Sunteți pe pagina 1din 8

1

Calculul dozei de anestezic


doza în mg/kg x greutatea animalului în kg
ml. de administrat =
concentraţia exprimată în mg/ml

Exemplu: pisică 5 kg, sedare cu Xylazină 2% administrată în doză de 1 mg/kg IM.


Câți ml de xylazină se vor administra?
Pentru început ne reamintim ce înseamnă o concentraţia de 2% ? 100 ml soluţie
conţin 2 g de substanţă activă, prin urmare într-un ml se vor găsi 20 mg s.a.
După ce am aflat greutatea animalului (prin cântărire la animalele mici sau pe
baza unor formule de calcul) prin introducerea datelor în formula de mai sus se poate stabili
cu exactitate cantitatea (în ml) de anestezic necesară.

1x5
= 0,25 ml de xylazină de administrat
20

NEUROLEPTICE, TRANCHILIZANTE, SEDATIV-HIPNOTICE

Neuroplegia este starea indusă de acţiunea substanţelor neuroleptice asupra structurilor


subcorticale (îndeosebi substanţa reticulată), manifestată clinic prin calmarea animalului,
reducerea agitaţiei psihomotorii şi agresivităţii, fără a influenţa starea de vigilitate.
Tranchilizarea rezultat al acţiunii substanţelor tranchilizante asupra structurilor subcorticale
(îndeosebi sistem limbic) se manifestă clinic prin reducerea anxietăţii şi relaxare, animalul
rămâne conştient de mediul din jur.
Sedarea este starea indusă de acţiunea sedativelor asupra structurilor subcorticale manifestată
clinic prin reducerea iritabilităţii şi excitabilităţii, cu instalarea unei stări de toropeală, cu
tendinţa spre somn. Hipnoza reprezintă inhibiţia SNC în care pacientul adoarme mult mai
uşor, sau medicamentul administrat intensifică profunzimea somnului.

Derivaţii fenotiazinici

Reprezentanţi:
Acetylpromazina (Acepromazină, Atravet, Neurotranq, Vetranquil, Plegicil, Calmivet) sol
0,5%, 1%, 2%, capsule, tablete palatabile, pastă orală (de la 2,4 la 25 mg/ml), suspensie orală;
Promazina (Sparina) sol. 5%, drajeuri;
Propriopromazina (Tranvet) (rămasă în uz la animalele mici);
Metotrimeprazina (în asociere cu etorfina în produsul Immobilon S.A);
Cloropromazina; Prometazina etc.

Dozarea acepromazinei pe specii (mg/kg)

câine pisică cabaline rumegătoare suine


0,1-0,2 câini de talie mică, 0,05-0,2 0,02-0,05 0,04-0,06 0,1-0,2
0,07-0,1 talie mijlocie IM, SC IV (lent) IV (lent) IM
0,01-0,05 talie mare, bătrâni,
debili, IV, IM, SC
2

Derivaţii butirofenonici

Reprezentanţii principali ai acestei grupe sunt:


Azaperona (Stresnil, Suicalm) sol. 4% produs destinat suinelor, astăzi folosită în
combinaţie cu substanţe opioide puternice pentru imobilizarea animalelor sălbatice (pentru
capturarea elefanţilor în asociere cu etorfina)
Droperidolul sol. 0,25% sau în combinaţie cu fentanylul în produsul Innovar-Vet,
produs pentru utilizare la câine.

Dozarea neurolepticelor butirofenonice pe specii (mg/kg)

câine cabaline suine


Azaperonă - 0,4-0,8 IM 0,5 IV,
(contraindicată) 0,4- 4 IM
Droperidol 0,5-1 IV, 1,5-2 IM - 0,1-0,4 IM

Derivaţii benzodiazepinici

Reprezentanţi:
Diazepam (Valium) sol. 0,5%, comprimate a 2 sau 10 mg;
Midazolam (Dormicum, Versed) sol. 0,5%;
Zolazepam (în combinaţie cu tiletamina în produsul Telazol sau Zoletil 50 folosit la
câine şi pisică);
Climazolam, OxazepamMedazepam (Rudotel), etc.

