Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

Câteva perspective asupra

homosexualității

1
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

Cuprins

Care este scopul influențelor occidentale? ..................................................................................................... 3

Date istorice importante ................................................................................................................................. 6
Cauzele homosexualitații ............................................................................................................................. 10
Bolile homosexualilor .................................................................................................................................. 13
Impactul asupra copiilor ............................................................................................................................... 15
Homosexualitatea din perspectivă creștină .................................................................................................. 19
Dumnezeu și experiența modernității – H.R. Patapievici............................................................................. 21
Anexă ........................................................................................................................................................... 25
Bibliografie .................................................................................................................................................. 27

2
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

CARE ESTE SCOPUL INFLUENȚELOR OCCIDENTALE?

„Raportul Lunacek, votat în Parlamentul European, cere ca în școlile din întreaga Uniune
Europeană să fie introduse obiecte de studiu prin care copiii să fie învățați că homosexualitatea
este un lucru normal, iar ei, dacă stau mai bine să se gândescă, chiar pot descoperi că sunt gay sau
lesbiene.”1 În 2014, Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău publică o carte numită „Față nevăzută a
homosexualității”, prin care își propun, așa cum ne este prezentat și în titlu, să dezvăluie aspectele
ascunse ale unei comunități care își cere constant drepturi și care se prezintă ca suferind puternic
de discriminarea societății.
Citatul de mai sus este extras din această carte și este un bun punct de pornire pentru acest
prim capitolul. De ce își dorește Parlamentul European să-i învețe pe copiii noștri că
homosexualitatea este ceva normal? În 2011, Hillary Clinton, secretar de stat pe atunci, a
încurajat progresul făcut de comunitatea LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender) și a
declarat că îi va susține în continuare. Președintele din ultimi opt ani al S.U.A și-a manifestat de
asemenea susținerea față de această comunitate în repetate rânduri. Există imagini de la nunta
unui cuplu de homosexuali, care arată desfășurarea unui apel telefonic prin care Obama îi felicită
pe proaspeții căsătoriți.
Comunitatea LGBT reprezintă un mare punct de interes pentru domeniul politic, iar acesta
este doar unul din interese, pentru că electoratul format din aceștia a avut un cuvânt greu de spus
în disputele electorale.2
România nu a fost scutită de presiunile venite dinspre Occident. După schimbarea
regimului comunist au început deja să se facă presiuni, în primă instanță cu privire la domeniul
privat. S-a mers pe principiul că fiecare persoană e responsabilă de ceea ce face acasă. Presiunile
au fost făcute de către organizațiile internaționale, iar, în 1996, aceste relații au intrat legalitate.
Interesant este faptul că problema homosexualilor a devenit cel mai important punct, de pe cacre
România trebuia să-l rezolve, din cele aflate pe agenda integrării României în U.E.3
Scott Lively (avocat, activist antigay) spune, în documentarul „Sodom” că sunt 5 pași de
cucerice culturală folosită peste tot:

1
Virgiliu Gheorghe, Fața nevăzută a homosexualității, ed. Christiana, București, 2014, p. 14.
2
Sorin Spineanu – Dobrota, Homosexualitatea: Normal sau Patologic, ed. Tritonic, București, 2005, p. 21.
3
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., p. 11.
3
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

- Cererea de toleranță – dreptul de a fi lăsați în pace (exact subiectul dezbătut astăzi în

România).
- Acceptare – drepturi egale.
- Celebrarea – trebuie să fie acceptată de toată lumea și s-o promoveze ca pe un lucru bun.
- Participarea forțată la cultura gay.
- Pedepsirea celor care nu sunt de acord cu ei.
Televiziunea din România a început să se manifeste cu privire la subiect, la mijlocul
anilor `90, practic să-i pregătească pe cetățeni pentru acceptarea homosexualilor. Un preot
ortodox georgian declara în același documentar că, analizând cu atenție, vom observa felul în care
homosexualii pătrund în anumite culturi, înainte de toate prin filmele. Un personaj homosexual
apare la început, are un rol neînsemnat, apoi va apărea într-un rol mai însemnat, prezentat ca fiind
personaj bun, până la punctul în care ne vom obișnui cu acest tip de personaj și îl vom considera
ca fiind unul normal. Majoritatea filmelor care au în componență personaje principale care sunt
implicate în relații homosexuale îi prezintă pe aceștia ca fiind trăind într-o poveste de dragoste de
mare intensitate și discriminați de către societate pentru că sunt neînțeleși.
Sub presiunea U.E. și a Parlamenrului European, „în vara anului 2001, homosexualitatea a
fost liberalizată complet prin abrogarea articolului 200 din Codul Penal, care incrimina relațiile
sexuale între persoane de același sex săvârșite în public”4. Cu timpul am asistat la legiferarea,
inclusiv, a manifestărilor publice, la paradele gay, dar și la propaganda desfășurată în toate
formele de învățământ.
Un fenomen destul de grav, pe care o să-l tratăm mai pe larg într-un capitol viitor, se
referă la faptul că homosexualii au pătruns în posturile de conducere ale organizațiilor care se
ocupă cu sănătatea mentală în S.U.A. Acest fenomen s-a extins cu ajutorul metodelor politice și
în celelalte țări dezvoltate.5
În 1971, la începuturile mișcărilor care încercau să legalizeze homosexualitatea din toate
punctele de vedere, date oficiale afirmau că 61% dintre homosexuali considerau că ar putea să
devină heterosexuali, iar 58% recunoșteau că sunt așa datorită propriei voințe. Mai mult decât
atât, 80% recomandau ca tinerii, care au intrat într-un asemenea stil de viață, să se oprească cât
încă mai pot. Se încearcă mușamalizarea acestor date de către institutele de sănătate mentală în a
căror conducere spuneau că s-au infiltrat, și, bineînțeles, de către asociațiile homosexualilor. Cu
ajutorul canalelor de informare, homosexualitatea a fost promovată ca fiind ceva normal, poate

4
Ibidem, p.11.
5
Ibidem, p. 25.
4
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

chiar pozitiv, terapia menită să-i ajute cu adevărat pe acești oameni nu a fost încurajată în niciun
fel.6
Privind în trecut, la începuturile civilizației, avem afirmația unui sociolog, numit Sorin
Rădulescu, care afirmă: „În cadrul populațiilor semite (Babilon sau Fenicia), homosexualitatea, la
fel ca prostituția masculină ori feminină, era încurajată, în scopul reducerii nașterilor și scăderii
populației, al prevenirii răscoalelor populare, veritabilă obsesie a conducătorilor acestor state-
cetăți, situație similară cu cea care exista în Grecia antică (Sparta).”7 Există o teamă a unei
anumite părți a societății, vehiculată deseori și public, față de creșterea demografică care nu ar
putea fi susținută de resursele pe care le avem în prezent. Creștinii care se încred în Providență nu
manifestă această frică, în schimb ceilalți caută și apoi aplică măsuri de stopare a creșterii
populației de pe glob.
Organizația destinată Drepturilor Omului din S.U.A militează activ pentru drepturile și
siguranța celor din LGBT, în ciuda faptului că lumea, în asamblul ei, se confruntă cu încălcări ale
drepturilor omului mult mai mari. Investesc sume enorme de bani, prin care încearcă să convingă
lumea că homosexualitatea este un drept al omului. (Informații prezentate în documentarul
„Sodom”).
„Heterosexualitatea este larg cultivată în toate societățile de azi, pe care le numim
civilizate. Ceea ce nu înseamnă că obligativitatea heterosexualității determină caracterul civilizat
al acestora. Dimpotrivă, îl diminuează, pentru că ea reprezintă o diminuare a libertății noastre.”8
Aceasta este o afirmație făcută în 2004, dar care astăzi nu mai este de actualitate, pentru că
homosexualitatea a pătruns în majoritatea societăților civilizate. Privind însă la istoricul
homosexualității, vom vedea că situația trebuie privită invers față de afirmația autoarei.

