Mulțumiri domnului Prof. Dr.

Marius Pentea pentru

atenția cu care a pacurs acest material și pentru corecturile sugerate.

Analgezia regională a membrelor

Se practică însoţind examenul şchiopăturii şi pentru a asigura analgezia în diferite
intervenţii chirurgicale (suturare plăgi, amputare deget la bovine). Blocarea nervilor în regiunea
membrelor funcţionează foarte bine dar este uneori nesigură, în special pentru anularea
sensibilităţii cutanate (Westhues & Fristch, 1960).

Anestezia regională intravenoasă (blocajul Bier)

A fost introdusă pentru prima dată în 1908 și este folosită frecvent la bovine în amputarea
degetului, în tratamentul chirurgical al leziunilor hiperplazice interdigitale, etc. Această tehnică
izolează aportul vascular spre extremitatea distală prin aplicarea unui garou deasupra locului de
operat, de obicei proximal sau distal de regiunea carpiană sau tarsiană. Eficacitatea garoului
creşte dacă la membrul pelvin se include şi o faţă de tifon rulată în spaţiul liber dintre tibie şi
tendonul calcanean comun. Exaguinarea piciorului se face cu ajutorul unei banzi Esmarch pe
care se aplică garoul, se cateterizează o venă superficială (oricare vas accesibil) şi se injectează
lidocaină 2% în volum de 10-30 ml. Venele care se abordează la membrul toracic sunt vena
cefalică, vena digitală dorsală comună III, vena digitală palmară comună II sau IV, iar la
membrul pelvin vena safenă laterală ramura cranială sau ramura caudală, vena digitală dorsală
comună III şi IV. Tehnica se realizează pe animalul contenţionat în decubit lateral dar se poate
practica şi în poziţie patrupedă pe animal sedat. Analgezia se instalează în 5-10 minute şi
durează până la ridicarea garoului şi încă 5-10 minute ulterior. În cazul îndepărtării rapide a
garoului, adică la mai puţin de 20 de minute de la injecţie, o cantitate mare de lidocaină poate
ajunge în circulaţie. Pot apare astfel salivaţie, tremurături musculare şi tahicardie. Pentru
evitarea acestor manifestări este recomandată slăbirea garoului 10-15 secunde apoi strângerea
lui pentru 2-3 minute, repetând procedura de câteva ori. Dacă garoul se ţine pe membru timp
îndelungat, peste două ore, apar alte complicaţii şi anume: necroze ischemice, şchiopături
severe, edeme. Această analgezie regională intravenoasă, fără îndoială cel mai frecvent
practicată la bovine, se poate realiza şi la rumegătoarele mici, porci şi în chirurgia degetului la
animalele mici. La ovine, caprine şi suine se injectează 3-10 ml lidocaină 2% (fără epinefrină)
iar la câine 2-3 ml lidocaină 1% (fără epinefrină).

Membru toracic vedere cranială medială palmară Membru pelvin

La membrul toracic anestezicul se injectează în vena dorsală metacarpiană (A);
în vena radială (B) sau în vena metacarpiană palmară ( C ) .
La membrul pelvin se puncţionează ramura venei safene laterale (D)

1
 Plexul brahial
Origine şi traiect: rezultă din ramurile ventrale a nervilor cervicali C 6, C7, C8 şi toracali
Th1 şi Th2. După formare, plexul brahial se îndreaptă spre regiunea axilară.
Indicaţii: se blochează în intervenţii pe regiunile: scapulobrahială, axilopectorală, toracală
laterală, braţului, antebraţului. În operaţiile de osteosinteză sau de amputare a membrelor la
animalele de companie.
Loc de elecţie şi tehnică: pe animalul poziţionat în decubit lateral dacă se ridică membrul
se poate palpa spaţiul dintre articulaţia scapulo-humerală şi prima coastă, se foloseşte un ac de
aproximativ 6 cm care se introduce pe toată lungimea, în profunzime între planurile musculare,
cranio-medial de articulaţie, iar anestezicul local (bupivacaină) se infiltrează pe măsură ce acul
se retrage. Se foloseşte 1 ml/5 kg de anestezic local diluat în 10 ml de ser fiziologic.

Blocajul plexului brahial la pisică

N. median
Origine şi traiect: după detaşarea din plexul brahial ajunge cranial de artera brahială
alături de nervul musculocutanat de care se desparte în treimea distală a braţului. Trece medial
de articulaţia cotului pe lângă ligamentul colateral medial, pătrunde pe sub muşchiul flexor
carpo-radial între acesta şi radius, însoţind artera şi vena mediană, iar în treimea distală a
antebraţului se bifurcă în două ramuri care vor forma n. palmar medial şi n. palmar lateral,
aceasta din urmă se unește cu ramura palmară a n. ulnar.
Indicaţii: blocajul n. median se practică în intervenţii pe regiunea palmară a metacarpului
şi a falangelor şi pentru diagnosticul şchiopăturilor cauzate de afecţiunile tendoanelor şi ale
acropodiului.
Loc de elecţie şi tehnica de lucru: la cal se injectează 10 ml de anestezic local între
extremitatea proximo-medială a radiusului (acul avansează în spatele osului în profunzime la 3-5
cm) şi m. flexor carporadial, sub aponevroza m. pectoral transvers şi fascia antebrahială (fig.1 și
3). Se va verifica poziţia acului pentru a evita pătrunderea în artera sau vena medială. La vacă pe
faţa medială la 5 cm sub olecranul ulnei, cranial de m. flexor carporadial şi caudal de radius, în
profunzime (la 5 cm), se injectează 10 ml. La câine injecţia se face pe faţa medială a
antebraţului în treimea proximală având ca punct de reper tuberozitatea de inserţie a m. pronator
rotund (pe marginea medială a radiusului). Se injectează 3-5 ml înaintea tuberozităţii pentru n.
median şi înapoia ei, pentru n. ulnar sau ambii nervi se pot bloca tot pe faţa medială a piciorului
dar în regiunea braţului (fig. 4), între bicepsul brahial şi porţiunea medială a tricepsului, caudal
de artera brahială. Pentru a completa analgezia membrului la câine se poate face şi blocajul n.

2
radial (fig. 5) pe faţa laterală a braţului între tricepsul brahial şi m. brahial, proximal de
articulaţia cotului.

Fig. 4. Blocarea n. median și ulnar la câine – față internă a brațului

Fig. 5 . Blocarea n. radial la câine – față laterală a brațului

N. ulnar
Origine şi traiect: după izolarea sa din plexul brahial se plasează caudal de n. median,
însoţind artera şi vena brahială, iar proximo-medial de articulaţia cotului pătrunde printre
epicondilul medial al humerusului şi aponevroza m. tensor al fasciei antebrahiale şi pe sub
inserţia olecraniană a m. flexor carpoulnar, pentru a ajunge în regiunea antebrahială caudală.
Apoi coboară prin spaţiul dintre m. extensor carpoulnar şi m. flexor carpoulnar până la nivelul
carpului unde se termină printr-o ramură dorsală sau cutanată şi o ramură palmară. Ramura
dorsală inervează pielea de pe faţa dorso-laterală a regiunii carpiene şi laterală a metacarpului.
Ramura palmară se unifică cu ramura laterală a n. median, formând n. palmar lateral.
Indicaţii: blocarea sa permite operaţii pe faţa caudală a antebraţului şi laterală a carpului
şi metacarpului şi pentru diagnosticul şchiopăturilor cauzate de afecţiuni în teritoriile inervate.

