Curs magistral – Introducere în comunicarea generală_Curs_1_AMF_I

Definiție, elemente generale, componentele comunicării

Pentru a defini noțiunea de comunicare trebuie să stabilim întâi noțiunea de

informație.
Informația este conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române) „Comunicare.
veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație".
Informația este indispensabilă în luarea unei decizii, iar medicina se barează pe
capacitatea de a lua decizii pe baza informațiilor primite sau obținute. Fără informație nu se
pot lua decizii corecte.
Comunicarea este mecanismul prin care informația este împărtășită altor persoane.
De aceea, se poate spune despre comunicare că reprezintă mijlocul/mijloacele prin
care este transmisă o informație. (Northouse și Northouse, 1998).
Oamenii comunică informația în diverse moduri: verbal (adică prin limbaj) și non-
verbal (prin corp, mâini, grimase etc.). Noi transmitem mesaje intenționat sau neintenționat în
orice clipă. Se poate spune că nu putem trăi fără a comunica. Chiar și atunci când nu vorbim,
tot transmitem o informație. Neluând atitudinea potrivită la un moment dat (de exemplu dacă
nu râdem la o glumă, atunci când toți cei din jur râd este lot comunicarea unei informații).
Se poate de aceea spune că comunicarea este esența ființei umane și este foarte
importantă pentru funcționarea noastră cotidiană (Hargie și Dickson, 2004)
Informația transmisă prin comunicare reprezintă un mesaj.

Etimologia cuvântului „comunicare”

Pentru a ști ce înseamnă comunicarea este bine să îi cunoaștem etimologia.

Etimologic, cuvântul „comunicare” are origine latină și provine din cuvântul „communis”,
adică „a cădea de acord”, „a fi în conexiune cu...” și de aici și-a îmbogățit sensul cu înțelesul
de „a împărtăși ceva altora”. În limba germană, care este atât de exactă, cuvântul tradițional
este „mitteilen”, adică „a împărți ceva și pentru alții”.
Pornind de la etimologie, putem stabili definiția comunicării în spirit modern.

Definiția noțiunii de comunicare

In sens larg, comunicarea nu este doar discuția dintre două persoane!

 Curs magistral – Introducere în comunicarea generală_Curs_1_AMF_I

Comunicare avem în orice sistem: în corpul uman. în regnul animal, în sistemele

robotice.
Comunicarea este un act constituit dintr-o sumă de acțiuni cu scopul de a transmite
informații de la un partener al comunicării la unul sau mai mulți alți parteneri ai comunicării.
Se creează așadar un binom emițător - receptor. Acesta poate avea sensuri reversibile și poate
cuprinde mai mulți participanți la comunicare.
Comunicarea se definește așadar ca transmiterea unui mesaj de la un emițător la un
receptor.

Componentele comunicării

Decurge din cele de până acum că în orice sistem de comunicare intervin cel puțin
două componente.
Cine este emițătorul: orice entitate care emite un mesaj, cum ar fi o celulă care
exprimă o substanță modulatoare (de exemplu o celulă care eliberează interleukine, un neuron
care eliberează un transmițător); un animal care emite zgomote; un radar care emite unde
ultrasonice ș.a.m.d.
Cine este receptorul: orice entitate care primește acest mesaj, fie că îi era sau nu
destinat (de exemplu o celulă activată de interleukine; un animal care află că emițătorul este în
apropiere; un dispozitiv care primește ecourile undelor lansate de radar ș.a.m.d.);
Desigur, comunicarea are nevoie de un semnal denumit mesaj. Este de fapt obiectul
comunicării. Mesajul se poate transmite ca semnal biologic, chimic, fizic, social, emoțional
sau afectiv etc.
Mesajul parvine de la emițător la transmițător printr-un mediu de transmitere: acest
mediu poate fi biologic, fizic, chimic, social.
Pentru corecta emisie și recepție a mesajului, sistemul alcătuit din emițător și receptor
are componente specializate în codificarea și decodificarea mesajului. De exemplu, mesajul
unui câine prin care acesta își anunță prezența se produce prin lătrat. Organele care produc
lătratul produc unde sonore, care ajung la urechea altui animal, aparatul auditiv al acestuia
decodifică undele sonore în mesaj auditiv.
Prin urmare, componentele unui sistem de comunicare sunt:
Emițător - codor - mesaj/mediu de transmitere - decodor-receptor