6
Ibidem, pp. 32-33.
7
Sorin Rădulescu, Sociologia și Istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Nemira, 1996, București, p. 204.
8
Liliana Popescu, Politica Sexelor, Ed. Nemira, București, 2004, p. 201.
5
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

DATE ISTORICE IMPORTANTE

De-a lungul istoriei, homosexualitatea a fost „definită pe rând: păcat sau viciu, boală sau
tulburare de comportament, comportament deviant, delict penal, formă normală (caracter
alternativ al conduitei sexuale).”9 Observăm în această evoluție a denumirilor o trecere, prea
bruscă putem afirma, de la ceva care a fost în trecut păcat și delict penal la o formă normală. Sunt
foarte interesante momentele care au făcut posibilă această trecere.
Privind din nou în trecut, bazându-ne pe o cercetare sociologică, vedem că
homosexualitatea era privită ca fiind o „practică legitimă în antichitate.”10 Pentru a putea analiza
această afirmație, trebuie să mai avansăm puțin în axa cronologică a timpului.
În secolul al XIX-lea, odată cu afirmarea tot mai puternică a teoriei evoluționiste a lui
Darwin, homosexualii au fost priviți ca fiind incapabili de a evolua la nivelul de heterosexuali.
Comunitatea medicilor îi considera apropiați de nivelul animalelor pe scara evoluției. 11 Însuși
Freud, care a ajuns la concluzii psihanalitice, care au fost folosite intens mai târziu în sprijinul
homosexualității, afirma: „Oare nu înseamnă să dăm dovadă de superficialitate lipsită de
răspundere, de indiscreție și calomnie, atunci când învinuim de homosexualitate un om atât de
bine situat din punct de vedere etic, cum este Președintele de Senat Screber?”12. Cel care este
considerat a fii părintele psihanalizei consideră homosexualitatea ca fiind ceva rușinos pentru un
om care ocupă o funcție importantă în societate. Suntem la începutul secolului XX și atitudinea
psihanalistului este una care o continuă pe cea a comunității doctorilor menționați mai sus.
Un eveniment desfășurat în 1969 într-un bar din New York, care era loc de întâlnire
pentru homosexuali, manifestat printr-o revoltă a acestora împotriva poliției, este poate cel mai
important moment din istoria LGBT13. Aceștia au început manifestații prin oraș și, de asemnea, a
fost o scânteie care i-a determinat să se organizeze și să-și ceară drepturile.
Momentul cu adevărat interesant pentru toată lumea, mai ales prin felul cum a luat
naștere, este momentul 1974. În acest an, decizia, cel puțin ciudată, luată de A.P.A. (American
Psychiatric Association), ne este prezentată de Elisabeth Roudinesco: „Adevărul e că nefiind în
stare să definească științific natura homosexualității, comunitatea psihiatrică americană a cedat în

9
Sorin Rădulescu, Op. cit., p. 195.
10
Sorin Spineanu – Dobrota, Op. cit., p. 52.
11
E.R. Mahoney, Human sexuality, Ed. McGraw-Hill, Berkley, 1983, p. 302.
12
Sigmund Freud, Opere esențiale 7, Ed. Trei, București, 2010, p. 190.
13
E.R. Mahoney, Op. cit., p. 304.
6
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

mod demagogic în fața presiunii opiniei publice, organizând un vot în privința unei probleme care
nu ținea în niciun fel, după cum poate oricine să-și dea seama de o decizie electorală.”14
Aceeași instituție, în 1987, a eliminat pur și simplu termenul de perversiune, înlocuindu-l
cu cel de parafilie, decizie luată la nivel internațional prin care se permitea desființarea noțiunii
înseși de homosexualitate.15 Homosexualitatea se bucura în felul acesta de legitimitate completă,
cel puțin în S.U.A, urmând să se extindă și în celelalte țări.
Concepția de respingere concomitentă a sexului biologic și social prin care orice persoană
poate adopta poziția și toate implicațiile sexului opus, a primit numele de queer (bizar) theory.
Decizie luată în 1990. Din acest moment ne confruntăm, practic, cu problema identității de gen.
Putem să adaugăm aici, un ultim aspect, în ceea ce privește poziția homosexualilor față de
anumite personalitați, și chiar mai mult decât atât, din istorie. Vom lua ca punct de referință
„Dicționarul Gay” scris de Lionel Povert. Există la începutul cărții un avertisment, în care se
specifică că nu toate personajele care apar în acest dicționar au înclinații homosexuale, sunt doar
suspecte de acest lucru. Apare Alexandru cel Mare datorită doliului pe care i-l poartă lui
Hephaestion, Winston Churchil pe baza unei discuții în care spune că s-a culcat cu un bărbat, dar
și Sf. Augustin, care povestește în confesiuni despre un prieten la care ținea foarte mult. Mai grav
este faptul că apare numele Proorocului David datorită relației sale de prietenie cu Ionatan. Cel
mai îngrozitor fapt este acela că apare numele Mântuitorului pe baza unei descoperiri făcute de un
istoric, pe nume Morton Smith, care vorbește despre o „comuniune spirituală și fizică” a
Domnului nostru Iisus Hristos cu Lazăr, „după ce l-a scos ditr-o stare asemănătoare morții” (nu
recunoaște minunea învierii lui Lazăr și jonglează cu termenii). Spune apoi că există cercetători
care au sugerat o relație de homosexualitate între Mântuitorul și Apostolul Ioan. 16 Cele mai
importante semne de întrebare se ridică cu privire la apariția tuturor acestor nume, îndeosebi ale
Sf. Augustin, proorocului David dar mai ales cel al Mântuitorului într-un astfel de dicționar, în
ciuda avertismentului de la început.
Un moment foarte important pentru întreaga revoluție sexuală, inclusiv pornirea mișcării
homosexuale de la începutul anilor `70, este reprezentat de experimentele realizate de Alfred
Kinsey. Acesta este considerat părintele revoluției sexuale, care spunea că a descoperit că între
10% și 47% dintre bărbați sunt homosexuali. Un procent de 10% poate să constituie o minoritate

14
Elisabeth Roudinesco, Familia în dezordine, Ed. Trei, București, 2006, p. 167.
15
Idem.
16
Lionel Povert, Dicționarul gay, Ed. Nemira, București, 1998.
7
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