Dozarea tranchilizantelor benzodiazepinice pe specii (mg/kg)

câine pisică cabaline rumegă- suine


toare
Diazepam 0,2-0,6 0,2-0,6 0,02-0,1 IV vaci 0,1- 0,5-1,5 IV,
IV, IM IV, IM 0,04-0,2 IM 0,3 IV 0,5-10 IM
În epilepsie 1 mg/kg capre 0,1-
IV 0,2 IV
Midazolam 0,2-1 IV, 0,2-1 IV, 0,1-0,2 IV 0,2-0,3 IM
IM IM 0,2-0,4 IM
în premedi-
caţie 0,05
IV
Antagonişti
Flumazenil 0,01- 0,01-0,03
0,03 IV IV
Sarmazenil 0,01 IV 0,01 IV 0,04 IV

Agoniştii alfa-2 adrenergici (sedativ/hipnoticele)

Reprezentanţi ai grupei folosiţi la animale:


Xylazina (Rompun, Anased) sol. 2% folosită la toate speciile și sol.10% pentru cai ,
Detomidina (Domosedan, Norden) 1% pentru animalele de rentă,
Romifidina (Sedivet) 1% în principal pentru cabaline dar cu întrebuinţare şi la
animalele de companie,
3

Medetomidina (Domitor) sol. 0,1% în principal pentru animalele de companie, dar


folosită şi la animalele de rentă. Molecula de medetomidină există sub forma a doi
stereoizomeri, cel dextrogir este componenta activă care influenţează sistemul nervos şi pe cel
cardiovascular, în timp ce izomerul levogir nu are activitate farmacologică ci doar cu un slab
efect sedativ şi analgezic la doze crescute.
Dexmedetomidina este o soluţie pură de izomer dextrogir al moleculei de
medetomidină şi are efecte similare cu aceasta atunci când este administrată la o doză
înjumătăţită. În prezent este folosită în medicina umană în unităţile de terapie intensivă, iar în
medicina veterinară doar la capturarea animalelor sălbatice.

Dozarea agoniştilor alfa-2 adrenergici pe specii (mg/kg)

câine pisică cabaline rumegătoare suine


Xylazina 2%, 0,25-1 SC, 0,25-2 0,25-1,1 IV Ru. mari trepte de 1-2 IM
10% IM, IV (nu IM, SC (doze minime dozare IV: (efect
se reco- pentru caii de I. 0,05 foarte
mandă) tracţiune, în II. 0,10 slab şi scurt)
vârstă, III. 0,15
debili), IV. 0,20
Ru. mici:
0,1
0,2
0,3
Detomidina 10-40 μg/kg 10-30 μg/kg IV,
(Domosedan, IV, (sedare 20-50 μg/kg IM
Norden) 1% 45 minute),
20-80 μg/kg
IM
Medetomidina 10-80 50-150 10-25 μg/kg 10-20 μg/kg IV
(Domitor) μg/kg IM μg/kg IM IV
0,1% Antagonist specific: Atipamezol (Antisedan) în volum egal cu cel de
medetomidină folosit, IM
Romifidina 0,04-0,12 0,04-0,12 0,04-0,12 IV
(Sedivet) 1% IM, IV, SC IM, IV
Alţi antagonişti:
Yohimbină 0,1 IV 0,5 IV 0,04-0,08 IV 0,125 IV
Tolazolină 2 IV 2 IV 1 IV bovine
2 IV ovine
Idazoxan 0,05-0,1 mg/kg IV la toate speciile
Obs. 1 μg = 0,001 mg

