Manipularea pentru toți sau Fereastra

Overton

Mai întâi un banc despre homosexualitate:

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul de pașapoarte.
– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
– Păi, n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
– Europa e prea aproape… Vreau să mă duc la capătul lumii.
– Da’ de ce?
– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
– Cum așa?
– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau, Gheorghiu-Dej îi închidea la pușcărie, Ceaușescu îi băga
la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
– Așa, și?
– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…
Bancul conține un adevăr și poate are și un substrat teoretic.
Celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, a prezentat în emisiunea sa, Besogon TV, teoria
Ferestrei Overton, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice:
„V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce,
în mod normal, este Imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea
ce, aparent, nu poate fi inoculat. Din păcate… se poate.
Se numește Fereastra Overton.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al

Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), a formulat această teorie,
care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice.
În conformitate cu Fereasta Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-
numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie
discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e
mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei
publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și
adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…
Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca unii
pe alții. Destul de dur, nu?
Este evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism,
deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la
stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.
Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate
etapele ferestrei de oportunități.
Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.
Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest
subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI
OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.
Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre
canibalism?! Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu
există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci
putem organiza un simpozion etnologic cu tema «Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia».
Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii
autorizate despre canibalism.
Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității
științifice.
FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel
trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva «Societatea Canibalilor
Radicali». Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, «Canibalii Radicali» vor fi observați și
menționați de toată mass-media relevantă.
Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus
caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.
Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICALîn
cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite
respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui
înfierat ca fiind bigot și ipocrit.
Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză
va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării
noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea
adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în
„antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.
În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic,
contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.
Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate mâncarea cărnii de om de
sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit
precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în
domeniul RAȚIONAL.
„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
„Există oameni care doresc să fie mâncați”
„Antropofilii au fost provocați”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
ș.a.m.d.
(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii
30, 20 sau 10 ani…)
În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.
În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare,
„asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media
contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în
filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.
Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat
pentru asta. Unde e democrația?”
– „câți au zăcut prin balamucuri?”
– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?”
Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-
media, show-business și politică.
Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor,
creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor
criminale.
De exemplu:
– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
– etc., etc.
Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar
să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă
credeți, ca să vă opuneți iubirii?”
Începe să vă „sune” cunoscut?

Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a

„încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICII CURENTE.
Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și
ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor
legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția
interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii
tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.
În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește”
inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite
complet de șanse de supraviețuire.
Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.
FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă.
Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.
– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
– Vreți să publicați un articol despre asta?
– Să cântați un cântec?
– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.
Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii
noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e
deschisă.
Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu
poate nimic…
Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme.
Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.
Uită-te în jur…”.

De fapt, Overton a observat un fenomen simplu:

În orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee cu
limite exterioare într-un spațiu îngrădit. Tema sau ideea e acceptată de societate ca atare doar
într-un cerc restrâns, care se va putea constitui sau nu într-o „ferestră de oportunități” (fereastra
Overton).
Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra
Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și
„ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani,
extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe
alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul
său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și
documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional.
În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu
extratereștrii.

Fereastra Overton are, deci, șase etape:

1. Inacceptabil – nu se poate deschide subiectul. Este inacceptabil și nociv, vine împotriva vieții
și a societății.
2. Radical – se poate discuta despre idee, în cercuri excentrice, este insinuată în societate prin
intermediul unor cercuri periferice, care au totuși dreptul la existență, nu?
3. Acceptabil – apar primele opinii mai degrabă favorabile din partea unor personaje
considerate respectabile, dornice de afirmare, care vor oferi alternative de percepție asupra
temei („vedete” și „formatori de opinie”).
4. Rațional – se produce departajarea clară, între opiniile pro și contra bazate pe argumente,
ambele tabere înclinând într-o parte și cealaltă balanța.
5. Popular – mass-media promovează fără rezerve noul și originalitatea ideii, temei și produce o
emulație în societate. Repetitorii se pun în mișcare și repetă fără să judece argumentele celor în
care au încredere, producând un întreg curent favorabil.
6. Politică – acesta este momentul oportun pentru stabilirea unui întregi politici, odată cu care
nu va mai fi posibilă reluarea subiectului. Se propune formal în dezbatere publică, se votează
emoțional. Subiectul tabu din trecut a devenit o temă mereu actuală și toată lumea mimează
fericirea și jubilează mare salt înainte al societății și depășirea prejudecăților. Toate avantajele
noilor politici sunt larg recunoscute, toate dezavantajele sunt adânc îngropate…
 «Adorarea diavolului și
canibalism în America de Sud», de Caspar Plautius, 1621