într-o societate. Printre subiecții lui Kinsey regăsim 26% „infractori sexuali” și 25% deținuți.
Acești delicvenți au reprezentat principali factori de ajutor pentru studiu.17
Acesta nu este, însă, cel mai îngrijorător fapt din experimentele lui Kinsey. Experimentele
lui au fost publicate în 1948, într-o Americă slăbită din punct de vedere moral. El afirma că 98%
dintre bărbați și 50% dintre femei întrețin relații sexuale înainte de căsătorie și ceva mai șocant
decât atât, 95% din populația S.U.A. este reprezentată de oameni care au un potențial de infractor
sexual. Aceste date, greu de crezut pentru orice om normal, sunt folosite încă și în zilele
noastre.18 Statisticile sale sunt cele de la care a pornit întreaga revoluție sexuală și vedem până la
ce s-a ajuns astăzi. S-a ajuns prin aceste date ca feministe care încearcă, parcă, să inverseze cele
mai importante valori morale să afirme: „Revoluția sexuală a anilor `60 a însemnat totuși o
pluritate de eliberări, cel puțin potențiale: o eliberare de teama unor sarcini nedorite, o eliberare
de sex nedorit și o deschidere a drumului către sex râvnit, o eliberare de constrângerea
instituției heteroxualității, o eliberare a femeilor de tirania virginității premaritale și a
castității în afara căsătoriei, o eliberare a bărbaților de tirania mariajului obligatoriu în caz de
sarcină a partenerei, o eliberare a bărbaților de datoria de a fi unic subiect activ sexual, o eliberare
a femeilor de tirania de a masca lipsa de satisfacție sexuală și o cale liber deschisă spre afirmarea
propriei sexualității.”19 În continuare, autoarea afirmă că anticoncepționalele sunt o minune care
le scapă pe femei de sarcini nedorite, numite un coșmar. Preotul Marc-Antoine Costa, convertit la
ortodoxie, prieten al Pr. Stăniloae, locuiește în țara natală, Franța, și privește fenomenul acestei
revoluții sexuale din interiorul Occidentului. El afirmă cu privire la fenomen: „Iar pretinsa
<<eliberare homosexuală>>, departe de a fi un progres, este doar o formă particulară de
regresie.”20
Spuneam că A. Kinsey a făcut și lucruri mult mai grave. El prezintă date cu privire la
numărul de orgasme pe care le pot atinge copiii de diferite vârste într-o anumită perioadă de timp.
Este vorba despre copii, sute de copii, de fapt, cu vârste începând de la 5 luni, 11 luni, 2 ani și
mergând până la 14 ani. El afirmă că un copil de 5 luni poate să ajungă la un număr de 3 orgasme,
dar nu oferea și durata de timp, unul de 11 luni ajunge la 10 orgasme într-o oră, iar unul de 2 ani
la 11 orgasme în 65 de minute, datele continuând până la cei de 14 ani care pot avea 11 orgasme
în 4 ore. Întrebarea, logică și legitimă, care se pune în acest caz este: cum a făcut aceste

17
Andrei Drăgulinescu, Revoluția sexuală, Ed. Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică, București, 2016, p. 23.
18
Ibidem, pp. 30-31.
19
Liliana Popescu, Op. cit., pp. 193-194.
20
Marc-Antoine Costa de Beauregard, Teologia sexualității: Heterosexualitatea și homosexualitatea din perspectivă.
creștină, Ed. Christiana, București, 2004, p. 57.
8
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

experimente? Se pare că el lucra cu „observatori instruiți”.21 Judecând pe baza datelor oferite,

puține lucruri ne pot face să nu credem că acei observatori nu erau pedofili.
Revoluția sexuală pornită în 1948 de acest Alfred Kinsey are repercusiuni groaznice pe
care le resimțim astăzi din plin. Experimentele sale sunt unele nefondate științific, iar celelalte
monstruoase pentru că implică experiențe sexuale în care subiecții sunt copii.

21
Andrei Drăgulinescu, Op. cit., pp. 32-33.
9
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

CAUZELE HOMOSEXUALITĂȚII

Este necesară, în primă instanță, analizarea curentului numit „born that way”, care,
precum afirmă și numele, se referă la faptul că homosexualii se nasc așa. Virgiliu Gheorghe și
Andrei Dîrlău numesc această teorie un mit, printre multe altele când vine vorba de homosexuali.
Această teorie a fost introdusă cu peste 100 de ani în urmă de către Karl Heinrich Ulrichs, pedofil
homosexual, și este menită să trezească în oameni sentimente de compătimire bazate pe: „dacă
așa s-au născut, ce pot face? Sărăcuții de ei.” Argumentul acesta a fost folosit în 1987 și i-a
legitimat pe aceștia ca fiind o minoritate, dar, așa cum spuneam și mai sus, FĂRĂ DOVEZI
ȘTIINȚIFICE. Iar „mass-media a uitat să precizeze frauda intelectuală pe care s-a bazat în
perioadă aceea propaganda homosexuală: Born that way!” 22
Acest argument este folosit pe post de adormire a conștiinței, atât pentru homosexuali cât
și pentru cei care le apăra interesele. Depresiile și stările anxioase care domină, de cele mai multe
ori, viețile homosexualilor apar datorită conflictului care se dă în conștiința celor care simt că fac
ceva greșit, în timp ce ei, sunt încurajați de cei din jur să continue în felul acesta, pentru că e
normal. Încurajați de societate și mai important de instituțile medicale, pe care le-am văzut în
capitolul anterior cum au luat anumite hotărâri decisive, nu mai sunt capabili să găsească nici
măcar în interior motivația de a se lupta și de a căuta ajutor în lupta cu homosexualitatea.23
Primul contra-argument pe care îl putem invoca se referă la faptul, că atât homosexualii,
cât și lesbienele, își pot schimba preferințele sexuale de mai multe ori în timpul vieții.
Homosexualii sunt atrași și de femei, iar lesbienele sunt atrase și de bărbați. Un studiu realizat în
1983 de Institutul pentru Cercetarea Familiei din Wisconsin, în mai multe orașe americane, pe
4.340 de subiecți a ajuns la următoarele concluzii: 88% din lesbine au fost excitate sexual de către
un bărbat, iar 67% din ele se simt atrase de un bărbat. De asemenea pentru homosexuali
rapoartele au fost de 73% și 54% pentru excitația sexuală și atracția față de femei. Un
homosexual francez declara că relațiile sexuale între persoane de același sex țin mai mult de
domeniul fantasmelor sexuale decât de domeniului firescului. Aceste statistici, dar și multe altele,
îi susțin afirmația.24
Un alt argument, cel puțin la fel de puternic, este prezentat de Andrei Drăgulinescu. În
1991, Michael Bailey și Richard Pillard au publicat un studiu despre homosexualitatea la frații
22
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., pp. 21-23.
23
Ibidem, pp. 24-34.
24
Ibidem, pp. 29-31.
10
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