SUBSTANŢELE OPIOIDE ŞI NEUROLEPTANALAGEZIA

Analgezicele opioide sunt încadrate după provenienţă în patru grupe (Atfia R. R. şi


colab., 1987):
1. produşi naturali, au la bază alcaloizi din opiu: Morfina şi Codeina;
2. produşi semisintetici, derivaţi de morfină şi codeină: Hidromorfon (Dilaudid),
Codetilină, Heroină;
3. produşi sintetici: Pentazocină (Fortral, Talwin), Buprenorfină (Buprenex,
Temgesic), Butorfanol (Torbuterol, Torbugesic, Torbutrol, Stadol), Nalbufină (Nubain),
Petidină (Mialgin, Meperidină, Demerol), Etorfină (M-99), Fentanyl (Sublimaze), Alfentanyl
(Rapifen), Sulfentanyl, Oximorfina (Numorphan), Carfentanyl, Tramadol;
4. produşi biologici endogeni – neuropeptide morfinomimetice - endomorfine:
endorfine, encefaline, dinorfine.
4

În funcţie de durata efectului analgezic opioidele se încadrează în trei categorii:


- cu acţiune scurtă: fentanyl 30 minute, meperidină 1-2 ore, pentazocină 1-2 ore,
nalbufină 1-2- ore, butorfanol 1-2 ore;
- cu acţiune medie: morfina 3-4 ore, metadonă 2-4 ore, oxymorfina 2-3 ore;
- cu acţiune lungă: buprenorfina 8-12 ore.

Dozarea analgezicelor opioide pe specii (mg/kg)

câine pisică cabaline rumegătoare suine


Agoniste pure
Morfina 0,2-0,5 IM, SC 0,1 IM, 0,05-0,1 IV 0,2-1 IM
până la maxim SC 0,1-0,2 IM
10 mg iniţial
Oximorfina 0,1-0,2 IV, până la 4,5 mg în 0,01-0,03 IV, 0,15 IM
total IM 0,2-0,3 IM
Meperidina 2-5 IM 2-5 IM 0,5-1 IV 500 mg/anim. 4-10 IV, IM
1-2 IM
Metadona 0,1-0,5 0,1IV
IV, IM, SC
Fentanyl 2 μg/kg IV ptr. 1-5
suplimentarea μg/kg IV
analgeziei,
5-10 μg/kg IV
ptr. inducţie
Sulfentanyl 3-5 μg/kg IV
Alfentanyl 5-10 μg/kg IV
analg. intraop. şi
inducţie
Parţial agoniste
Buprenor- 0,005-0,02 IM, SC 0,01-0,05 IV 0,005-0,02
fină (=5-10 μg/kg) IV, IM
Mixte agonist/antagoniste
Butorfanol 0,2-0,4 IM 0,2 SC 0,01-0,05 IV, 0,2 IV 0,1-0,3 IM
(durată 3 ore) IM
Nalbufină 1-2 IV 1,5-3 IV
Pentazocină 1-2 IM (efect 2 0,3 IV, 2-5 IM
ore) 1-3 IM,
SC
Antagoniste Naloxonă (Narcan) 0,04 IV, IM (0,005-0,02 IV la cal)
Naltrexonă 0,02-0,04 IV la cal
Diprenorfină 0,02-0,03 IV la cal

Pe baza acţiunii asupra receptorilor substanţele opioidele se pot încadra în patru grupe:
1. agoniste pure (stimulare miu şi kappa): Morfina, Oximorfina, Meperidina,
Codeina, Metadona, Heroina, Fentanyl, Sulfentanyl, Alfentanyl, Apomorfină. Produc
răspunsul biologic maxim prin legarea de receptori. În general agoniştii miu puri produc cea
mai intensă analgezie care este corelată cu doza administrată. Din păcate este imposibil de a
separa efectul analgezic de depresia respiratorie.
2. parţial agoniste (stimulează parţial receptorii miu): Buprenorfina, Tramadol,
Levorfan. Produc efect submaximal prin legarea de un anume receptor chiar şi atunci când
se administrează în doze maxime. Panta curbei doză-răspuns este mai puţin abruptă decât la
agonistele pure şi are aspectul unui clopot, de asemenea, prezintă efect de plafon odată ce
analgezia maximă a fost obţinută dozele suplimentare au efect invers. Astfel dacă
5

