Comentarii Privind Evaluarea Seismică A Clădirilor Cu Structura de Beton Armat Conform P100-3

3/26/22, 4:49 PM Comentarii privind evaluarea seismică a clădirilor cu structura de beton armat conform P100-3 - Encipedia
Bogo Ieşi din cont
DESPRE CONTRIBUTORI COMERCIAL FORUM
COMENTARII PRIVIND EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR CU

STRUCTURA DE BETON ARMAT CONFORM P100-3
ENCIPEDIA > EVALUARE > CODURI DE EVALUARE > COMENTARII PRIVIND EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR CU STRUCTURA DE BETON ARMAT CONFORM
P100-3
SCRIS DE VIOREL POPA PUBLICAT LA 13.10.2021
Preambul
1. Generalități
Ediția din anul 2019 a codului a fost elaborată ca revizuire a ediției din 2. Evaluare seismică
anul 2008, care a fost realizată de către Universitatea Tehnică de Construcții 3.Cerințe de performanță
București, coordonator Tudor Postelnicu și elaboratori Radu Petrovici, Dan 4. Informații pentru evaluarea
Lungu, Radu Văcăreanu, Șerban Dima, Paul Ioan, Dan Zamfirescu și Viorel seismică
Popa.
5. Evaluare calitativă
6.Evaluare cantitativă
Colectivul de elaboratori ai ediției revizuite este: Viorel Popa, Radu
Văcăreanu, Radu Pascu, Șerban Dima, Ioan Paul, Daniel Stoica, Horațiu Popa, 7. Evaluare a fundațiilor și terenului
Eugen Lozincă, Helmuth Kober, Mihai Pavel, Ionuț Damian, Florin Pavel, de fundare
Dietlinde Kober, Daniel Bîtcă, Mircea Bârnaure, Andrei Papurcu, Tiberiu Pascu, 8.Concluziile evaluării
și Vasile Oprișoreanu.
Lucrarea de revizuire a fost atribuită Universității Tehnice de Construcții București de către Ministerul Dezvoltării
Regionale și Adminstrației Publice. Procedura de atribuire a fost deschisă, în acord cu legislația națională privind
achizițiile publice.
Codul P100-3 este un cod subsecvent codului P100-1. Astfel, codul P100-3 conține numai prevederi strict
specifice procesului de evaluare seismică a clădirilor. Principiile generale, metodele de calcul, notațiile și definițiile sunt
similare cu cele prevăzute de P100-1.
Comentariile privitoare la prevederile codului au fost elaborate cu ocazia cursurilor de pregătire pentru ingineri
pe care Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB) le-a desfășurat în parteneriat cu Asociația Inginerilor
Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS). La aceste cursuri, organizate la București și Cluj-Napoca, au participat
peste 140 de ingineri. Lectori în cadrul cursului au fost conf. dr. ing.Viorel Popa (UTCB) și dr. ing. Mihai Pavel (AICPS).
Cursurile au fost organizate în cadrul Universității Tehnice de Construcții București și Universității Tehnice Cluj-Napoca.
Comentariile din acest document reprezintă numai o interpretare personală, cu caracter informativ, a
prevederilor codului de evaluare seismică. Acest document nu a fost supus unui proces de avizare publică și nu este
asumat de către autoritatea publică competentă ca parte a reglementării tehnice. Aceste comentarii pot fi revizuite și
completate pe măsură ce dialogul referitor la prevederile codului se dezvoltă.
https://www.encipedia.org/articole/evaluare/coduri-de-evaluare/comentarii-privind-evaluarea-seismica-a-cladirilor-cu-structura-de-beton-armat-confor… 1/82
În acord cu prevederile legii 10/1995, cu modificările și completările ulterioare, la evaluarea seismică a

clădirilor, părțile implicate în asigurarea calității în construcții au obligația să respecte prevederile codului P100-3.
Comentariile asupra prevederilor codului care au fost supuse procesului de aprobare specific reglementărilor tehnice
sunt publicate ca anexă informativă a codului în Monitorul Oficial al României.

Prevedere cod 〉〈 Comentariu
1. Generalități

1.1. Obiect și domeniu de aplicare
(1) Obiectul Codului de proiectare seismică - În acest capitol sunt prevăzute principiile generale de
Partea a III-a - Prevederi pentru evaluarea aplicare a codului P100-3, definițiile și reglementările
seismică a clădirilor existente, indicativ P 100- tehnice de referință. Prevederi detaliate specifice sunt
3/2019 (denumit în continuare P 100-3), este date în capitolele următoare.
stabilirea unor criterii și proceduri pentru
evaluarea seismică a clădirilor existente și, după
caz, fundamentarea lucrărilor de intervenție
pentru reducerea vulnerabilității seismice a
acestora.
(2) Evaluarea seismică a clădirilor existente se

face cu scopul determinării susceptibilității
avarierii acestora la acțiuni seismice severe.
(3) Expertizarea tehnică a clădirilor la acțiuni Evaluarea sesimică a clădirilor se poate face de către orice
seismice implică evaluarea seismică a acestora inginer cu specializare compatibilă, care are competențele
conform prevederilor P 100-3 de către un expert necesare în domeniul clădirilor. Domeniul de studii
tehnic atestat. universitare de licență este „Inginerie Civilă”. Programele
de studii din România sunt Construcții civile, industriale și
agricole, Inginerie urbană și dezvoltare regională,
Inginerie civilă (la programele în limbi străine).
Expertizarea tehnică a clădirilor la acțiuni seismice se face

numai de către experți tehnici atestați, conform
prevederilor legii 10/1995, cu modificările și completările
ulteriorare, domeniile A1 și A2. Atestarea profesională a
experților tehnici se face de către Ministerul Lucrărilor
Publice, Dezvoltării și Administrației.
(4) Prevederile P 100-3 se utilizează împreună P100-3 este cod subsecvent codului P100-1. Principiile
cu prevederile P 100-1/2013 (denumit în privind proiectarea seismică a clădirilor noi se vor utiliza
continuare P 100-1). ca principii de referință la evaluarea seismică a clădirilor
existente. Practic, codul P100-3 se utilizează numai

împreună cu P100-1.
(5) Prevederile codului P 100-3 sunt armonizate P100-3 este armonizat cu legislația primară națională,
cu prevederile standardului național SR EN 1998- aceste noțiuni nefiind definite în standardul european
3. echivalent, EN 1998-3. Aplicarea integrală a prevederilor
EN 1998-3 nu este posibilă și deoarece acesta nu este
complet armonizat cu EN 1998-1.
(6) P 100-3 se aplică la evaluarea seismică a Prin clădiri se înțeleg construcțiile care adăpostesc
clădirilor și construcțiilor cu structuri similare oameni, animale sau materiale. Definiția completă a
acestora amplasate pe teritoriul României, termenului „clădiri”, în accepțiunea acestui cod, este
indiferent de perioada în care au fost realizate. În făcută la capitolul 1.3.
P 100-3 toate aceste categorii de construcții sunt
denumite clădiri.
(7) Evaluarea seismică a construcțiilor cu Pentru evaluarea seismică a construcțiilor cu funcțiuni