gemeni. Din statisticele lor reiese că 52% dintre frații gemenilor identici sunt și ei la rândul lor
homosexuali. La cei neidentici raportul scade la 22% pentru gemenii neidentici și 11% la frații
adoptivi ai homosexualilor. Această scădere de procentaj a fost atribuită de cei doi cercetători
„diferenței din cantitatea de material genetic comun”. Unii au tras concluzia, în urma acestui
studiu, că homosexualitatea este genetică. Statisticile sunt, însă, cele care contrazic această
concluzie. 9% dintre frații non-gemeni ai homosexualilor sunt și ei homosexuali. Gemenii
neindentici, care nu au mai multă informație genetică comună cu frații lor decât cei non-gemeni,
împart orientarea homosexuală în proporție de 22%. Interesant este că 11% din cei adoptați sunt
homosexuali, adică mai mulți decât cei non-gemeni, lucru foarte importat, pentru că arată că este
mai important modul în care cresc copiii decât informația genetică. Un material genetic identic ar
trebui să determine o proporție de 100% cazuri de homosexualitate în cazul gemenilor identici și
nu 52% așa cum ne prezintă studiul. Aceste date arată că homosexualitatea nu este genetică.25
Acum este momentul să vorbim de adevărații factori care favorizează apariția
homosexualității. La băieți, relația defectuoasă cu tatăl și mama care îi controlează viața,
dominatoare și mânioasă. La fete, singurătatea dusă la extrem, tată distant, mamă cu probleme
psihologice, dar și abuzul de către bărbații importanți din viața ei. Pentru ambele sexe ca factori
determinanți regăsim: eforturile eșuate ale părinților de a-i ajuta pe copii să se identifice cu cei de
același sex, imagine proastă asupra propriului corp, complex de inferioritate privind
masculinitatea sau feminitatea, însigurare, narcisim, iar unul din principalele lucruri declanșatoare
este violul suferit în copilărie/adolescență. Aceștia sunt factori emoționali, educaționali și
psihosociali.26
Prezentăm și câteva argumente scrise de un sociolog român, care spune că
homosexualitatea este determinată de sentimentul de înstrăinare față de sexul opus, manifestat în
copilărie. O fixare a băiatului în mintea sa asupra mamei și a fetei asupra tatălui. Dezvoltarea unei
prietenii strânse cu persoane de același sex, în contextul în care cele cu persoanele de sex diferit
au eșuat.27
Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău prezintă, ca și cauză principală de răspândire a
homosexualității, tratarea omului ca obiect. Astăzi, persoana umană este depreciată, stima de sine

25
Andrei Drăgulinescu, Op.cit., p. 157-158.
26
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., pp. 27-28.
27
Sorin Spineanu-Dobrota, Op .cit., p. 44.
11
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

este scăzută, apar probleme de identitate și omul este expus, vulnerabil în fața manipulărilor,
pierde controlul asupra propriei vieți.28
Cauzele naturale și educaționale le-am menționat deja pe parcursul lucrării, dar se merită
sintetizate în câteva puncte: aprobabrea subculturii homosexualilor care trezește curiozitatea
tinerilor (Sorin Spineanu-Dobrotă prezintă cluburile ca fiind o moștenire a acestei subculturi), ne
confruntăm astăzi cu o educație pro-homosexualitate tot mai accentuată, ocuparea de funcții
importante în cadrul societății (mulți dintre ei sunt profesori), feminizarea bărbaților și
masculinizarea femeilor, descrierea homosexualității ca fiind normală și, mai ales, favorizarea
propagandei homosexuale și toleranța legislativă și socială.29
Ca o concluzie la toate aceste cauze, adăugăm faptul că „toate cercetările de până acum
arată că cei mai mulți homosexuali provin din familii sau medii în care nu au avut parte de
educație creștină”30; iar Părintele Beauregard afirmă: „Homosexualul este un narcisist îndrăgostit
de el însuși” dar și că „ura femeii împotriva bărbatului, ca și toate formele de misoginie, includ o
homosexualitate larvară: feminismul se închide în el însuși, masculinul își este suficient lui
însuși, și fiecare moare separat.”31

28
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., p. 35.
29
Ibidem, pp. 41-42.
30
Ibidem, p. 54.
31
Marc-Antoine Costa de Beauregard, Op. cit., p. 42.
12
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

BOLILE HOMOSEXUALILOR

E.R. Mahoney afirma că principala ocupație din viața unui homosexual este de a-și
satisface marele apetit sexual.32 Mulți psihiatri afirmă că dependența este prezentă în
comportamentul homosexual. Nevoia de sex se aseamănă cu nevoia resimțită de un dependent de
droguri.33
„Înainte de 1960 existau doar două boli venerice prevalente: sifilisul și blenoragia.
Ambele puteau fi tratate ușor cu antibiotice.” La ora actuală ne confruntăm cu un număr de 25 de
boli cu transmitere sexuală (numite pe scurt BTS). Acestea sunt efectele revoluției sexuale.34
„Explozia de boli cu transmitere sexuală se datorează, bineînțeles, practicilor homosexuale, care
nu sunt adaptate posibilitaților fiziologice ale ființei umane și presupun un uriaș risc de
transmitere a agenților patogeni.” Statisticile arată că, în 2000, 86,5% dintre îmbolnăvirile cu
SIDA ale bărbaților albi din America s-au datorat relațiilor homosexuale și doar 4,1% celor
heterosexuale. 35
Studii efectuate în 1979 și 1989 arată că între 22% și 37% sunt adepții sexului violent
și/sau dureros, ceea conduce la abuzuri și chiar la crime.
Se invocă destul de des teoria conform căreia fiecare e responsabil de ceea ce face cu
viața sa, însă activitatea sexuală care presupune schimbarea frecventă a partenerilor, dar și
predispunerea mare la BTS, ne ridică mari semne de întrebare cu privire la libertatea pe care
societatea ar trebui să le-o ofere acestora. Foarte mulți homosexuali (7% și 3% lesbiene) dintre
cei care suferă de BTS sunt mai dispuși decât heterosexualii (1%) să-și infecteze partenerii
intenționat. Este cunoscut cazul „Pacientului zero”, care, în jurul anilor `80, a fost răspunzător de
îmbolnăvirea cu SIDA a 40 din primele 248 de cazuri înregistrate în America.36
Sănătatea mentală are și ea mult de suferit în cazul homosexualilor. În SUA, ei reprezintă
2% din populație, dar, într-un interval de 17 ani, 41% din crimele săvârșite au avut un substrat
homosexual, iar 68% din crimele în masă au fost săvârșite de către aceștia. În timp, dintre cele
mai teribile crime din istoria Americii au fost săvârșite de către homosexuali. Aceste date indică
faptul că sunt de 34 de ori mai predispuși la crimele în masă și de 196 de ori către comiterea

32
E.R. Mahoney, Op. cit., p. 329.
33
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., p. 59.
34
Andrei Drăgulinescu, Op. cit., pp.136-137.
35
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., p. 83.
36
Ibidem, pp. 65-67.
13
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

crimelor în serie decât heterosexualii. Psihologii asociază această predispunere către comiterea de
crime cu stima redusă de sine.