3
 Loc de elecţie şi tehnica de lucru: blocajul proximal – pe faţa medială a cotului, imediat
deasupra epicondilului medial humeral, se injectează sub fascie 10-15 ml anestezic; blocajul
distal – 5-7 ml de soluţie se depozitează sub fascia antebrahială între m. flexor carpoulnar şi m.
extensor carpoulnar, la aproximativ 10-15 cm proximal de articulaţia carpului (fig. 2 și 3).

Fig. 1. Blocajul nervului Fig. 2. Blocajul distal al nervului

median ulnar

Fig. 3. Traiectul n.
median și ulnar, locul
blocajului la cal

4
 N. musculocutanat
Origine şi traiect: după ce se cranială a radiusului, anterior de vena
desprinde din plexul brahial formează cefalică antebrahială, se injectează 5 ml
împreună cu n. median ansa axilară, lidocaină 2%.
coboară pe faţa medială a articulaţiei
scapulo-humerale unde se uneşte cu n.
median. Alipirea la n. median nu
interesează decât o porţiune redusă din
traiectul nervului, detaşarea n.
musculocutanat de n. median realizându-se
la două nivele diferite: primul fascicul
formează ramura musculară proximală iar al
doilea ramura musculară distală.
Indicaţii: operaţii pe faţa cranio-
medială a regiunii antebraţului, carpului şi
metacarpului. În examenul şchiopăturii
blocarea sa nu este necesară deoarece
inervează doar pielea.
Loc de elecţie şi tehnică de lucru: se
injectează 2-4 ml de anestezic local pe faţa
medială a antebraţului, în treimea
proximală, de ambele părţi ale venei
cefalice antebrahiale la o lăţime de palmă
sub inserţia m. biceps brahial pe
tuberozitatea proximo-medială a radiusului Fig. 6. Blocajul
(fig. 6). La bovine la jumătatea distanţei nevului
dintre olecran şi oasele carpiene, pe faţa musculocutanat la cal

Nn. metacarpieni dorsali, medial şi lateral, la cal

Se regăsesc lateral/medial de tendonul m. extensor digital lung. Pot fi blocaţi prin
infiltrarea a 2-3 ml anestezic local subcutanat lateral/medial de tendon, la acelaşi nivel cu
extremitatea distală a metacarpului II sau IV. Majoritatea şchiopăturilor având origine
extremitatea distală a piciorului pot fi însă diagnosticate corect şi fără blocarea acestor nervi.

Nn. palmari (volari) la cal

Origine şi traiect: n. palmar medial este continuarea ramurii mediale a n. median, care
trece prin canalul carpian şi se plasează pe faţa medială a tendoanele mm. flexorilor, împreună cu
vena şi artera digitală palmară comună II. În regiunea metacarpo-sesamo-falangiană (bulet) se
continuă cu n. digital medial care emite o ramură dorsală subţire, apoi se dirijează pe sub
cartilajul ungular şi se distribuie dermului copitei. Dispoziţia pachetului vasculo-nervos digital în
sens dorso-palmar este: ramura dorsală a nervului digital; artera digitală proprie; nervul digital
palmar; vena digitală palmară.
N. palmar lateral rezultă din contopirea ramurilor laterală a medianului cu cea palmară a
ulnarului. Traversează retinaculul flexor, se plasează alături de artera şi vena digitală palmară
comună IV pe faţa laterală între tendoanele flexorilor, terminându-se cu n. digital lateral care se
comporta ca și n. digital medial. Are o ramură profundă din care se desprind cei doi n.

5
metacarpali palmari lateral şi medial. În 1/3 mijlocie pe fața palmară a metacarpului se poate
palpa dinspre n. medial palmar, ramura comunicantă, care trece peste tendonul m. flexor
digital superficial pentru a se uni cu n. palmar lateral.
Indicaţii: diagnosticul şchiopăturilor cauzate de afecţiuni ale acropodiului, operaţii pe
extremităţile membrelor (copită, coroană, chişiţă) şi pentru combaterea durerii provocată de
afecţiuni aseptice.
Locuri de elecţie şi tehnica de lucru: Pentru o anestezie completă palmară în regiunea
metacarpiană, alături de cei doi nn. palmari sunt blocaţi şi nn. metacarpali palmari medial şi
lateral. Există două variante în care se poate face acest lucru, şi anume:
- blocajul palmar distal – în 4 puncte: Loc de elecţie: extremitatea distală a
metacarpienelor II, respectiv IV.
Nn. palmari sunt blocaţi introducând acul SC şi injectând 2 ml anestezic adiacent suprafeţei
dorsale a m. flexor digital profund, pe faţa laterală şi medială, cu piciorul sprijinit pe sol.
Deoarece există riscul puncţiei fundurilor de sac ale articulaţiei buletului, unii clinicieni practică
acest blocaj ceva mai sus de locul precizat anterior, dar în orice caz sub ramura comunicantă
care conectează cei doi nervi palmari.
Blocajul nn.
metacarpieni palmari se
face la extremitatea
distală a metacarpului II
şi IV în vecinătatea
periostului, unde se
infiltrează 1-2 ml
anestezic (nervii trec
între suprafaţa palmară a
metacarpului III şi
suprafaţa axială a
metacarpului II sau IV).

6
 - blocajul palmar proximal –
în 4 puncte - puţin sub articulaţia
carpo-metacarpiană. Animalul ţine
piciorul sprijinit pe sol, în fiecare loc
se infiltrează 3-5 ml anestezic,
subfascial în locul unde cei doi nervi
palmari medial/lateral trec adiacent
cu suprafaţa dorsală a tendonului m.
flexor digital profund. Nn.
metacarpali palmari se blochează sub
articulaţia carpo-metacarpiană, la
locul de trecere al nervilor între
metacarpul II şi III, respectiv III şi
IV, animalul având piciorul scos din
sprijin. Blocajul proximal se practică
pentru a stabili sediul şchiopăturii,
atunci când aceasta nu dispare în
urma blocajului distal.

Nn. digitali palmari medial şi lateral, la cal

Indicaţii. Operaţii sub regiunea buletului (la blocarea n. digitali în regiunea sesamoizilor)
sau pe copită (solă, falanga a III-a).
Tehnică de lucru:
1. Nn. digitali palmari pot fi cu uşurinţă palpaţi înainte de a emite ramurile dorsale în
regiunea buletului (fig. 7a), pe feţele excentrice ale marilor sesamoizi. Acul se
introduce orientat distal şi se injectează 2 ml anestezic local.
2. Nn. digitali pot fi blocaţi la aproximativ 1 cm deasupra marginii libere a cartilajului
ungular corespunzător, în dreptul pachetului vasculo-nervos identificat palpator,
având piciorul scos din sprijin (fig. 7b). Se injectează 2 ml soluţie analgezică (Skarda
R. T., 1991).
3. Uneori se practică blocajul semicircular al chişiţei (fig. 7c) pentru a se anestezia şi
ramura dorsală. Pentru aceasta acul introdus în reperul descris mai sus este direcţionat
perpendicular pe axul lung al chişiţei, iar anestezicul local (2-3 ml) se injectează
subcutanat de-a lungul marginii dorsale a regiunii coronare.

