Sunteți pe pagina 1din 6

Ivermectina este un antibiotic produs de streptomices avermitilis. Actioneaza la nivelul parazitului prin stimularea producerii presinaptice a GABA.

Creste afinitatea receptorilor pentru GABA.


GABA= un neurotransmitator inhibitor. La mamifere el joaca un rol important in procesele cerebrale, in timp ce la nematode are rol in functionarea neuronilor periferici. Ca urmare a actiunii lor , ivermectinele provoaca paralizia flasca a parazitului. Nu sunt active fata de cestode si trematode la care GABA nu are nici un rol. Nu traverseaza bariera hematoencefalica si nu patrund la nivelul SNC. Sunt active fata de nematode, miaze si insecte. Nu actioneaza asupra oualor de paraziti. Realizeaza niveluri sangvine de lunga durata. Nivelul sangvin maxim se instaleaza in 3 pana la 8 ore. Eliminarea din organism este lenta, la nivelul fecalelor concentratia antiparazitara se mentine circa 3 saptamani. Nu se administreaza la animalele in lactatie. Sacrificarea este interzisa pe o perioada de 4 saptamani. Nu se trateaza bovinele cu hipodermoza in perioada decembrie-martie intrucat larvele migratoare din canalul vertebral pot muri producand pareze sau paralizii. Dozele toxice sunt de circa 10 ori mai mari decat cele terapeutice la cabaline, si de 3 ori mai mari la bovine. Administrarea SC la cabaline provoaca edeme de aceea se administreaza per os sau IM la aceasat specie. La caini, mai ales la cei din rasa Collie si Bobtail produce frecvent stari comatoase si aproximativ 50% mor. Nu s-au observat efecte embriotoxice. Doze: bovine SC 1 ml/50kg Suine 1 ml/33kg

Fig. 1 Denumirea sistemarica a ivermectinei (Ivermectin (22,23-dihydroavermectin


B1a + 22,23-dihydroavermectin B1b))

Se utilizeaza:
1) Impotriva viermilor intestinali. Ivermectina este utilizata in principal la om, in tratamentul cu onchocerciasis, dar este eficient de asemenea si impotriva infestarii cu alti viermi cum ar fi: strongyloidiasis, ascaridiaza, trichuriasis, filariasis, Enterobiasis si unele boli parazitare epidermice ale pielii (EPSDs), inclusiv scabie. 2) Impotriva artropodelor. Ivermectina este folosita impotriva acarienilor, cum ar fi scabia. Aceasta este de obicei utilizata in cazurile in care se dovedesc a fi rezistente la alte tratamente si/sau prezinta un stadiu avansat (cum ar fi scabia norvegiana). 3) In medicina veterinara. Uneori este administrata in asociere cu alte medicamente pentru a trata un spectru larg de paraziti animali. Unele rase de caine (mai ales Collie Rough, Collie Smooth, Shetland Sheepdog si Australian Shepherd) au insa o incidenta ridicata a unei mutatii in ceea ce priveste gena MDR1. Animalele afectate sunt deosebit de sensibile la efectele toxice ale ivermectinei. Pui sunt, de asemenea, foarte sensibili.

Ivermectina este uneori folosita ca acaricid la reptile, atat prin injectie, cat si ca un spray diluat. In timp ce aceasta functioneaza bine in unele cazuri, nvelul de ingrijire trebuie sa fie mai ridicat la mai multe specii de reptile deoarece acestea sunt foarte sensibile la ivermectina. Utilizarea la broastele testoase este contraindicat .

Actiunea ivermectinei consta in afectarea sistemului nervos al parazitilor, cauzand


paralizia si ulterior moartea acestora. Ivermectina este asadar un antiparazitar care inhiba transmiterea semnalelor de la neuronii cordonului ventral la neuronii motori, prin stimularea eliberarii acidului GABA (gama-amino-butiric ). Ivermectina este utilizata in combaterea infestarilor cu paraziti specifici (de exemplu, raia scabia - auriculara) si nu este eficienta impotriva teniilor si a giardiei.

Diagnostic: Diagnosticarea de baza include o hemograma completa, profilul biochimic si


analiza de urina care sunt in general in limite normale. Anomaliile in analiza gazelor sanguine pot fi vazute in asociere cu probleme respiratorii. O pierdere temporara a constiintei sau vigilenta dupa administrarea fizostigminei (un medicament) sprijina, dar nu confirma, un diagnostic de toxicitate cu ivermectina.