14
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

IMPACTUL ASUPRA COPIILOR

Virgiliu Gheorghe spune că principalul mod de „recrutare” a homosexualilor este

pedofilia; impactul asupra copiilor este năucitor. „Atacul ideologic se dă din două direcții. Pe de o
parte sunt activiștii LGBT și cei care se declară în mod public în favoarea pedofiliei, care sunt
extrem de vocali și agresivi, iar pe de altă parte, acționând de sus în jos în societate, sunt membrii
elitei universitarilor care susțin de la catedră pedofilia.”37 O treime dintre copiii care sunt abuzați
sexual sunt băieți, iar majoritatea pedofililor sunt bărbați. Foarte mulți pedofili recunosc că sunt
homosexuali.38
Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului pe care încercăm să-l prezentăm, vom folosi
câteva studii folosite în „Fața nevăzută a homosexualității”, care sunt pe cât de șocante, pe atât de
adevărate: „Vârsta medie la care un tânăr homosexual a avut prima manipulare a organului său
sexual de către un alt bărbat este de 13 ani. În aproximativ doi ani, anusul său este folosit mai
mult pentru sex decât pentru necesitățile fiziologice, iar în alți unul-doi ani, acesta va fi folosit
pentru distracție. Până la vârsta de 21 de ani, cei mai mulți tineri gay au parcurs deja un lung
drum.”39
Documentarul „Sodom” ne prezintă cazul unui băiețel care a fost adoptat de către un
cuplu de homosexuali, dar și mulți alți homosexuali, începând cu vârsta de 22 de luni și
continuând până la vârsta de 6 ani când poliția a intrat pe fir. Cei doi homosexuali au fost
prezentați, ulterior arestării lor, într-un documentar ca fiind doi tați model. La data publicării
documentarului „Sodom”, 2 milioane de copii erau adoptați de către cupluri de homosexuali.
Ajungând în domeniul educației, avem și aici destule exemple care arată cât de puternic
au pătruns ideologiile homosexuale în acest loc atât de important pentru copii. Pe baza „unui CD
multimedia, intitulat Programul național de Educație pentru sănătate în Școala românească, Ghid
multimedia pentru profesori, partea I, CD apărut sub egida Ministerului Educației și Cercetării și
finanțat de U.N.P.D – România (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare)”, din capitolul
referitor la comportamentul sexual vedem că „din perspectiva autorilor Programului național

37
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., p. 76.
38
Ibidem, p. 20.
39
Ibidem, p. 62.
15
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

Educația pentru sănătatea în Școala românească, homosexualitatea (masculină sau feminină,

inclusiv bisexualitatea) e o practică normală.”40
Rădăcinile acestui tip de educație vine, bineînțeles, din partea U.E. „Ghidul care definește
standardele pentru educația sexuală în Europa, emis de Organizația Mondială a Sănătății (OMS),
recomandă ca această educație să debuteze încă din primii ani de viață ai copilului. (…) Ghidul
spune totul în ceea ce privește viitorul instituțiilor și programelor educaționale în spațiul
european. Nu este vorba de o recomandare, ci de o impunere cu titlul de iminentă implementare
la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene. În linii generale, putem spune că se dorește ca, de
la vârsta de 5-6 ani, copiii să dețină mai multe informații, deprinderi și atitudini sexuale decât
aveau în urmă cu 30 de ani tinerii abia după vârsta de 15-20. Se recomandă, prin ghid, ca micuții
să se „bucure de plăcerea masturbării timpurii”.41
Freud afirma despre pacienții din perioada în care a activat el, că simt masturbarea ca
fiind cauza multor probleme din viața lor. Putem spune că partea rațională a sufletului, de care
știm din timpul lui Platon, ne avertizează activ, în unele cazuri, că procedăm greșit. Ce putem să
mai adăugăm noi, astăzi, dacă până și Freud prezenta masturbarea ca fiind ceva rău pentru om și
mai ales pentru conștiința sa.
Alte obiective promovate de acest tip de educație prevăd faptul că trebuie să-i învățăm pe
cei mici „că familiile pot fi de mai multe feluri, astfel ca acesta să se obișnuiască de mic cu ideea
că familia nu este formată doar din tată, mamă și copiii pe care aceștia îi aduc pe lume, ci poate fi
formată și din doi tați sau două mame, iar copiii pot fi pur și simplu <<produși la comandă>>, în
eprubetă sau în pântecele unei femei străine.” Vârsta la care ghidul ne informează că trebuie să-i
informăm pe copii despre relațiile homosexuale este de patru ani, ca după 12 ani să fie capabili
să-și aleagă tipul de partener sexual.42
Vom sintetiza un model de lecție, bazat pe principiile de mai sus, pentru clasa a-IV-a. În
primele două lecții, copiii vor aduce de acasă fotografii cu familiile lor. Apoi se propun „tipuri
normale de familie”, și acestea sunt și prezentate: doi părinți, cea monoparentală, adopția de
copii, părinții care intră în noua familie cu alții copii din mariajele trecute și se ajunge, cum
probabil v-ați dat seama deja, la familia formată din doi gay și două lesbiene.
Avem și un exemplu al unui model de scrisoare, care face parte din planul de lecție, a
unor copii de clasa a-VII-a: „Pentru că ești prietena mea cea mai bună, vreau să-ți încredințez

40
Andrei Drăgulinescu, Op. cit., pp. 147-148.
41
Virgiliu Gheorghe, Op. cit. p. 192.
42
Ibidem, p. 193.
16
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

problema mea. Eu m-am îndrăgostit de o fată din clasa paralelă! Toate celelalte fete vorbesc tot
timpul despre băieți, dar pe mine nu mă interesează. În schimb, prefer să fiu împreună cu fetele.
Și acum, doar când o văd pe Natalia mi se face foarte cald… Noaptea o visez de multe ori și aș
vrea să fiu tot timpul împreună cu ea. Dar nu am curajul să-i spun ei sau altcuiva. Mi-e frică mai
ales să nu mă fac de râs dacă se află. Ce să fac? Sunt total disperată! Mă poți ajuta?”. Ni se oferă
și variante de răspuns, iată unul dintre ele: „Bună, Maria! Chiar nu știu ce să spun. Dar mi se pare
ok, dacă te simți atrasă de ea și ea de tine. Într-adevăr, m-a șocat un pic, dar cred că putem trăi cu
asta. Păi, unora li se par mai atractivi bărbații, altora femeile. Nu trebuie să-ți fie teamă că o să te
neglijez din cauza asta, pentru că acesta nu e un motiv… Mă bucur pentru tine, că așa ești fericită.
Chiar dacă nu mi-aș putea imagina așa ceva pentru mine. Îți dau un sfat: Fă ce-ți place și
urmează-ți sentimentele…Trebuie să faci acum ce crezi tu că e bine. Nu asculta bârfele
celorlalți…”43
Tot din documentarul „Sodom” aflăm că în Germania poți ajunge în închisoare dacă le
interzici copiilor tăi să participe la orele de educație sexuală. De asemenea, în departamentul
pentru educație din Milano, la formularul de înscriere la școală, secțiunea „mama și tata” a fost
înlocuită cu „părinte 1 și părinte 2”, caz clar de descriminare a majorității. Propun un moment de
reflecție asupra scandalului public din România, cu privire la scoaterea orei de Religie din școli.
Să înțelegem că orele de Religie obligatorii îndoctrinează, aceste ore de educație sexuală ce fac?
Această întreabare rămâne deschisă pentru cei care privesc lucrurile din perspectiva U.E.
Trebuie să menționăm un ultim citat, în acest capitol, din „Familia în dezordine” cu
privire la copii crescuți de homosexuali: „Iar homosexualii nu vor izbuti să-și dovedească
aptitudinile de a-și crește copiii forțându-se să fie „normali”, deoarece încercând să-i convingă pe
cei din jur că odraslele lor nu vor deveni niciodată homosexuali, ei riscă să le ofere o imagine
dezastruoasă despre ei înșiși. Toți părinții au dorința ca progeniturile lor să fie identice cu ei și
totodată diferite de ei, din aceasta rezultând o situație de nerezolvat, în care revolta și separația
sunt tot atât de necesare ca adeziunea la valorile comune, și chiar ca o oarecare nostalgie pentru
un trecut idealizat. În consecință, copiii moștenesc în inconștientul lor copilăria, dorința și istoria
părinților lor, în aceeași măsură în care moștenesc și diferența sexuală.”44
Aceeași autoare ne îndeamnă să rămânem optimiști spunând că: „…aceste dezordini nu
constituie o noutate – chiar dacă se manifestă într-un mod inedit, și în primul rând că ele nu au
împiedicat ca familia să fie revendicată astăzi ca singura valoare sigură, la care nimeni nu poate și