administrarea unui morfinic parţial agonist este ineficientă nu se vor mai da doze
suplimentare. Substanţele parţial agoniste au efect analgezic mai puţin intens, singura
eficientă din acest punct de vedere în mod real este buprenorfina, în schimb depresia
respiratorie este şi ea mai redusă. Agonistele parţiale provoacă disforie cu efecte halucinatorii
neplăcute.
Deoarece buprenorfina este parţial miu agonistă dar manifestă şi un slab efect
antagonist kappa unii autori o încadrează în grupa următoare (morfinice mixte
agonist/antagoniste).
3. mixte agonist/antagoniste: Butorfanol (stimulează receptorii kappa şi antagonizează
efectele miu), Nalbufină (stimulează receptorii kappa şi antagonizează efectele miu),
Pentazocină (stimulează receptorii kappa, antagonizează efectele miu, manifestă o oarecare
acţiune delta în doze mari). Au efect divergent asupra receptorilor, acţionează simultan ca
agoniste asupra unora (kappa + delta) în timp ce asupra receptorului miu acţionează ca
antagoniste.
4. antagoniste: Naloxonă, Naltrexonă, Nalorfină, Diprenorfină (Revivon).
Antagoniştii se ataşează de receptori dar nu au nici un efect. În cazul în care agonistul a fost
administrat antagonistul, dacă este dozat corespunzător, va îndepărta de pe receptor agonistul
şi astfel va stopa toate efectele agoniste. Nu pot însă combate efectele produse ca urmare a
eliberării de histamină determinate de agonişti.

Termenul de neuroleptanalgezie (NLA) este folosit pentru a descrie combinaţia


opioidelor cu neurolepticele fenotiazinice sau butirofenonice (Hall L. W., Clarke K. W.,
1991).
Combinaţii NLA frecvent folosite
(După Short Ch. E., 1987)

Tranchilizant sau sedativ Opioid


Câine Acepromazină sau diazepam sau Toate substanţele opioide
midazolam sau medetomidină cunoscute
Pisică Acepromazină sau diazepam sau Hidromorfon, oximorfină,
midazolam sau medetomidină butorfanol sau buprenorfină
Cal Acepromazină sau xylazină sau Butorfanol
detomidină sau romifidină

În medicina veterinară pentru uşurinţă se folosesc produse comerciale care au o


proporţie fixă de asociere a două substanţe şi probabil trebuie acceptat faptul că proporţia din
asociere nu poate fi optimă pentru toţi pacienţii. Aceste produse unice sunt:
1. Innovar-Vet (droperidol + fentanyl). Se foloseşte la câine (0,5-1 ml/10 kg IM,
IV) şi primate (0,3 ml/kg IM). Asigură contenţia chimică la câinii agresivi cu depresie
respiratorie minimă. Deoarece în general apare bradicardie se poate lua în considerare
folosirea anticolinergicelor. Sunt consemnate în literatură modificări comportamentale
(agresivitate), temporare de 1-2 zile sau definitive. Nu se va folosi la Doberman, care deseori
dezvoltă ticuri nervoase.
2. Hypnorm (fluanisonă + fentanyl) utilizat la câine (1-5 ml/10 kg IM, IV) şi
primate (0,3 ml/kg IM) pentru contenţia medicamentoasă.
3. Immobilon Small Animal (M99 + methotrimeprazină) pentru câine 0,2-0,3
ml/10 kg IM, IV şi Immobilon Large Animal (M99 + acepromazină) pentru cabaline 0,3-
0,5 ml/100 kg IM, IV; rumegătoare mari 0,3-0,5 ml/50 kg IM, IV; rumegătoare mici 0,06-0,1
ml/10 kg IM, IV; suine 0,08-0,1 ml/10 kg IM, IV. Diprenorfina (Revivon) este antagonistul,
care se administrează în volum egal cu Immobilonul administrat.
6

ANESTEZICE GENERALE INJECTABILE

Anestezia generală (narcoza) este starea neurodepresivă profundă caracterizată prin


pierderea reversibilă a sensibilităţii generale, motilităţii voluntare şi reflexe şi a stării de
conştienţă, cu păstrarea funcţiilor vitale.