Preparate comerciale:
Romavermectina B1 1% solutie injectabila Ivomec solutie injectabila 1% pentru bovine, ovine, suine. Ivomec F 1% , pe langa ivermectina contine si CLORSULON. Este eficace si in fascioloza. Equalan solutie 2% pentru cabaline. Administrare IM, doza 1 ml/100kg la adulti, 2 ml/100kg la manji. Exista si pasta pentru cabaline care se depune la baza limbii.

Mod de administrare: Ivermectina poate fi administrata fie pe cale orala sau


injectabila. Ea nu trece usor de bariera hemato-encefalic la mamifere si trecerea pot deveni semnificativa daca se administreaza in doze mari (n care caz, nivelurile de creier de vrf 2-5 ore dup administrare). La broastele testoase, ivermectina poate traversa bariera hemato-encefalica, de cele mai multe ori avand consecinte fatale. Se curata urechea animalului cu o solutie dezinfectanta si cerumenolitica (Otisept, de exemplu), apoi se introduc 2-5 picaturi in ureche, a carei baza se maseaza usor. Nu se elibereaza animalul, ca sa nu-si scuture solutia din urechi; dupa cateva minute se indeparteaza excesul de medicament din urechi, prin tamponarea usoara cu vata hidrofila sau cu o carpa moale si curata. Se administreaz 4 tratamente la interval de 3 zile sau la recomandarea medicului veterinar.

Mod de folosire: Tratamentul cu ivermectina se face numai la caini in varsta de peste 6 saptamani, in doze diferite, in functie de boala. Pentru tratamentul nematodozelor se utilizeaza in

doza de 1 comprimat Ivermectina/10 kg greutate corporala. Se fac doua tratamente la interval de 10 zile. Pentru tratamentul ectoparazitozelor se utilizeaza in doza de 2 comprimate Ivermectina/10 kg greutate corporala. Se fac trei tratamente la interval de 10 zile.

Durata tratamentului si dozarea depind atat de specie cat si de greutate, precum si de


efectele secundare, starea generala a animalului etc. Odata inceput tratamentul, este indicat sa-l duceti pana la capat, intrucat parazitii pot dezvolta rezistenta in cazul in care tratamentul este intrerupt.

Precautii si efecte secundare: Desi este in general bine tolerata, ivermectina poate cauza efecte secundare neplacute, in general in cazul in care doza administrata este prea mare; nu se utilizeaza in tratamentul parazitozelor la animale hipersensibile sau care care au alergii cunoscute la medicament; in cazul cainilor, de exemplu, se utilizeaza cu precautii maxime la rasa Collie si metisii sai (datorita efectelor secundare cu potential toxic), rasa fiind foarte sensibila.
De asemenea, nu se administreaza ivermectina puilor sub 2 luni, animalelor convalescente sau slabite.

Simptomele supradozarii sau ale toxicitatii medicamentului includ:


- tremuraturi, - mers nesigur, impiedicat, - orbire temporara, - pupile dilatate - dezorientare, - slabiciune, - lipsa poftei de mancare - voma - salivatie abundenta - respiratie ingreunata sau accelerata - coma sau moarte si apar in general la 12 ore de la administrare. Tratament de sustinere: fluide IV si nutritie parenterala (tub de alimentare sau hrana IV) sunt date pentru a mentine hidratarea si pentru a satisface nevoile calorice. Pentru a preveni ulcerul decubital (rani de la pat) se foloseste lenjerie de pat moale (saltea). Convulsiile i hipertermia sunt controlate dupa cum este necesar.

Toxicitate: Principala preocupare este neurotoxicitatea, care, la cele mai multe specii de mamifere se poate manifesta ca deprimare a sistemului nervos central, ataxie. Cainii cu defecte in gena glicoproteina-P pot fi grav otraviti de ivermectina. Ecotoxicitate: Studiile de teren au demonstrat ca balegarul de animale tratat cu ivermectina areo diversitate semnificativ redusa de nevertebrate si gunoiului persista pentru mai mult timp

Bibliografie
1) 2) 3) 4) 5) 6) http://www.animalutze.com/articole/ivermectina-raie-auricula.php http://farmavet.ro/ivermectina-c,p-19.html http://www.petplace.com/dogs/ivermectin-toxicity/page1.aspx http://www.peteducation.com/article.cfm?c=1+1411+1418&aid=2245 http://en.wikipedia.org/wiki/Ivermectin http://www.vetres.org/index.php?option=com_article&access=doi&doi=10.1051/vetres:2 001134&Itemid=129