43
Ibidem, pp. 213-214.
44
Elisabeth Roudinesco, Op. cit., p. 176.
17
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

nici nu vrea să renunțe. Ea este iubită, visată și dorită de bărbații, femeile și copiii de toate
vârstele, toate orientările sexuale și toate condițiile.”45

45
Ibidem, p. 179.
18
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

Homosexualitatea din perspectivă creștină

„Tradiția ne atrage atenția că deosebirea sexuală este un dar făcut de Dumnezeu creației
și, mai cu seamă, ființei umane.”46. Părintele Beauregard spune că Dumnezeu a pus de la început
heterosexualitatea în pecetea chipului care are diversitatea ca semn, în ciuda faptului că ne-ar fi
putut fi dăruit un mod angelic de înmulțire. Chipul relațiilor între uman și divin este reprezentat
de heterosexualitate, iar homosexualitatea și lesbianismul reprezintă o întoarcere a omului către
sine, fără Dumnezeu.47
În continuare, se întreabă Părintele: „De unde tentația homosexuală de a rămâne <<între ai
tăi>> între bărbați sau între femei – și tentația atee de a rămâne între ființele umane, eliberate de
deosebirea față de Un cu totul Altcineva. Dumnezeu ar fi putut în aceeași măsură să se abțină de
la crearea unei alte firi asemănătoare cu a Sa și Își putea fi suficient Lui Însuși: Sfânta Treime
putea să rămână <<între ai Săi>>… Dar unde ar fi fost manifestarea iubirii, fără riscul
alterității?”48
Cunoașterea sexului opus este o taină datorită deosebirii naturale. Taina aceasta poate fi
pătrunsă doar cu ajutorul iubirii, iubind alteritatea iubitului/iubitei. La fel cum ne este imposibil
să-L cunoaștem pe Dumnezeu, „totuși, El este cunoscut tainic, apofatic, în unire”. Condiția de
cunoaștere, între bărbat și femeie, este deci aceea de a se iubi așa cum Dumnezeu ne iubește pe
noi.49
„Actele homosexuale, ca și unele acte heterosexuale, nu sunt compatibile cu Botezul”50,
de aceea afirmă Părintele: „Sunt destui homosexuali convertiți care vor intra în Împărație înaintea
heterosexualilor care s-au crezut drepți. În realitate, homosexualitatea nu e nimic,
heterosexualitatea nu e nimic, ce contează este întoarcerea la Hristos pentru Împărăția Cerurilor,
adică pentru participarea la harul îndumnezeitor al Duhului Sfânt.”51
Ce atitudine pot să aibă creștinii față homosexuali? Părintele Beauregard ne recomandă să
ne rugăm pentru ei, se întreabă el: „Îți poți lăsa un frate să se înece?” și ne dă și exemplu:
„Avraam a fost cel dintâi care a dat exemplu când s-a rugat pentru Sodoma.” Pentru că „Avraam

46
Marc-Antoine Costa de Beauregard, Op. cit., p. 11.
47
Ibidem, pp. 11-18.
48
Ibidem, p. 22.
49
Ibidem, 24.
50
Ibidem, p. 49.
51
Ibidem, p. 66.
19
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

a mijlocit pentru Sodoma înaintea lui Dumnezeu.”52 Urmând acest exemplu, putem spune că
avem datoria de a proceda la fel.
Neputința de a înțelege a celor care nu cred: „Hristos n-a venit ca să instaureze o morală.
El a venit ca să propună ființei umane mântuirea prin desăvârșita cunoaștere a adevărului. De
aceea valorile evanghelice sunt atât de neînțelese pentru cei ce nu cred în Hristos-Dumnezeu. O
morală fără fundament teologic nu are sens.”53 Acest ultim citat ne deschide calea către ultimul
capitol al lucrării noastre.

52
Ibidem, 73.
53
Ibidem, p. 29.
20
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

DUMNEZEU ȘI EXPERIENȚA MODERNITĂȚII – H.R. PATAPIEVICI

Horea Roman Patapievici, filosof și fizician român, a susținut, la invitația celor de la

Edictum Dei din Cluj, o conferință cu tema „Dumnezeu și experința modernității”. Vom sintetiza
principalele idei ale acestei conferințe, în rândurile următoare.
Începem cu două afirmații din cadrul conferinței, pentru a oferi o perspectivă asupra
subiectului prezentat: „Mintea creștină este cel mai puternic dispozitiv intelectual care a fost
vreodată produs de o civilizație” și „Dumnezeul creștin face inteligibilă modernitatea.”
Noutatea modernității: unificarea spațiului și a temporalității, ceva ce nici o civilizație nu
a mai avut. Cum a fost posibil acest lucru? În creștinism, spațiul este unul vid iar timpul este
liniar. Timpul se desfășoară de la căderea lumii până la Parusie. Fiecare secundă și fiecare viață
devin astfel importante, pentru că timpul nu se mai întoarce pe urmele sale. Civilizația
modernității este singura care a reușit să se răspândească peste tot, în toate continentele, este
singura care a reușit acest lucru.
Ne este prezentat un raport prin care vedem cum se raportează o altă cultură la cea
creștină, întocmit de câțiva cercetători chinezi care erau interesați să ajungă la originea
prosperității europene. Ei spun că prosperitatea, puterea materială, puterea militară, cea
instituțională, dar și creativitatea științifică au cunoscut dezvoltarea prin atitudinea mentală care
se datorează interpretării creștine a transcendenței. Pe aceștia nu-i interesa condiția creștinilor de
astăzi, ci doar motivele dezvoltării noastre.
Paradoxul, probabil că îl putem numi așa, este reprezentat de faptul că europenii, unii
dintre ei, nu recunosc baza construirii modernității, adică creștinismul. Ni se oferă un exemplu
destul de relevant. În 2003, un catolic practicant, pe nume Rocco Buttiglione, a fost propus pentru
comisar al justiției din partea Italiei, un om prezentat de Patapievici ca ultracompetent. A fost
intervievat de către o comisie și întrebat în cele din urmă care este atitudinea sa față de
homosexuali. El a declarat că este 0% intolerant. Ei l-au întrebat cum așa, din moment ce este
catolic practicant, iar el le-a răspuns că aceasta este poziție sa juridică și nu vrea s-o amestece cu
cea privată. A fost descalificat și canditatura sa respinsă. Răspunsul său a fost perfect corect din
punctul de vedere al premiselor instituționale și juridice. S-a arătat în felul acesta cum sunt
discriminați creștini pentru ocuparea posturilor de conducere în cadrul U.E., fiind singurii cărora
nu li se admite distincția între spațiul privat și cel public, admisă tuturor celorlalți. Putem
21
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