7
 a b c
Fig. 7. Blocajul nn. digitali la cal

N. palmari la bovine
Origine şi traiect: La rumegătoare în regiunea metacarpiană sunt patru trunchiuri
nervoase: două palmare lateral şi medial de pachetul tendinos flexor (n. median şi ramura
superficială a ramurei palmare a n. ulnar) şi două în regiunea dorsală a metacarpului (ramura
dorsală a n. ulnar şi ramura superficială a n. radial).
Indicaţii: în operaţii pe regiunile acropodiale.
Loc de elecţie şi tehnica blocajului: se execută 4 injecţii (5-10 ml într-un singur loc):
două pe faţa dorsală şi dorso-laterală a metacarpului şi altele două pe faţa palmară medial şi
lateral de pachetul tendinos flexor, în treimea metacarpiană mijlocie. Se poate recurge la
infiltraţia circulară la un lat de palmă sub regiunea carpiană folosindu-se 30-40 ml soluţie
analgezică.

N. digitali la bovine
Inervaţia degetului la bovine este mult mai complexă decât la cabaline şi analgezia
regională este mult mai dificil de realizat. Pielea regiunii este densă şi ţesutul conjunctiv
subcutanat este fibros, ceea ce face dificilă localizarea cu precizie a nervilor. Majoritatea
practicienilor consideră mult mai eficientă infiltraţia circulară într-un plan transversal deasupra
regiunii buletului (Hall L. W. şi Clarke K. W., 1991).
Origine şi traiect: inervaţia degetelor la bovine se realizează prin 8 n. digitali. Degetul trei
este inervat dorsal de nn. digitali dorsali proprii III abaxial și axial, iar degetul IV de nn. digitali
dorsali IV axial şi abaxial. Pe fața palmară se găsesc nn. digitali palmari proprii III abaxial și
axial pentru degetul III, respectiv nn. palmari proprii IV axial şi abaxial pentru degetul IV.
Indicaţii: operaţii pe regiunile vii ale degetelor.
Loc de elecţie şi tehnica de lucru: în cazul blocajului în regiunea buletului se practică 4
injecţii: pe faţa dorsală, palmară, laterală şi medială. Acul se introduce subcutanat şi în fiecare
punct se injectează 10-15 ml xilină 2% sau procaină 4%. Blocajul în regiunea chişiţei se poate
realiza prin 4 injecţii: dorsală (pentru cei 2 n. axiali dorsali), palmară (pentru cei 2 n. axilari
palmari), laterală, respectiv medială (pentru n. abaxiali).

8
 În practică s-a impus tehnica blocajului interdigital (procedura este similară pentru
membrele toracice şi pelvine) (fig. 8). Nervii digitali axiali dorsali sunt blocaţi în regiunea
chişiţei. Se introduce subcutanat un ac de 2,5 cm şi se injectează 5 ml de lidocaină 2%. Un alt ac
de 10 cm este introdus perpendicular pe axul chişiţei prin piele imediat deasupra spaţiului
interdigital şi avansează până când vârful acului se simte sub piele pe faţa palmară (plantară). Pe
măsura retragerii acului se injectează 10-15 ml de lidocaină 2%. Spaţiul interdigital este
desensibilizat permiţând intervenţiile chirurgicale.

Fig. 8. Blocajul interdigital la bovine, membru toracic (a), pelvin (b).

N. sciatic (ischiadic)
Origine şi traiect: este principalul nerv detaşat din porţiunea caudală a plexului lombo-
sacral. Părăsește cavitatea pelvină prin gaura ischiadică mare, dispunându-se pe faţa laterală a
ligamentului sacro-spino-tuberos, sub m. gluteu mijlociu. După izolarea din plex n. ischiadic se
curbează caudo-ventral de articulaţia coxo-femurală, pătrunde între porţiunile proximale ale
muşchilor biceps femural și semitendinos şi se termină distal prin două ramuri, n. tibial şi n.
fibular comun.
Indicaţii: intervenţii la animalele de companie pe regiunea copsei, gambei atunci când
blocajul n. fibular sau a n. tibial nu se poate realiza.
Loc de elecţie şi tehnică: blocajul se poate realiza imediat caudal de articulaţia coxo-
femurală, între trocanterul mare şi cuspidul extern al tuberozităţii ischiadice sau la ieşirea din
bazin la 3-4 cm dorso-cranial de articulaţia coxo-femurală. Acul se introduce în profunzime
până atinge planul osos, se injectează 5-15 ml în cazul animalelor mici şi mijlocii.

9
 N. tibial
Origine şi traiect: se izolează proximal la rumegătoare, în treimea mijlocie sau distală
a coapsei la cabaline pătrunzând împreună cu n. fibular în spaţiul sciatic delimitat de mm.
biceps femural, semitendinos, semimembranos şi abductori. Proximal de inserţia mm.
gastrocnemieni emite n. cutanat sural caudal care inervează pielea de pe faţa caudo-laterală a
gambei, bazipodiului şi metapodiului.. N. tibial trece printre capetele muşchiului
gastrocnemian, se plasează cranio-medial de tendonul calcanean comun, traversând spaţiul
dintre muşchii flexori digitali şi tricepsul sural pe faţa medială a fasciei gambiere. Proximal
de calcaneu, nervul tibial se bifurcă în nervii plantari, lateral și medial.
Indicaţii: în operaţiile pe regiunile acropodiale, metatarsului şi tendonului, pentru
diagnosticul şchiopăturilor.
Loc de elecţie şi tehnica blocajului: blocajul (Westhues M, Fristch R, 1960) se efectuează
la cal (fig. 9 a, b) şi vacă pe faţa medială a piciorului, la 10-15 cm proximal de calcaneu, la 1-2
cm cranial de tendonul calcanean comun (între depresiunea dintre gastrocnemian şi tendoanele
digitale flexoare). Palparea nervului în acest loc este mai uşoară dacă piciorul este ridicat de la
sol şi uşor flexat, deşi se recomandă ca injecţia să se facă cu animalul având sprijin pe picior.
Acul se introduce în profunzime prin piele şi aponevroză, orientat pe traiectul nervului şi se
injectează 10-15 ml. În ambele cazuri se va contenţiona corespunzător membrul pelvin pentru a
se evita accidentele.