funcțiuni speciale (de exemplu, centrale nucleare, speciale (de exemplu, platforme maritime, poduri, baraje,
platforme maritime, poduri, baraje, diguri, coșuri diguri, coșuri de fum, rezervoare, silozuri, turnuri de răcire
de fum, rezervoare, silozuri, turnuri de răcire și și altele asemenea) pot fi utilizate parțial, cu caracter
altele asemenea) nu face obiectul codului P 100- informativ, unele prevederi ale codului P100-3 în condițiile
3. în care acestea nu contravin prevederilor reglementărilor
tehnice specifice.
(8) Prevederile P 100-3 pot fi aplicate și în cazul Principiile de calcul și evaluare date în P100-3 sunt
clădirilor monument istoric în cazul în care general valabile, putând fi aplicate și pentru clădirile cu
acestea nu contravin conceptelor, abordărilor și valoare culturală. Totuși, pentru aceste clădiri, autoritatea
procedurilor cuprinse în documentele normative publică poate să considere cerințe fundamentale ale
specifice. evaluării diferite de celor specifice clădirilor existente
obișnuite. Lucrările de intervenție pentru clădiri de
patrimoniu trebuie să fie mai puțin invazive și, în măsura
posibilului, reversibile. În aceste condiții, asigurarea unor
cerințe fundamentale cu exigență ridicată poate
determina alterarea valorii culturale a clădirii. De
asemenea, tehnologiile de intervenție pentru clădirile cu
valoare culturală sunt specifice acestora. În seria de
coduri P100, P100-8 se adresează evaluării și punerii în
siguranță față de acțiunea seismică a clădirilor de
patrimoniu. Acest cod este în curs de elaborare. P100-8 ar
trebui să respecte principiile generale date în legislația
națională și în codul de bază P100-1 și să adauge
prevederi care să stabilească cerințele fundamentale,
măsurile și tehnologiile specifice de punere în siguranță.
(9) Evaluarea riscului seismic pentru populații Codul P100-3 nu servește direct la evaluarea riscului
de clădiri, în diferite scopuri (de exemplu, pentru seismic întrucât expunerea nu este cuantificată în
determinarea riscului în asigurarea clădirilor sau procedurile de evaluare. Prin P100-3 se evaluarea
pentru stabilirea priorităților de intervenție în susceptibilitatea de evaluare seismică fără a se lua în

vederea reducerii riscului seismic), nu constituie considerare expunerea la risc. Pentru evaluarea riscului
obiectul prezentului cod. seismic pentru populații sau grupuri de clădiri se vor
utiliza proceduri specifice de evaluare rapidă care să
asigure caracterul unitar al evaluării seismice pentru toate
clădirile.
(10) Codul cuprinde prevederi pentru evaluarea P100-3 cuprinde exclusiv prevederi pentru evaluarea
seismică a clădirilor existente care se utilizează clădirilor la acțiuni seismice. La evaluarea seismică se ține
împreună cu prevederile codurilor destinate seama și de acțiunile de alte tipuri care pot fi simultane cu
proiectării clădirilor la alte tipuri de acțiuni. acțiunea seismică. Dintre aceastea cea mai întâlnită este
acțiunea gravitațională. Pentru evaluarea la alte tipuri de
acțiuni se utilizează reglementările tehnice specifice.
(11) Prevederi specifice pentru evaluarea Partea principală a codului cuprine prevederile generale
seismică a clădirilor existente cu structura pentru evaluarea seismică a clădirilor. Anexele normative
realizată din beton, oțel sau zidărie și a ale P100-3 (A, B, C, D și E) se referă la clădirile cu
componentelor nestructurale ale clădirilor sunt structura realizată din beton, oțel sau zidărie. Pentru
date în anexele B, C, D și E. evaluarea seismică a clădirilor cu structura din alte
materiale se pot utiliza prevederile normative din
capitolele 1-8 împreună cu reglementările tehnice
specifice pentru proiectare.
(12) Se recomandă evaluarea seismică cu Aceste clădiri au, de regulă, susceptibilitatea cea mai
prioritate a tuturor clădirilor realizate înainte de ridicată de avariere la acțiuni seismice severe și trebuie
intrarea în vigoare a normativului P100/78 prioritizate în cadrul programelor de punere în siguranță a
precum și a celor cu mai mult de 5 niveluri fondului construit.
supraterane realizate pe baza normativului
P100/78 sau P100/81.
(13) Expertizarea tehnică a clădirilor în situații în Expertizarea tehnică a clădirilor nu necesită întotdeauna
care evaluarea seismică nu este necesară nu face evaluarea seismică. În cazul în care evaluarea seismică nu
obiectul acestui cod. Cazuri particulare de este necesară, nu se aplică prevederile P100-3. Dacă
expertizare tehnică a clădirilor pentru cerința asupra unei clădiri existente se execută lucrări de
fundamentală „rezistență mecanică și stabilitate” construcție, evaluarea seismică trebuie făcută în cazul în
pentru care evaluarea seismică a clădirii nu este care, prin lucrările executate, se schimbă semnificativ
necesară sunt date în reglementări tehnice rigiditatea, rezistența sau capacitatea de deformare sub
specifice. acțiuni seismice sau când se modifică semnificativ masa
clădirii. Orientativ, schimbarea masei unei clădirii cu 1-2%
nu necesită evaluare seismică de ansamblu. Această
observație nu este valabilă în cazul construcțiilor vechi,
elaborate înainte de 1963, care sunt deosebit de
vulnerabile la acțiunea seismică.
La data elaborării acestei ediții a P100-3, este în vigoare

reglementarea tehnică „Îndrumător privind cazuri
particulare de expertizare tehnică a clădirilor pentru
cerința fundamentală „rezistența mecanică și stabilitate” –

indicativ C254/2017” în care se descriu unele cazuri
particulare și se formulează recomandări privind domeniul
de aplicare și conținutul cadru al rapoartelor de expertiză
în aceste situații.
(14) Prin prevederile codului se urmărește Cerințele fundamentale ale evaluării sunt prezentate la
evaluarea seismică și stabilirea strategiei de nivel de detaliu în capitolul 3 unde se prezintă și cerințele
intervenție pentru reducerea vulnerabilității fundamentale pentru proiectarea lucrărilor de intervenție
seismice a clădirilor existente astfel încât, la asupra clădirilor susceptibile de avariere seismică.
incidența mișcărilor seismice severe, să se
asigure cu un grad acceptabil de încredere: Aceste cerințe sunt în acord cu prevederile legii 10/1995,
cu modificările și completările ulterioare.
(a) protecția vieții și integrității fizice a
persoanelor;
(b) menținerea, fără întrerupere, a

desfășurării de activități și servicii
esențiale pentru viața socială și
economică;
(c) limitarea pagubelor materiale. ()
(15) Eficiența măsurilor de protecție seismică

prezintă un anumit grad de incertitudine din
cauza caracterului imprevizibil, aleator, al
cutremurelor. Astfel, calitatea expertizelor tehnice
și a documentațiilor tehnice pentru lucrările de
intervenție trebuie evaluată prin măsura în care
se respectă prevederile documentelor normative
în vigoare la data elaborării acestora și nu prin
prisma apariției, în cazul unei clădiri, a unor
efecte defavorabile, la incidența unei mișcări
seismice severe.
(16) Gradul de încredere în evaluarea seismică a Evaluarea seismică a clădirilor existente este o operațiune
clădirilor existente este, în cele mai multe situații, semnificativ mai complexă decât proiectarea clădirilor noi.
mai redus decât cel asociat proiectării Prin evaluare se urmărește estimarea comportării clădirii
construcțiilor noi, deoarece clădirile existente: la mișcări seismice puternice cu grad de încredere cât mai
ridicat. De aceea în cadrul procesului evaluare se recurge
(a) sunt realizate conform nivelului de numai la măsuri limitate de asigurare, pentru acoperirea
cunoaștere de la momentul construirii incertitudinilor, rezultatele evaluării având un caracter
acestora; acoperitor limitat. În cadrul proiectării, incertitudinile pot fi
acoperite prin măsuri asiguratorii de anvergură mai mare,
(b) pot ascunde erori de proiectare și proiectarea având în esență un rezultat acoperitor mai
execuție și nu sunt realizate în sistemele pregnant.
actuale de management și control al

calității lucrărilor de construcție;
(c) au suferit degradări specifice exploatării;
(d) pot să fi suferit acțiunea unor cutremure

