Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1x5
= 0,25 ml de xylazină de administrat
20
Derivaţii fenotiazinici
Reprezentanţi:
Acetylpromazina (Acepromazină, Atravet, Neurotranq, Vetranquil, Plegicil, Calmivet) sol
0,5%, 1%, 2%, capsule, tablete palatabile, pastă orală (de la 2,4 la 25 mg/ml), suspensie orală;
Promazina (Sparina) sol. 5%, drajeuri;
Propriopromazina (Tranvet) (rămasă în uz la animalele mici);
Metotrimeprazina (în asociere cu etorfina în produsul Immobilon S.A);
Cloropromazina; Prometazina etc.
Derivaţii butirofenonici
Derivaţii benzodiazepinici
Reprezentanţi:
Diazepam (Valium) sol. 0,5%, comprimate a 2 sau 10 mg;
Midazolam (Dormicum, Versed) sol. 0,5%;
Zolazepam (în combinaţie cu tiletamina în produsul Telazol sau Zoletil 50 folosit la
câine şi pisică);
Climazolam, OxazepamMedazepam (Rudotel), etc.
Pe baza acţiunii asupra receptorilor substanţele opioidele se pot încadra în patru grupe:
1. agoniste pure (stimulare miu şi kappa): Morfina, Oximorfina, Meperidina,
Codeina, Metadona, Heroina, Fentanyl, Sulfentanyl, Alfentanyl, Apomorfină. Produc
răspunsul biologic maxim prin legarea de receptori. În general agoniştii miu puri produc cea
mai intensă analgezie care este corelată cu doza administrată. Din păcate este imposibil de a
separa efectul analgezic de depresia respiratorie.
2. parţial agoniste (stimulează parţial receptorii miu): Buprenorfina, Tramadol,
Levorfan. Produc efect submaximal prin legarea de un anume receptor chiar şi atunci când
se administrează în doze maxime. Panta curbei doză-răspuns este mai puţin abruptă decât la
agonistele pure şi are aspectul unui clopot, de asemenea, prezintă efect de plafon odată ce
analgezia maximă a fost obţinută dozele suplimentare au efect invers. Astfel dacă
5
administrarea unui morfinic parţial agonist este ineficientă nu se vor mai da doze
suplimentare. Substanţele parţial agoniste au efect analgezic mai puţin intens, singura
eficientă din acest punct de vedere în mod real este buprenorfina, în schimb depresia
respiratorie este şi ea mai redusă. Agonistele parţiale provoacă disforie cu efecte halucinatorii
neplăcute.
Deoarece buprenorfina este parţial miu agonistă dar manifestă şi un slab efect
antagonist kappa unii autori o încadrează în grupa următoare (morfinice mixte
agonist/antagoniste).
3. mixte agonist/antagoniste: Butorfanol (stimulează receptorii kappa şi antagonizează
efectele miu), Nalbufină (stimulează receptorii kappa şi antagonizează efectele miu),
Pentazocină (stimulează receptorii kappa, antagonizează efectele miu, manifestă o oarecare
acţiune delta în doze mari). Au efect divergent asupra receptorilor, acţionează simultan ca
agoniste asupra unora (kappa + delta) în timp ce asupra receptorului miu acţionează ca
antagoniste.
4. antagoniste: Naloxonă, Naltrexonă, Nalorfină, Diprenorfină (Revivon).
Antagoniştii se ataşează de receptori dar nu au nici un efect. În cazul în care agonistul a fost
administrat antagonistul, dacă este dozat corespunzător, va îndepărta de pe receptor agonistul
şi astfel va stopa toate efectele agoniste. Nu pot însă combate efectele produse ca urmare a
eliberării de histamină determinate de agonişti.
Barbituricele
Sunt diureide ciclice (compuşi de uree), derivaţi de acid barbituric cu o mare
heterogenitate din punct de vedere chimic, putându-se distinge patru grupe:
1) oxibarbiturice: Pentobarbital (Nembutal), cu proprietăţi sedative şi hipnotice;
2) oxibarbiturice metilate: Methohexital (Brietal, Brevital), cu liposolubilitate
crescută, scurtarea duratei de acţiune (prin metilare), cu proprietăţi convulsivante;
3) thiobarbiturice: Thiopental (Pentotal, Nesdonal), Thiamylal (Surital), cu
liposolubilitate crescută (comparativ cu oxibarbituricele) şi scurtarea duratei de acţiune;
4) thiobarbiturice metilate care nu se folosesc în practica medicală datorită
convulsiilor severe pe care le induc.
Din punct de vedere a duratei de acţiune aceste substanţe se subîmpart în patru grupe:
1) barbiturice cu acţiune lungă (peste 8 ore): Fenobarbital (folosit în controlul
convulsiilor postoperatorii), Barbital sodic;
2) cu acţiune medie (sub 7 ore): Amobarbital, Ciclobarbital, Butabarbital;
3) cu acţiune scurtă (2-3 ore): Pentobarbital, Secobarbital;
4) ultrascurtă (5-15 minute): Thiopental, Thiamylal, Methohexital, Inactin
(Brevinarcon, Venobarbital, Tiobarbital). În prezent pentru anestezie prezintă interes doar
barbituricele cu efect ultrascurt.
Se foloseşte pentru inducţia narcozei la câine, pisică şi om, fiind recomandat pentru
pacienţii în vârstă cu funcţie cardiovasculară compromisă. Doza recomandată pentru
animalele mici este de 1-3 mg/kg IV, inducţia se produce rapid, în aproximativ 15-20
secunde, trezirea este de bună calitate.
Saffanul (Althesin, Alphadione) soluție 1,2% (12 mg/ml de steroizi) este un amestec de doi
steroizi cu proprietăţi hipnotice: alfaxalone (9 mg/ml) şi alfadolone (3 mg/ml) într-un
stabilizator Cremophor EL.
Este utilizat în inducerea narcozei şi menţinerea ei pentru proceduri scurte (20 de
minute) la pisică (3-9 mg/kg IV, 12-18 mg/kg IM). Se foloseşte cu succes şi la reptile (12-18
mg/kg IM), cabaline (2-5 mg/kg IV administrat rapid) şi primate de talie mică (8-18 mg/kg
IM contenţie chimică, sedare superficială, 18-25 mg/kg IM pentru anestezie chirurgicală)
(Muir W. W. şi colab., 2000, Hall L. W. şi colab., 2001).
Alfaxan este o soluţie limpede, incoloră, apoasă care conţine 10 mg/ml alphaxalone.
Dozare pentru inducția anesteziei generale
câine – fără premedicație: 3 mg/kg, cu premedicație 2 mg/kg
pisică - – fără premedicație: 5 mg/kg, cu premedicație 5 mg/kg.
Pentru menținerea anesteziei generale
în perfuzie continuă:
câine – fără premedicație: 8-9 mg/kg/oră, cu premedicație 6-7 mg/kg/oră
pisică – fără premedicație: 10-11 mg/kg/oră, cu premedicație 7-8 mg/kg/oră
în bolusuri administrate la interval de 10 minute:
câine – fără premedicație: 1,3-1,5 mg/kg, cu premedicație 1-2 mg/kg
pisică – fără premedicație: 1,6-1,8 mg/kg, cu premedicație 1,1-1,3 mg/kg
8