn.
La sfârșitul lucrului, se spala, se șterge si se
pastreaza pe o suprafața pefect dreapta.
C.17. Drisca dreptar; servește la netezirea tencuielilor intre stalpisori unde lățimile de prelucrare sunt mult mai
mari. Se confecționează din scândura si este
prevăzută cu un mâner din lemn.
La sfârșitul lucrului, se spala se, șterge si
se pastreaza pe o suprafața pefect dreapta.
C.18. Dreptarele speciale de colt; sunt confecționate din lemn sau metal si folosesc la netezirea tencuielilor la
colturile interioare sau exterioare. La sfârșitul lucrului, se spala se, șterg si se pastreaza pe o suprafața pefect dreapta.
C.19. Matura; folosește la aplicarea

stratului vizibil de tencuiala prin aruncare,
ramanand o suprafața zgrumturoasa. Este
confecționată din ramuri subțiri si drepte de
mesteacăn sau din material plastic. După
folosire, se spala si se pastreaza la loc uscat.
C.20. Peria din plastic; se folosește in

cazul tencuielilor stropite. După folosire, se
spala si se pastreaza la loc uscat.
5 *r '
C.21. Dispozitivul pentru stropit; este .-O-./
confecționat din tabla, de forma unei cutii, ■" -L _ , <
prevăzută cu o perie circulara la interior, si ~ ,‘i, i '*s '• \
o manivela exterioara. Prin rotirea manivelei, , ,,
firele periei ating stratul de mortar si, datorita ' iS'1 \>< 'H ’
vitezei de rotatie, mortarul este aruncat sub ' ,! ’,U x j q k'x*’*'7
forma de stropi pe perete. Nivelul mortarului x
X’f'J L “i****^
in toba (tambur) va fi la jumătate. La terminarea lucrului, se spala si se șterge iar daca perioada de staționare
este mai mare, se va aplica o pelicula fina de ulei de in pe partea metalica.
C.22. Buciarda; este un ciocan prevăzut cu dinți mai mici sau

mai mari cu care se prelucrează tencuiala prin lovire, pentru •■A
obținerea unui aspect rugos uniform ' \
(imita blocurile din piatra). La terminarea lucrului, se spala, se
șterge iar daca perioada de staționare este mai mare, se va aplica pe
partea metalica o pelicula fina de ulei de in.
C.23. Rascheta cu dinți: se folosește
la obținerea unei tencuieli cu șănțulețe
(orizontale si verticale) numite tencuieli
piaptanate sau raschetate. La terminarea
lucrului, se spala, se șterge iar daca perioada
de staționare este mai mare, se va aplica o
pelicula fina de ulei de in.
C.24. Daltile; utilizate la cioplirea

pietrelor si sunt confecționate din otel special
pentru a rezista la uzura. La terminarea
operațiilor, se vor șterge cu o carpa uscata
după care se vor păstră in cutii speciale.
C.25. Pilele; pentru ascuțirea sculelor

tăietoare. Sunt confecționate din otel special
pentru a rezista la uzura. La terminarea
operațiilor, se vor șterge cu o carpa uscata
după care se vor păstră in cutii speciale.
C.26. Periile; de sarma folosite la curatarea
suprafețelor. Sunt executate din fire de sauna otelita
iar la terminarea lucrărilor se pastreaza in rafturi
sau in cutii.
C.27. Sapa de var; folosita la amestecarea

varului precum si la prepararea mortarului si Z.z
betonului. Se confecționează din tabla de otel
prevăzută cu cateva găuri la care se ataseaza o coada din lemn. La sfârșitul lucrului partea metalica se va spala, se
va șterge cu o carpa după care o va proteja cu o pelicula fina de ulei de in.
C.28. Lopata; din tabla prevăzută cu o coada din lemn, se utilizează la la manipularea varului-pasta,
agregatelor, cimentului, mortarului, pământului etc. La sfârșitul lucrului, partea metalica se va spala, se va șterge
cu o carpa după care o va proteja cu o pelicula fina de ulei de in.
C.29. Varnita; din scândura, cu doua

compartimente folosita la prepararea si
depozitarea mortarului. La sfârșitul zilei, se va
spala prin frecare cu o perie de sarma iar
resturile de moluz vor fi depozitate in locuri
special amenajate.
C.30. Targa; executata din lemn si folosita

la transportul manual al materialelor. La
sfârșitul zilei, se va spala prin frecare cu o perie
de sarma iar resturile de moluz vor fi
depozitate in locuri special amenajate.
C.31. Roaba; confecționată

din tabla pe o roata din cauciuc, se • -- -
folosește la transportul materia- , -
lelor. După o zi de munca, roaba ' s
se spala cu ajutorul unei perii de sarma si apa iar in cazul in care perioada de staționare este mai îndelungata,
partea metalica se protejează cu o pelicula fina de ulei de in după care se pastreaza intr-o magazie
C.32. Căruciorul de materiale;
folosește la transportul materialelor. Este
confecționat din tabla pe un cadru metalic
sprijinit pe doua roti din cauciuc. La
terminarea lucrului, căruciorul se spala cu
ajutorul unei perii de sarma si apa iar in
cazul in care perioada de staționare este mai
indelungata, partea metalica se protejează
cu o pelicula fina de ulei de in după care se
pastreaza intr-o magazie.
C.33. Scafa metalica; este o cutie cilindrica decupata in fata si prevăzută cu mâner. Are capacitati de 500,
1000 si 2000 ml si se utilizează la manipularea materialelor in vrac. La terminarea lucrului, scafa se spala cu
ajutorul unei perii de sarma si apa iar in cazul in care perioada de staționare este mai indelungata, partea
metalica se protejează cu o pelicula fina de ulei de in după care se pastreaza intr-o magazie.
C.34. Tomberonul; este o cutie metalica ce poate fi rastumata in jurul axei celor doua roti metalice. Are
capacitatea de 0,175 mc si se folosește la transportul materialelor in șantier. După o zi de munca, tomberonul
se spala cu ajutorul unei perii de sarma si apa iar in
cazul in care perioada de staționare este mai
indelungata, partea metalica se protejează cu o
pelicula fina de
C.35. Conteinarul; folosit la
transportul si ridicarea materialelor prin
ulei de in după care se pastreaza intr-o magazie .
manipularea lui cu ajutorul macaralei
(cărămizi, BCA, saci etc). La terminarea
unei zile de munca, conteinarul se spala
mai indelungata, partea metalica se protejează

cu o pelicula fina de ulei de in după care se
pastreaza intr-o magazie
cu ajutorul unei perii de sarma si apa iar in cazul in care perioada de staționare este
C.36. Benele verticale; >
pentru ridicarea mortarului • x / "' ""' ’ ,
sau betonului cu ajutorul macaralelor. Pentru manipu- ‘"z* •
lare ele se agata in cârligul macaralei cu ajutorul cablurilor din otel. La partea inferioara sunt prevăzute guri de
descărcare. La terminarea lucrului benele sunt spalate cu apa si peria de sarma iar in cazul staționarilor mai
îndelungate, sunt protejate anticoroziv si depozitate in locuri ferite de umezeala. De la locul de descărcare
materialele se incarca in bena după care se pot transporta cu un cărucior pana la macara.
D. MAȘINI UTILIZATE LA LUCRĂRILE DE ZIDĂRIE

SI TENCUIELI
D. l. Autobetoniera; se compune dintr-o toba dublu tronconica montata pe sasiul unui autovehicul. Toba
este actionata de un motor termic, altul decât cel folosit la deplasarea autovehiculului. Autobetonira are capacitati
de 3 sau 6 mc (metri cubi). Se folosește la prepararea si transportul mortarului si betonului la distante mari deoarece
ea are proprietatea de a amesteca in
timpul mersului componentele
mortarului sau betonului, lucru ce nu
permite intarirea materialului
transportat. De curatare, întreținere
si exploatare, se va ocupa soferul-
mecanic ce deservește
autobetoniera.
D.2. Mașina de tencuit; se folosește la prepararea, transportul si aplicarea mortarului pe suprafețele de tencuit.
Ea se compune din:
> malaxor cu palete pentru amestecarea
mortarului, antrenat de un redactor
pus in mișcare de un motor electric
de 7,5 kw;
> sita vibranta pentru reținerea
particulelor mai mari de 15 mm;
> omogenizator pentru asigurarea
fluidității mortarului;
> pompa cu doua pistoane, folosita la transportul mortarului;
> compresor pentru producerea aerului comprimat;
> injector pentru aplicarea mortarului pe perete .
Mașina se folosește in cazul cantitatilor mari de lucrări iar deplasarea se face prin tractare. După executarea
tencuielilor, mașina de tencuit se va spala interzicandu-se cu desavarsire lasarea mortarului pe pereții
buncărului. La constatarea unor defecțiuni ce au putut sa apara in timpul procesului de producție, este anuntat
șeful punctului de lucru sau mecanicul ce se ocupa de intretinerea si repararea mașinii.
D.3. Agregatul de torcretat; acopera suprafețele betonului cu un strat subțire de mortar de ciment pentru a
corecta defectele aparute in timpul turnării, pentru a realiza un strat impermeabil la suprafața betonului, pentru
a turna pânze subțiri sau pentru a repara elemente de construcții din beton armat deteriorate. Granulatia
componentelor mortarului nu va depăși 5 mm. Viteza de proiectare a amestecului umed este de 90-100 m/s.
Agregatul de torcretat se compune din:
>
>
>
>
>
Deplasarea se face prin tractare .
După terminarea operației de torcretare, agregatul se va spala interzicandu- se cu desavarsire lasarea
mortarului sau betonului pe pereții.
La constatarea unor defecțiuni ce au aparut in timpul procesului de producție, se anunța șeful punctului de
lucru aparatul de torcretat;
sau compresor;
rezervor de apa;
dispozitiv pentru curățire cu aer; furtun prevăzut cu un injector.
mecanicul ce se ocupa de intretinerea si repararea agregatului.
D.4. Transportorul mobil cu banda; se folosește la transportul materialelor varsate sau in bucăți pe
,
1 s * orizontala sau m plan înclinat. Are ,
lungimea benzii de 15 m pe o lățime > v -V't' 3 de 500 mm. ' ...... ........
Se compune din:
> covor din cauciuc pe care se aseaza materialele;
> rolele pe care circula banda;
> tambur de acționare a benzii manevrat de un redactor pus in mișcare de un motor electric;
> sasiul transportorului este o construcție sudata;
> dispozitiv de inclinare a sașiului.
După terminarea lucrului, se curata toate piesele componente ale benzii transportoare iar in cazul când perioada
de stagnare este mai lunga, piesele vor fi protejate cu o pelicula fina de ulei de in.
Deplasarea se face prin tractare.
D.5. Transportorul elicoidal; se întrebuințează la transportul continuu al materialelor pulveru-lente pe

distante mici.
Se compune din: 4 Sjț
1. jgheab metalic; _ _____ _
2. arbore tubular pe
care se sudeaza o -\ ~ ------- ----- ■— -»
banda elicoidala • ” g
(melc);
3. lagare de sprijin pentru arbore;
4. pâlnie prin care se face incarnarea materialului;
5. gura de descărcare la celalalt capat al transportorului;
6. mecanism de acționare a melcului.
Are o lungime de 3-5 m si turatie a arborelui elicoidal de 60 -200 rot /min. Transportul se face pe orizontala,
înclinat sau vertical.
După terminarea lucrului, se curata toate piesele componente ale transportorului iar in cazul când perioada de
stagnare este mai lunga, piesele vor fi protejate cu o pelicula fina de ulei de in.
D.6. Autocamioanele; transporta materialele de la fabrici la depozitele firmelor si de aici pe șantier la

punctele de lucru. Ele pot fi cu:
> platforma fixa;
> platforma basculanta (auto-basculante).
Au sistem de deplasare propriu prevăzut cu toate instalațiile nece-sare, montate pe un sasiu cu bena utilizata la
incarcarea materialelor.
După aprovizionare, benele vor
fi maturate si spalate iar de
intretinerea autocamioanelor se vor
ocupa șoferi deserventi.
D.7. Tractoarele; sunt folosite la
remorcarea diferitelor mașini, utilaje si
instalații care nu au sistem de deplasare
propriu. Sistemul de deplasare poate fi pe:
> roti;
> senile.
Pe tractoare se pot monta diferite
echipamente ce dau posibilitatea mecani-
zării lucrărilor de terasamente (buldozer, screper, incarcator etc). De spalarea si intretinerea tractorului se
va ocupa tractoristul.
D.8. Remorcile; sunt platforme montate pe roti si pot fi:

> fixe (treilare) utilizate la transportul sarcinilor grele si voluminoase;
> basculabile.
D.9. Semiremorcile; folosite la

transportul materialelor in vrac (var,
ciment etc);
Cimentrucul este o smiremorca
pentru transportul materialelor in vrac.
După aprovizionare, benele si plat-
formele remorcilor vor fi maturate si
spalate iar intretinerea va fi făcută de
către șoferul deservent.
D.10. Circularul; folosit la

debitarea materialului lemnos si a
materialelor de zidărie. Se compune din:
> cadru metalic;
> motor electric prevăzut cu o fulie;
> panza de circular;
> dispozitiv pentru stabilirea distantelor de debitat
> dispozitiv de siguranța.
Se va matura si transporta rumegușul iar de partea de întreținere se va ocupa
mecanicul de întreținere ce deservește șantierul.
D.ll. Mașina de găurit cu percuție; folosita la

practicarea găurilor in diferite materiale (lemn, beton,
metal etc).
La terminarea lucrului, se va șterge cu o carpa
uscata, se va demonta burghiul după care se va păstră
intr-o cutie speciala.
D.12. Polizorul manual; utilizat la ascuțirea sculelor, șlefuirea

suprafețelor, debitarea materialelor.
Este prevăzut cu un disc abraziv de duritate mare.
La terminarea lucrului se va șterge cu o carpa uscata
după care se va păstră intr-o cutie speciala.
E. UTILAJE PENTRU CONSTRUCȚII
E.l. Betoniera (malaxorul); se folosește la prepararea mortarului asigurând o

amestecare uniforma si rapida. Se compune dintr-o cuva actionata de un motor
electric prin intermediul unei coroane dintate. Descărcarea se face manual cu
ajutorul unui volan. Capacitatea betonierelor poate fi de 100, 250, 500, 750,1200,
2500 1 (litri).
După terminarea procesului de malaxare, resturile de mortar sau beton vor li

spalate de pe pereții betonierei.
La constatarea unor defecțiuni ce au putut sa apara in timpul procesului de
producție, este anuntat șeful punctului de lucru sau mecanicul ce se ocupa de
întreținerea si repararea betonierei.
E.2. Macaraua turn; asigura <■?
transpotrul pe orizontala si verticala //ț
a elementelor de construcții. Ridica „
sarcini intre 5-101 (tone). Se compune . .
din următoarele subansamble: ' , ___
> platforma fixa; ‘)|
> platforma rotitoare; ' j |
> turnul macaralei; | Șj !
> brațul sau sageata macaralei; '' 'fl ................... .
> cabina de comanda; * | | %
> mecanismul pentru ridicarea ..... ■ ----- - î
sarcinii; ‘'
> mecanismul pentru inclinarea
brațului; (
> mecanismul pentru rotirea si |
deplasarea macaralei; :z. . . ...... L: ------~
> aparatajul pentru comanda si ’’ ‘ ——*>
reglarea macaralei.
Macaraua este deservita de un macaragiu autorizat iar daca zidarii au si
calificarea de legator de sarcina, pot ajuta macaragiul la legarea sarcinilor in
cârligul de macara precum si la transmiterea semnalelor de dirijare.
De curatarea si intretinerea macaralelor se va ocupa macaragiul deservent.
E. 3. Automacarale; sunt macarale montate pe un sasiu de autovehicul ce

asigura o deplasare rapida. Actionarea mecanismelor macaralei se face de la
motorul autovehiculului sau de la un motor montat separat pe platforma rotitoare a
macaralei. Automacaralele au capacitati de ridicare de peste 100 t (tone) si inaltime
de ridicare pana la 50 m.
De curatarea si intretinerea automacaralelor, se va ocupa macaragiul deservent

care va fi autorizat
&, .......... MMH .......... imiiii
E. 4. Macaraua fereastra; constituita

dintr-un troliu acționat de un motor electric.
Este destinata sarcinilor mici ce urmeaza a fi
plasate la golurile din pereți.
La terminarea lucrului, se curata prin
ștergere cu o carpa, după care se va proteja cu o
folie din plastic impotriva intemperiilor.
E.5. încărcătoare Sunt mașini

autopropulsate care executa manipularea
materialelor sub forma de bucăți, ambalate sau
in vrac, le transporta pe orizontala pe distanta
mica după care le depun fie prin cădere, fie prin
stivuire folosindu-se pentru acest scop de o cupa
sau de un sistem de furci.
De curatarea si intretinerea incarca- toarelor
se va ocupa mecanicul deservent.
F. INSTALAI II PENTRU CONSTRUCȚII
F.l. Ascensorul; executat in doua tipuri:

> Ascensorul de materiale folosit pentru inaltimi mici si sarcini
intre 150-750 kg. Se compune din:
• cadrul inferior;
• turnul sau catargul de ridicare;
• mecanismul de acționare;
• platforma de incarcare transport;
• tronsoane;
• accesorii.
> Ascensorul de materiale si persoane se folosește pentru inaltimi mari si
sarcini pana la 75t.
Se montează la exteriorul clădirii si se
compune din:
> mecanism de acționare;
> cabina;
> contragreutăți deplasabile;
> catarg;
> dispozitive de ancorare;
> static de baza;
> tronsoane.
La terminarea lucrului, se va curata
platforma pentru materiale si persoane iar
in cazul in care se constata ca au aparut
defecțiuni, este anunțat șeful punctului de
lucru.
F.2. Troliile; sunt mecanisme pentru

transportul pe verticala sau orizontala a
sarcinilor putând lucra independent sau in
componenta unor mașini de ridicat. Ele
pot fi acționate manual sau mecanic.
> Troliul manual se compune din
• toba din tabla sudata;
• coroana dintata solidarizată pe toba;
• cablu de ridicare a sarcinii;
• manivele;
> Troliul mecanic (lt) se compune din:
• sasiu;
• mecanism de acționare;
• sistem de franare;
• limitator de cursa.
La terminarea lucrului se va curata prin spalare si ștergere iar in cazul in care
se constata ca au aparut defecțiuni, este anuntat șeful punctului de lucru sau
mecanicul de intretinere.
F. 3. Schele sunt construcții cu carecter provizoriu dar de care depinde buna

desfășurare a procesului de producție a lucrărilor de pe șantier. Ele se
executa din piese de lemn sau metal
astfel asamblate incat sa asigure la
nivelul dorit platformei de lucru care sa
permită circulația muncitorilor si
depozitarea materialelor. Se impart in
doua categorii;
> Schele confecționate pe șantier
(nedemontabile) a căror
fasonare si montare se executa
pe șantier;
> Schele de inventar (demon-
tabile), la care piesele
componente sunt tipizate si
executate in ateliere spe-
cializate ramanand ca la
punctul de lucru sa fie numai
montate.
La terminarea lucrărilor, schelele se demontează, se curata si se protejează cu
substanțe anticorozive iar elementele de legătură (bratari, șuruburi, piulițe etc.)
sunt pastrate in ulei ars pentru a se impiedica oxidarea.
F. 4. Stafiile de betoane si
mortare. Sunt instalații complexe
pentru prepararea mortarelor si
betoanelor in cantitati cuprinse intre
15.000 si 100.000 mc/an.
Părțile componente ale unei astfel de
stafii sunt:
> malaxorul care transporta si
malaxeaza agregatele;
> dozator de ciment sau var;
> draglina pentru manipularea agregatelor;
> dozator de agregate;
> siloz ciment sau var;
> transportor cu melc;
> contor de apa montat in instalație de apa;
> centrala de abur pentru lucrul pe timp friguros.
Dozarea apei, cimentului sau varului se face automat iar dozarea agregatelor
se face manual. Statia este deservita de către un mecanic specializat care se ocupa
atat de prepararea betonului si mortarului cat si de intre tinere si reparare.
TEHNOLOGIA MESERIEI
MODUL 4: PREPARAREA MORTARELOR
Tehnologia meseriei ■ 67
A. STRINGEREA VARULUI:
Varul adus sub forma de bulgari trebuie stins pe șantier. Stingerea se poate
face, manual sau mecanizat.
A. l. Stingerea manuala a varului

Metoda se aplica in șantierele mici, izplate unde stingerea se tace in varnita de
unde laptele de-var curge in groapa de var (Fig.l). Fundul vamitei este așezat pe un
strat de nisip cu grosimea de 5-10 cm si este ușor înclinat spre
Peretele văruitei alaturat gropii de var, este prevăzut cu suber (gura de

evacuare) inchizator care se poate cobori sau ridi,ca in funcție de necesitați. In
spatele subcrului este montata o sila deasa care lașa sa troaca numai laptele de var,
reținând corpurile străine'. * ,,, ‘r
Apa necesara stingerii este adusa la punctual de lucru pTintr-o conducta sau cu
ajutorul cisternelor si depozitata in butoaie.
Stingerea varului se face astfel:
Varul in bulgari se aduce langa groapa de var eu roaba. Varnita se umple cu
apa pana la circa din volumul ei după care se introduce bulgarii eu ajutorul lopetii.
Peste bulgari se lașa sa curgă apa pana la completarea cantitatii de 2.5-3 ori volumul
varnitei. Bulgarii de var incep sa se desfaca. iar apa incepe sa liarba datorita căldurii
dezvoltate prin fierberea varului. In timpul stingerii, varul se amesteca bine cu sapa
de var pana când se transforma intr-un lichid lăptos si omogen numit lapte de var.
Când acesta nu mai fierbe, se ridica inchizatorul vamitei. iar laptele de var se scurge
in groapa de var. după ce acesta a trecut prin sita. Pietrele ramase in varnita se
indeparteaza, se inehide apoLsubeitul după care se reia operația de stingere a
varului pana la terminarea intregii cantitati de var-bulgarii. ' »
Laptele de var din groapa pierde intreaga cantitate de tipa prin absorbire sau
evaporare, transfbrmandu-se intr-o pasta care se ingroasa din ce in ce mai mult,
numit var-pasta.
6S - Tehnologia meseriei
Dimensiunile gropii de var se aleg in asa fel incat sa fie preluata intraga
cantitate de var achizitionata astfel ca la o cantitate de 10 t de var-bulgari este
necesar un volum de 20-27 m3 var-pasta, dar pentru ca laptele de var ocupa un
volum mult mai mare, este necesar ca groapa in care se vas tinge varul sa aiba un
volum de aproximativ 30 m3. Dimensiunile unei astfel de gropi simt: lungime - 5
m, lățime - 3 m si adâncime - 2 m.
Groapa de var nu va fi sapata nu va fi sapata intr-un pamant nisipos deoarece
nisipul absoarbe apa din var. Ea nu se pardosește, dar pereții pot fi imbracati cu
scânduri groase sau se căptușesc cu zidărie din cărămidă.
Pentru împiedicarea uscării., varul-pasta se acopera cu un strat de nisip curat,
cu o grosime de 10-15 cm, iar in perioada de iarna va fi acoperit cu un strat de nisip
cu grosimea de 30-40 cm si cu scânduri.
Daca la stingerea varului se folosește apa in cantitati prea mari, căldură
degajata prin stingere nu este suficienta astfel ca varul nu se stinge complet, iar
când apa este putina, bulgarii de var se sfarma, se transforma in praf si varul nu se
mai poate stinge.
Cantitatea de apa necesara stingerii varului depinde de proprietatea varului de
a se stinge mai repede sau mai incet; cu cat varul se stinge mai repede, cu atat
necesita o cantitate mai mare de apa. De aceea, cantitatea de apa se apreciaza chiar
in timpul stingerii varului, atunci când se amesteca bulgarii cu sapa de var.
Varul pasta se folosește atunci când s-a îngroșat suficient.
In momentul când pe suprafața pastei de var au aparut crăpături, atunci varul
se poate folosi in cele mai bune condiții, el fiind complet stins. Se recomanda ca
pentru mortarele de zidărie, varul sa fie folosit numai după 14 zile de la stingerea
lui.
A. 2. Stingerea mecanizata a varului