precedente și a unor acțiuni neseismice cu
efecte necunoscute. ()
(17) Pentru evaluarea seismică sunt necesare În general, întrucât scopul evaluării este determinarea
valori diferite ale factorilor de siguranță pentru comportării așteptate cu grad de încredere cât mai ridicat,
materiale și structuri, stabilite în funcție de pentru verificări prin calcul ar trebui utilizate valorile medii
informațiile disponibile și de gradul de ale proprietăților mecanice ale materialelor. Totuși, în
incertitudine al acestora. cazul în care există incertitudini mari referitoare la
calitatea materialelor, pentru evaluare trebuie considerați
factori de încredere adecvați care afectează în sens
acoperitor valorile proprietăților mecanice ale
materialelor.
(18) Condițiile stabilite prin prezentul cod au Expertul tehnic și proiectantul soluțiilor de intervenție pot
caracter minimal și nu sunt limitative. propune lucrări de intervenție care depășesc cerințele
minimale date în acest cod pentru reducerea
susceptibilității de avariere a clădirii la acțiunea seismică.
Depășirea acestor condiții minimale nu poate fi imputată
expertului sau proiectantului dacă ea servește creșterii
siguranței clădirii. De asemenea, la evaluarea seismică a
clădirii pot fi folosite adițional și metode de calcul mai
complexe decât cele prevăzute de cod, în funcție de
specificul clădirii și informațiile disponibile. Considerarea
unor cerințe superioare celor minimale poate avea în
vedere reducerea costurilor totale de utilizare a clădirii pe
durata de exploatare, incluzând cele necesare întreținerii
și reparațiilor, fiind justificată din punct de vedere tehnic și
economic.
(19) Prevederile codului reflectă nivelul de Caracterul minimal al cerințelor codului trebuie înțeles și
cunoaștere la data elaborării acestuia în ceea ce prin creșterea firească a nivelului de cunoaștere din
privește acțiunea seismică, principiile și regulile domeniu, după elaborarea acestuia.
de calcul și alcătuire ale construcțiilor, precum și
performanțele și cerințele privind construcțiile și
produsele pentru construcții utilizate.
(20) Codul este supus actualizării periodice, pe Revizuirea codului este un proces firesc de includere în
măsura evoluției progresului tehnic în domeniul practica de evaluare a dezvoltărilor din domeniul ingineriei
evaluării și proiectării lucrărilor de intervenție la seismice pe măsură ce acestea devin disponibile și
clădiri la acțiunea seismică. Pe măsură ce prin familiare comunității inginerești. Codul ține seama nu
cercetări teoretice și experimentale se vor obține numai de nivelul de cunoaștere general din domeniul
informații suplimentare privind performanțele, inginerie seismice dar și de caracterul practic al procesului
ipotezele, modelele, metodele și valorile de calcul de evaluare, de resursele disponibile și de cunoștințele
utilizate, acestea vor constitui baza fundamentării care sunt direct disponibile inginerului evaluator.
unor amendamente tehnice la prezentul cod cu
respectarea, în condițiile legii, a procedurii de
actualizare sau revizuire a reglementărilor
tehnice.
(21) Ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al Această prevedere arată că practica curentă de ierarhizare
susceptibilității de avariere la acțiuni seismice a clădirilor existente prin compararea concluziilor
severe prin compararea directă a rezultatelor expertizelor tehnice realizate de-a lungul timpului pe baza
sintetice ale evaluărilor seismice realizate pentru a diferite reglementări tehnice și de diferiți experți tehnici
clădiri în diferite perioade nu este concludentă nu este corectă și nu duce la rezultate concludente.
din cauza schimbării periodice a documentelor
normative pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente și a stării evolutive de degradare a
clădirilor.
(22) Ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al Evaluarea seismică pe baza codurilor de evaluare aflate în
susceptibilității de avariere la acțiuni seismice vigoare în diferite perioade nu poate fi utilizată pentru
severe se face utilizând proceduri specifice, care ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al
nu fac obiectul P 100-3. susceptibilității de avariere la acțiuni seismice severe.
Pentru ierarhizare sunt necesare metodologii unitare de
evaluare, simplificate, care pot fi aplicate rapid pentru un
număr mare de clădiri, utilizând aceleași proceduri de
evaluare și având în vedere cerințe fundamentale identice.
Aceste metodologii trebuie să reducă pe cât posibil
caracterul subiectiv al evaluării cauzat de inginerul
evaluator. P100-3 nu prevede astfel de metodologii.
În fapt, evaluarea riscului seismic la nivel național include

trei componente distincte:
- evaluarea riscului seismic la nivel național,

materializată prin hărți de risc seismic, ca
instrument pentru deciziile strategice ale
autorităților publice din domeniul controlului riscului
seismic;
- evaluarea susceptibilității de avariere seismică a

clădirilor la nivel de unitate administrativ teritorială
prin proceduri de inspecție rapidă, implementată de
către autoritățile publice locale;
- expertizarea tehnică la acțiuni seismice a clădirilor

individuale identificate ca având susceptibilitate
ridicată de avariere, în acord cu prevederile P100-
3, pentru stabilirea clasei de risc seismic și

fundamentarea lucrărilor de intervenție.
(23) Concluziile și recomandările unei expertize Concluziile expertizelor tehnice sunt valabile atâta timp cât
tehnice devin caduce în cazul schimbării documentele tehnice normative relevante nu s-au
documentelor normative față de cele aflate în schimbat, îndeosebi sub aspectul cerințelor fundamentale
vigoare la data elaborării expertizei, în cazul ale evaluării seismice, dacă clădirea nu a suferit degradări
schimbării semnificative a stării de degradare a semnificative, schimbări de funcțiune sau intervenții
clădirii față de situația de la momentul structurale și nestructurale de la data elaborării expertizei.
expertizării sau atunci când s-au produs Totuși, anumite părți ale raportului de evaluare își
modificări ale clădirii privitoare la: funcțiune, păstrează semnificația și sunt utilizabile pentru evaluări
sistem structural sau componente nestructurale. ulterioare. De exemplu, un releveu al degradărilor corect
Evoluția stării de degradare a clădirii, față de întocmit servește la evaluări seismice ulterioare, în special
situația de la momentul expertizării, se în situația în care degradările sunt ulterior reparate sau
consemnează de către un expert tehnic. ascunse.
(24) Prevederile codului se adresează Această prevedere este în acord cu prevederile legii
specialiștilor cu activitate în construcții (experți 10/1995, cu modificările și completările ulterioare, privind
tehnici, verificatori de proiecte, ingineri calitatea în construcții.
proiectanți), beneficiarilor, investitorilor sau
proprietarilor construcțiilor, autorităților locale,
precum și autorităților de control în construcții.
(25) Evaluarea seismică se face de către un Evaluarea seismică poate fi efectuată de către orice
inginer evaluator cu competențele și experiența inginer dacă acesta posedă competențele și experiența
necesare pentru tipul de clădire evaluată. necesară. Expertizarea tehnică se face numai de către
Procurarea datelor și încercările sunt efectuate experți tehnici atestați.
de personal calificat și cu experiență. (0)

1.2. Structura codului
(1) Structura codului P 100-3 este următoarea:
1. Generalități
2. Evaluarea seismică
3. Cerințe de performanță
4. Informații pentru evaluarea seismică
5. Evaluarea calitativă
6. Evaluarea cantitativă
7. Evaluarea fundațiilor și terenului de

fundare
8. Concluziile evaluării
Anexa A: Hazardul seismic
Anexa B. Structuri din beton
Anexa C: Structuri din oțel
Anexa D: Structuri din zidărie
Anexa E: Componente nestructurale
Anexa F: Îndrumător de reabilitare

seismică a clădirilor existente
Anexa G: Comentarii
Anexa H: Exemple de calcul a lucrărilor

de intervenţie structurală la clădiri existente,
vulnerabile seismic
Anexa I: Îndrumător pentru întocmirea

raportului de expertiza tehnică seismică la clădiri
Anexa J: Exemple de rapoarte de

evaluare seismică
(2) Capitolele 1-8 și anexele A-E au caracter

normativ. anexele F-J au caracter informativ. (0)

