Scrierea cu litera mică sau literă mare

Opțiunea pentru scrierea cu literă mare sau mică depinde în special de:
▪ poziția elementului în text (în interiorul sau la începutul unei comunicări) și punctuația
acestuia,
▪ natura elementului (subst. comune sau proprii, celelalte părți de vorbire, abrevieri,
simboluri) – indiferent de poziția în text,
▪ marcarea anumitor valori sau obținerea unor efecte stilistice (importanța, politețea,
desconsiderarea etc.),
▪ natura textului (obișnuit sau oficial, laic sau religios, poezie, corespondență, etichete, afișe,
capete de tabel etc.).
Pentru unele situații există reguli obligatorii, în altele, scrierea cu literă mică sau mare este
facultativă, scrierea ocazională a unor cuvinte contrar regulilor obișnuite nefiind totdeauna o
greșeală.

1. Se scriu cu iniţială majusculă:

1. a) primul cuvânt al oricărui text şi primul cuvânt care urmează după un
semn de punctuaţie care marchează sfârşitul unei comunicări (punct, semnul
întrebării, semnul exclamării, puncte de suspensie 1 sau două puncte, după care
începe vorbirea directă marcată prin ghilimele sau prin linie de dialog):

“Vin imediat. Te rog să mă aştepţi.

Strig: “Bubico! Bubico! Unde e băiatul?” Alerg… Mi-l aducea dobitoaca pe
braţe…” (I. L. Caragiale, Bubico)

b) primul cuvânt dintr-o comunicare (notă de subsol, inclusiv când începe cu

abrevieri folosite în indicațiile bibliografice, titlu de coloană dintr-un tabel etc.,
c) primul cuvânt al fiecărui vers în poezia de tip clasic (spre deosebire de
poezia modernă, în care, uneori, primul cuvânt al fiecărui vers este scris cu literă
mică),
d) la începutul unui citat precedat de două puncte. Un citat neprecedat de
două puncte începe cu literă mică,
e) în corespondență, cereri etc., cuvântul cu care începe prima comunicare
după formula de adresare urmată de virgulă:

Domnule Director,
Subsemnatul, …, vă rog să binevoiți …

Domnule Director,
Vă rog să binevoiți …

care cuvintele se scriu cu iniţială majusculă

Situaţii în
1
Când între comunicări nu este o legătură strânsă.
 personajelor din povestiri sau basme: Allah, Budha, Dumnezeu,
Zeus, Păcală, Făt-Frumos, Baba-Cloanţa, Strâmbă-Lemne, Barbă-
2. nu Albastră, Sfânta Maria, Sfânta Treime etc.;
mele de
persoane 4. numele proprii date animalelor: Azor, Ursei, Lupu,
(prenume, Duţulache (câini), Puiu, Zefir, Breazu, (cai), Rilă (iepure)
nume de etc.;
familie,
5. numele aştrilor şi ale constelaţiilor: Venus, Ursa-Mare,
patronime,
Steaua Polară, Terra, Uranus, Luna, Pământul, Soare (în
pseudonimel terminologia astrologică), Pluto etc.;
e (inclusiv
componentel 6. denumirile organelor şi organizaţiilor de stat şi politice
e lor naţionale şi internaţionale, ale întreprinderilor şi instituţiilor de tot felul
provenite din (cu excepţia cuvintelor ajutătoare): Guvernul României; Organizaţia
nume de Naţiunilor Unite; Ministerul Învăţământului; Editura Didactică şi
funcții, Pedegogică; Facultatea de Litere (Litere); Institutul de Lingvistică,
ranguri etc.) etc.;
şi poreclele:
Mihai 7. marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente)
Eminescu, și evenimentele istorice majore: Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea,
Ion Barbu, Comuna din Paris), Unirea Principatelor, Primul Război Mondial, al
Ali-Pașa, Doilea Război Mondial, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100
Mihai-Vodă, de Ani, Lupta de la Podul Înalt etc., precum și manifestări științifice,
Moșandrei, culturale, artistice, politice: Al X-lea Congres Internaţional al
Ștefan cel Lingviştilor, Conferința Națională a Partidului X etc.;
Mare,
Rousseau 8. numele geografice şi teritorial administrative (cu excepţia
Vameșul, Ion cuvintelor de legătură): Ţara Oaşului, America de Nord, Africa
Torcălău etc.; Centrală, Piteşti, Timişul de Sus, Băile Herculane, Govora-Băi,
Bolintin-Deal (localitate),Țara Românească (Munteania) etc. Se scriu
3. nu cu literă mare inclusiv numele punctelor cardinale care constituie al
mele proprii doilea element al unui toponim compus: București-Nord (gară),
mitologice şi Devcea-Vest (localitate), Europa Centrală, Europa de Vest, Polul Sud,
religioase, precum și prepozițiile, numeralele aflate pe primul loc: După Deal
nume (simple (localitate), Între Gârle (stradă), La Om (vârf de munte) etc.
sau
compuse) ale 9. obiecte desemnate ocazional prin numele creatorului lor: trei
Grigorești (tablouri de Grigorescu), un Stradivarius etc.;
10. a) primul cuvânt din titlurile publicaţiilor periodice, ale operelor literare,
ştiinţifice (și de părți ale lor – capitole etc.), artistice, emisiuni radio-TV, precum
şi primul cuvânt din denumirile documentelor de importanţă naţională şi
internaţională, nume ale unor medalii sau premii: Tineretul liber; România literară,
Amintiri din copilărie (de Ion Creangă);Istoria literaturii române de la origini până
în prezent (de G. Călinescu); Carul cu boi (de N. Grigorescu); Regulamentul
organic, Constituția, Coranul, Declarația universală a drepturilor omului,
Gramatica limbii române, Premiul pentru cea mai bună piesă a anului,
Primăvara (pictură), Rondul de noapte (emisiune TV), Tatăl nostru, A 150-a
aniversare a nașterii lui Mihai Eminescu (medalie) etc.;
b) primul element din numele proprii compuse precum organismele de
conducere și ale compartimentelor din instituții: Adunarea generală a
Academiei Române, Catedra de limba română, Sectorul de limbi romanice,
Secția de filologie, Serviciul de contabilitate etc.
c) mărci de produse: Izvorul minunilor (apă minerală);
d) nume științifice latinești de specii animale și vegetale: Mustela nivalis,
Sequoia gigantea etc.

11. sărbători laice (naționale și internaționale) denumirile sărbătorilor

(cu excepţia cuvintelor ajutătoare): 1 Decembrie, Duminica Tomei, Anul Nou,
Paște,
Crăciun, Ramadan, Schimbarea la Față, 24 Ianuarie etc.;

12. numele mărcilor de produse industriale: Sony, Panasonic,

Colgate, Fuji etc.;

13. numele proprii ale raselor, speciilor, varietăţilor de animale

sau de plante: Bazna, York, Marele alb (rase de porci), vaca Dobrogeană,
Leghorn (rasă de găini), Napoleon (soiuri de mere, pere, struguri, cireşe),
Aurora, Record (floarea-soarelui), etc.;

14. unele simboluri şi abrevieri pentru cuvinte comune ca:

-simbolurile elementelor chimice: C = carbon, Cl = clor, Ag = argint etc.;
-simbolurile punctelor cardinale: N = nord, V = vest, S-E = sud-est etc;
-simbolurile unor unităţi de măsură: CP sau HP (=cal-putere), MW (=megawatt),
GB (=gigabyte);
-abrevierile unor cuvinte sau ale unor expresii din limbi străine: Co. sau Comp.
(=lat. compania, engl. company), N.B (=lat. nota bene), O.K. (=engl. all correct),
D.S. (=it. dal segno) P.S. (= post scriptum) PFL/ P.F.L. (=plăci fibrolemnoase) etc.
- cu literă mare pe a doua poziție, când provin de la unii termini de specialitate: dB
= decibel, eV = electronvolt, pH = puterea hidrogenului etc.