In cazul in care sunt necesare cantitati mari de var-pasta, stingerea varului se
face mecanizat, folosindu-se instalații pentru măcinare si stingerea varului bulgari.
Intr-o astfel de instalație stingerea varului se face astfel: varul bulgarii se
transporta cu basculantele, se depozitează sub un Șopron de langa groapa de var,
de unde este preluat de către un transportor cu banda si, prin intermediul unui
buncăr, este alimentata o mașina pentru stingerea varului (stingator de var). După
ce varul a fost introdus in mașina, se face alimentarea acesteia cu apa in proporția
necesara in funcție de cantitatea de var bulgari.
Operațiile de lucru pentru stingerea varului sunt prezentate in Fig. 2. Din
camionul basculant 1 varul se descarcă in depozitul 2; transportorul cu banda
alimentează buncărul 4. Prin gura de deschidere a buncărului 4, este alimentata
mașina de stins var 5; după amestecare si stingere, laptele de var trece prin sita 6 si
este dirijat prin jgheabul 7 in groapa numărul 8.
In Fig. 3 este prezentata o instalație pentru stins var acoperita, in care operațiile
sunt următoarele: varul bulgari 1 este descărcat din camion sub spronul 2; cupa 6
incarca varul in palnia de incarnare 8 a stigatorului de var 5, instalat sub Șopron
unde exista un cadru de ghidaj 7. Laptele de var fin imprastiat se obține in
separatorul-decantor 9; don separatorul-decantor, laptele de var va trece rpin
jgheabul 10 in groapa de var 4; pasta de var ajunge de la decan tor in groapa de var
3.
2
Pasta de var se scoate din groapa cu ajutorul unui elevator prevăzut cu o cupa
11, se incarca vagonetul 2 care va ajunge in maxorul de mortar. Stingerea
mecanizata prezintă următoarele avantaje:
• mare rapiditate a operațiilor;
• usureaza munca muncitorilor;
• reduce volumul de munca;
• productivitate ridicata (8-10 m3/h var pasta sau 25-30 m3/h var stins);
• calitate buna a varului stins.
B. CIURUIREA SI SPALAREA NISIPULUI
Înainte de preparea mortarelor, nisipul este supus operațiilor de excavare,

spalare, sortare. Granulatia nisipului este de 0-3 mm.
Nisipul trebuie sa fie curat, adica sa nu conțină mai mult de 2-4% argila, praf
sau pamant.
Ciuntirea agregatelor se face cu ajutorul ciururilor mecanice. Sortarea este
procedeul tehnologic prin care agregatele se rostogolesc pe site sau pe ciururi
așezate in trepte si prevăzute cu găuri care dau dimensiunile agregatelor sortate (3,
7, 15, 70 mm).
Instalațiile de sortare pot fi anexe permanante sau suplimentare ale
concasoarelor mobile sau constituie mașini independente destinate separării pe
mărimi diferite a agregatelor prelucrate prin concasare sau provenite direct din
cariere sau balastiere.
Ciururile independente pot 11 plane sau cilindrice, sunt construite din tabla de
otel perforat sau site impletite, formând 1-3 trepte de ciuruire succesive. Datorita
mișcării de rotatie a cilindrilor perforate si a inclinarii lor, materialele mărunte trec
prin ochiuri in buncăr, iar cele mai mari sunt evacuate pana la extremitatea
inferioara a ciururilor, pe treapta următoare sau in buncărul corespunzător.
Ciururile plane sunt supuse unei mișcări vibratorii care face ca agregatele sa treaca
mai ușor prin ochiurile sitei.
Spalarea agregatelor se face pentru indepartarea impurităților (argila, praf
pamant etc.). In timpul ciuruirii, peste aggregate este trecut un jet de apa cu presiune
care are rolul de a spala agregatele si totodată de a prelua partea foarte fina a argilei
si a o duce la un decantor aflat in imediata apropiere.
C. PREPAREA MORTARULUI
Compoziția mortarelor este nisipul amestecat cu un liant in prezenta apei care

au proprietatea de a se intari după un anumit timp obtinandu-se o anumita
rezistenta.
Lianții folosiți la prepararea mortarelor sunt: cimentul, varul, ipsosul si argila.
In funcție de numărul de lianți folosiți, mortarele pot fi:
• simple, când este folosit un singur liant;
• mixte, când se folosesc doi lianți.
Materialele ce intra in componenta mortarului se amesteca intr-o anumita
proporție, calculata in volume (in parti) sau in greutate (in Kg). Aceasta proporție
se numește dozaj si se stabilește printr-o reteta data de laboratorul de șantier in
raport cu lucrarea la care trebuie intrebuintat mortarul, cu rezistenta pe care trebuie
sa o capete acesta după intarire si in raport cu condițiile climatice.
C.l. Categorii de mortare

Mortarele pentru zidărie se pot clasifica astfel:
C.l.l. După modul de intarire a lianților sunt
• Mortare aeriene la care lianții folosiți se intaresc numai in aer (var, ipsos
si argila). Aceste mortare nu se folosesc la zidarii plasate in locuri lipsite de aer sau
supuse umezelii conutinue (in pamant, in subsoluri umede);
• Mortare hidraulice la care lianții se intaiesc atat in aer liber, cat si in apa;
mortarele preparandu-se cu ciment sau cu var hidraulic.
C.1.2. După liantul de baza folosit sunt

• Mortare pe baza de var care se prepara din nisip, var pasta si apa. Nisipul
trebuie sa fie curat sis a aiba o granulometric potrivita. Varul pasta va
proveni din var bulgari bines tins, iar la stingerea varului se va folosi numai
apa curata. La acest mortar este preferat varul fluidizat in instalații mecanice
special unde se amesteca mai bine cu nisipul, acoperind granulele acestuia
si dând mortarului calitatea de a fi foarte omogen. Mortarul pe baza de var
se va folosi atata vreme cat este proaspăt, adica inainte de a incepe priza si
intarirea. Din acest motiv el se prepara in cantitati care pot fi consumate in
timp de 12 ore. Daca se intampla sa ramana mortar pentru a doua zi, el va
fi ferit de aer si de uscăciune.
La zidăriile supuse umezelii, se folosește mortar de var cu adios de ciment
(mortar mixt) care se intareste mai repede decât mortarul de var, acest
mortar se va folosi intr-o perioada de patru ore de la preparare.
• Mortarul pe baza de ciment se prepara din nisip, ciment si apa. Prepararea
se face in doua faze: intai se prepara amestecul uscat de ciment si nisip;
după ce acesta este bine amestecat capatand o culoare uniforma, se adauga
apa amestecandu-se pana la obținerea unei paste omogene.
Mortarul de ciment face prize si se intareste mult mai repede decât cel de var,
priza si intarirea depinzând de cimentul folosit. Din acest motiv, acest mortar se va
prepara in cantitati reduse sip e măsură intrebuintarii lui. Mortarul ramas după o
ora de la preparare nu mai poate fi folosit, priza si intarirea cimentului nu mai pot
fi împiedicate prin udarea mortarului sau ferindu-1 de aer, cum se procedează in
cazul mortarului de var.
Mortarul de ciment se intrebuinteaza la unele zidarii de piatra si de cărămidă,
la unele tencuieli si lucrări speciale, precum si la imbinarea elementelor
prefabricate.
Când mortarul de ciment nu este suficient de lucrabil i se adauga lapte de var
obtinandu-se mortarul de ciment cu adios de var pentru lucrabilitate.
Mortarele mixte pe baza de ciment pot fi obținute preparandu-le cu adios de
var. Ele sunt mai lucrabile, devin mai plastice si crapa mai greu.
• Mortare pe baza de ipsos. Sunt mortare preparate fara nisip, se folosesc la
executarea tencuielilor gletuite, ornamentelor si profilelor. In cazul in care
acest mortar este amestecat cu nisip si var, el se poate folosi la zidirea
blocurilor de beton sau a placilot pe baza de ipsos.
Nu este permis sa se adauge ipsos in mortarul de ciment, deoarece prin intarire
cimentul se contracta, iar ipsosul se dilata, ceea ce împiedica legătură intre ele.
Mortarul de ipsos se prepara in cantitati mici, pe masuta întrebuințării lui
deoarece ipsosul se intareste foarte repede si odata întărit nu mai poate fi lucrat sau
folosit.
• Mortare pe baza de argila. Se obțin din argila si din nisip amestecate in
anumite proporții stabilite de către laboratorul de șantier si framantate cu
apa. Pentru a-i mari rezistenta, in mortar se mai adauga paie, calti etc.
Aceste mortare se folosesc la lucrări de mica importanta si ferrite de apa,
cum ar fi clădirile zootehnice.
Un mortar pe baza de argila mai rezistent este mortarul in care se adauga var.
acest mortar se întrebuințează la executarea zidăriei din blocuri de pamant si la
tencuirea unor pereți, dar tot la lucrări de mica importanta.
D. COMPOZIȚIILE MORTARELOR PENTRU ZIDĂRIE
Dozajele si cantitatile de materiale:

Alegerea lianților si a adaosurilor, alegerea nisipului si stabilirea dozajului
pentru mortarele de zidărie se face in funcție de marca mortarului ceruta de proiect,
lucrabilitatea necesara (consistenta plastica), mijloacele de transport (segregare),
natura cărămizilor sau a altor material de zidit (adeziune, contracție), termenele de
executare a zidăriei (durata întăririi), umiditatea mediului si temperature aerului,
precum si condițiile specific construcției si regiunii.
In tabelul 1 sunt prezentate dozajele pentru cateva tipuri de mortare, iar in
tabelul 2 cantitatile de materiale pentru 1 m3 de mortar de zidărie.
Tabel 1
Marca Tipul mortarului (după Dozajul in parti-volume
mortarului lianții folosiți) Var gras- Ipsos de Nisip
'■ Ciment constructive
pasta
4 Var 1 - 3-4
10 Var-ciment 1 1 - 10
10 Ipsos-var - 0,5 1 3
25 Ciment-var 1 0,7 - 7
50 Ciment-var 1 0,4 - 5
100 Ciment 1 - - 4
Tabel 2
Cantitatile de materiale
Tipul mortarului (liantul
Marca Var pasta Nisip
de baza: var sau ciment) Ciment marca
300 Kg m3 Kg m3 Kg
4 Var 0,300 390 1,030 1340
10 Var-ciment 123 0,100 130 1,030 1340
25 Ciment-var 175 0,100 130 1,030 1340
50 Ciment-var 245 0,080 105 1,030 1340
100 Ciment 360 - - 1,030 1340
Observații:
1) . Când se folosește ciment marca 400 sau 250, dozajul se corectează prin
micșorarea, respective marirea cantitatii de ciment cu 10%.
2) . Cantitatile prezentate in tabelul de mai sus sunt numai informative, ele
variind in funcție de granulozitatea nisipului si de consistent mortarului. Cantitatile
exacte se stabilesc prin incercari efectuate in laboratorul de șantier.
La prepararea mortarelor obișnuite se tine seama de faptul ca nisipul se umfla
sub acțiunea umidității. Dozajele aratate in tabelele de mai sus sunt stabilite pentru
nisipul cu umiditatea de 2% sau mai mare. Daca este folosit nisip cu umiditatea sub
2%, cantitatile de lianți se măresc cu 10% in urma încercărilor făcute in laboratorul
de șantier.
E. PREPARAREA MORTARULUI
Înainte de prepararea mortarului se face următoarea pregătire:

a. Aprovizionarea cu material (nisip, var, ciment sau ipsos);
b. Executarea vamitei de mortar sau instalarea malaxorului de mortar;
c. Instalarea conductei de apa sau alimentarea cu cistern;
d. Aducerea cutiilor pentru măsurat nisip si liant.
Atât la prepararea manuala, cat si la cea mecanizata se vor avea in vedere

următoarele condiții:
• Dozarea exacta a componentilor mortarului;
• Amestecarea mortarului pana la omogenizare;
• Obținerea unei cat mai bune lucrabilitati.
E. l. Prepararea manuala a mortarului