1.3. Definiții generale
(1) În P 100-3 sunt valabile definițiile date în P

100-1 cu următoarele completări: (0)
Avarie seismică: defecțiune structurală sau

nestructurală (semnificativă) a unei construcții,
cauzată de acțiunea cutremurului.
Beneficiar: persoană (fizică sau juridică) sau

autoritate publică care comandă expertiza
tehnică și căreia, în temeiul unui contract, i se
prestează serviciile de expertizare tehnică și i se
predă raportul de expertiză tehnică.
Clasă de risc: indicator sintetic al susceptibilității

de avariere seismică a unei clădiri existente la
acțiunea cutremurului de proiectare,

corespunzător stării limită ultime.
Clădire: construcție supraterană și, după caz,

subterană, alcătuită din unul sau mai multe
tronsoane, având încăperi care servesc la
adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor
etc.
Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei

componente structurale a unei clădiri cu scopul
îmbunătățirii comportării structurii la diferite
tipuri de acțiuni.
Degradare a construcției: pierderea

caracteristicilor inițiale ale unei construcții sau
părți de construcție din cauza unor acțiuni
exterioare sau prin folosință îndelungată.
Evaluare seismică: ansamblul investigațiilor care

se desfășoară pentru evaluarea comportării
seismice a unei clădiri la acțiunea mișcărilor
seismice severe.
Evaluare calitativă: evaluare pe baza unor

proprietăți care sunt observate și care nu pot fi în
general măsurate, bazată pe judecată
inginerească.
Evaluare cantitativă: evaluare prin metode de

calcul inginerești care conduce la rezultate
numerice cu unități de măsură.
Examinare vizuală: procedeu de verificare

vizuală, prin măsurători efectuate prin sondaj a
unor elemente adecvat selectate, a
corespondenței dintre geometria structurii
existente și planurile de ansamblu.
Expertiză tehnică: cercetare cu caracter tehnic

făcută de un expert tehnic atestat asupra unei
situații sau probleme cu caracter tehnic pentru
lămurirea acesteia și, după caz, pentru
identificarea soluției de remediere.
Expertiză tehnică la acțiuni seismice: expertiză

tehnică referitoare la evaluarea seismică a unei
https://www.encipedia.org/articole/evaluare/coduri-de-evaluare/comentarii-privind-evaluarea-seismica-a-cladirilor-cu-structura-de-beton-armat-confo… 10/82
clădiri, la necesitatea lucrărilor de intervenție și,

după caz, la tipul și anvergura acestora.
Expunere: populația, bunurile materiale, valorile

culturale și activitățile economice expuse la risc,
aflate în clădire și în imediata vecinătate a
acesteia.
Inspecție în teren: activitățile desfășurate în

teren pentru verificarea și completarea
informațiilor privind detaliile clădirii din
documentația tehnică de proiectare originală sau
din proiectarea simulată.
Lucrări de intervenție: lucrări de construcție Expresia „lucrări de intervenție” se utilizează în locul

realizate în vederea reducerii vulnerabilității termenului „consolidare” întrucât nu întotdeauna
construcțiilor existente. intervenția asupra unei clădiri existente presupune
consolidarea acesteia. Alte tipuri de strategii de
intervenție sunt, de exemplu, reducerea masei clădrii sau
izolarea bazei.
Planurile de ansamblu: piesele desenate, parte a

documentației tehnice de proiectare, care descriu
geometria structurii și permit identificarea
componentelor structurale și a dimensiunilor
acestora.
Notă: De exemplu, asemenea planuri sunt

reprezentate de planurile de cofraj la construcțiile
de beton armat sau planurile de montaj la
construcțiile de oțel.
Planuri de detaliu: piese desenate, parte a

documentației tehnice de proiectare, care descriu
detaliile de execuție.
Notă: De exemplu: planuri de armare ale

elementelor de beton armat, planuri de execuție
ale elementelor metalice, ale nodurilor etc.
Proiectare simulată: procedeu de reconstituire a

unor informații privind detalierea elementelor
structurale și componentelor nestructurale pe
baza documentelor normative și practicii de
proiectare sau de execuție din perioada realizării
clădirii.
Raport de expertiză tehnică la acțiuni seismice:

raport întocmit de către expertul tehnic atestat în
urma expertizării tehnice a unei clădiri la acțiuni
seismice.
Reabilitare: refacerea sau înnoirea

componentelor unei clădiri pentru a se asigura
un nivel al funcțiunii similar sau superior celui
anterior reabilitării.
Reabilitare seismică: refacerea sau înnoirea

componentelor unei clădiri pentru reducerea
vulnerabilității acesteia la acțiuni seismice, în
acord cu cerințele fundamentale din acest cod.
Relevare clădire: activități de identificare a

componentelor structurale și a principalelor
componente nestructurale, de măsurare a
gabaritelor clădirii, elementelor structurale și
componentelor nestructurale, și de reprezentare
grafică a planurilor de ansamblu.
Notă: Se pot obține, după caz, informații privind

cantitatea și poziția armăturilor longitudinale și
transversale în elementele de beton, alcătuirea
elementelor metalice etc.
Remodelare: refacerea sau înnoirea oricărei

componente a unei clădiri în scopul schimbării
funcțiunii sau a gradului de ocupare.
Reparație: refacerea sau înnoirea oricărei

componente degradate a unei clădiri cu scopul
de a obține caracteristici similare celor anterioare
degradării.
Reparație capitală: refacerea sau înnoirea tuturor

componentelor esențiale degradate ale unei
clădiri pentru a se asigura un nivel al funcțiunii
similar celui anterior degradării.
Susceptibilitate de avariere seismică: capacitatea

unei construcții de a suferi anumite avarii
seismice.
Vulnerabilitate seismică: susceptibilitate la

avariere a unei clădiri în urma unei acțiuni
seismice.

1.4. Unități de măsură
(1) Se utilizează unitățile de măsură conform P 100-3 este un cod subsecvent codului P 100-1 și preia
prevederilor P 100-1. (0) notațiile și unitățile de măsură utilizate în P 100-1

1.5. Simboluri
(1) Se utilizează simbolurile așa cum sunt

definite în P 100-1. (0)

1.6. Documente de referință
(1) Documentele normative de referință sunt

cele prevăzute în P 100-1 împreună cu cele din
tabelul 1.1.
Tabelul 1.1 Standarde de referință specifice părții a III-a a codului P 100.
1 SR EN 1997-2:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea și

încercarea terenului
2 SR EN 1998-3:2005 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistența la cutremur.

Partea 3: Evaluarea și consolidarea construcțiilor
3 SR EN 1998-3:2005/NA:2010 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistența la

cutremur. Partea 3: Evaluarea și consolidarea construcțiilor. Anexa națională
(2) Întrucât documentele normative sunt Lista poate fi consultată la

supuse actualizării periodice, lista documentelor adresa: https://www.mlpda.ro/pages/reglementari tehnice
de referință va fi consultată împreună cu lista
documentelor normative aflate în vigoare
publicată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administrației Publice.
(0)
2. Evaluare seismică
2.1. Generalități
(1) Evaluarea seismică a clădirilor constă dintr-un Prin susceptibilitatea avarierii seismice se înțelege
ansamblu de operații pe baza cărora se stabilește predispunerea deosebită a unei clădiri existente la
susceptibilitatea avarierii seismice. Susceptibilitate de avariere în urma unei acțiuni seismice severe din
avariere se stabilește în funcție de gradul în care sunt cauza unor caracteristici constructive favorizante.
satisfăcute cerințele evaluării stabilite conform P 100-3. Acțiunea seismică se stabilește în acord cu cerințele
fundamentale ale evaluării seismice.
(2) Activitatea desfășurată pentru evaluarea clădirii, În accepțiunea P 100-3, raportul de evaluare seismică
rezultatele examinării și studiilor efectuate în vederea constituie o parte componentă a raportului de
evaluării, concluziile referitoare la siguranța seismică a expertiză tehnică. În raportul se expertiză tehnică se
clădirii, necesitatea lucrărilor de intervenție și, după includ și alte informații decât cele curpinse în raportul
caz, natura și proporțiile acestor lucrări, se prezintă în de evaluare seismică propriu-zis.
raportul de evaluare seismică a construcției, parte a
expertizei tehnice. Conținutul detaliat al raportului de
expertiză tehnică este prezentat la 8.2.
(3) Scopul expertizelor tehnice la acțiuni seismice se Beneficiarul expertizei comunică expertului tehnic
stabilește în acord cu prevederile P 100-3 și cu motivele efectuării expertizei. Expertul tehnic
solicitările beneficiarului. stabilește scopul expertizei conform solicitărilor
beneficiarului, în raport cu prevederile legale și
normative în vigoare. Beneficiarul trebuie informat de
către asupra expert asupra posibilității considerării
unor cerințe fundamentale ale evaluării seismice
superioare celor minimale date în cod având ca
beneficiu reducerea costurilor de utilizarea a clădirii
pe durata de viață, incluzând costurile de întreținere
și reparații.
(4) Expertizele tehnice la acțiuni seismice se În general la elaborarea expertizelor tehnice se are în
întocmesc pentru stabilirea susceptibilității avarierii la vedere nu numai evaluarea seismică de ansamblu ci
acțiuni seismice severe, a necesității lucrărilor de și indicarea de principiu a lucrărilor de intervenție
intervenție și pentru stabilirea tipului și anvergurii necesare pentru îndeplinirea cerințelor fundamentale.
acestora. În cele mai multe cazuri, expertizarea tehnică la
acțiuni seismice trebuie urmată, în mod firesc, de
realizarea lucrărilor de intervenție pentru punerea în
siguranță.
(5) Expertizele tehnice pot să nu conțină recomandări În unele situații expertizele tehnice la acțiuni seismice
privind tipul și anvergura lucrărilor de intervenție, în se pot realiza cu scopul final de a se stabili
următoarele situații: susceptibilitatea la acțiuni seismice și încadrarea în
clase risc seismic, fără a indica soluții de intervenție
(a) expertize tehnice comandate de către pentru clădirile susceptibile de avariere conform