a b
Fig. 9. Blocajul nevului tibial la cal

10
 Nn. fibulari superficial şi profund
Origine şi traiect: N. fibular comun (peroneal) ajunge pe partea laterală a extremităţii
proximale a gambei, sub aponevroza şi fascia gambieră, unde se termină bifurcat prin cei doi
nervi. N. fibular superficial este plasat sub fascia gambieră în interstiţiul dintre m. extensor
digital comun şi extensorul lateral, apoi în treimea distală a gambei, străbate fascia gambieră
pentru a deveni superficial, continuându-se pe faţa dorsală a metatarsului cu nervii digitali
dorsali II și III. N. fibular profund pătrunde în spaţiul dintre m. extensor digital comun şi m.
extensor digital lateral, iar în regiunea metatarsiană se continuă cu n. metatarsieni dorsali II şi III
(la rumegătoare un singur n. metatarsian dorsal III).
Indicaţii: operaţii pe teritoriul de distribuţie de pe faţa dorsală a jaretului, metatarsului,
buletului şi chişiţei şi pentru diagnostic în şchiopături.
Loc de elecţie şi tehnica blocajului (Westhues M, Fristch R, 1960): blocajul se practică la
10-15 cm proximal de maleola laterală a tibiei (deasupra jaretului), pe linia de separare a
tendoanelor m. extensor digital comun şi extensor digital lateral. Acul se introduce subcutanat
pentru blocarea n. fibular superficial (5-10 ml) şi în profunzime, sub fascie, la 3-5 cm pentru
fibularul profund (5-10 ml anestezic) (fig. 9a și 10). La bovine n. fibular se blochează caudo-
lateral de tuberozitatea laterală a tibiei, în profunzime sub aponevroza m. biceps femural, fiind
necesari 20 de ml de lidocaină 2%.

Fig. 10. Blocajul nevilor fibulari la cal

N. safen
Origine şi traiect: se detaşează din n. femural la nivelul trigonului femural și se distribuie
muşchiului Sartorius. Însoţește artera şi vena safenă și se distribuie pielii de pe faţa medială a
coapsei, gambei şi autopodiului.
Indicaţii: se practică blocajul acestui nerv atunci când se dorește anestezia completă a
metapodiului în diagnosticul şchiopăturilor şi pentru intervenţii pe faţa cranială şi medială a
gambei şi a jaretului.
Loc de elecţie şi tehnica de lucru: Blocajul proximal pe faţa medială a coapsei, în treimea
distală, unde nervul împreună cu vena safenă ies dintre planurile musculare, se introduce acul
perpendicular prin piele de ambele părţi ale venei, la 1-2 cm în profunzime injectându-se 2-4 ml
de anestezic. Blocajul distal se realizează folosind un ac de 2,5 cm care se introduce prin piele
înaintea venei safene mediale, imediat proximal de articulaţia tibio-tarsiană, unde se injectează 5
ml lidocaină 2% (Hall L. W. şi Clarke K. W., 1991) (fig. 11).

11
 N. cutanat sural caudal
Origine şi traiect: se detaşează din n. tibial în treimea mijlocie sau distală a coapsei.
Coboară pe faţa laterală a m. gastrocnemian lateral, aproape de marginea lui caudală, trece pe
partea laterală a tendonului calcanean comun însoţind vena safenă laterală, acoperit fiind de
fascia gambieră, pentru a ajunge pe partea laterală a tarsului şi metatarsului.
Indicaţii: pentru anestezia completă a metapodiului şi acropodiului şi pentru operaţii pe
faţa laterală a jaretului şi metatarsului.
Loc de elecţie şi tehnică: acul se introduce pe faţa laterală a tendonului calcanean comun
în porţiunea sa superioară (fig. 12 (2)), la 2 cm în profunzime, unde sub fascie se injectează 10
ml soluţie anestezică. Acul se retrage subcutan şi se va injecta aceeaşi cantitate de anestezic.

Fig. 11. Blocajul proximal (triunghi) Fig. 12. Blocajul distal al n.

şi distal (săgeată) al n. safen tibial (1) şi blocajul nervului
cutanat sural caudal (2) la cal

Nn. plantari şi nn. digitali la cal – a se vedea si blocajul nn. palmari şi digitali de la
membrele toracice.
Blocajul proximal plantar - în 6 puncte. NN. Plantari medial și lateral, nn. netatarsieni
plantari, medial și lateral, precum și nn. Metatarsieni dorsali se blochează distal de articulația
tarso-metatarsiană și asigură analgezia completă a structurilor de mai jos de regiunea
metatarsiană. Pentru blocareacelor doi nervi metatarsieni acul se va introduce la 1 cm distal de
articulația tarso-metatarsiană, axial de metatarsul II și IV pană la contactul cu osul metatrsian
III. În fiecare loc se injectează 3-5 ml de soluție de anestezic local. Animalul pe durata
manoperei va avea piciorul sprijinit pe sol. Se va obține analgezia oaselor metatarsiene II și IV
și a ligamentelor lor interosoase precum și a porțiunii proximale a ligamentului suspensor.
Pentru blocajul nervilor plantari medial și lateral, se va injecta o cantitate de 3-5 ml de
anestezic prin fascie acolo unde fiecare nerv trece adiacent cu suprafața dorsală a tendonului
flexor digital profund. Animalul pe durata manoperei va avea piciorul sprijinit pe sol.
Anestezierea nervului plantar lateral, la acest nivel, mai ales în cazul în care se va folosi o
cantitate mare de anestezic, 7-10 ml, foarte probabil că va produce anestezia ramurilor profunde,

12
 care se divid în nervii metatarsali
medial și lateral, astfel nu va mai fi
necesară blocarea individuală a
acestora. Cu alte cuvinte blocarea
nervului lateral plantar de unul singur
la acest nivel va desensibiliza aceleași
structuri care sunt desensibilizate prin
anestezia nervilor medial și lateral
metatarsali.
Pentru un bloc complet plantar
înalt, distal de articulația tarso-
metatarsiană se vor injecta cate 2 ml de
anestezic subcutanat pe fața dorso-
medială și dorso-laterală a regiunii
metatarsiene.

Nn. plantari şi digitali la bovine – a se vedea blocajul nn. palmari şi digitali de la

membrele toracice. La membrele pelvine nn. metatarsieni dorsali sunt suprapuşi (n. metatarsian
dorsal III) şi se vor bloca printr-o singură injecţie.

Analgezia pentru laparatomii

Blocajul liniar. La toate speciile analgezia poate fi asigurată prin infiltrarea anestezicului
de-a lungul liniei de inciziei. Volumul depinde de lungimea inciziei (de la 10 la 100 ml lidocaină
2%), vacile şi cabalinele adulte (500 kg) adulte tolerează chiar 250 ml lidocaină 2%,
echivalentul a 5 g (Heaver J. E., 1981). Efectul analgezic se manifestă în 15 minute. Avantajul
acestei tehnici este acela că nu necesită cunoştinţe bune de anatomie. În ţesuturile care vor fi
incizate şi mai apoi suturate există cantităţi mari de anestezic ceea ce reprezintă un dezavantaj,
este posibilă de asemenea, analgezia incompletă în special a peritoneului. Epinefrina din soluţia
anestezică poate interfera cu aportul de sânge din zonă şi să întârzie vindecarea.

13
 Tehnică: pentru laparatomia flancului (tehnica se poate aplica şi în celiotomia mediană
sau paramediană) anestezicul local va fi infiltrat în toate planurile (piele, muşchi, peritoneu) în
locul în care se va practica incizia.