Aceasta metoda se folosește in cazul in care volumul lucrărilor este redus si
punctul de lucru se afla la o distanta mare fata de o central de mortare- betoane.
E. l.l. Mortarul de var se prepara astfel: se pune in vamita varul pasta in

cantitatea stabilita prin reteta, se adauga apa necesara si se amesteca pana se obține
un lichid subțire. Amestecarea se face cu ajutorul sapei de var. Se adauga nisipul
după dozajul stabilit prin reteta, amestecandu-se cu sapa de var pana se obține o
pasta avand consistent potrivita si culoarea uniforma. Consistenta se verifica in
vamita cu ajutorul conului etalon. Nisipul si varul pasta se masoara de obicei in
volume, folosind cutii sau roabe al căror volum este cunoscut.
Mortarele de var se prepara in locuri ferrite de intemperii, in apropierea gropilor
de var si se pun in lucrare cel mult in 12 ore.
E. 1.2. Mortarul de ciment se prepara tot in vamita. Si in acest caz nisipul
se masoara in volum, iar cimentul in greutate. Se folosește in acest caz cimentul
ambalat in saci sau incarcat in cutii a căror capacitate este stabilita dinainte prin
cântărire.
Mortarul de ciment se prepara amestecând intai materialele uscate (nisipul sau
cimentul), după care se adauga apa necesara si se amesteca pana când se obține o
pasta uniforma. Acest mortar se pune in lucru in cel mult o ora.
E.1.3. Mortarul de ciment cu adaos de var se prepara adaugand lapte de var in
mortarul de ciment preparat pentru a-i mari lucrabilitatea.
E.1.4. Mortarul de var cu adaos de ciment se obține preparând mortarul de var
gras, in care se adauga cimentul necesar, amestecandu-se bine pana când culoarea
mortarului devine uniforma, adica nu mai apar pete de ciment in amestec. Acest
mortar mixt se mai prepara si astfel: se amesteca cimentul cu nisipul si peste acest
amestec se toama laptele de var in dozajele necesare. Toate mortarele mixte se pun
in opera in cel mult o ora.
E. 1.5 Mortarul de ipsos se prepara in cantitati mici in targa de mortar astfel:
se toama apa, se adauga ipsos si se amesteca bine cu mistria pana ce mortarul capata
consistent “buna de lucru” (de lucrabilitate buna). Când se adauga si nisip, acesta
se pune in momentul in care amestecul ipsosului cu apa este aproape terminat.
E.1.6. Mortarul de ipsos-var se prepara din mortarul de var caruia i se adauga
lapte de ipsos, după care se amesteca pana la omogenizare si se pune in opera in cel
mult o ora daca nu i s-a adaugat un intarzietor de priza.
E. 1.7. Mortarul de argila se prepara astfel: argila este intinsa pe o platform de
scândura si se curate de corpuri străine, iar după aceea argila este pusa in cutii de
lemn in care se inmoaie cu apa timp de 1 -2 zile si se framanta bine pana când se
obține o pasta omogena.
In aceasta pasta se adauga nisip conform dozajului dat si se amesteca din nou
pana la omogenizare.
Când sunt necesare adaosuri de var, ciment, paie, calti etc., acestea se pun si se
amesteca bine in mortarul de argila gata preparat.
E.1.8. Adaosurile plastlfiante de var sau argila in mortarele de ciment se

introduce sub forma de pasta de var sau argila in cantitatile prescrise si la
consistenta necesara, conform retetei de laborator. Se procedează astfel: peste pasta
de var sau de argila inmuiata bine in apa se toarna amestecul de nisip si ciment bine
omogenizat si se amesteca din nou pana când mortarul devine la rândul lui omogen.
Mortarele de ciment cu adaosuri plastifiante de var sau argila se pot folosi Ia zidărie
după cel mult o ora de la preparare.
E.2. Prepararea mecanizata a mortarelor

Aceasta metoda prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:
• Dozare exacta a lianților, a nisipului si a apei;
• Omogenizare mult mai buna;
• Scurtarea duratei de preparare a mortarului.
La prepararea mecanizata a mortarului se utilizează un malaxor ( betoniera)
alcătuit dintr-o toba cilindrica cu un ax prevăzută la partea superioara cu o pâlnie
de alimente cu materiale. Axul este prevăzut cu palete oblice sau elicoidale care
executa afanarea materialelor componente.
Mortarele se introduce in malaxor in următoarea ordine: apa, nisipul si apoi
liantul (ciment, pasta de var). Daca in locul pastei de var se folosește lapte de var,
atunci intai se introduce acesta si apoi nisipul si cimentul.
Durata amesteculuieste de cel puțin 3 minute si este stabilita in urma
incercarilor.
După ce amestecarea s-a terminat, toba basculează, iar mortarul curge in
vagonete, containere sau intr-un buncăr de distribuție. Dozarea se face cu
dispozitive de dozare, cutii volumetrice sau roabe cu capacitate cunoscuta.
Când mortarele se prepara in betoniere obișnuite, ordinea introducerii
materialelor este următoarea: apa, pasta de var, apoi nisipul si adaosul de ciment.
Nisipul si cimentul se adauga numai după ce prin mișcarea, tobei se obține un lapte
de var omogen.
Pentru obținerea unor mortare deosebit de omogene este bine ca varul pasta sa
fie mai intai transformat in lapte de var si apoi introdus la malaxat. Prin folosirea
laptelui de var se reduce durata malaxarii, se permite alimentarea mecanizata a
varului direct in toba malaxorului sau a betonierei si se asigura o omogenitate mai
buna a amestecului.
La șantierele mari, prepararea mortarelor se face centralizat, in statii de
mortare, care pot fi fixe sau mobile. In aceste statii se efectuează toate lucrările
necesare pentru mortare: adica ciuruirea si spalarea nisipului, dozarea automatizata,
uneori si fluidizarea pastei de var.
5. In cazul când se doresc cantitati mari de var pasta se folosesc, pentru
stingerea varului, instalații special prevăzute cu stingatoare de var.
6. Nisipul are o granulatie cuprinsa intre 0 si 3 mm.
7. Mortarele simple folosesc un liant, iar cele mixte doi.
8. Proporția de material ce intra in componenta unui mortar se numește dozaj.
9. Masurarea componentelor unui mortar se face volumetric (sub forma de
parti) sau sub forma de greutate (in Kg).
10. Dozajul este stabilit printr-o reteta data de laboratorul de șantier.
11. Mortarul pe baza de var va fi consumat in timp de 12 ore, iar cel pe baza de
ciment in de 1 ora.
12. Mortarul marca M4 este un mortar pe baza de var, ce conține una parte var
si 3-4 parti nisip.
13. Mortarul marca M100 este un mortar pe baza de ciment, ce conține una
parte ciment si 3-4 parti nisip.
14. Durata de amestecare a mortarului este de cel puțin 3 minute si este stabilita
in urma incercarilor.
15. Pentru cantitati mai mari, mortarul se prepara centralizat in statii de
mortare-betoane.
16. Mortarul de var se prepara manual astfel: se pune in vamita varul pasta, se
adauga apa necesara si se amesteca pana se obține un lichid subțire, după
care se adauga nisipul amestecandu-se cu sapa de var pana când se obține o
pasta avand consistenta potrivita si culoarea uniforma.
17. Mortarul de ciment se prepara manual amestecând intai materialele uscate
(nisipul cu cimentul), după care se adauga apa necesara si se amesteca pana
se obține o pasta uniforma.
18. Mortarul de var cu adaos de ciment se obține preparând intai mortarul de
var gras, in care se adauga cimentul necesar, amestecandu-se bine pana
când culoarea mortarului devine uniforma, adica nu mai apar pete de ciment
in amestec.
A. CONDIȚII TEHNICE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE

MORTARELE PENTRU ZIDĂRIE SI TENCUIELI
Condiții tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca mortarele de zidărie se

refera la o serie de caracteristici pe care le au mortarele si anume:
• Consistenta;
• Plasticitatea;
• Segregarea;
• Durata intaririi;
• Contracția;
• Adeziunea;
• Rezistenta la compresiune.
A.l. Consistenta mortarului

Este caracteristica mortarului care depinde de
conținutul de parti fine ale nisipului, de ciment sau var si
de cantitatea de apa folosita la amestecare. In funcție de
dozajul acestora, mortarele pot fi vartoase, plastice sau
fluide.
Consistenta se determina cu ajutorul conului etalon
(Fig. 1) in laboratoarele de șantier. Conul etalon se
compune dintr-o parte conica, gradata pe partea lateral in
centimetri, la care se ataseaza un mâner din țeava. Este
confecționat din table galvanizata, iar in interiorul
conului se afla plumb care aduce conul la greutatea de
300 gr.
Pentru a determina consistenta mortarului, conul

se aseaza in poziție verticala pe suprafața mortarului. Este
lasat sa se scufunde liber sub propria greutate, iar când mișcarea a incetat,
se citește numărul de gradații pana la care conul s-a scufundat. Astfel,
consistenta mortarului reprezintă numărul de centimentri cu care s-a
scufundat conul. Pentru ca diferite zidarii si tencuieli sa poata fi lucrate
ușor si sa fie rezistente, consistenta mortarului trebuia sa fie in anumite
limite (Tabel 1), conform STAS 1030-70:
Obiective ajutătoare
C3.1. Verificarea consistentei mortarului;
C3.2. Verificarea plasticitatii mortarului;
C3.3. Verificarea segregării mortarului;
C3.4. Verificarea contracției mortarului;
C3.5. Verificarea adeziunii mortarului;
C3.6. Verificarea rezistentei la compresiune (marca mortarului);
C4.1. Transportarea mortarului pe orizontala;
C4.2. Transportarea mortarului pe verticala.
ACTIVITATI DE INVATARE
a) Este absolut obligatoriu insusirea tuturor noțiunilor teoretice
pentru a se putea trece la dobândirea deprinderilor practice;
b) Executa practice toate operațiile ce tin de:
• Verificarea calitatii mortarelor;
• Transportul mortarelor.
Tabel 1
Tipul de zidărie Valoarea consistentei (cm)
Zidărie din cărămizi sau blocuri pline 8-13
Zidărie din cărămizi sau blocuri ceramice cu goluri 7-8
Zidărie din piatra sau blocuri de beton compact 4-7
Zidărie din blocuri mici si placi de beton celular autoclavizat 11-12
Tipuri de tencuieli manuale Valoarea consistentei (cm)

Pentru sprit 12-13
Pentru grund 9-11
Pentru stratul vizibil 13-14
A.2. Plasticitatea
Este denumita si lucrabilitatea mortarului si consta in posibilitatea acestuia de
a lua orice forme, deci de a putea fi prelucrat ușor. Cu cat mortarul conține mai
multe parti fine si liant, cu atat este mai plastic, mai ușor de prelucrat si de folosit
la zidărie. Plasticitatea mortarului se mărește prin adaugarea in cantitati mai mari
de nisip si liant. Marirea plasticitatii mortarelor de ciment se poate obține si prin
adaugarea unei cantitati de var sau argila. Plasticitatea mortarelor se Stabilește prin
încercări pentru a putea fi manevrat ușor.
A.3. Segregarea
Este tendința de separare a pârtilor fine ale nisipului si cimentului de granulele
mari de nisip, care după un anumit timp, se lașa la fundul varnitelor, containerelor,
roabelor si găleților in care este depozitat sau transportat mortarul. Prin segregare
se pierde calitatea mortarului de a fi omogen, motiv pentru care inainte de a fi pus
in lucru acesta trebuie amestecat din nou. Pentru micșorarea gradului de segregare,
in condiții de laborator sau iau masuri cum ar fi: adaugarea de liant sau scoaterea
unui anumit procent de granule mari sau mici. Este abolut necesara stabilizarea
tendinței de segregare, in special la mortarele care transportate la distanta in
containere incarnate pe vehicule sau cu pompe de mortar.
A.4. Durata întăririi

Este timpul necesar pentru ca mortarul sa capete o anumita rezistenta la
compresiune. Acest timp depinde de următorii factori:
• Natura liantului - astfel mortarele de ipsos se intaresc foarte repede, cele de
ciment mai incet, iar cele de var foarte incet.
• Consistenta mortarului - astfel mortarele fluide cu mai multa apa su mai
mult nisip fin se intaresc mai incet decât cele vartoase;
• Temperatura aerului - pe timp friguris mortarele se intaresc mai incet,
deoarece evaporarea apei din mortar se face mult mai greu.
A.5. Contracția
Contracția mortarelor se caracterizează prin micșorarea volumului care se
observa in momentul in care au aparut fisuri si chiar crăpături in mortarul din
rosturile zidăriei, fapt ce duce la micșorarea rezistentei zidăriei. Contracția este
mare in special la mortarele cu dozaj mare de ciment si prea fluide. Mortarele cu
lianți care se intaresc incet si cu o compoziție granulometrica buna a nisipului se
contracta puțin. Contracția se împiedica prin folosirea unui nisip cu granulometrie
bine aleasa si printr-un mic adaos de var (mortar de ciment cu adaos de lapte). In
general, mortarele vartoase se contracta foarte puțin. Laboratorul de șantier are
sarcina de a face încercările necesare, astfel ca la. zidărie sa se folosească mortare
care sa nu se contracte decât foarte puțin pentru a împiedica apariția fisurilor si
crăpăturilor.
A.6. Adeziunea
Este proprietatea mortarului de a adera la suprafața cărămizilor, blocurilor
mici, etc. In caz contrar, zidaria nu capata rezistenta necesara producandu- se o
alunecare a rândurilor de cărămizi pe mortar, atat pe lungime, cat si pe latimea
zidăriei. Adeziunea mortarelor depinde de natura liantului si de natura, categoria si
calitatea cărămizilor sau a altor materiale care se folosesc la zidărie.
Mortarele cu întărire rapida adera mai slab decât cele cu intarire mai lenta, iar
cele cu consistenta vartoasa adera mai greu la cărămizi sau beton decât cu cele cu
consistenta plastica.
De asemenea, mortarele adera slab la cărămizile dublu presate pentru fațade,
claca acestea nu sunt bine udate înainte de a fi folosite in zidărie.
Un material de zidărie cu fata poroasa si cu grad bun de absortie a apei
(cărămidă obișnuita cu grad de absortie a apei de peste 8%), adera bine cu mortarul,
iar zidaria rezultata este rezistenta.
A.7. Rezistenta la compresiune