autoritățile judiciare sau alte autorități publice, cerințelor fundamentale ale evaluării. Astfel de
de către proprietari sau investitori necesare în situații, indicarte la aliniatele (a)..(c), sunt din ce în
cadrul unor spețe; ce mai întânite în practica curentă de expertizare.
(b) expertize tehnice comandate de potențiali

investitori pentru stabilirea oportunității
investițiilor;
(c) expertize tehnice comandate de către companii

de asigurare pentru stabilirea primelor de
asigurare;
(d) expertize tehnice comandate de către

proprietari pentru a stabili măsura în care este
posibilă organizarea și desfășurarea de activități
permanente sau temporare în spațiile publice
ale unor clădiri. ()
(6) Evaluarea seismică se realizează pentru ansamblul În general, la clădiri existente expertul trebuie să
clădirii, alcătuit din structură și elemente nestructurale, stabilească natura structurală sau nestructurală a
sub acțiunea componentelor verticale și orizontale ale unor elemente de construcție. Elementele structurale
acțiunii seismice. alcătuiesc structura clădirii care este evaluată
seismic. Acestă structură se verifică pentru a se
stabili capacitatea componentelor sale de a suporta
eforturile și deformațiile generate de forțele seismice
inerțiale care acționează clădirea în ansamblu și de
alte acțiuni simultane. Restul elementelor pot fi
considerate elemente nestructurale. Acestea trebuie
evaluate seismic explicit în măsura în care, prin
avarierea sau pierderea stabilității lor, se pune în
pericol siguranța utilizatorilor sau împiedică
funcționarea construcției, în raport cu cerințele
fundamentale ale evaluării seismice.
În cazul clădirilor existente, pentru creșterea gradului

de încredere a evaluării seismice, elementele de
construcție care influențează semnificativ rigiditatea,
rezistența sau ductilitatea trebuie să fie considerate
structurale.
De exemplu, în cazul clădirilor cu structura în cadre

de beton și pereți de compartimentare din zidărie
realizate înainte de 1991, pereții de zidărie contribuie
semnificativ la răspunsul seismic al clădirii în
ansamblu nu numai prin masa lor inerțială ci și prin
rigiditatea și rezistența la acțiuni în planul lor.
Neglijarea acestor pereți în calculul structural de
ansamblu dă un grad acoperitor suplimentar
procesului de evaluare și poate ascunde moduri de
cedare defavorabile cauzate de interacțiunea
necontrolată dintre cadrelele de beton și zidărie.
(7) Evaluarea seismică se finalizează prin încadrarea Încadrarea clădirii într-o clasă de risc seismic și
clădirii într-o clasă de risc seismic și stabilirea stabilirea necesității lucrărilor de intervenție sunt
necesității lucrărilor de intervenție și, după caz, obligatorii în cazul unei evaluări seismice conform
descrierea tipului și anvergurii acestora. P100-3. Descrierea tipului și anvergurii lucrărilor de
intervenție se face atunci când este necesară
conform scopului expertizei.
(8) În cazul în care expertiza tehnică conține Expertul tehnic și beneficiarul au dreptul de stabili
recomandări privind tipul și anvergura lucrărilor de nivelul de asigurare al clădirii după realizarea
intervenție, nivelul minim de asigurare care trebuie lucrărilor de intervenție dar sunt obligați să respecte
îndeplinit în urma acestor lucrări se stabilește conform nivelul minim de asigurare conform prevederilor
prevederilor 3.3. capitolului 3.3.
(9) În cazul realizării lucrărilor de intervenție În acord cu scopul expertizei, expertul tehnic
recomandate, expertiza tehnică se poate completa, stabilește tipul și anvergura releveelor și
detalia sau definitiva la încheierea lucrărilor de măsurătorilor in situ și de laborator necesare pentru a
decopertare a elementelor structurale, situație care menține un echilibru volumul informațiilor colectate
poate influența volumul, costurile și durata lucrărilor de despre clădire și acuratețea expertizei tehnice. De
reabilitare seismică. multe ori, din rațiuni funcționale, nu sunt posibile
relevări și măsurători complete ale clădirii. De aceea,
în cazul realizării lucrărilor de intervenție
recomandate prin expertiză, expertiza tehnică se
poate completa, detalia și definitiva la încheierea
lucrărilor de decopertare a elementelor structurale.
Această situație poate influența volumul, costurile și
durata lucrărilor de reabilitare seismică a clădirii.
Modificarea costurilor și duratei lucrărilor de
intervenție ca urmare a unor informații colectate pe
perioada lucrărilor de intervenție, care nu erau
observabile la data elaborării expertizei, nu este
imputabilă expertului tehnic.
(10) Evaluarea seismică poate să se refere la clădiri Clădirile aflate în diferite faze de realizare pot fi
realizate parțial în raport cu prevederile documentației expertizate tehnic în acord cu prevederile P100-3.
tehnice de proiectare. În acest caz, evaluarea seismică Evaluarea seismică se face ca pentru clădiri existente
se face ca pentru clădiri existente. cu analiza documentației existente, inspecții și
încercări in-situ și evaluare cantitativă. În funcție de
scopul realizării expertizei, expertul decide asupra
oportunității încadrării în clasă de risc seismic.
(11) Evaluarea seismică a unui tronson dintr-o clădire La nivel principial, clădirile alipite pot fi evaluate
realizată din două sau mai multe tronsoane învecintate, separat numai dacă rostul de separare traversează
izolate între ele prin rosturi seismice care traversează întreaga structură, inclusiv infrastructura, și are
întreaga structură, se face: deschidere suficient de mare pentru a permite
oscilații orizontale independente.
(a) independent de restul tronsoanelor, dacă nu se

așteaptă interacțiunea între tronsoane ca
urmare a deplasărilor seismice orizontale;
(b) independent, cu evaluarea efectelor

defavorabile ale interacțiunii, dacă este
Dacă rostul traversează întrega structură dar nu are
așteptată interacțiunea între tronsoane și
deschidere suficientă, este recomandabilă evaluarea
degradarea acestora ca urmare a deplasărilor
seismică de ansamblu a tuturor tronsoanelor pentru a
orizontale, din cauza dimensiuni mici a rostului
se stabili efectele defavorabile ale interacțiunii.
seismic. ()
Aceasta este soluția recomandabilă în cazul clădirilor
alcătuite din mai multe tronsoane care au proprietar
unic. Inginerul evaluator trebuie să explice
beneficiarului această situație.
Totuși, dacă din cauza regimului proprietății,