Tehnica „L” răsturnat este o tehnică de analgezie regională nespecifică aplicată în cazul
laparatomiilor flanc, în care toţi nervii care pătrund în câmpul operator sunt desensibilizaţi.
Lidocaina se injectează în ţesuturile de la marginea dorso-caudală a ultimei coaste, pe toată
lungimea sa, şi de la fața ventro-laterală a proceselor transverse ale vertebrelor lombare, până la
L4 (fig. 13).
Avantajele sunt reprezentate de injectarea anestezicului departe de locul inciziei astfel
reducându-se edemul şi eventualul hematom care apare consecutiv blocajului.
Dezavantajul îl reprezintă incompleta analgezie şi miorelaxare a straturilor
profunde ale peretelui abdominal. Sunt necesari 20-100 ml de lidocaină 2% şi o
perioadă de aşteptare de 10-15 minute până la instalarea analgeziei.

Fig. 13. Analgezia regiunii flancului la vacă –

tehnica „L” răsturnat

Blocajul paravertebral lombar la bovine

- blocajul proximal (analgezia paravertebrală proximală) (tehnica Farquharson,
Hall sau Cambridge). Farquharson J. (1940) introduce metoda pentru laparatomie şi
ruminotomie la bovine. Ramurile dorsale şi ventrale ale ultimului nerv toracic (T13) şi ale
primilor doi nervi lombari (L1 şi L2) sunt blocate la locul de ieşire din gaura intervertebrală,
aproape de corpul vertebral. Dacă este necesară analgezia fosei paralombare sau a glandei
mamare sau mameloanelor de pe aceeaşi parte, se pot bloca şi nervii lombari 3 şi 4 (L3 şi L4).
Extinderea blocajului poate determina accidente ca urmare a instabilităţii pe membrul pelvin.
Locul de elecţie şi tehnică: fiecare nerv se blochează imediat în faţa marginii craniale a
proceselor transverse ale vertebrei lombare următoare (n. T13 în faţa procesului transvers
lombar L1, n. iliohipogastric (L1) în faţa procesului transvers L2, n. ilioinghinal (L2) în faţa
procesului transvers L3. Locul injecţiei este la 2,5-5 cm lateral de linia mediană (ce trece prin
procesele spinoase) pe o linie imaginară perpendiculară pe aceasta şi care trece pe la marginea
cranială a proceselor transverse (fig. 14). Se foloseşte un ac de 10-15 cm, care se introduce
perpendicular până ce vârful atinge marginea cranială a procesului transvers. Acul mai
avansează, aproximativ 1 cm, până penetrează ligamentul intertransvers. Se injectează 5-10 ml
de lidocaină 2% sub ligament (desensibilizează ramura ventrală). Acul se retrage 1-2,5 cm
pentru a ajunge deasupra nivelului proceselor transverse, se injectează o cantitate suplimentară
de 5 ml care va desensibiliza ramura dorsală. Este important ca acul să fie poziţionat vertical
când ia contact cu marginea cranială a procesului transvers deoarece orice deviere va face ca el
să fie departe de locul pe unde trece nervul.

14
 Semnele unui blocaj reuşit sunt analgezia pielii, concavitate spre aria desensibilizată dată
de paralizia muşchilor paravertebrali, creşterea temperaturii cutanate ca urmare a creşterii
fluxului sanguin după paralizia n. vasomotori cutanaţi. Analgezia apare în 10 minute şi durează
aproximativ 90.
La oi și capre locul de elecţie se află la 2,5-3 cm de linia mediană, se foloseşte un ac de 7
cm lungime şi aproximativ 3 ml de lidocaină 2% pentru fiecare nerv.
- blocajul distal (tehnica Magda, Cakala sau Cornell). Cakala S. (1961), în studii
comparative consideră blocajul distal ca fiind o tehnica mai uşoară, mai sigură şi mai
satisfăcătoare decât blocajul proximal descris de Farquharson. Ramurile dorsale şi ventrale ale
nervilor spinali T13, L1 şi L2 se desensibilizează prin injectarea analgezicului la marginea
laterală a proceselor transverse ale vertebrelor lombare L1, L2 şi L4 (fig. 14). Musculatura
longitudinală dorsală este neafectată la fel ca şi vasele splanchnice.
Tehnica de lucru: un ac de 7 cm se introduce ventral sub marginea laterală a proceselor
transverse L1, L2 şi L4, se injectează în evantai 10-20 ml lidocaină 2% în fiecare loc. Dacă se
doreşte desensibilizarea ramurilor dorsale acul se retrage complet şi se orientează deasupra
procesului transvers, cu o uşoară orientare caudală şi se vor infiltra 5 ml de lidocaină.

15
 Fig. 14. Blocul paravertebral lombar proximal (săgeţi albe) şi distal (săgeţi gri) la
bovine

Blocajul paravertebral lombar la cabaline

În regiunea toraco-lombară se vor bloca ramurile dorsale şi ventrale ale ultimului nerv
spinal toracal (T18) şi ale primilor doi nervi spinali lombari (L1 şi L2) asigurându-se analgezia
cutanată, a muşchilor şi a peritoneului în regiunea fosei paralombare necesare în laparatomiile
din flanc sau laparascopiile realizate pe animal în picioare (Moon şi Suter, 1993). Nervul
genitofemural (L3) nu trebuie blocat deoarece la cal trimite filete spre membrul pelvin, ceea ce
poate cauza ataxie.
Loc de elecţie şi tehnică: se practică trei injecţii subcutanate injectându-se în fiecare loc
15 ml lidocaină 2% pentru a desensibiliza ramurile cutanate dorsale T18, L1 şi L2. Injecţia se
practică între marginea caudală a ultimei coaste şi extremitatea cranială a procesului transvers al
primei vertebre lombare (pentru n. T18), între procesele transverse ale primei şi a doua vertebre
lombare (pentru n. L1), şi între procesele transverse ale vertebrelor lombare doi şi trei (pentru n.
L2), la aproximativ 10 cm de linia mediană. Reperul blocajului pentru n. L2 poate fi identificat
prin trasarea unei verticale prin punctul cel mai caudal al ultimei coaste şi care trece deasupra
procesului transvers al vertebrei lombare 3, nervul având traiectul cranial de procesul transvers
(fig. 15). Distanţa dintre locurile de injectare este de 3-6 cm (Tillmann H., 1949).

Fig. 15. Reperul pentru blocajul paravertebral al nervului lombar 2 la cal.

16
 Pentru a desensibiliza ramurile ventrale ale n. T18, L1 şi L2 se foloseşte un ac de 5-7 cm
lungime care se introduce în profunzime perpendicular faţă de sol în fiecare loc descris anterior
până când este străbătut peritoneul (dispare rezistenţa din faţa acului), acul se va retrage uşor
pentru ca în poziţia retroperitoneală să se injecteze cantitatea de 15 ml de analgezic. Analgezia
se instalează în 10 minute şi durează aproximativ 2 ore.
În orice caz procesele transverse sunt mult mai greu de reperat (palpat) decât la bovine şi
de aceea se recurge la o tehnică alternativă. Astfel analgezia pielii, musculaturii şi peritoneului
în regiunea flancului se obţine printr-un blocaj liniar orizontal între ultima coastă şi tuberculul
coxal pe linia de curbură maximă a peretelui. Distanţa se împarte în sferturi şi injecţia se
practică la cele trei intersecţii. Acul se introduce perpendicular pe piele şi se împinge încet până
când dispare rezistenţa din faţa acului, ceea ce indică că s-a perforat peritoneul. Acul se retrage
lent şi 15-20 ml de anestezic local se infiltrează pe măsură ce acul se retrage.