Se determina pe cuburi cu latura de 7.07 cm si se masoara prin forța de
compresiune pe care o poate suporta un asemenea cub de mortar pe 1 cm 2 de
suprafața supusa acestei forte pana la rupere. Rezistenta la compresiune variaza,
marindu-se in timp, pe măsură ce mortarul se întărește.
Rezistenta la compresiune a mortarului de ciment si a mortarului de ciment cu
adaos de var sau argila, determinate după 28 zile de la preparare, se numește marca
mortarului. Daca rezistenta se determina după 3 zile de intarire, se constata ca nu
se ajunge decât la 25% din marca mortarului, iar după 90 de zile poate ajunge cu
30% mai mare decât marca mortarului.
In funcție de rezistenta minima la compresiune stabilita după 28 zile de la
prepararea mortarului, acestea se clasifica in următoarele mărci: M.4, M10, M25,
M5O si Ml00. Deoarece mortarele de var nu se intaresc la 28 de zile si la 90 de
zile, când se obține rezistenta minima la compresiune de 4 Kgf/cm2, 2, adica
rezistenta minima la compresiune este de 2 Kgf/cm2.
B. TRANSPORTUL MATERIALELOR PENTRU LUCRĂRI

DE ZIDĂRIE
Prin transportul materialelor se intelege atat transportul orizontal cat si

transportul vertical (la diferite niveluri).
De viteza si de ritmicitatea transportului sepinde încadrarea in graficul de
execuție a lucrărilor. Transportul materialelor implica doua faze: prima, când
materialele sunt aduse de la producător la societatea constructoare; iar a doua, de
la sediul firmei, pe șantier la punctele de lucru.
Zilnic se intocmesc grafice de aprovizionare correlate cu cele de execuție astfel
incat sa fie eliminate timpii morti (descărcarea materialelor la depozitele societății
si incarcarea pentru transport la punctele de lucru pa șantier). In acest fel se elimina
serviciile de recepție si păstrare a materialelor in depozite.
Prin introducerea graficelor zilnice de livrări s-au obtinut o serie de avantaje
cum ar fi:
• Eliminarea depozitelor la sediul societății precum si in șantier, la punctele
de lucru;
• Eliminarea recepțiilor inutile;
• Sporirea disciplinei in șantier; marirea mobilității echipelor;
• Reducerea consumului specific de materiale;
• Eliminarea degradării unor materiale prin depozitare.
Mijloacele folosite la transportul materialelor trebuie sa corespunda categoriei

materialelor si condițiilor de lucru, astfel:
• Materialele care se pot sparge trebuie sa ajunga in șantier intregi si fara știrb
ituri;
• Mortarul se va incarca ușor, nu se va risipi si se va cauta sa se păstreze
starea de omogenizare si in special mortarul de ciment se va transporta si
se va pune in opera cat mai repede posibil;
• Pentru evitarea operațiilor in plus, se va folosi aranjarea materialelor pe
palete (cărămizi, blocuri mici ceramice, placi sau fasii de ipsos sau BCA-
beton cellular autoclavizat-, saci de ciment sau var etc.) care, cu ajutorul
mijloacelor de ridicat, materialele sunt ușor de incarcat si descărcat.
B. l. Transportul materialelor pe orizontala

Se face cu ajutorul autobetonierelor, basculantelor, remorcilor, roabelor,
cărucioarelor, scafelor metalice, tomberoanelor, vagonetelor, containerelor,
benelor speciale pentru mortal- sau beton, bene basculante etc.
B. 2. Transportul materialelor pe verticala

Se executa cu ajutorul: scripeților, elevatoarelor, transportoarelor cu banda,
macaralelor Pionier, macaralelor turn, pompelor pentru mortar etc.
Bibliografie:
• Cartea zidarului;
• Utilaje pentru construcția drumurilor forestiere- autor D. Plesoianu.
întrebări
1. Care sunt condițiile tehnice care trebuie indeplinite de către mortarele de

zidărie?
2. Ce se intelege prin consistenta mortarului?
3. Cu ce aparat se determina consistenta mortarului si care este unitatea de
măsură prin care se exprima acestea?
4. Intre ce limite este cuprinsa consistenta mortarelor folosite la zidărie? Dar
a mortarelor pentru tencuieli?
5. Ce se intelege prin plasticitatea mortarului?
6. Cum se poate mari plasticitatea unui mortar?
7. Ce calitate a mortarului se pierde prin segregare?
8. Ce se intelege prin durata intaririi unui mortar?
9. Care sunt factorii de care depinde durata de intarire?
10. Prin ce se caracterizează contracția mortarelor?
11. Ce se intelege prin adeziunea mortarului la suprafețe?
12. Dintre mortarele cu intarire lenta sau intarire rapida, care dintre ele adera
mai bine la suprafețe?
13. Ce se intelege prin marca mortarului?
14. In funcție de marca mortarului, cate tipuri de mortare cunoașteți?
15. Care sunt avantajele pe care le prezintă introducerea graficelor zilnice de
livrări?
16. Care sunt dispozitivele, uneltele, mașinile, utilajele si instalațiile folosite la
transportul pe orizontala si verticala a materialelor?
TEH X O LOG IA MESERIEI
MODUL 5: UTILIZAREA DOCUMENTAȚIEI
DE EXECUȚIE
ELEMENTELE CONSTRUCȚIILOR
CONSTRUIREA ZIDULUI
TRASAREA ZIDULUI
A. Introducere
De modul cum se realizează trasarea, depinde alai structura de rezistenta a unei
clădiri cat si aspectul sau interior si exterior. Trasarea se face pe fundații, plansce
sau pe zidurile inferioare (când acestea sunt mai groase) si se executa după un plan
de execuție.
B. Modalitati de marcare a liniilor ; *

Înainte de executarea zidurilor a.re loc o trasare a acestora.
Liniile de trasare ale fetelor zidurilor pot fi marcate cu scânduri, sipci. sau sfori
ori insemnate pe planseu sau pe zidaria inferioara prin linii trasate cu creionul sau
imprimate cu sfoara trecuta prin praf de creta.
La metoda de trasarea cu sfoara se procedează astfel: se iinbiba sfoara in
vopsea sau praf de creta, este prinsa la capete de către doi muncitori care vor fixa
sfoara intre cele doua puncte ce vor fi unite printr-o linie. Cel de-al treilea muncitor
va prinde sfoara de mijlocul ei, o va ridica de la sol după care o va lașa brusc, ea
lasand un marcaj de vopsea pe suportffundatie, perete, planseu l-'ig. I).
Linie lasata de sfoara imbibata in vopsea sau praf de creta.
Lucrările de trasare sub cota zero(f 0,00), se fac inainte de executarea

fundației. Punctele si axele materializate pe teren la trasarea fundației trebuie sa fie
folosite ca puncte si axe de referința pentru trasarea pereților pe plansce. Lucrările
de trasare peste cota zero(*0,00) se repeta pe fiecare planseu in parte.
C. Instrumente folosite la trasarea pereților K

' - metrul: folosit la masurarca lungimilor, grosimilor si inaltimilor;
dreptarul; se folosește la trasarea si verificarea liniilor drepte .si a
suprafețelor plane.
collarul (echerul, ghiunia, vinciul); servește la verificarea si trasarea
unghiurilor drepte;
96 - meseriei
- firul cu plumb(cumpana); se verifica verticalitatea diferitelor elemente ale
construcției.;
- furtunul de nivel; se folosește la stabilirea orizontalității si verticalității
elementelor de construcții.
- Abstecul; folosește zidarului pentru a păstră si verifica in timpul lucrului
linia fetei si nivelul orizontal al rândurilor de cărămidă. Intre abstecuri se
intinde o sfoara iar după executarea fiecărui rând de zidărie, sfoara se muta
la rândul următor.
Fig.2. Instrumente pentru masurat

orizontalitatea si verticalitatea;
a) dreptar;
b) coltare;
c) fir cu plumb;
d) nivela (boloboc);
e) furtun de nivel
Fig.3. Marcarea șanțurilor pentrufundații si Fig.4. Trasarea pe fundație a liniilor exterioare ziduri cu
ajutorul scândurilor zidului
In locul bornelor (fixate in afara planului clădirii), indicarea laturilor pereților

se poate face cu ajutorul unor scânduri fixate pe pamant (fig.3) Marcajele de pe
borne (cuie, crestaturi)
La trasarea liniei exterioare a zidului (fig.4), se unesc cu o sfoara solida
marcajele lasate pe bornele de la trasarea fundației. De aceasta sfoara, se leaga firul
cu plumb, care va indica un punct pe fundație. Localizând astfel doua puncte pe
fundație, ce vor fi unite cu o sfoara, vor fixa latura exterioara a zidului. După zidirea
primului rând de caramizai si verificarea trasării, scândurile, sipcile sau insemnarile
cu creta, nu mai sunt necesare, dar trebuie sa se păstreze sfoara intinsa care ajuta la
zidirea succesiva a fiecărui rând de cărămizi.
La colturile zidurilor, sfoara se fixeaza cu ajutorul unor scoabe sau se leaga. de
abstecuri sau șabloane pentru a se menține intinsa.
La trasarea golurilor de usi si ferestre, se folosesc șabloane din lemn sau metal,
așezate cu exactitate in goluri si susținute cu proptele in timpul lucrului.
D. Trasarea axelor de referința ale cladirii(axele pereților exterior care

delimitează clădirea) marcate prin borne pe teren
La trasarea aliniamentelor paralele, una dintre metode este aceea la care se
utilizează dreptarul si echerul (Fig.5). se procedează astfel: avandu-se trasata una
dintre laturi (AB), se poziționează dreptarul pe linia AB in asa fel incat punctele A
si B sa se așeze pe dreptar. In acest punct se asaza coltul de 90 grade a echerului
care se sprijină cu una din laturi pe dreptar, putandu-se astfel trasa linia AA1,
perpendicular pe linia AB. Pe linia nou create (AA1), se poate marca lungimea unui
zid (a) data de latura AC. La fel se procedează si la obținerea laturii BD.
4
*
l i
Â o.
..... 2=23
Fig. 5. Trasarea aliniamentelor paralele Fig. 6. Trasarea aliniamentelor drepte
La trasarea aliniamentelor drepte se utilizează bornele fixate in afara planului

clădirii. Se unesc cu o sfoara solida punctele marcate prin cuie sau crestaturi pe
borne iar de sfoara bine intinsa se leaga firul cu plumb care va marca laturile sau
axa peretelui.
E. Trasarea axelor
a) pereților transversali, notate in proiect astfel: a, b, c
b) pereților longitudinali, notate in proiect astfel: 1 , 2 ,3
Fig. 7. Fixarea axelor longitudinale si transversale
Fixarea axelor clădirii se face pe borne montate in

afara planului clădirii.
F. Determinarea înălțimii pereților
In interiorul clădirii se traseaza pe pereți o linie orizontala la nivelul +1,00 m
deasupra pardoselii. Aceasta linie se numește nivel orizontal sau vagris si fata de
ea se fixeaza diverse alte cote necesare la executarea altor lucrări. Ea se traseaza
cu dreptarul si cu nivela sau cu furtunul de nivel. Stabilirea orizontalității cu
ajutorul furtunului de nivel se face astfel: unul din cei doi muncitori(se lucrează in
echipa de doi) stabilește pe perete inaltimea de un metru prin marcarea unui semn
cu creionul si va fixa nivelul apei din tubul de sticla la semnul marcat pe perete .
Celalalt muncitor va apropia si el tubul de sticla a furtunului de perete. Când
mișcarea apei s-a stabilizat in furtun, poate si al doilea muncitor sa marcheze un
semn pe perete in dreptul nivelului apei din tubul ce-i aparține. Continuând din loc
in loc aceasta modalitate de marcare, se pot obține mai multe puncte de reper care
prin unirea lor, duc la obținerea unei linii (linie de vagris) orizontale de la care se
pot trasa alte cote. La deplasarea furtunului, capetele acestuia, vor fi astupate
evitandu-se totodată gâtuirea lui pentru a permite circulația in voie a apei. Tehnica
lucrului cu furtunul de nivel se bazeaza pe principiul vaselor comunicante.
Fig.S. Marcarea înălțimiiperetelui a- Inaltimea
zidului
Cota care stabilește inaltimea zidului este a, cota care va fi verificata prin
măsurare cu ajutorul metrului sau ruletei pe măsură ce se construiește zidul.
G. Determinarea nivelului de rezemare a planseului