Barbituricele
Sunt diureide ciclice (compuşi de uree), derivaţi de acid barbituric cu o mare
heterogenitate din punct de vedere chimic, putându-se distinge patru grupe:
1) oxibarbiturice: Pentobarbital (Nembutal), cu proprietăţi sedative şi hipnotice;
2) oxibarbiturice metilate: Methohexital (Brietal, Brevital), cu liposolubilitate
crescută, scurtarea duratei de acţiune (prin metilare), cu proprietăţi convulsivante;
3) thiobarbiturice: Thiopental (Pentotal, Nesdonal), Thiamylal (Surital), cu
liposolubilitate crescută (comparativ cu oxibarbituricele) şi scurtarea duratei de acţiune;
4) thiobarbiturice metilate care nu se folosesc în practica medicală datorită
convulsiilor severe pe care le induc.
Din punct de vedere a duratei de acţiune aceste substanţe se subîmpart în patru grupe:
1) barbiturice cu acţiune lungă (peste 8 ore): Fenobarbital (folosit în controlul
convulsiilor postoperatorii), Barbital sodic;
2) cu acţiune medie (sub 7 ore): Amobarbital, Ciclobarbital, Butabarbital;
3) cu acţiune scurtă (2-3 ore): Pentobarbital, Secobarbital;
4) ultrascurtă (5-15 minute): Thiopental, Thiamylal, Methohexital, Inactin
(Brevinarcon, Venobarbital, Tiobarbital). În prezent pentru anestezie prezintă interes doar
barbituricele cu efect ultrascurt.

Thiobarbituricele se comercializează sub formă de pulbere care se dizolvă în ser


fiziologic sau apă distilată înainte de utilizare. Concentraţia la care se recomandă folosirea
thiobarbituricelor este de 2,5% pentru animalele mici şi 5% pentru animalele mari.
Dozele de thiobarbiturice folosite pentru inducţia narcozei la câine şi pisică sunt
dependente de premedicaţie, astfel:
10-12 mg/kg după premedicaţia cu acepromazină,
4 mg/kg după sedarea puternică obţinută de premedicaţia prin tehnica NLA,
1-3 mg/kg după sedarea cu xylazină sau medetomidină. Se injectează în bolus
jumătate din doza calculată, efectul maxim apare într-un minut, apoi se continuă
administrarea în bolusuri mici succesive la interval de aproximativ 15 secunde până când
animalul este suficient de relaxat („titrare până la efect” sau „autodozare”) pentru a permite
intubarea (Trim Cynthia M., 2005). Pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale pe cale
injectabilă fără premedicaţie doza totală administrată va fi până la 20-25 mg/kg, iniţial
administrându-se 5-10 mg/kg IV, restul în următoarele trei, patru minute. Durata anesteziei
chirurgicale este de aproximativ 10 minute.
La cabaline, dar şi la rumegătoarele mari, pentru inducţia anesteziei generale, cu
menţinere ulterior pe cale inhalatorie, se recomandă următoarele combinaţii şi doze:
acepromazină 0,05 mg/kg – thiopental 8 mg/kg administrate IV;
xylazină 0,5 mg/kg – thiopental 6-7 mg/kg IV;
xylazină 1 mg/kg – thiopental 4-5 mg/kg IV.
După administrarea thiobarbituricului, de obicei întreaga cantitate calculată, care se
face în aproximativ jumătate de minut, efectul apare în 10-15 secunde în cazul premedicaţiei
cu acepromazină şi în 20-30 de secunde după xylazină. Calul respiră profund, se aşează pe
trenul posterior şi cade pe o parte.
7

