Reverie

Bianca SECELEANU, clasa a X-a G

O taină imprevizibilă a existenței mele

Umple golurile rămase neastupate
Cu pete negre, otravă și mărgele
Prezis a fost să mă acapareze toate!

Blestemată să fie urgia nonșalantă,

Și-ntunericul, tulburător de gânduri!
Băutura, grotesc de manipulantă,
Nu mai pot citi printre rânduri.

Sufletul își îndeplinește menirea

Și învață să-și topească scheletul mândriei
În mocirla care a stăruit unirea
A două universuri, în agonie.

Împărțim aceleași energii nenorocite

Blasfemie-n rândul țăranilor creștini!
Iar prin crăpături de gânduri tocite,
Se creează un fel de mlaștini.

Nămolul translucid mă prinde-n mreaja sa

Și cu greu mă mențin la suprafață,
Are rost să-mi risipesc, egoist, șansa?
Sau să mă prăpăd, tardiv, în ceață?