înțelege, de aici, că atitudinea față de creștini funcționează pe principiul că ei trebuie să se

supună, dar nu pot fi investiți în funcții de putere.
Rezultă faptul că elitele europene se află într-o negare de sine, pentru că cei care nu
recunosc nașterea modernității pe baza creștinismului se află în negarea propriei identități.
Ajungând într-un moment istoric destul de condamnat de către contestarii creștinismului, Evul
Mediu, cu precădere secolele XII-XII, aflăm faptul că știința modernă a naturii s-a născut în
aceste timpuri, într-o epocă dominată de teologie, în care savanții sunt călugări teologici.
Contribuțile acestora nu doar că nu intră în contradicție cu Biserica, dar sunt și produse în
interiorul ei.
Cu privire la felul cum funcționează mintea: tot ce se naște e posibilul, datorită faptului că
mintea creează acel lucru; chiar dacă vedem un anumit obiect sau o acțiune, nu le recunoaștem
decât dacă le-am „gândit” în prealabil. Astfel tot ce există sau este recunoscut că există, necesită
o pregătire din partea minții.
Ni se dă un alt exemplu din istorie. Dispozitivele mentale prin care sunt colonizate
anumite zone (spații noi) determină consecințele instituționale viitoare. Oferă aici exemplul celor
care au colonizat America de Nord, folosind ca principale instrumente mentale libertatea și
proprietatea. Vedem astfel rădăcinile prosperității S.UA. de azi. Cele două Germanii sunt un
exemplu la fel de bun, direcțiile de dezvoltare ale celor două sunt aproape opuse, fiind construite
pe principii foarte diferite.
Felul cum Dumnezeu a creat lumea este providențial. Lumea pentru creștini, dar și pentru
iudeo-creștini, este creată de Dumnezeu printr-o rânduială rațională. În toată creația nu există
variații în interiorul ei. Acest lucru face ca legile fizicii să fie aceleași în întreg Universul, cum
sunt și pe Pământ, pentru că lumea a fost creată de un Dumnezeu rațional. În schimb, de exemplu,
la hinduși avem un aspect de mister în care Vishnu poate să schimbe lumea așa cum își dorește.
Felul în care funcționează lumea se datorează faptului ca așa a voit-o Dumnezeu, într-un mod
predictibil pe baza creației raționale.
Comparația cu celalalte culturi se face în felul următor. Pentru ca o civilizație modernă să
funcționeze, trebuia să funcționeze, în prealabil o civilizație a creștinismului iar pentru ca acesta
să funcționeze era nevoie ca cele mai importante momente din istoria creștinismului să devină și
cele mai importante momente ale lumii. Astăzi avem o lume lipsită de zei, spre deosebire de
civilizația greacă, de exemplu, care îi vedea peste tot. În islam s-au păstrat influențele
neoplatonici și păgânismul elenilor care nu le-a permis să avanseze, cum s-a întâmplat în

22
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

creștinism, unde s-a petrecut fenomenul de „desvrăjire a lumii” ajutate de uniformizarea spațialui
dar și liniarizarea timpului. Pentru Dumnezeul creștinsmului rațiunea este mai presus de voință, în
timp ce în islam voința dumnezeului este mai presus de rațiune. În creștinsm avem în plus față de
toate celelate religii, intervenția în istorie a divinitații.
Cum au luat naștere aceste intrumente mentale care au scos mintea din cadrele
cosmologice prin care se ghidau celelalte civilizații? Cu ajutorul Sfințiilor Părinți. Ei sunt cei care
au pus bazele prin care s-a dezvoltat știința modernă a naturii, dar și felul cum s-au format treptat
instituțiile politice.
Citându-l pe Noica, Patapievici spune că punctul de început al culturii europene se naște
la primul Sinod Ecumenic. Acolo s-a dezbătut modul de înțelegere rațional al Întrupării
Mântuitorului și unirii ipostatice, mai precis felul cum poate fi perceput acest lucru la nivel
mintal. Poate fi posibil doar prin nașterea unui nou fel de minte, în care cele două contrarii de
până atunci, divin și uman, pot funcționa împreună. În plan teologic a produs o transformare de la
ceea ce se credea, de la credință, la stadiul de înțelegere rațional. Prin faptul că un lucru care
părea aparent de negândit a fost adus în stadiul de a fi gândit, mintea a ajuns într-un nou stadiu de
dezvoltare, acel al minții creștine.
La finalul conferinței, filosoful face următoarea afirmație: „Pot identifica la toți
contradictorii creștinismului elemente incorporate de creștinism și care sunt refulate și puse la
lucru printr-o conștiință falsă împotriva creștinismului. Pentru că mintea creștină funcționeză în
noi toți. Mintea creștină funcționeză astăzi în toate civilizațiile lumii, indiferent de obediența lor
religioasă. Triumf mascat al creștinismului.”
În concluzie, putem spune că modernitatea poate fi înțelesă într-un mod real, bazat pe
fapte, cu ajutorul celor prezentate mai sus. Acestea au fost posibile datorită nașterii unui nou tip
de minte. În felul acesta dispare orice formă de neacceptare a creștinismului în orice loc
european. Creștinismul ne-a construit felul de a vedea lumea. Prin negarea faptelor, însă, putem
înțelege modernitatea ca împotriva creștinătății.
Am prezentat foarte pe scurt perspectiva expunerii motivelor din cadrul conferinței, dar
aceste argumente aduse de Patapievici ne sunt foarte de folos. Înțelegându-le, vom înțelege și
motivele pentru care trebuie să luptăm pentru familia tradițională. Ea stă la baza acestei societăți
care este formată pe o bază creștină. Conștiința noastră colectivă este una creștină, acceptând
elemente care vin în contradicție cu valoriile noastre fundamentale, cum este familia formată

23
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

dintr-un bărbat și o femeie, ajungem să facem rău întregii noastre societăți. Suntem creștini,
suntem ortodocși și trebuie să ne apărăm valorile.
Creștinii nu atacă, ei iubesc și se roagă, iar iubirea și rugăciunea presupun comuniune.
Avem nevoie să ne păstrăm întreaga societate în această comuniune, trebuie să rămânem cu toții
în Biserică a cărei Cap este Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

24
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

ANEXĂ

Această anexă se regăsește și în „Fața nevăzută a homosexualității”54 dar am considerat că