Alkilfenolii – Propofol sol. 1%

Dozele IV de propofol şi protocol de administrare la câine şi pisică (mg/kg)

Câine fără premedicaţie cu premedicaţie


Inducţie 6-7 2-5
Menţinere în bolus 0,5-2 în perfuzie continuă 10-15 mg/kg/oră
Pisică
Inducţie 8-10 după sedare, în perfuzie continuă 10-15
Menţinere bolusuri până la efect mg/kg/oră

Dozele IV de propofol la diferite specii (mg/kg)

capre oi cai păsări iepuri reptile


4 3-4 2 1-15 7,5-15 10

Derivaţii imidazolici cu acţiune ultrascurtă – Etomidat sol. 0,2%

Se foloseşte pentru inducţia narcozei la câine, pisică şi om, fiind recomandat pentru
pacienţii în vârstă cu funcţie cardiovasculară compromisă. Doza recomandată pentru
animalele mici este de 1-3 mg/kg IV, inducţia se produce rapid, în aproximativ 15-20
secunde, trezirea este de bună calitate.

Anestezicele generale steroide

Saffanul (Althesin, Alphadione) soluție 1,2% (12 mg/ml de steroizi) este un amestec de doi
steroizi cu proprietăţi hipnotice: alfaxalone (9 mg/ml) şi alfadolone (3 mg/ml) într-un
stabilizator Cremophor EL.
Este utilizat în inducerea narcozei şi menţinerea ei pentru proceduri scurte (20 de
minute) la pisică (3-9 mg/kg IV, 12-18 mg/kg IM). Se foloseşte cu succes şi la reptile (12-18
mg/kg IM), cabaline (2-5 mg/kg IV administrat rapid) şi primate de talie mică (8-18 mg/kg
IM contenţie chimică, sedare superficială, 18-25 mg/kg IM pentru anestezie chirurgicală)
(Muir W. W. şi colab., 2000, Hall L. W. şi colab., 2001).

Alfaxan este o soluţie limpede, incoloră, apoasă care conţine 10 mg/ml alphaxalone.
Dozare pentru inducția anesteziei generale
câine – fără premedicație: 3 mg/kg, cu premedicație 2 mg/kg
pisică - – fără premedicație: 5 mg/kg, cu premedicație 5 mg/kg.
Pentru menținerea anesteziei generale
în perfuzie continuă:
câine – fără premedicație: 8-9 mg/kg/oră, cu premedicație 6-7 mg/kg/oră
pisică – fără premedicație: 10-11 mg/kg/oră, cu premedicație 7-8 mg/kg/oră
în bolusuri administrate la interval de 10 minute:
câine – fără premedicație: 1,3-1,5 mg/kg, cu premedicație 1-2 mg/kg
pisică – fără premedicație: 1,6-1,8 mg/kg, cu premedicație 1,1-1,3 mg/kg
8

Anestezia disociativă (ciclohexaminele)

Anestezicele ciclohexaminicele folosite în mod curent sunt:


Ketamina (Ketaset, Ketalar, Vetalar, Ketalrom, Ketanest, Kalipsol, Calypsovet) sol.
1%, 5%, 10%
Tiletamina (în combinaţie cu zolazepam în produsul Telazol sau Zoletil 50)

Dozarea analgezicelor ciclohexaminice pe specii (mg/kg)

câine pisică cabaline rumegătoare suine


Ketamină 1-5 IV, 6-15 IM 2-2,2 IV mari 2-7,5 IV, 6-10 15 IM, IV
5-10 IM, 2-10 IV IM
6-15 mg/kg/oră IV mici 10-20 IV, IM
Tiletamină 2-13 IV, IM 2-15 IM
(Telazol, (4,4 mg/kg) (4,4 mg/kg)
Zoletil 50)

S-ar putea să vă placă și