Se face prin măsurare pe perete, din loc ...... .................. J
in loc, de la linia orizontala(linia de vagris). [
Trasarea zidului se va face numai pana la p....r ........................ .. ... ... .. . .......... i
aceasta cota, cota de la care va incepe execuția Ț .......... p
planseului. ;1|
a - Inaltimea zidului (inaltimea la care se 1
va monta planseul) li............ —□
b - Latimea planseului
H. Marcarea golurilor din pereți

După ce s-au trasat cele doua fete ale zidului, se poate trece la marcarea
golurilor in pereți care incep de la nivelul planseului iar la golurile care incep de la
un anumit nivel al zidului, r ................... .. ........ — —.... .. ......................... ,
trasarea se va face mai târziu. ■<. I
-rA-
• Cartea zidarului;
• Vizualizează casetele video cu titlul ........................................
• Vizualizează filmul cu titlul .....................................................
• Studiază suportul de curs pentru modulul 712205.6;
• Cauta pe INTERNET temele (propuse de lector)
4. Răspunde la întrebările de la sfârșitul lecției 2, pag.21;
5. Completează si verifica testul de autoevaluare de la pag.22
6. Completează si verifica testul de autoevaluare de pag. 23-24;
7. Consulta instructorul inainte de a trece la lecția următoare.
Obiective ajutătoare
D2.1. Transportul materialelor la punctual de lucru;
D2.2. Trasarea cartonului bitumat la dimensiuni;
D2.3. Decuparea cartonului bitumat;
D2.4. Topirea masticului bituminos;
D2.5.Intindetrea masticului bituminos;
D2.6. întinderea si lipirea cartonului bitumat pe stratul de mastic bituminos;
ACTIVITATI DE INVATARE
a) Este absolut obligatoriu insusirea tuturor noțiunilor teoretice pentru a se
putea trece la dobândirea deprinderilor practice;
b) Executa practic toate operațiile care tin de:
- Ridicarea si transportul materialelor la punctul de lucru;
- Trasarea cartonului bitumat;
- Decuparea cartonului bitumat;
- încălzirea pana la topire a masticului bituminos;
- Așezarea stratului de mastic bituminos
- întinderea si lipirea cartonului bitumat;
FISA DE INFORMAȚII
CONSTRUIREA ZIDULUI
MONTAREA HIDROIZOLATIEI
A. INTRODUCERE
Hidroizolatiile sunt lucrări care se executa pe suprafața unor elemente de
construcții pentru a le proteja împotriva umezelii sau a infiltrării apei, iar in unele
cazuri, pentru a le proteja impotriva acțiunii corozive a apelor.
După tipul materialelor din care se executa, hidroizolatiile pot fi:
a. Hidroizolatii rigide - executate pe baza de ciment, realizate din beton si
tencuieli impermeabile(hidrofuge), se utilizează contra apelor sub
presiune.
b. Hidroizolatii metalice - realizate din foi metalice imbinate prin lipire sau
sudare, utilizate la construcții supuse la presiuni si temperature mari.
c. Hidroizolatii bituminoase - care la rândul lor se impart in:
- Hidroizolatii vopsite - aplicate la rece sau la cald prin vopsire sau stropire,
folosite impotriva umidității natural a solului sau a barieirei de vapori;
- Hidroizolatii plastice (asfaltice) - utilizate la izolarea pardoselii impotriva
apei capilare;
- Hidroizolatii elastice - realizate din carton bitumat, pânze bitumate,
impaslitura din fibra de sticla bitumata, tesatura din fibra de sticla bitumata,
foi din mase plastic, table metalice. Se executa la cald sau la rece. Rezista
la eforturi de intindere.
d. Hidroizolatii mixte - sunt combinații de hidroizolatii si materiale:
- Hidroizolatii bituminoase - se aplica pe tencuieli hidrofuge Hidroizolatii
bituminoase cu o izolație metalica (foi de plumb, cupru, otel, aluminiu,
etc.)
Aceste izolații sunt durabile si eficace. Se aplica in mod current la rosturile
de tasare la fundații sau când hidroizolatia este supusa local la presiuni
mari.
e. Hidroizolatiile contra umidității solului - protejează elementele de
construcții contra pătrunderii prin absobtie capilara a umidității
pământului. După poziția pe care o au in construcție, exista:
- Hidroizolatii orizontale la pereți;
- Hidroizolatii vertical la pereții subsolului;
- Hidroizolatii orizontale sub pardoseala subsolului.
Hidroizolatii orizonatale la pereți

Acest tip de hidroizolatie se executa la pereții exteriori si interiori, pentru
construcții cu sau fara subsol, pentru a opri ridicarea prin capilaritate, a umezelii
din fundație in pereți.
La construcțiile fara subsol, se prevăd hidroizolatii orizontale deasupra
soclului fundației, acolo unde incepe zidaria de elevație. Acestea se găsesc la
minimum 30 cm deasupra trotuarului sau deasupra nivelului terenului. Soclul se
protejează cu o tencuiala impermeabila (Fig.l)
In cazul construcțiilor cu subsol (fig.2), la pereți se prevăd următoarele
următoarele hidroizolatii orizontale:
• Hidroizolatie la partea inferioara (Fig.2a.), atat pentru pereții exterior cat si pentru
cei interior, care se amplaseaza la cota pardoselii subsolului sau sub aceasta cu
circa 20 cm; se executa dintr-un strat de carton bitumat tip CA 400 intre doua
straturi de mastic bituminous, presărate cu nisip;
104 - Tehnologia meseriei

Fig. 1. Hidroizolatii la pereții de la subsol: a) la perele exterior; b) la perete interior;
1. perete exterior; 2. Pardoseala; 3. Strat -suport al pardoselii subsolului; 4. Strat filtrant:
5. Umplutura de pamant; 6. Teren natural; 7. Soclul fundației; 8. Bloc de fundație;
9. Hidroizolatie orizontala; 10. Protecție soclu; 11. Trotuar.
Fig.2. Hidroizolatii la construcții cu subsol: 1. Perete de subsol; 2. Planseu peste, subsol; 3.

Pardoseala; 4. Strat filtrant; 5. Teren natural; 6. Fundație; 7. Hidroizolatie orizontala: 8.
Hidroizolatie vertical; 9. Trotuar. 10. Zidaria de protective a hidroizolatiei vertical.
• Hidroizolatie la partea superioara prevăzută numai la pereții exteriori (Fig. 2b),
care se amplaseaza la minimum 30 cm deasupra nivelului terenului si la cel puțin
7 cm sub fata inferioara a planseului de peste subsol pentru a preveni pătrunderea
umezelii in acest planseu si in pereții parterului.
Hidroizolatii verticale la pereți

La construcțiile cu subsol, hidroizolatia verticala se aplica pe toate suprafețele
care sunt in contact cu pamantul. Aceasta hidroizolatie se executa de la talpa
fundației pana la 30 cm peste nivelul terenului sau al trotuarului. Partea de
hidroizolatie care se afla sub nivelul trotuarului, se executa din material
bituminoase. Peste nivelul trotuarului (la soclu), se poate executa o izolație
bituminoasa, o izolație de betoane si mortare hidrofuge, placaje din piatra, etc.

B. RIDICAREA DE LA MAGAZIE SI TRANSPORTUL LA PUNCTUL DE
LUCRU A MATERIALELOR HIDROIZOLANTE
Materialele necesare pentru executarea hidroizolatiei sunt cartonul bitumat,

masticul bituminous, nisip, lemne pentru foc, butoi metallic pentru topirea
masticului bituminous. Aceste material se ridica de la magazia șantierului si se
transporta la punctul de lucru cu ajutorul targilor, roabelor, găleților, etc.
C, TRASAREA SI DECUPAREA CARTONULUI BITUMAT
Cartonul bitumat se livrează in suluri. înainte de trasare, sulurile de carton sunt

derulate si intinse pe o suprafața dreapta si curata.
Fig.3. Trasarea cartonului bitumat
După ce cartonul a fost intins, cu ajutorul metrului sau ruletei, se va marca din
loc in loc, cota c (latimea fâșiei de carton). Punctele astfel formate, se vor uni cu
un dreptar prin trasarea unei linii cu creionul.
După ce cartonul a fost trasat pe toata lungimea b (lungimea zidului), aceasta
se decupează cu foarfecă sau cutitul.
Cota (a) reprezintă latimea sulului de carton decupata, care este egala cu
latimea peretelui.
D. TOPIREA MASTICULUI BITUMINOS
Masticul bituminos se livrează in calupi circulari dar se folosește sub forma de

pasta care se obține prin topirea acestuia. Pentru a putea fi topit, el se sparge cu
ajutorul unui baros sau ciocan. Bucățile de dimensiuni reduse sunt introduce intr-
un butoi metalic așezat pe un cuptor din cărămizi in care va arde un foc nu prea
mare pentru a putea fi evitata aprinderea masticului. După ce acesta s-a topit, se
scoate focul din cuptor si cu ajutorul unui cancioc cu coada mai lunga, masticul
lichid este pus in găleți cu ajutorul carora este transportat la locul de execuție a
zidului.
E. Așezarea stratului de mastic bituminos
înainte de așezarea pastei de mastic, locul marcat pentru trasarea zidului este bine
curatat pentru ca masticul sa adere cat mai bine la suportul zidului

(beton, zid de piatra, etc.). întinderea pastei de mastic se va face cu ajutorul
canciocului si a mistriei. Se va avea in vedere ca la întinderea lui sa nu fie acoperite
liniile de marcaj ale peretelui. Pe masticul astfel intins, se presără un strat subțire
de nisip.
F. ÎNTINDEREA SI LIPIREA CARTONULUI BITUMAT
Se presupune ca decuparea cartonului asfaltic s-a făcut exact la latimea

peretelui. După decupare, cartonul a fost rulat sul. Pentru ca marginea cartonului
sa se așeze perfect pe linia de contur a peretelui, se folosește un dreptar care va
delimita linia interioara a zidului. Pe langa acest dreptar bine fixat, se va trece la
derularea sulului de carton incepand de la un capat al zidului. Inca din momentul
întinderii, cartonul este bine apasat pe stratul de mastic pentru a nu se cuta.
tiu vtf
—— -—• 126 ti
/
Fig.4. intinderea cartonului

V
După ce fasia de carton a fost fixata, peste aceasta se întinde un alt strat de
mastic bitumat cu condiția ca acesta sa nu depaseasca linia de contur a cartonului.
Peste acest nou strat de mastic, se va presără un strat de nisip. In cazul
hidroizolatiilor orizontale, executate din carton bitumat, la innadiri, cartonul se
petrece pe minimum 10 cm, lipindu-se cu bitum (Fig.5.). la lucrările de montare a
hidroizolatiei, se vor respecta normele specifice de protctia muncii si PSI.

FISA DE INFORMAȚII
CONSTRUIREA ZIDULUI
ZIDIREA ZIDULUI
A. INTRODUCERE
Zidăriile sunt lucrări de construcții alcătuite din cărămizi, blocuri mici,
prefabricate, pietre, etc. așezate cu respectarea unor prescripții tehnice si legate cu
mortar prin a cărui intarire se obține un element rezistent, care se comporta ca un
tot unitar monolit, ca si cum ar consta dintr-un singur material.
B, MODALITATI DE AȘEZARE A CĂRĂMIZILOR IN ZID
Fig.l. Așezarea cărămizilor in

rândurile zidăriei de diferite
grosimi:
a) Zidărie de ‘A cărămidă
b) Zidărie de 1/2 cărămidă
c) Zidărie de 1 cărămidă
d) Zidărie de 1 1/2 cărămizi
e) Zidărie de 2 cărămizi
Obiective ajutătoare:
D3.1.Transportarea materialelor la punctual de lucru;
D3,2.Fixarea abstecurilor;
D3.3.Asternerea mortarului pe zid;
D3.4.Asezarea (insiruirea) cărămizilor pe zid;
D3.5.Taierea (cioplirea) cărămizilor;
D3.6.Legarea sforii de abstecuri;
D3.7.Țeserea cărămizilor si formarea rosturilor;
D3.8. Montarea ghermelelor si prasnurilor;
D3.9.Montarea buiandrugilor.