își merită și aici locul.
„Prezentul manifest este extravaganță, nebunie, fantezie tragică și crudă, o erupție a
mâniei interioare a asupriților care se visează cu disperare în locul asupritorilor.
Vă vom sodomiza fiii, embleme ale masculinității voastre slabe, ale viselor voastre
efemere și ale minciunilor vulgare. Îi vom seduce chiar în școlile și internatele voastre, în sălile
de gimnastică și în vestiare, pe terenurile de sport și la seminarii, la cercurile voastre de tineret și
în toaletele teatrelor voastre, în cazarmele voastre și în popasurile camioanelor, la cluburile
bărbaților și pe culoarele Parlamentului – oriunde bărbații se adună alături de alți bărbați. Fiii
voștri vor deveni slujitorii noștri și vor face ce le vom spune noi. Vor fi replămădiți după
imaginea noastră. Vor ajunge să ne dorească la nebunie și să ne adore.
Femeilor, vă cereți mereu liberatea. Vă plângeți că bărbații nu vă mai satisfac; că vă fac
nefericite. De aceea, noi, ca niște fini cunoscători ai fizionomiei și fiziologiei masculine, vă vom
răpi bărbații. Îi vom amuza; îi vom învăța; îi vom îmbrățișa când plâng. Femeilor, ziceți că vă
doriți să trăiți una împreună cu cealaltă în loc să trăiți cu alți bărbați. Nu aveți decât să o faceți.
Noi le vom oferi bărbaților voștri plăceri pe care nu le-au cunoscut nicicând, fiindcă și noi suntem
mai înainte de orice bărbați și numai un bărbat știe cu adevărat cum să-i producă plăcere unui alt
bărbat; numai un bărbat poate înțelege cu afecțiune și în profunzime mintea și corpul altui bărbat.
Toate legile care interzic activitatea homosexuală vor fi revocate. În locul lor, se vor
vota legi care vor favoriza iubirea dintre bărbați.
Toți homosexualii trrebuie să facă front comun ca frații; să ne arătăm uniți pe toate
planurile: artistic, filosofic, social, politic și financiar. Vom fi victorioși numai dacă ne prezentăm
cu același chip în fața cumplitului vrăjmaș heterosexual.
Dacă îndrăzniți să ne strigați <<poponari>>, <<pidosnici>>, <<crețari>>, vă vom
înjunghia direct în inimile voastre lașe și vă vom profana cadavrele plăpânde.

54
Virgiliu Gheorghe, Op. cit., pp. 230-232.
25
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

Vom închina poeme de dragoste iubirii dintre bărbați; vom regiza piese în care bărbații se
mângâie reciproc la scenă deschisă; vom face filme despre iubirea între bărbați eroici, care va
înlocui idilele heterosexuale ieftine, superficiale, sentimentale, insipide și imature care predomină
azi pe marile ecrane. Vom sculpta statui reprezentând tineri superbi, bravi atleți, pe care le vom
instala în parcurile, scuarurile și piețele voastre. Muzeele lumii se vor umple de picturi
reprezentând grațioși flăcăi despuiați.
Scriitorii și artiștii noștri vor face dragoste ca între bărbați, cu stil, exact după moda zilei,
ceea ce nici nu va fi greu, căci ne pricepem de minune să lăsăm tendințe. Vom aboli relațiile
heterosexuale cu armele glumei acide și ridiculizării, pe care le mânuim expert.
Îi vom demasca pe homosexualii de la putere care se dau heterosexuali. Veți fi șocați și
înspăimântați să aflați că preșendinții voștri și fiii lor, industriașii și senatorii voștri, primarii,
generalii, atleții, vedetele de cinema și de televiziune, liderii de opinie și chiar preoții voștri nu
sunt nici pe departe figurile heterosexuale inofensive, familiare și burgheze pe care le credeați.
Suntem pretudindeni; ne-am infiltrat printre voi. Fiți atenți când vorbiți despre homosexuali,
fiindcă suntem mereu printre voi; s-ar putea chiar să dormim în același pat cu voi. Nu va fi nici
un compromis. Nu suntem niște flăcăi mic-burghezi. Suntem extrem de inteligenți, reprezentăm
aristrocația naturală a rasei umane, iar aristocrații cu minți oțelite nu se mulțumesc cu mai puțin
decât totul. Cei care ni se opun vor fi alungați.
Ca și Mishima, vom ridica vaste armate proprii în calea voastră, pentru a vă înfrânge.
Vom cuceri lumea, fiindcă războinicii inspirați și adunați laolaltă de iubire și onoarea
homosexuală sunt la fel de invincibili ca și anticii soldați greci. Celula familială – teren care
odrăslește minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia și violența – va fi abolită. Celula
familia, care nu face decât să înmoaie imaginația și să înconvoaie voința liberă, trebuie
eliminată. În laboratoarele genetice vor fi concepuți și crescuți băieți perfecți. Ei vor fi crescuți în
spiritul unui atașament de grup în comunități speciale, sub control și instructajul savanților
homosexuali.
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Singurii noștri zei sunt tinerii chipeși.
Îndepărtându-ne de convențiile heterosexuale ale clasei de mijloc, suntem liberi să ne trăim viața
după comandamentele purei imaginații. Pentru noi, ce e prea mult nu e destul.
Sofisticata societate pe care o vom crea va fi guvernată de o elită formată din poeți
homosexuali. Una din principalele cerințe pentru a accede într-o poziție de putere în noua
societate a homoerotismului va fi complacerea în <<pasiunile grecești>>.

26
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

Orice bărbat contaminat de dorința homosexuală va avea în mod automat blocată calea
către pozițiile de influență. Toți masculii care vor insista în mod stupid să rămână
heterosexualivor fi chemați la judecata unor tribunale homosexuale și vor deveni invizibili.
Vom rescrie istoria, pe care ați umplut-o și înjosit-o cu minciunile și deformările voastre
heterosexuale. Vom portretriza homosexualitatea marilor lideri și gânditori care au schimbat
lumea. Vom demonstra că homosexualitatea se împletește natural și indisolubil cu inteligența și
imaginația și că homosexualitatea este cerința adevăratei nobleți și frumuseți bărbătești. Vom fi
victorioși, fiindcă ne dă putere amărăciunea feroce a celor asupriți și obligați să joace roluri
insipide în spectacolele tâmpe heterosexuale pe care le-ați pus în scenă de-a lungul istoriei. Și noi
putem să tragem cu arma și să urcăm pe baricadele revoluției totale.
Tremurați, porci heterosexuali, când vom apărea în fața voastră fără măști!”
Acesta este un eseu scris de Michael Swift, în 1987, și publicat în Gay Community News.

BIBLIOGRAFIE

27
 Câteva perspective asupra homosexualității - Ionuț Stăncelu

1. Virgiliu Gheorghe, Fața nevăzută a homosexualității, ed. Christiana, București, 2014

2. Sorin Spineanu – Dobrota, Homosexualitatea: Normal sau Patologic, ed. Tritonic, București,
2005
3. Sorin Rădulescu, Sociologia și Istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Nemira, 1996,
București
4. Liliana Popescu, Politica Sexelor, Ed. Nemira, București, 2004
5. E.R. Mahoney, Human sexuality, Ed. McGraw-Hill, Berkley, 1983
6. Sigmund Freud, Opere esențiale 7, Ed. Trei, București, 2010
7. Elisabeth Roudinesco, Familia în dezordine, Ed. Trei, București, 2006
8. Lionel Povert, Dicționarul gay, Ed. Nemira, București, 1998
9. Andrei Drăgulinescu, Revoluția sexuală, Ed. Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică,
București, 2016
10. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Teologia sexualității: Heterosexualitatea și homosexualitatea
din perspectivă creștină, Ed. Christiana, București, 2004

Surse din mediul online

Horea Roman Patapievici, Dumnezeu și experiența modernității,

https://www.youtube.com/watch?v=PAhubnuYM2A, accesat la 16.11.2016 13:10
Arkadiy Mamontov, Documentar - Sodom, accesat la 14.11.2016 10:10

28