tronsoanele separate integral prin rosturi seismice cu
deschidere mică nu pot fi evaluate seismic în
ansamblu, evaluarea se poate face separat pentru
fiecare tronson dar inginerul evaluator trebuie să ia în
considerare simplificat și acoperitor efectele
defavorabile ale interacțiunii.
Dacă interacțiunea dintre tronsoane este posibilă

expertul trebuie să ia în considerare efectele
defaborabile ale interacțiunii.
(12) Clădirile alcătuite din tronsoane separate parțial, Dacă rostul de separare nu traversează întreaga
prin rosturi care nu traversează întreaga structură, se structură, inclusiv infrastructura, evaluarea seismică
evaluează seismic în totalitate. independentă a fiecărului poate să nu surpindă în
mod corect comportarea la acțiuni seismic îndeosebi
în zonele de conectare dintre tronsoane. La nivel
principial aceste clădiri trebuie evaluate seismic în
totalitate.
(13) Prin excepție de la (12), în cazul clădirilor În unele situații, atunci când din cauza regimului
multietajate realizate din două sau mai multe proprietății nu se pot expertiza tronsoanele în
tronsoane având suprastructura separată și totalitate, se permite expertizarea independentă a
infrastructură comună, evaluarea seismică a unui tronsoanelor cu evaluarea simplificată și acoperitoare
tronson se poate face independent, conform (11), la a efectelor interacțiunii, la decizia inginerului
decizia motivată a expertului. evaluator. Această posibilitate este valabilă numai
pentru clădirile cu suprastructuri complet separate
prin rosturi. Prevederea urmărește să permită

expertizarea clădirilor multietajate de apartamente
realizate din tronsoane neseparate prin rost seismic.
(14) În cazul clădirilor care, din cauza acțiunii seismice Problema clădirilor alipite la calcan este deosebit de
orizontale, pot interacționa cu clădiri învecinate de care complexă deoarece, din cauza regimului
nu sunt separate prin rosturi seismice suficient de proprietăților, în acord cu scopul expertizei și
mari, la evaluarea seismică se vor evalua efectele solicitările benficiarului, inginerul evaluator evaluează
defavorabile ale interacțiunii asupra clădirilor în cauză. numai una dintre clădiri. Nu se pot stabili astfel în
mod fundamentat efectele defavorabile ale
interacțiunii. De aceea, la nivel minimal, inginerul
evaluator trebuie să țină seama în mod global și
simplificat de efectele defavorabile ale interacțiunii.
Efectele favorabile ale interacțiunii pot fi ignorate.
Probleme speciale se pun în cazul clădirilor alipite
care au caracteristici dinamice proprii net diferite sau
în cazul clădirilor multietajate care au planșeele
decalate.
Alipirea clădirilor cu caracteristici dinamice diferite

constituie una dintre cauzele principale ale avarierilor
seismice grave la cutremur. Este menționat aici cazul
halelor parter din beton prefabricat, cu grinzi
articulate, care interacționează cu construcții anexe
joase foarte rigide, realizate din zidărie. Din cauza
interacțiunii necontrolate se poate produce local
căderea grinzilor de pe reazeme.
Codul face distincție între clădirile independente

alipite la calcan, având adrese diferite, și clădirile
realizate din mai multe tronsoane, având aceeași
adresă poștală. Întrucât, la expertul tehnic identifică
clădirea prin adresă, în cazul evaluării unui singur
tronson dintr-o clădire cu mai multe tronsoane
expertul tehnic trebuie să indice clar tronsonul
evaluat.
(15) Evaluarea seismică poate să se refere exclusiv la Expertizarea documentației tehnice de proiectare
documentația tehnică de proiectare a unei clădiri. În urmărește să stabilească susceptibilitatea avarierii la
această situație, concluziile expertizei se vor referi acțiuni seismice a clădirii proiectate, conform acestei
strict la documentația analizată și nu la o eventuală documentații. Această expertiză poate conține, după
clădire realizată pe baza acestei documentații.
caz, recomandări privind îmbunătățirea documentației

tehnice de proiectare.

2.2. Operațiile care compun procesul de
evaluare
(1) Evaluarea seismică a unei clădiri implică Aceste categorii sunt tratate separat în capitolele
următoarele categorii de activități: următoare ale codului. Cu excepția situațiilor clar
prevăzute în cod, la evaluarea clădirilor trebuie
(a) colectarea informațiilor pentru evaluarea realizate toate aceste activități care
trebuie
seismică a clădirii; consemnate explicit în raportul de evaluare.
(b) stabilirea cerințelor fundamentale ale evaluării, Paragrafele (2) ... (12) indică ordinea în care se
a stărilor limită asociate și a cerințelor seismice; parcurg activitățile și capitolele relevante din cod
pentru fiecare activitate.
(c) stabilirea metodologiei de evaluare în corelare
cu informațiile disponibile și stările limită
selectate;
(d) evaluarea propriu-zisă a clădirii;
(e) stabilirea lucrărilor de intervenție, după caz;
(f) întocmirea raportului de evaluare seismică. ()
(2) Cerințele seismice și stările limită pentru care se Selectarea cerințelor seismice este în multe situații
face evaluarea susceptibilității de avariere a clădirii se trecută cu vederea de inginerul evaluator. Totuși,
selectează în acord cu prevederile capitolului 3. această activitate este determinantă pentru rezultatul
procesului de evaluare și pentru stabilirea naturii și
anvergurii lucrărilor de intervenție.
(3) Colectarea informațiilor pentru evaluarea seismică

a clădirii se face conform prevederilor capitolului 4.
(4) Pentru evaluarea seismică se utilizează una sau Metodologiile de nivel superior utilizează instrumente
mai multe dintre metodologiile de evaluare date în P de evaluare mai avansate și au un grad de încredere
100-3. mai ridicat. Dacă la evaluarea unei clădiri se utilizează
două sau trei metodologii de evaluare, concluziile
evaluării ar trebui să se bazeze pe rezultatele
obținute utilizând metodologia de calcul cea mai
complexă. Dacă două sau trei metodologii de
evaluare conduc la rezultate contradictorii,
rezultatele obținute prin metodologia cea mai
complexă prezintă gradul cel mai înalt de încredere.
(5) Criteriile de alegere a metodologiilor de evaluare

și descrierea acestora sunt prevăzute la 2.3.
(6) Operațiile care alcătuiesc procesul de evaluare a Ambele tipuri de evaluări trebuie considerate
clădirii se pot grupa în două categorii care constituie: relevante în stabilirea susceptibilității de avariere
seismică. În funcție de situația particulară a unei
(a) evaluarea calitativă; clădiri, în acord cu prevederile codului, inginerul
evaluator poate stabili dacă una dintre cele două
(b) evaluarea cantitativă, prin calcul. () categorii este mai relevantă.
(7) Evaluarea calitativă a clădirilor se face pe baza

criteriilor generale prevăzute în capitolul 5.
(8) Evaluarea cantitativă a clădirilor se face pe baza

modelelor și metodelor generale de calcul prevăzute în
capitolul 6.
(9) Evaluarea sistemului de fundare se face conform Sistemul de fundare este parte a sistemului structural
prevederilor capitolului 7. al clădirii. Prevederile de la capitolul 7 privesc
operațiile și competențele care sunt strict specifice
sistemului de fundare.
(10) La evaluarea calitativă și cantitativă se va ține

seama de aspectele specifice de alcătuire a structurilor
din diferite materiale precizate în anexa B pentru
structurile de beton armat, în anexa C pentru
structurile din oțel, și în anexa D pentru structurile cu
pereți din zidărie.
(11) Evaluarea componentelor nestructurale ale Evaluarea componentelor nestructurale ale clădirilor
clădirilor se face pe baza prevederilor date în anexa E. este importantă în stabilirea susceptibilității de
avariere seismică a clădirii și trebuie făcută de către
expertul tehnic care evaluează clădirea în ansamblu.
(12) Raportul de evaluare se întocmește conform

prevederilor 8.2.. (0)