Analgezia pentru castrare, proceduri obstetricale şi în regiunea anusului

Analgezia paravertebrală sacrală

Pentru a determina analgezia sacrală paravertebrală la vaci se desensibilizează ramurile
dorsale ale nervii spinali sacrali S3, S4 şi S5 la ieşirea din găurile sacrale dorsale de ambele
părţi. La masculi n. pudend (S3) trimite fibre pentru m. retractor penian din acest motiv nu este
indicată blocarea sa.
Loc de elecţie şi tehnică de lucru: Pielea din regiunea sacrală dorsală se curăţă şi
antiseptizează pe animalul contenţionat în picioare. Locul de ieşire al ramurilor dorsale ale n.
sacrali S3, S4 şi S5 se identifică la aproximativ 1-1,5 cm lateral de creasta sacrală mediană.
Ramura dorsală a n. S5 apare lateral (la 1-1,5 cm) de joncţiunea sacrococcigiană (S5-C1) prin
incizura caudală a vertebrei sacrale 5. Ramurile nervilor S4 şi S3 ies din găurile sacrale dorsale
S4 şi S3, la 3 cm şi 6 cm cranial de ramura S5 la adulte tinere. Un ac de 6-7 cm, preferabil cu
mandren, se introduce în profunzime în locurile indicate anterior. Aproximativ 5-10 ml de
lidocaină 2% se injectează într-o arie cu diametru de 1 cm în fiecare loc. În 10 minute se
instalează analgezia anusului, vulvei şi vaginului. Funcţia motorie a sfincterului anal este
diminuată, funcţia motorie a cozii se păstrează.

Blocajul nn. pudend şi rectali caudali la cabaline şi bovine

Origine şi traiect: N. pudend şi nn. rectali se formează din rădăcinile ventrale ale n.
spinali sacrali. N. pudend se plasează pe faţa internă a ligamentului sacro-ischiadic, după ce
însoţesc artera pudendă medială se orientează spre arcada ischiadică, la femele emit ramuri
perineale iar la masculi trec printre rădăcinile corpului cavernos, curbându-se deasupra arcadei
ischiadice plasându-se pe faţa dorsală a penisului până la porţiunea liberă. Nn. rectali caudali
(hemoroidali) se detaşează din ramurile ventrale ale ultimei perechi de n. sacrali, urmează un
traiect caudal în contact cu faţa internă a ligamentului sacro-ischiadic, pentru a se termina în
sfincterul anal şi în pielea regională.
Indicaţii: proceduri obstetricale, proceduri chirurgicale pe coadă, perineu, anus, rect,
vulvă, prepuţ şi pielea scrotului, regiunea caudo-medială a coapsei, poţiunea caudală a ugerului.
Tehnica se poate folosi ca tratament adjuvant de control al tenesmelor rectale asociate cu iritaţia
perineului, anusului, rectului sau vaginului.

17
 Metoda intrapelvină pararectală Larsen, Magda. Loc de elecţie şi tehnică de lucru: pe
animalul contenţionat în picioare, se identifică prin explorare rectală mica incizură ischiadică ca
o depresiune moale, bine delimitată de ligamentul sacro-ischiadic. N. pudend intern se găseşte
cu degetul, dorsal de artera pudendă pulsatilă prezentă în fosă (fig. 16). Pielea din jurul fosei
ischiocaudale (delimitată de anus, tuberozitatea ischiului şi marginea caudală a ligamentului
sacro-ischiadic) de ambele părţi este antiseptizată şi desensibilizată cu 2-3 ml de lidocaină 2%.
Un ac gros de 1,5 cm este introdus prin piele şi serveşte drept canulă pentru un alt ac cu o
lungime de 8-9 cm care se introduce prin lumenul acestuia pe o distanţă de aproximativ 5 cm
până ajunge în contact cu n. pudend intern. După ce operatorul se asigură că acul este medial de
ligamentul sacro-ischiadic, se va injecta în jurul nervului o cantitate de 20-25 ml de lidocaină
2%. Acul va fi retras parţial şi direcţionat 2-3 cm caudo-dorsal, loc în care se injectează alţi 10
ml pentru a bloca ramurile musculare şi caudale ale n. rectal de pe aceeaşi parte. După înlocuirea
acului cu un altul steril, procedura se repetă pe partea opusă. Analgezia se instalează în 10-20 de
minute şi durează 2-4 ore (Deshmukh S. E., Eshpande K. S., 1980).

Fig. 16. Analgezia pentru proceduri obstetricale şi în regiunea anusului - blocajul n.

pudend (A) - tehnica intrapelvină pararectală, (B) nervi splanhnici pelvini, (C) artera pudendă,
(D) ligamentul sacroischiatic

Blocajul n. pudend în regiunea arcadei ischiadice: completează caudal analgezia

întregului uger, permite îndepărtarea papiloamelor sau mameloanelor supranumerare din
regiunea inervată.
Loc de elecţie şi tehnică: nervii se desensibilizează injectând 5 ml lidocaină 2% în ţesutul
subcutanat şi subfascial în dreptul arcadei ischiadice, la aproximativ 2 cm lateral de axul de
simetrie, de ambele părţi.

Analgezia ugerului la vacă şi iapă şi a penisului şi regiunii inghino-scrotale la taur şi

armăsar
Ugerul este inervat primar de fibrele provenind din segmentele spinale L3 şi L4, care
formează n. genitofemural. Ugerul este inervat caudal de ramura mamară a n. pudend şi de

18
ramura distală cutanată a n. rectal caudal, care îşi are originea în segmentul sacral S2, S3 şi S4 al
măduvei spinării. Pielea şi unele ţesuturi glandulare ale sferturilor anterioare sunt inervate de n.
iliohipogastric (L1) şi n. ilioinghinal (L2).
Analgezia paravertebrală a nervilor L1, L2 şi L3 va avea ca rezultat analgezia sferturilor
şi mameloanelor anterioare. Procedurile chirurgicale ale mameloanelor se practică şi cu blocajul
circular la baza mamelonului (4-6 ml analgezic). Pentru analgezia întregului uger este necesar şi
blocajul nn. pudenzi.
Pentru intervenţii majore efectuate pe uger este necesară anestezie generală sau blocaj
epidural înalt (nu se recoamandă deoarece induce parapareza membrelor pelvine).
La masculi, pentru analgezia penisului, regiunii inghino-scrotale şi perineale se practică
aceleaşi blocaje ca şi la femele.

