După formă, substantivele comune pot fi de două feluri: 

simple sau compuse.
Substantive comune simple
Substantivele comune simple sunt formate dintr-un singur cuvânt (un singur termen). Acestea pot fi
moștenite, împrumutate sau obținute prin derivare sau conversiune.
masă, cutie, mașină, arhitect, televizor
Substantive comune compuse
Substantivele comune compuse sunt formate din două sau mai multe cuvinte. Se împart în două categorii, în
funcție de modul de scriere:
1. Substantive compuse care se scriu într-un singur cuvânt, formate prin contopirea cuvintelor:
primăvară, binefacere, bunăstare, bunăvoie, bunăvoință, binefăcător, răufăcător, răuvoitor, untdelemn,
radioascultător, radioemisiune, radiojurnal, radioreportaj, radioreporter, portarmă, portavion, portdrapel
! Atunci când substantivele sunt formate prin contopirea cuvintelor și au primul component un
substantiv, adjectiv sau numeral, termenul respectiv nu-și schimbă forma și nu poate primi articol hotărât,
deoarece ar rupe unitatea de înțeles a cuvântului compus.
incorect: primavară, bunastare, bunavoinţă
2. Substantive compuse ale căror cuvinte componente sunt legate prin liniuță:
câine-lup, zi-muncă, zi-lumină, floarea-soarelui, ochiul-boului, redactor-șef, mașină-unealtă, cal-de mare,
steaua-de-mare, bună-credință, rea-credință, bună-cuviință, dublu-decalitru, prim-ministru, prim-procuror
! Spre deosebire de cazul substantivelor formate prin contopirea cuvintelor, în cazul substantivelor legate
prin liniuță, termenii substantivelor se comportă ca părți de vorbire independente și pot fi articulați.
câini-lupi; ziua-lumină, zile-lumină; florii-soarelui; redactori-șefi; mașina-unealtă, mașini-unealtă; cai-de-
mare; buna-credință, bunei-credințe; reaua-credință, relei-credințe; buna-cuviință, bunei-cuviințe; dubli-
decalitri; prim-miniștri, primii-miniștri; prim-procurorul
! Atunci când în componența substantivului există termenul vice acesta nu se separă prin liniuță.
vicepreședinte, viceprim-ministru
Există și situații când substantivele compuse cu termeni legați prin liniuță sunt invariabile (verb la modul
personal și un substantiv sau pronume):
gură-cască, cască-gură, papă-lapte, zgârie-brânză, nu-mă-uita
 Substantive proprii simple
Substantivele proprii simple exprimă nume de persoane, animale, localități, regiuni, județe, țări, ape, munți,
ziare, planete, aștri, stele, constelații etc. Acestea se scriu întotdeauna cu literă mare la începutul cuvântului.
Mihai, Cristina, Roibu, Grivei, Azorel, București, Suceava, Moldova, Germania, Rin, Alpi, Libertatea,
Adevărul, Venus, Soarele
! Soarele, Luna, Pământul sunt substantive proprii și se scriu cu majusculă atunci când ele reprezintă numele
corpurilor cerești.
A treia planetă de la Soare este Pământ. (substantive proprii)
Era un soare puternic care încălzea fiecare bucată de pământ. (substantive comune)
Substantive proprii compuse
Scrise cu literă mare la începutul primului cuvânt
Din categoria substantivelor proprii compuse care se scriu cu literă mare numai la începutul primului
cuvânt fac parte: titlurile de ziare, numele revistelor, numele operelor literare, științifice și artistice,
denumirile documentelor importante.
România liberă, România literară, Tineretul liber, Albina românească, Dacia literară, Gazeta literară;
Legea pensiilor, Regulamentul organic
Scrise cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt (excepție cuvintele de legătură)
În categoria substantivelor proprii compuse care se scriu cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt, cu
excepția cuvintelor de legătură (în cazurile 1-5 substantivele proprii compuse se scriu cu liniuță de unire)
sunt incluse:
1. numele de personaje din basme și povestiri:
Rilă-Iepurilă, Zâna-Zorilor, Făt-Frumos, Harap-Alb, Voinic-de-Plumb, Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră,
Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop, Făt-Frumos-cu-Moț-în-Frunte
2. prenumele și numele de familie formate din două nume de persoană sau numele rezultat din
alăturarea unui nume de familie și un nume geografic
Ana-Maria, Radu-Șerban, Niculescu-Buzău, Rădulescu-Motru
3. numele de personaje de basm sau personalități istorice și literare (nume propriu și substantiv
comun care arată gradul, funcția, rangul); se scriu cu literă mare și substantivele comune care s-ar
scrie cu literă mică ca termeni individuali:
Aleodor-Împărat, Roșu-Împărat, Sinan-Pașa, Șerban-Vodă, Mihai-Voievod Viteazul
4. numele de constelații:
Ciobanul-cu-Oile, Carul-Mare, Ursa-Mică, Scaunul-lui-Dumnezeu, Calea-Rătăciților
5. numele proprii geografice, care au adăugat un substantiv comun numelui localității pentru a le
deosebi de alte localități cu același nume:
Bolintin-Deal, Ciulnița-Gară; Cluj-Napoca, Bistrița-Năsăud, Văleni-Dâmbovița
În celelalte cazuri, altele decât cele enumerate la punctul 5, numele proprii geografice se scriu fără liniuță de
unire:
Podișul Transilvaniei, Munții Dobrogei, Delta Dunării, Valea Oltului, Parcul Tineretului, Strada
Castanului (termen generic și substantiv în genitiv), Munții Apuseni, Strada Mare (termen generic și
un adjectiv), Câmpia de Vest, Sâmbăta de Sus, Bulevardul 1848 (substantiv și o prepoziție, adverb, numeral
cardinal)
Scrise cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt (excepție cuvintele ajutătoare)
În categoria substantivelor proprii compuse care se scriu cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt, cu
excepția cuvintelor ajutătoare, sunt incluse:
1. denumirile evenimentelor:
Unirea Principatelor, Marea Unire de la 1918, Centenarul Marii Uniri, Războiul de Independență al
României
2. denumiri de organizații și organe de stat, naționale sau internaționale, instituții, întreprinderi etc:
Guvernul României, Ministerul de Interne, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, Facultatea de
Psihologie, Liceul Industrial, Întreprinderea de Autocamioane Brașov
3. denumirile sărbătorilor:
Paște, Crăciun, An Nou, 1 Decembrie, Ziua Internațională a Femeii, Ziua Copilului, Ziua Eroilor, Ziua
Armatei Române, Adormirea Maicii Domnului, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor
Holocaustului