2. Se scriu cu iniţială mică:

1. cuvântul care urmează după un semn de punctuaţie care nu este plasat la

sfârşitul unei comunicări (semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte,
puncte de suspensie):

“Şi… zic: haide să văz… o fi plecat Pricupescu? dacă o fi plecat, bine; dacă
nu, merg cu el până-n târg… Azi o să fie o căldură… mai teribilă ca ieri… “
(I. L. Caragiale, Dascăl prost)
 2. cuvintele de declaraţie care urmează după
o comunicare reprodusă (vorbire directă):

“ – Te pomeneşti că se găseşte! zice omul

meu.”
Situaţii
(I. L.
în care Caragiale,
Cadou)
cuvintele
3. numele unor personaje literare folosite
se scriu pentru denumirea de tipuri omeneşti
cu corespunzătoare: un don juan, harpagon, hercule,
un adonis, un mitică etc.;
iniţială
4. numele unor personaje mitice, când sunt
mică folosite ca nume
comune: iele, nimfă, rusalcă, ciclop, elf, gigant,
muză, (!) Parcă, satir, sirenă, titan, trol etc.;

5. numele unor obiecte denumite după oraşul

sau ţara de
origine: havană ( ţigară de foi fabricată din tutun adus
din Cuba), olandă ( ţesătură de în de bună calitate,
folosită la confecţionarea lenjeriei), etc. Dar numele
proprii folosite numai ocazional pentru a desemna
obiecte se scriu cu literă mare.

6. numele unor obiecte, unităţi de măsură

care au fost denumite cu numele inventatorului: ford
(limuzină), ohm, amper (unităţi de măsură) etc.;

7. denumirile funcţiilor de stat, politice şi

militare (oricât de importante): deputat, general,
ministru, preşedinte, rege, senator, prim-ministru,
pașă, prefect, primar, senator, sultan, şah, voievod,
vodă etc. Se scriu cu literă mică și numele
domeniilor la care se referă funcțiile: ministrul de
externe, ministrul afacerilor externe al …, dar
numele oficiale complete de funcții se scriu cu literă
mare.

8. denumirile epocilor istorice (slab

individualizate), sistemelor economico-sociale şi
geologice, războaie care nu au nume unice:
paleolitic, epoca modernă, perioada contemporană,
feudalism, capitalism, mezozoic, războaiele
balcanice, războaiele punice etc. Dar denumirile
epocilor istorice de importanță majoră se scriu cu
literă mare!

9. numele de popoare: albanez, bulgar,

italian, român etc.;
 sau de plante exprimate prin adjective sau prin
10. substantive comune: măr crețesc, aligote, buldog,
numele caniş (câine), astrahan, merinos, ţigaie (oi);
punctelor
cardinale
(în afara
cazurilor
când
desemne
ază o
regiune
sau când
fac parte
din nume
de locuri:
nord, sud,
est, vest,
miazăzi,
miază-
noapte,
răsărit,
apus,
orient,
occident
etc.;

11. n
umele
lunilor şi
zilelor
săptămân
ii: martie,
aprilie,
joi, vineri
etc.;

12.
nu
mele
obiectelo
r de
învăţăm
ânt:
limba
română,
etc.;

13.
numele
raselor,
speciilor,
varietăţilo
r de
animale
 14. pronumele de politeţe: dumneata, dumnealui, dumneavoastră
etc.;

15. termenii generici urmaţi de un substantiv simplu sau

compus care nu fac parte din numele geografice şi teritorial-
administrative care le urmează: strada Spiru Haret, râul Argeş,
pasul Oituz, fluvial Volga, judeţul Teleorman, comuna Lereşti,
parcul Herăstrău, balta Govora, piața 1 Mai, insula Sfânta Elena,
munții Carpați, șoseaua Mihai Bravu, vârful Ciucaș etc.
! Pe tăblițele indicatoare, în indicarea adresei, pe hărți etc.,
aceste substantive se scriu cu literă mare.

3. Situaţii facultative:

1. de obicei, cuvântul de început al unui vers se scrie cu

iniţială majusculă. Este permisă scrierea şi cu literă mică, dar trebuie
respectate acelaşi reguli de scriere cu litere majuscule ca şi în
proză:

“O armură-n care să ne-ascundem,

tu în dreptul unui ochi, eu în dreptul unui ochi,
tu în inima mea, inima mea de fier.”
(Nichita Stănescu, O armură)

2. pentru a sugera anumite sentimente, atitudini (şi în special

politeţea), orice cuvânt poate fi pus în evidenţă prin scrierea în
context cu iniţială majusculă:

Domnule Director,
Subsemnatul, …, Vă rog să binevoiţi a-mi da acordul
Dumneavoastră […] ;

“Nenea Acul, ţaţa Aţa

Îşi pierduseră
dimineaţa pe un cot
De postav sau şeviot.”
(Tudor Arghezi, Acul şi Aţa)