Analgezia pentru castrare

Analgezia se poate obţine fie injectând anestezicul local în cordonul spermatic fie direct
în testicul. Cu fiecare din aceste tehnici însă este necesară şi infiltrarea pe linia de incizie
subcutanat.
În cazul primei tehnici se tracţionează uşor de scrot pentru a pune în tensiune cordonul,
apoi se injectează 5 ml lidocaină cu epinefrină în fiecare cordon.
Pentru injectarea intratesticulară, acul se introduce în mijlocul marginii caudale a acestuia
şi perpendicular avansând până în centrul testiculului unde se injectează o cantitate de 10-15 ml
de lidocaină 2%.

Analgezia epidurală

Deși anestezia epidurală este realizabilă pe toată lungimea canalului vertebral în practica
curentă se recurge la blocajul lombar şi sacro-coccigian (caudal). Nivelul anesteziei epidurale și
extensia cranială a blocajului sunt dependente de mai mulți factori, în principal de nivelul
injectării și doza de anestezic. Se practică sub sedare sau anestezie generală.
Rememorări anatomice: măduva spinării este protejată şi susţinută de coloana vertebrală,
ligamente şi meninge. Spaţiul epidural este localizat imediat sub ligamentul galben care separă
duramater de periostul vertebrelor. Pentru a ajunge în spaţiul epidural acul trebuie să traverseze
tegumentul, ţesutul adipos subcutanat, ligamentul supraspinos, ligamentul interspinos şi
ligamentul galben. Dacă acul va avansa în profunzime, va trece prin duramater, membrana
arahnoidă, piamater şi final măduva spinală. Lichidul cefalorahidian se află în spaţiul
subarahnoidian, spaţiu care separă membrana arahnoidă de piamater.
Spaţiul epidural este un spaţiu virtual deoarece deseori este umplut cu grăsime
extradurală şi de plexul venos intern vertebral. Nervii spinali, atunci când părăsesc duramater,
traversează spaţiul epidural înainte de a ieşi din canalul rahidian prin gaura intervertebrală.
Administrarea de anestezic în acest spaţiu va desensibiliza nervii spinali. Blocajul nervilor
depinde de locul în care se face injecţia, de volumul şi concentraţia anestezicului local folosit.
Există o confuzie legată de terminologie atunci când se practică anestezia epidurală
lombosacrală sau sacrococcigiană. Termenul de analgezie (anestezie) epidurală înaltă
(anterioară) şi joasă (posterioară) descrie locul unde se instalează blocul. Dacă acesta se
extinde la ramurile nervoase ale segmentelor sacrale doi (anestezia n. sciatic) şi la segmente
mai craniale, analgezia se numeşte înaltă sau anterioară. Dacă acest segment nu este atins se
numeşte joasă sau posterioară. Animalul îşi pierde controlul motor al membrelor pelvine în

19
anestezia epidurală înaltă, şi adoptă decubitul. Extinderea anterioară a anesteziei depinde de
cantitatea de anestezic administrat.
Termenul anatomic de anestezie epidurală caudală (sacro-coccigiană), lombo-sacrală şi
toracică se referă la locul injectării anestezicului în spaţiul epidural.
Pentru a practica analgezia epidurală este necesar să se dispună de:
- ace spinale (cu vârf scurt şi cu mandren, de exemplu model Tuohy) putându-se practica tehnica
unei injecţii unice;
- truse cu cateter epidural care permit tehnica administrării continue.
Există diferite metode pentru a verifica corectitudinea amplasării acului în spaţiul
epidural (Cristea I., 1994) (valabil pentru toate speciile):
- testul lipsei de rezistenţă la injectare - se injectează o mică cantitate de aer 0,5-2 ml, care nu
trebuie să întâmpine rezistenţă;
- după traversarea ligamentului galben se scoate mandrenul iar lumenul acului şi amboul se vor
umple cu anestezic. Pe măsură ce acul avansează atunci când se ajunge în spaţiul epidural unde
există o presiune negativă faţă de atmosferă, picătura de lichid din ambou va fi aspirată.

Analgezia epidurală caudală la cabaline. Este o tehnică prin care se produce analgezia
cozii, rectului, colonului distal, vezicii urinare şi a organelor genitale cu păstrarea poziţiei
patrupedă. Va facilita intervenţia chirurgicală pe coadă, perineu, anus, rect, vulvă, vagin, uretră
şi va combate durerea pe durata manevrelor obstetricale.
Locul de elecţie este spaţiul
intercoccigian C1-C2 care este localizat
prin palpaţie. Un ac de aproximativ 7,5 cm
cu mandren este introdus în centrul
spaţiului intercoccigian la un unghi de
aproximativ 300 faţă de orizontală, până
când loveşte podeaua canalului vertebral.
Acul este retras uşor, se scoate mandrenul şi
apoi se administrează analgezicul. La
injectare apare o mică rezistenţă.
Pentru un cal de 500 kg sunt necesari 5-7 ml de lidocaină 2% cu epinefrină pentru a
desensibiliza rectul, vaginul, vezica urinară şi uretra. Dacă se administrează mai mult de 10 ml
este posibil ca blocajul motor să se extindă până la membrele posterioare şi animalul să adopte
decubitul. Atunci când calul îşi pierde controlul motor asupra membrelor posterioare el devine
agitat şi ca urmare la această specie nu este indicată anestezia epidurală înaltă.
Efectul apare în 10-30 de minute (de 3 ori mai lung decât la vaci datorită prezenţei
grăsimii epidurale). Analgezia se extinde pe pielea cozii, crupei şi cranial spre regiunea sacrală
mijlocie, anus, perineu, vulvă şi regiunea caudală a coapsei. Blocarea fibrelor motorii duce la
relaxarea cozii. Motilitatea uterină este neafectată. Contracţiile abdominale sunt stopate cu toate
că musculatura abdominală nu este paralizată. Durata analgeziei este corelată cu doza şi de
obicei durează 60-90 de minute. Acul poate rămâne pe loc împreună cu mandrenul astfel că
analgezia poate fi prelungită.

Analgezia epidurală dorso-lombară la bovine. Desensibilizează regiunea flancului.

Analgezicul local se injectează în spaţiul epidural dintre ultima vertebră toracală T13 şi prima
lombară L1 sau între vertebrele lombare L1-L2. După pregătirea aseptică a zonei (radere şi

20
antiseptizare) dintre procesele spinale ale vertebrelor T13-L1 (sau L1-L2) se injectează
subcutanat 2-4 ml analgezic local. Un ac spinal de 10-11 cm lungime se introduce pe linia
mediană în profunzime 8-11 cm pe direcţie dorso-ventrală şi caudo-cranială la un unghi de 10-
150 faţă de verticală. O uşoară rezistenţă se întâmpină la trecerea prin ligamentele interspinoase
şi interarcuate. După traversarea ultimului ligament avansarea acului se opreşte pentru a nu
leziona meningele şi măduva spinării. Dacă nu apare LCR sau sânge sau dacă nu se întâmpină
rezistenţă la injectarea de aer sau analgezic înseamnă că s-a ajuns în spaţiul epidural. Cantitatea
administrată depinde de talia animalului şi de numărul rădăcinilor nervoase care vor fi
desensibilizate. Cantitatea de 8 ml lidocaină 2% sau de procaină 5% este suficientă pentru a
desensibiliza nervii spinali T13, L1 şi L2 (la un animal de 500 kg), analgezia instalându-se în
regiunea flancului. Efectul apare în 7-20 minute şi durează 45-120 minute. Orientând
deschiderea vârfului acului spre o parte sau alta a corpului se obţine analgezia flancului dorit, sau
bilateral când deschiderea vârfului este orientată spre caudal (şi pentru a limita fluxul cranial al
analgezicului).