ACTIVI I ATI DE INVATARE
a) este absolut obligatoriu insusirea tuturor noțiunilor teoretice pentru a se
putea trece la dobândirea depinderilor practice;
b) executa practice toate operațiile care tin de:
- ridicarea si transportul materialelor la punctual de lucru;
- montarea abstecurilor;
- intinderea mortarului pe zid;
- țeserea cărămizilor;
- montarea ghermelelor;
- montarea buiandrugilor;
C. LEGĂTURĂ ZIDĂRIEI
Acoperirea rosturilor verticale din rândurile unei zidarii de către cărămizile din
rândul următor fara ca rosturile celor doua rânduri sa se suprapună, poarta
denumirea de legătură sau țeserea cărămizilor. Acest sistem de legătură consta in
așezarea cărămizilor dintr-un rând, decalate fata de cele din rândul de dedesubt ci
‘A cărămidă in lungimea zidăriei si cu Vz cărămidă in grosimea acestuia.
1 L inia <ie țesere a

ciirânviziiur
Fig.2. Zidărie de 1 /t cărămidă, cit legătură la fiecare rând: a) legătură
in lungimea zidăriei; b) legătură in grosimea zidăriei
Aplicând acest sistem de așezare a cărămizilor in fiecare rând al zidăriei, se

asigura ca la fiecare rost vertical dintr-un rând, sa-i corespunda un plin din
rândurile învecinate de dedesubt si de deasupra.
D. EXECUTAREA LEGATURILOR LA ÎNTÂLNIREA ZIDĂRIILOR
Fig.3. Coltul in unghi drept, a doua zidarii de 1 Fig.4. Coltul in unghi drept a unei zidarii de l
cărămidă: 3/i - trei sferturi de cărămidă cărămidă cu o zidărie de I 7i cărămidă:
% - trei sferturi de cărămidă

Se poate constata ca la colturile zidăriilor, legătură se obține , pe de o parte
asezandu-se in același rând, intr-una din cele doua zidarii, cărămizi in lung la fata
iar in a doua zidărie cărămizi in curmeziș la fata, alternând aceasta dispoziție in
rândurile alaturate.
Fig. 5. Coltul in unghi drept a doua Fig.5.1. Coltul in unghi ascutit a

zidarii de 1 % caranuda: % - trei doua zidarii de l cărămidă
sferturi de cărămidă
Fig. 6. Coltul unghi obtuz a

doua zidarii de 1 cărămidă Fig. 7. incrucisarea in unghi drept a
doua zidarii de 1 cărămidă
Fig. 8. Încrucișarea in unghi drept a doua Fig.9. încrucișarea in unghi drept a unei zidarii de '/:
zidarii de 'Z? cărămidă: % - trei sferturi de cărămidă cu o zidărie de 1 cărămidă: '/i-jumatate de
cărămidă cărămidă: 4/3-trei sferturi de cărămidă.
Fig. 10. încrucișarea in unghi drept a doua zidarii de

una cărămidă
Tehnologia meseriei -113

E. ARANJAREA CĂRĂMIZILOR LA O ZIDĂRIE CU GOLURI:
In cazul zidăriei cu goluri, prin modul de așezare a cărămizilor se obțin spatii

goale in grosimea si pe inaltimea zidăriei; aceste spatii fie ca se lașa goale, fie ca
sunt umplute cu un material oarecare.
La zidaria cu goluri neumplute, aerul care se pastreaza in aceste spatii,
contribuie la imbunatatirea calităților de izolant termic si fonic ale zidăriei.
La acest mod de zidire, la fetele zidăriei, tesatura rosturilor se face la % si la %

cărămidă. Golurile care raman inglobate in zidărie, au dimensiunile de 3Zi X 'Z-
cărămidă.
Aceasta zidărie are avantajul ca reduce greutatea construcției prin reducerea
numărului de cărămizi pe metro cub.
F. ȚESEREA CĂRĂMIZILOR IN CAZUL NIȘELOR
Fig.12. Nisa de trei cărămizi X1 cărămidă in zidărie de 1 cărămidă: a,b- variante de

legatara; ‘/,-sferturi de cărămidă
G. ROSTURILE ZIDĂRIEI
Spatiile dintre cărămizi, care sunt umplute cu mortar, poarta denumirea de rosturi.
Mortarul dintre rosturi, asigura legarea cărămizilor in zidărie.
După poziția pe care o ocupa in zid, rosturile sunt:

- Orizontale sau rosturi in lungime 1;
- Vericale sau in inaltime si sunt rosturile dintre rândurile zidăriei. Sunt
vizibile pe inaltimea fiecărui rând de cărămizi. Cele situate in lungul zidului
se numesc rosturi longitudinal 2, iar cele situate pe latimea zidului, adica
in curmeziș sau in adâncime, poarta denumirea de roasturi transversale 3.
Fig. 13. Rosturile zidăriei:

1. rost orizontal sau in lungime
2. rost vertical sau in inaltime -
longitudinal:
3. rost vertical sau in inaltime-
transversal
Fig.14. Modul de prelucrare a rosturilor:

Rosturi pline:a-rost drept (la fata); b-rost.
rotund(convex); Rosturi goale: c-rost rotund
c intrând (concave);
d-rost teșit;
e-rost dublu teșit intand;
f-rost dublu ieșit.
H. TRANSPORTUL MATERIALELOR, SCULELOR,

INSTRUMENTELOR DE MĂSURĂ SI CONTROL,
LA PUNCTUL DE LUCRU
Materialele utilizate la zidit: cărămidă, piatra, mortar, lemn etc;

Scule utilizate: mistrie, cancioc, lopata-cancioc, sapa pentru amestecarea
mortarului, ciocan zidar, rostuitor, roaba, targa, cărucior, scripete, funie, dalti.etc.
Instrumente de măsură si control folosite: echere(coltare), fir cu plumb,
nivela(boloboc), furtun de nivel, abstec, metru, ruleta, dreptar, etc.
Transportul materialelor se face cu roaba, targa, căruciorul, ascensorul de
material, macaraua turn, macara fereastra, banda transportoare, etc., in funcție de
locul unde materialele se pun in opera.
I. FIXAREA ABSETECURILOR
Cu ajutorul abstecurilor se pastreaza si verifica in timpul lucrului linia fetei si

nivelul orizontal al rândurilor de cărămidă zidite.
Abstecutile se fixeaza pe zid cu ajutorul cuielor sau scoabelor, cup ace au fost zidite
4-5 rânduri de cărămidă la colturi.
J. ASTERNEREA MORTARULUI PE ZID
Prin aceasta operație, mortarul este intins si nivelat pe zid. El este luat din targa
sau galeata cu canciocul sau lopata cancioc (pentru creșterea productivității) si pus
pe zid de unde este intins si nivelat cu mistria. Mortarul este intins si nivelat in
lungul si latul zidăriei pe toata latimea zidului in șuvițe subțiri.
K. AȘEZAREA (ÎNȘIRUIREA) CĂRĂMIZILOR PE ZID
Pentru creșterea productivității muncii este necesar ca materialul pentru zidit

(cărămizi, blocuri din beton, BCA, etc.) sa se afle, pe cat posibil, la indemana
muncitorului. Se va cauta întotdeauna sa se elimine timpii morti (fig. 17 si fig. 18).
L. I AU.REA (CIOPLIREA) CĂRĂMIZILOR
La executarea zidăriilor, fie la căpătui lor sau la colturi, fie la goluri, este
necesar sa se folosească bucăți de cărămidă (3/4, 'A si 1/4 ). Aceste bucăți, avand
anumite forme, se obțin prin taiere(cioplire). La taierea transversal a cărămizilor,
se procedează astfel; se face mai intai o crestătură cu ciocanul pe fetele cărămizilor
aplicandu-se apoi lovituri ușoare cu ciocanul după aceste linii. Când cărămidă
urmeaza a fi taiata la jumătate, ea se tine in mana stanga astfel ca linia de taiere sa
fie la mijlocul palmei. Când cărămidă urmeaza a fi taiata in parti neegale, ea se
asaza pe palma, astfel ca partea ei cea mai mare sa fie aproape de coip. Piciorul
stâng se va rezema pe un obiect mai ridicat, iar mana stanga sprijinita in cot pe
genunchiul stâng. După aceea, cărămidă se taie lovind cu ascuțișul ciocanului pe
restatura, perpendicular pe suprafața cărămizii. Taierea bucăților se face cu lovituri
aplicate pe muchia cărămizii adica pe fata ingusta a acesteia. Ciocanul se va tine
perpendicular pe fata cărămizii, deoarece când nu este tinut astfel, cărămidă se rupe
după linii strâmbe fara a se taia după crestaturi. (Fig. 15).
Profilarea cărămizilor prin cioplire se executa după ce s-a trasat pe cărămidă,
linia de taiere. Ciocanul bine ascutit, va fi tinut totdeauna perpendicular pe

suprafața cărămizii după care se taie, astfel incat cărămidă sa nu se sparga alturi de
liniile trasate. La cioplire, cărămidă se proptește cu un capat pe piciorul stâng, ceva
mai. sus pe genunchi.
Fig.15 Taierea cărămizilor cu ciocanul de zidărie:

a-taiere transversal a corecta b-idem incorecta c-
taierea longitudinal in grosime
M. TESEREA
CĂRĂMIZILOR SI FORMAREA ROSTURILOR
Zidirea cărămizilor se poate face cu ajutorul mistriei sau fara. In ambele cazuri,
zidirea se poate face in moduri deosebite, după cum șirurile de cărămizi sunt
marginale(exterioare si interioare) sau de umplutura si după modul de formare a
rostului vertical.
M.l. Zidirea cărămizilor cu mistria

înainte de a așeza cărămidă, zidarul intinde mortarul cu mistria pe rândul de
cărămizi, după aceea aduna o cantitate din mortarul intins către muchia vertical a
cărămizii zidite mai Înainte pentru a forma rostul vertical. Asaza apoi cărămidă pe
mortar, impingand-o către cea zidita anterior si lovind-o ușor cu mânerul mistriei,
după care indeparteaza mortarul ieșit din rosturi, iar la urma nivelează si curata cu
mistria mortarul de pe fata zidăriei.
Zidarul tine tot timpul mistria in mana, iar cu cealalta asaza cărămidă pe
mortar. Zidirea se face ca in fig. 16. Metoda se utilizează la așezarea cărămizilor
in lung in șirurile de la margine, când este greu sa se intinda fara mistrie o fasie
ingusta si uniforma de mortar iar in același timp sa se umple cu mortar
rosturile verticale.
Fig. 16. Zidirea cărămizilor cu mistria: a) Fig. 17. ,4 setarea (Înșiruirea) cărămizilor pe zid:
zidirea șirurilor m lung; a. Pentru zidul curmeziș;
b) zidirea șirurilor in curmeziș b. Pentru șirul lung
L1MLII.IMLHI1II1. I
Fig. IS. A sezarea (înșiruirea)

cărămizilor pe zidul de 2 cărămizi
grosime: a. penreu sinii in
curmeziș, la exterior; b. idem la
interior; c. pentru șirul in lung la
exterior.
M.2. Zidirea cărămizilor fara mistrie facand rostul vertical prin apasarea
cărămizii
Conform acestei metode, spre deosebire de cazul anterior, zidarul nu folosește
mistria. Pentru formarea si umplerea rostului vertical, zidarul tine cărămidă in
poziție inclinata pe stratul de mortar intins dinainte, iar cu partea de jos a cărămizii
aduna o parte din mortar către cărămidă zidita mai inainte. După aceea, asezand
cărămidă in poziție orizontala, o presează către cea zidita anterior pana ce obține
rostul de grosimea dorita. Mortarul folosit in acest caz trebuie sa fie sufficient de
plastic, pentru a putea fi intins cu cărămidă.
Lucrând astfel, zidarul are posi-
bilitatea sa zidească fiecare cărămidă cu o
mana sau cu ambele mâini, (fig. 24)
Sub șirurile in lung, mortarul trebuie
aplicat in fasii de 7-8 cm lățime, avand la
mijloc 2,50 - 3,00 cm grosime. Sub
șirurile in curmeziș, mortarul trebuie
aplicat in fasii de 20 - 22 cm lățime.
împingerea mortarului se incepe de la 5-6
cm distant de la cărămidă zidita anterior.
Rosturile obinute astfel, nu sunt pline
cu mortar, ci sunt umplute numai pana la
1 cm de la fata zidăriei. Grosimea
rosturilor orizontale trebuie sa fie de
maximum 1,00 - 1,20 cm iar a celor
verticale, maximum 1,00 cm.
Aceasta metoda cere multa
indemanare, ea folosindu-se atat la
executarea șirurilor de la margine, cat si a
celor de umplutura. Prin aplicarea ei se
obține o productivitate cu 20 -25% mai
mare decât in cazul utilizării metodei de
zidire cu mistria.
Fig.2l). Zidirea cărămizilorfara mistrie:
a. zidirea șirurilor in lung;
b. zidirea șirurilor in curmeziș;
c. zidirea a cate doua cărămizi deodata.

M.3. Zidirea cărămizilor fara mistrie, formanad rostul vertical prin apasarea
cărămizii, curatarea mortarului ieșit din rosturi si întinderea mortarului cu
mistria
Zidirea cărămizilor se face ca la metoda anterioara, adica fara mistrie. Rosturile
se executa pline iar pentru curățirea mortarului care iese din rosturi prin apasare,
zidarul folosește mistria. De aceea, la zidirea cărămizilor după aceasta metoda,
zidarul tine intr-o mana mistria iar cu cealalta mana zidește caramida(Fig.21).
Mistria folosește in cazul acestei metode, nu numai la curatarea mortarului ci
si la intinderea lui. In acest caz, avem o productivitate mai scăzută, insa se obține
o zidărie cu rosturi pline, ceea ce nu se poate realiza prin metoda fara mistrie.
Productivitatea este totuși mai mare decât la metoda de zidire cu
mistria, deoarece zidirea după aceasta metoda necesita mișcări mai puține.
Fig.21. Zidirea cărămizilor fara mistrie,

formând rostul vertical prin apasarea
cărămizii si curatarea mortarului ieșit din
rosturi: a. zidirea cărămizilor in lung;
b. zidirea cărămizilor in curmeziș;
M.4. Zidirea cărămizilor cate doua deodata in șirurile de umplutura

Aceasta metoda se aplica la zidirea
cărămizilor in șirurile din mijlocul zidăriei
(umplutura). Ea consta in zidirea fara mistrie a
cate doua cărămizi deodata pe mortarul intins
uniform dinainte, intre șirurile de la margine
ale zidăriei.
Metodele de zidire descries anterior sunt
aplicate pe scara larga. De exemplu unii zidari Fig.doua
22. Zidirea cărămizilor fara mistrie, cate
deodata in șirul de umplutura: a.
aplica la executarea șirurilor de margine, zidirea cărămizilor in lung; b. zidirea
cărămizilor in curmeziș.
metoda de zidire fara mistrie, când cu mana
intinzand mortarul si curatindu-1 cu mistria. Ei zidesc cărămizile una cate una,
dreapta, când cu mana stanga. Umplutura o executa asezand cate doua cărămizi
dintr-o data, după metoda de zidire a umpluturii fara mistrie. Alti zidari insa, zidesc
cărămizile șirurilor de margine după metoda cu mistria, asezand cate o cărămidă,
iar umplutura o executa după metoda de zidire a umpluturii fara mistrie, asezand
cate doua cărămizi deodata si lucrând cu ambele mâini.

fig. 23. Varianta de zidire conform
metodei maximenko: a.zidirea
cărămizilor in lung cu mistria;
b.zidirea cărămizilor in curmeziș
fara mistrie.
M.5. Țeserea cărămizilor si formarea rosturilor

După montarea hidroizolatiei, se trece la executarea zidăriei după ce s-a
constatat ca stratul hidroizolant este curat. Se intinde cu ajutorul canciocului mortar
intr-un strat de 10-12 mm grosime obtinandu-se patul de mortar, pe care se asaza
primul rând de cărămizi.
In locul canciocului se poate intinde mortarul cu lopata-cancioc, sau cu mistria.
Cărămizile vor fi așezate in asa fel incat sa fie la indemana zidarului.
Așezarea. (Înșiruirea) cărămizilor pe zid se va face in asa fel incat sa nu fie

Împiedicat procesul de producție si vor fi directionate in poziția de zidire.
După asternerea patului de mortar, zidarul trece la zidirea zidului. Sistemul de
lucru este acela in care se folosește mistria, caz in care procedează astfela: ia
cărămidă in mana stanga apoi ia mortar cu mistria tinuta in mana dreapta si-1 aplica
pe căpătui cărămizii in cantitatea necesara pentru a forma rostul vertical. După
aceea, asaza cărămidă pe patul de mortar impingand-o spre cărămidă așezata
anterior si o indeasa prin lovituri ușoare aplicate cu manerulmistriei sau cu
ciocanul.
Surplusul de mortar ieșit din rosturi la suprafața zidăriei, datorita indesarii
cărămizii, se curata cu mistria fiind folosit apoi la executarea patului de mortar
pentru cărămizile următoare. In Fig.25 se arata modul cum zidarul curata cu mistria
surplusul de mortal’ ieșit din rosturi.

Fig. 25. curatarea
surplusului de mortar cu
mistria
După ce se zidesc primele cărămizi la unul din colturi, se trece la celalalt colt
zidind la fel cateva rânduri si obținând astfel reperele de colt.
Pentru zidirea porțiunii de zid intre repere, se întinde sfoara la fiecare rând de
cărămizi, iar acestea se asaza cu muchia lor superioara după sfoara. Când distant
dintre repere este mare, se intoduc si repere intermediare.
Sfoara se fixeaza in mod obișnuit la fiecare capat cu cate o scoaba sau se leaga
de doua abstecuri fixate la colturile zidului. In cazul fixării cu scoabe, sfoara este
apasata la capete cu cate doua cărămizi așezate pe muchie (Fig.26). sfoara trebuie
sa fie lipita perfect de muchia cărămizilor. Operația de zidărie, pentru completarea
rândurilor, este aceeași ca la zidirea colturilor. Așezarea cărămizilor se va face in
asa fel incat sa avem o țesere cat mai reușita. După completarea rândului, cu
cărămizi, zidarul ia mortar cu canciocul si il intinde peste cărămizile așezate,
indeasa mortarul cu mistria intre rosturile cărămizilor, umplandu-le bine.
La urma, zidarul verifica orizontalitatea si verticalitatea zidăriei. Cu dreptarul
si cu bolobocul controlează orizontalitatea rândului, verificare ce se face la fiecare
rând (Fig.27). pe fata superioara a zidăriei se asaza dreptarul si peste acesta nivela.
Pentru obținerea nivelului perfect orizontal, cărămizile care sunt mai ridicate, se
indeasa cu loviruri ușoare aplicate cu ciocanul pe un dreptar.
Cu ajutorul firului cu plumb lasat sa cada liber pe inaltimea zidăriei, se verifica
verticalitatea acestuia. Verticalitatea se mai poate verifica si cu ajutorul nivelei,
așezata cu lungimea pe inaltimea zidului.
Fig.26. Executarea reperelor de colt si

fixarea sforii in timpul zidirii:
a. fixarea sforii intre repere;
b. mentinerea sforii in poziție exacta
intre repere.
:.i
Pentru ca zidaria sa se execute ușor si in rânduri egale, se folosesc abstecurile.
După zidirea catorva rânduri de cărămizi, zidarul curata cu mistria mortarul
ieșit din rosturi sis curs pe fetele zidului.
Rosturile pline, au mortar pana la suprafața zidului; cele goale se lașa fara
mortar pe 1-2 cm de la fata zidului.Rosturile goale se recomanda la zidaria ce
unneaza a se tencui pentru ca tencuiala sa adere mai bine la zidărie precum si in
cazul zidăriei aparente pentru a nu fi nevoie ca rosturile sa fie curatate cu scoaba.
Zidaria cu rosturi pline se executa la pereții care raman netencuiti(calcane, ziduri
de subsol, etc).
N. Montarea ghermelelor si prasnurilor

La golurile pentru usi si ferestre, sunt fixate in zid, la țeserea cărămizilor,
ghermelele, care sunt piese din lemn ce au rolul de a susține tocurile de usi si
ferestre din lemn. Tocurile sunt fixate de ghermele prin cuie.
Prasnurile sunt piese metalice, fixate in zid si au rolul de a susține tamplaria
metalica.
O. Montarea buiandrugilor
Buiandrugii sunt elemente de construcții așezate la partea superioara a
golurilor, in scopul susținerii zidăriei de deasupra acestora. Ei pot fi din lemn,
metal, cărămidă, beton armat monolit, beton armat prefabricat.

Agenda Si Suport Curs - Lucrator in Constructii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agenda Si Suport Curs - Lucrator in Constructii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AGENDA CURSULUI

LUCRĂTOR ÎN STRUCTURI PENTRU CONSTRUCȚII

2. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

3. Igiena si securitatea muncii

5. Satisfacerea cerintelor clientului

2. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCA

6. Dezvoltarea personala in scopul obtinerii performante

8. Organizarea locului de munca

9. Pregatirea pentru integrarea la locul de munca

10. Notiuni generale despre constructii

11. Materiale de constructii si instalatii

12. Planuri pentru constructii

13. Prelucrarea materialelor

14. Tencuieli obisnuite driscuite

15. Zugraveli simple

16. Vopsitorii simple

17. Placaje de faianta

18. Pardoseli din gresie

Competențe orientative obținute după absolvirea cursului:

A. NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCȚII SI PĂRȚILE

Fig. 1. Împărțirea unei clădiri pe inaltime

Al.l - împărțirea clădirilor pe inaltime

A 1.2 - împărțirea clădirilor in plan orizontal

B. LUCRĂRI SI ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE

Pentru construirea clădirilor este necesar sa se execute o serie de lucrări care

B1.2. Lucrări de finisaj

Bl. 3. Lucrări de izolații

Bl.4. Lucrări de instalații

Bl. 5. Lucrări de instalații tehnologice si de montaj ale utilajelor de producție

C 1.1. Fundația, este elementul de cosntructie care suporta greutatea clădirii,

C 1.2. Pereții. Se numesc pereți elementele de construcție așezate vertical, care

C 1.3. Scheletul de rezistenta (portant, de susținere). Sistemul de rezistenta

C. 1.4. Plansee sunt elemente de construcție care se executa deasupra

C. 1.5 Scările sunt elemente de cosntructie pe care se circula intre nivelurile

Fig. 2. Elementele componente ale unei scări:

Fig. 3. Elementele șarpantei:

La unele construcții agricole, invelitorile se executa si din sita, șindrila, paie

C. 1.7. Terasele înlocuiesc acoperișul tip șarpanta in cazul in care clădirea nu

D. 2. Lucrări de tencuieli si placaje

D.4. Vopsitorii, zugrăveli si tapete

Sunt de trei categorii:

F. LUCRĂRI DE INSTALAȚII INTERIOARE

O clădire ca sa fie funcționabila necesita si diferite lucrări de instalații, care sa

G. SISTEMELE DE CONSTRUCȚII ALE CLĂDIRILOR

La executarea clairilor de locuit, social-culturale, administrative si industriale

G. l. Sistemul de construcție “pe ziduri portante”

Fig. 5. Clădire cu schelet de beton armat sau

G. 3. Sistemul de construcție “din panouri mari”

G.5. Sistemul de construcție «cu etaje ridicate»

A. l. Agregate naturale pentru mortare si betoane

granulele trebuie sa a.iba o forma rotunjită pentru a se asigura prepararea si

A. 2. PI ATRA NATURALA PENTRU CONSTRUCȚII

A. 2.1. Piatra neprelucrata

A. 2.2. Piatra prelucrata (fasonata)

Fig. 2. Cărămizi pline presate pe cale umeda

In tabelul 1 sunt date

Pentru o buna zidărie, cărămizile trebuie sa aiba următoarele caracteristici:

Strâmbarea maxima a muchiilor si 3 4 5

Se admit in mărime si proporții astfel

B. 2.2. Cărămizi găurite cu găuri verticale

Dimensiunile si abaterile limita, mm

Fig. 3. Exemple de depozitare a cărămizilor a in stive cu cate 200 de

Fig. 4. Cărămizi găurite cu găuri verticale

Fig. 6. Cărămidă cu 33 găuri verticale