Analgezia epidurală lombo-sacrală la bovine. Are ca loc de elecţie spaţiul dintre L6-S1.
Este o anestezie epidurală anterioară deoarece blochează n. sciatic. Este indicată în toate
intervenţiile practicate caudal de diafragmă deoarece locul administrării poate fi identificat prin
palpare cu uşurinţă.

Analgezia epidurală caudală la bovine. Se realizează fie în spaţiul sacro-coccigian (S5-

C1) sau în primul spaţiu intercoccigian (C1-C2), interesează doar perineul, astfel animalul
rămâne în picioare. Atunci când soluţia difuzează suficient anterior (cantitate mare) pentru a
bloca n. sciatic va produce ataxie sau decubit.
Loc de elecţie şi tehnica de lucru: localizarea se face prin mişcarea cozii în sus şi în jos pe
verticală, şi prin palparea depresiunii şi mişcării dintre vertebrele respective. După pregătirea
locului (antisepsie) un ac de 5 cm se introduce în centrul acestui spaţiu pe o direcţie cranio-
ventrală la un unghi de 10-200 faţă de linia verticală. Este posibil să se audă un uşor zgomot de
aspiraţie când se ajunge în spaţiul epidural. Dacă acul a atins planşeul canalului vertebral se va
retrage 0,5 cm pentru a evita administrarea în discul intervertebral sau în planşeul ligamentos al
canalului.

Pentru o anestezie epidurală caudală joasă doza (maximă) de 1 ml/100 kg lidocaină 2%

(cu/fără epinefrină) va asigura analgezia regiunii sacrale mijlocii, a perineului şi feţei mediale a

21
coapsei, paralizia cozii. Dozele mai mari vor determina ataxie posterioară şi animalul va adopta
decubitul. Efectul analgezic maxim se instalează în 5-20 minute şi durează 30-150 minute.
Anestezia epidurală caudală înaltă folosind 10 ml/100 kg (lidocaină cu epinefrină) cu o
doză maximă de 120 ml/animal se foloseşte în operaţia de cezariană. Animalul va rămâne în
decubit pentru mai mult de 4 ore. Ca efect secundar se poate instala hipotensiunea prin bloc
simpatic.

Anestezia epidurală lombo-sacrală la câine şi pisică

Animalul este poziţionat în decubit sternal cu membrele pelvine duse sub el sau în
decubit lateral cu membrele întinse şi duse înainte pentru a deschide spaţiul intervertebral.
Nivelul vertebral la care măduva spinării şi sacul dural (foiţele meningiene) se sfârşesc este
diferit la câine faţă de pisică. La câine măduva spinării se termină la nivelul L6-L7 şi sacul dural
la L7-S2. La pisică măduva spinării se termină mai caudal cu un spațiu intervertebral.
câine

pisică

Se reperează tuberul sacral al aripii iliumului, se duce o linie imaginară care uneşte aceste
două puncte. Procesul spinos L6 se află imediat cranial de această linie. Caudal de L6 şi de linia
imaginară respectivă se află procesul spinos L7, care este mai puţin înaltă şi poate fi uneori
dificil de palpat. Caudal de ea se poate palpa spaţiul lombo-sacral. Se introduce acul transcutanat
perpendicular pe piele în mijlocul spaţiului identificat palpator, apoi se orientează cranial. După
traversarea ligamentului galben acul nu întâmpină nici un obstacol şi va progresa încă 2-4 mm.
Mandrenul va fi retras şi se va inspecta amboul pentru a vedea dacă apare sânge sau LCR. Se
folosesc ace de 3,5-5 cm lungime (Skarda R. T., 2000).

22
 Dozare: 1 ml/5 kg lidocaină 2%, efect maxim în 12-15 minute, durată 45 minute-1 oră,
adăugarea de epinefrină prelungeşte durata la 1,5-2 ore; bupivacaină 0,5% 1 ml/5 kg, cu
instalarea analgeziei până la T11 sau T12 suficientă pentru intervenţii pe membre sau
laparatomie; 0,75% 1 ml/4,5 kg bloc până la L1-L2 sau 1 ml/3,4 kg bloc până la T5-T6, efect în
20-40 minute, analgezie pentru 5-6 ore; mepivacaină 2% 1 ml/4,5 kg bloc până la L1-L2, 1
ml/3,4 kg bloc până la T5-T6, efect în 10-20 minute, durată 1,5-2 ore (Hansen B., 2000). Doza
calculată se va reduce cu 30-50% dacă se practică administrarea subarahnoidiană. Pe cale
epidurală mai pot fi administrate, la fel ca şi la alte specii, anestezice din grupa agoniştilor alfa-2
adrenergici (xylazină 0,02 mg/kg asociată cu morfină, medetomidină), ketamina (0,4 mg/kg) şi
morfinice (morfină 0,1-0,3 mg/kg, oximorfină 0,05-0,1 mg/kg, fentanyl 0,005-0,05 mg/kg,
buprenorfină 0,005-0,03 mg/kg) cu obţinerea unei analgezii de bună calitate.

Anestezia rahidiană (subarahnoidiană, intratecală)

Rahianestezia este rar utilizată la animale. A fost pentru prima realizată în 1901 în Franţa
de către Cuille şi Sendrail care au demonstrat metoda la cai, bovine şi câine. Avantajele tehnicii
sunt reprezentate de simplicitate, acţiunea directă a anestezicului asupra rădăcinilor nervoase la
ieşirea lor din măduva rahidiană, instalare rapidă a efectului analgezic, doze reduse de anestezic,
tulburări fiziologice minime. Dezavantajul major îl reprezintă riscul de traumatizare a măduvei
spinării, pierderea controlului motor al membrelor pelvine sau tulburări hemodinamice la
supradozare (hipotensiune), meningite după o tehnică septică. Este de asemenea, posibilă
imposibilitatea realizării datorită poziţiei şi locului de elecţie greşit sau obturării acului.
Se abordează de obicei spaţiul lombosacral. La câine se introduce pe linia mediană la 1-2
cm caudal de linia care uneşte marginea cranială a aripilor iliumului. După pătrunderea în spaţiul
subarahnoidian se aspiră 2-3 ml de LCR şi se injectează aceeaşi cantitate de anestezic (procaină
4-5% sau xilină 2%). La bovine acul se introduce 6-12 cm şi se injectează 5-15 ml. Efectul apare
după 4-5 minute şi se exprimă prin paralizia şi analgezia trenului posterior. Concomitent sunt
afectaţi nervii simpatici fapt ce duce la hipotensiune şi tulburări viscerale abdominale. Cei mai
importanți factori care influențează nivelul anesteziei sunt baricitatea soluților (densitatea
comparativ cu LCR) și poziția pacientului, acestea vor condiționa ascensionarea sau coborârea
anestezicului.

23