2.3. Metodologii de evaluare
(1) P 100-3 prevede trei metodologii de evaluare a Alegerea metodologiei de evaluare este în sarcina
clădirilor, diferite din punct de vedere al complexității, inginerului evaluator, cu condiționările date în acest
definite prin baza conceptuală, nivelul de rafinare a capitol. Aplicarea metodologiilor de complexitate
metodelor de calcul și nivelul de detaliere a ridicată, deși de dorit din punct de vedere al preciziei
operațiunilor de verificare: evaluării, nu este întotdeauna posibilă. Principalele
(a) Metodologia de nivel 1, de complexitate cauze sunt: lipsa informațiilor necesare alcătuirii unui

scăzută; model de calcul complex, limitele tehnologice ale

echipamentelor de investigare a structurilor, accesul
(b) Metodologia de nivel 2, de complexitate medie; limitat la instrumente complexe de calcul pentru
inginerul evaluator, limita de timp impusă pentru
(c) Metodologia de nivel 3, de complexitate evaluare în cazuri practice și resursele care pot fi
ridicată. () alocate în acord cu bugetul total al activității de
evaluare.
(2) La evaluarea seismică a clădirilor se recomandă Pentru a crește gradul de încredere a evaluării
utilizarea metodologiei cu cel mai înalt nivel de seismice este recomandabilă, în general, utilizarea
complexitate care poate fi aplicată în condițiile metodologiei de nivel 3. Totuși, utilizarea
limitărilor specificate la 2.3.1, 2.3.2 și 2.3.3. metodologiilor de nivel superior este tributară
colectării unui volum ridicat de informații relevante
privind structura analizată. În lipsa informațiilor
necesare, aplicarea metodologiilor de nivel superior
nu este justificată și nici recomandată. Metodologia
de nivel 2 și metodologia de nivel 1 nu conduc la
rezultate credibile în cazul structurilor cu
neregularitate puternică, în plan sau în elevație, care
răspund neliniar la acțiunea cutremurului de
proiectare.
(3) Pentru evaluarea seismică a unei clădiri, alegerea

metodologiilor de evaluare se face în funcție de: (0)
- cunoștințele tehnice din perioada realizării

proiectului și execuției clădirii;
- complexitatea clădirii, în special din punct de

vedere structural, definită de dimensiuni
(deschideri, înălțime), regularitate etc.;
- datele disponibile pentru întocmirea evaluării

(nivelul de cunoaștere);
- funcțiunea, importanța și valoarea clădirii;
- condițiile privind hazardul seismic din

amplasament, valorile accelerației seismice pentru
proiectare, ag, și condițiile locale de teren;
- tipul sistemului structural;
- cerințele fundamentale stabilite pentru clădire;
- scopul expertizei tehnice;
- alte condiții relevante pentru clădirea evaluată.

2.3.1. Metodologia de nivel 1
(1) Metodologia de nivel 1 este o metodologie Metodologia nu necesită efectuarea unui calcul
simplificată care se poate aplica la clădirile aparținând structural de ansamblu. Se verifică numai elementele
claselor de importanță și expunere la cutremur III și IV, structurale verticale (stâlpi, pereți sau contravântuiri)
cu regularitate în plan și în elevație, având următoarele în secțiunea de deasupra cotei teoretice de
caracteristici: încastrare. Valorile eforturilor capabile se stabilesc
simplificat. Metoda este simplă și poate fi aplicată
(a) clădiri cu structura în cadre din beton armat cu chiar în condițiile unui deficit major de informații
până la 3 niveluri supraterane, cu sau fără pereți privind structura clădirii. Totuși, gradul de încredere
de umplutură din zidărie, amplasate în zone al rezultatelor este scăzut. Se recomandă ca această
seismice cu valori ale accelerației terenului metodă să fie aplicată cu precădere în cazul clădirilor
pentru proiectare ag≤0,15g; fără un sistem structural clar care nu se pretează
unor modelări avansate pentru calcul structural. De
(b) clădiri cu structura cu pereți din beton armat cu asemenea, metodologia de nivel 1 poate fi aplicată în
până la 3 niveluri supraterane, cu sau fără pereți zone cu seismicitate redusă pentru orice tip de
de umplutură din zidărie, amplasate în zone clădire.
seismice cu valori ale accelerației terenului
pentru proiectare ag≤0,20g;
(c) clădiri cu structura din pereți de zidărie, cu sau

fără planșee rigide și rezistente la acțiuni în
planul lor, în condițiile precizate în anexa D;
(d) clădiri cu orice fel de structură amplasate în

zone seismice cu valori ale accelerației terenului
pentru proiectare ag=0,10g.()
(2) Metodologia de nivel 1 poate fi utilizată și pentru Expertul tehnic poate utiliza metodologia de nivel 1
evaluarea altor clădiri decât cele prevăzute la (1), în pentru o apreciere globală, rapidă, a susceptibilității
scopul obținerii unor informații preliminare, dar de avariere la acțiuni seismice a oricărui tip de
rezultatele acestei evaluări nu pot fi utilizate pentru clădire, care nu se încadrează în mod necesar în
fundamentarea concluziilor, încadrarea clădirii într-o prevederile de la (1) cu condiția ca această apreciere
clasă de risc seismic sau stabilirea lucrărilor de simplificată să fie urmată de aplicarea unei
intervenție. metodologii de nivel superior, conform prevederilor
codului.
(3) Prin excepție de la (2), metodologia de nivel 1 În cazul structurilor care nu pot fi modelate pentru
poate fi utilizată la evaluarea seismică de ansamblu a calcul structural cu element finit în mod pertinent (cu
clădirilor concepute numai pentru încărcări grad adecvat de încredere), care sunt în mod evident
gravitaționale, fără un sistem structural clar pentru vulnerabile la acțiunea seismică (conform
preluarea forțelor orizontale seismice, la care degradărilor existente sau a degradărilor suferite de
necesitatea lucrărilor de intervenție este evidentă clădiri asemănătoare la cutremure anterioare), se

expertului tehnic care stabilește această necesitate prin poate aplica metodologia de nivel 1 pentru evaluarea
concluziile expertizei. În acest caz, la proiectarea susceptibilității la acțiunea seismică cu condiția ca la
lucrărilor de intervenție se vor utiliza metode de calcul proiectarea lucrărilor de intervenție să se utilizeze
mai complexe, în acord cu prevederile codului. metode de calcul structural conform P100-1. Calculul
structural al clădirii reabilitate va evidenția gradul de
asigurare la acțiunea seismică.
Asemenea construcții sunt, de exemplu, unele clădiri

multietajate (orientativ, cu mai mult de 6 etaje),
realizate înainte de 1963. Conformarea și alcătuirea
acestor clădiri prezintă vicii evidente, și, în
consecință, rezistența și rigiditatea lor la forțe
orizontale este insuficientă. Astfel de clădiri prezintă
susceptibilitate ridicată de avariere la acțiuni seismice
severe. Din cauza lipsei unui sistem structural clar
definit, evaluarea cantitativă prin metode complexe
de calcul nu este posibilă în cazuri curente și nici
recomandabilă. Structura nu poate fi modelată
pentru calcul decât formal, deoarece defectele
intrinseci de alcătuire și conformare sunt
incompatibile cu ipotezele modelelor teoretice.
Efortul de modelare și de calcul nu se justifică pentru
că precizia rezultatelor este redusă și
necuantificabilă, iar concluziile sunt de previzibile. În
cazuri curente, la clădirile de acest tip se poate trece
direct la proiectarea soluției de intervenție, numai pe
baza rezultatelor pe care le poate furniza
metodologia de tip 1.
(4) Metodologia de nivel 1 implică:

(0)
(a) evaluarea calitativă a clădirii pe baza criteriilor

de conformare, de alcătuire și de detaliere a
construcțiilor și a nivelului de degradare - listele
de condiții sunt date în anexele specifice
structurilor din diferite materiale;
(b) evaluarea cantitativă, utilizând metode

simplificate de calcul structural și verificări
globale ale structurii (ale efectelor acțiunii
seismice), în elementele esențiale. ()
(1) Metodologia de evaluare de nivel 2 se poate aplica Metodologia de evaluare de nivel 2 este metodologia
la clădiri cu orice tip de structură, aparținând oricărei curentă de evaluare. Se poate aplica la toate tipurile
clase de importanță-expunere la cutremur. de clădiri, are grad de complexitate mediu și necesită
un volum moderat de informații privind structura. În
această ediția a codului s-a optat pentru utilizarea
unei metodologii de evaluare cantitativă prin calcul
static liniar utilizând o valoare unică a factorului de
comportare q pentru ansamblu clădirii la calculul
forțelor seismice de proiectare. La data elaborării
ediției revizuite, calculul structural cu factor de
comportare unic era metoda de calcul utilizată în
mod curent la evaluarea seismică a clădirilor în
România. Metoda din varianta precedentă a codului,
bazată pe factori de comportare q diferențiați pe
tipuri de elemente, deși mai fundamentată
conceptual, ridică probleme în aplicarea curentă
îndeosebi în cazul structurilor complexe.
(2) Metodologia de evaluare de nivel 2 se poate aplica

la clădiri care îndeplinesc condițiile de la 2.3.1 (1)
pentru utilizarea metodologiei de nivel 1, pentru
determinarea cu precizie mai mare a susceptibilității de
avariere la acțiuni seismice.
(3) Rezultatul evaluării prin metodologia de nivel 2

prezintă un grad de încredere superior celui obținut prin
aplicarea metodologiei de nivel 1.
(a) evaluarea calitativă a clădirii pe baza criteriilor Lista de condiții de alcătuire structurală dată în
de conformare, de alcătuire și de detaliere a Anexele B, C și D, corespunzătoare structurilor din
construcțiilor și a nivelului de degradare - listele diferite materiale, este mai detaliată decât în cazul
de condiții sunt date în anexele specifice metodologiei de nivel 1.
structurilor din diferite materiale;
(b) evaluarea cantitativă bazată pe un calcul În aplicarea metodologiei de nivel 2, se efectuează

structural static liniar și factori de comportare.() calculul structural printr-o metodă de calcul static
liniar: metoda forțelor laterale statice echivalente sau
metoda de calcul modal cu spectre de răspuns.
Pentru reprezentarea acțiunii seismice în calculul
liniar se utilizează un factor de comportare
compatibil cu caracteristicile de ductilitate și
redundanță ale structurii analizate. Valori maxime ale
factorilor de comportare pentru diferite tipuri de

structuri sunt date în Anexele B, C și D.

(1) Metodologia de nivel 3 se aplică pentru evaluarea Metodologia de nivel 3 se bazează pe calculul
cu un grad de încredere mai ridicat a comportării structural utilizând metode de calcul neliniar.
seismice.
(2) Metodologia de nivel 3 nu poate fi aplicată pentru Pentru aplicarea metodologiei de nivel 3 este necesar
clădiri la care, în urma colectării datelor pentru un volum mare de informații referitoare la structură.
evaluarea structurală, nivelul de cunoaștere este KL1, De exemplu, în cazul structurilor de beton armat este
conform 4.3. Nivelul de cunoaștere recomandat pentru necesar să se cunoască detaliile de armare pentru
această metodologie este KL3. elementele structurale, inclusiv informații privind
ancorajul barelor în noduri, calitatea îmbinărilor prin
suprapunere, etc.
(3) Pentru clădirile cu structura de zidărie, condiții

suplimentare de aplicare a metodologiei de nivel 3 sunt
date în anexa D.
(4) Rezultatul evaluării prin metodologia de nivel 3

prezintă un grad de încredere superior celui obținut prin
aplicarea metodologiilor de nivel 1 și 2.
(a) evaluarea calitativă pe baza criteriilor de Lista de condiții de alcătuire structurală dată în
conformare, de alcătuire și de detaliere a Anexele B, C și D, corespunzătoare structurilor din
clădirilor și a nivelului de degradare - listele de diferite materiale, este aceeași ca în cazul
condiții sunt date în anexele specifice structurilor metodologiei de nivel 2.
din diferite materiale;
(b) evaluarea cantitativă care ia în considerare în

mod explicit comportarea neliniară a elementelor
structurale sub acțiunea cutremurelor severe. ()
3.Cerințe de performanță

3.1. Cerințe fundamentale
(1) Evaluarea seismică a clădirilor existente urmărește Evaluarea seismică a unei clădiri existente se face în
să stabilească, cu un grad adecvat de încredere, în ce raport cu cerințele fundamentale ale proiectării la
măsură acestea satisfac cerințele fundamentale utilizate cutremur pentru clădiri noi, definite conform P100-1.
la proiectarea construcțiilor noi.
(2) Cerințele fundamentale pentru proiectarea Conform P100-1, proiectarea la cutremur a clădirilor
clădirilor noi (cerința de siguranță a vieții și cerința de noi urmărește satisfacerea, cu un grad adecvat de
limitare a degradărilor) și stările limită asociate (Starea siguranță, a următoarelor cerințe fundamentale:
Limită Ultimă, ULS, și Starea Limită de Serviciu, SLS),
sunt definite în P 100-1, unde se indică și intervalele - cerința de siguranță a vieții - structura va fi
medii de recurență (IMR) ale acțiunilor seismice luate în proiectată pentru a răspunde acțiunii seismice cu
considerare pentru cele două stări limită. valoarea de proiectare cu o marjă suficientă de
siguranță față de nivelul de deformare la care
intervine prăbușirea locală sau generală, astfel încât
viețile oamenilor să fie protejate. Valoarea de
proiectare a acțiunii seismice, considerată pentru
cerința de siguranța vieții corespunde unui interval
mediu de recurență de 225 ani (probabilitate de
depășire de 20% în 50 de ani).
- cerința de limitare a degradărilor: structura va

fi proiectată pentru a răspunde acțiunilor seismice cu
probabilitate mai mare de apariție decât acțiunea
seismică de proiectare, fără degradări sau scoateri
din funcțiune, ale căror costuri să fie exagerat de
mari în comparație cu costul structurii. Acțiunea
seismică considerată pentru cerința de limitare a
degradărilor corespunde unui interval mediu de
recurență de 40 ani (probabilitate de depășire de
20% în 10 de ani).
(3) Evaluarea poate avea în vedere cerințe superioare Cerințele de fundamentale ale proiectării la cutremur
celor fundamentale, prin adoptarea unor valori ale clădirilor noi sunt cerințe de referință pentru
superioare ale IMR ale cutremurelor pe amplasament, evaluarea seismică. Evaluarea seismică nu se poate
conform prevederilor din anexa A, în funcție de scopul face în raport cu cerințe mai puțin exigente decât
expertizei. acestea. Expertul tehnic împreună cu beneficiarul
expertizei pot stabili cerințe superioare (mai
exigente) ale evaluării seismice, în funcție de scopul
expertizei. De exemplu, evaluarea seismică poate
avea în vedere o valoare de proiectare a acțiunii
seismice pentru cerința de siguranță a vieții care
corespunde unui interval mediu de recurență de 475
de ani (probabilitatea de depășire de 10% în 50 de
ani), conform recomandării standardului SR EN 1998-
1.
(4) Beneficiarul expertizei tehnice la acțiuni seismice Expertul tehnic trebuie să informeze beneficiarul
va fi informat de către expert cu privire la modul de privind caracterul minimal al cerințelor fundamentale
selectare a cerințelor, prin adoptarea unor valori și posibilitatea de considerare a unor cerințe
superioare ale IMR. superioare (mai exigente) în evaluarea seismică.
(5) Cerințele fundamentale de referință se diferențiază La evaluarea clădirilor din clasele I și II de
în funcție de clasa de importanță și de expunere la importanță-expunere la cutremur, multiplicarea

cutremur a clădirii evaluate conform P 100-1, prin valorilor de proiectare ale accelerațiilor seismice cu
intermediul valorilor diferențiate ale factorului I,e. factorul γI,e egal cu 1,4 și, respectiv, 1,2, este
echivalentă cu considerarea unor intervale medii de
recurență ale accelerațiilor orizontale mai lungi.
(6) Exprimarea sintetică a susceptibilității avarierii Clasa de risc seismic este un indicator privind
seismice a unei clădiri existente la acțiunea susceptibilitatea de avariere a clădirii la cutremurul
cutremurului de proiectare, corespunzător Stării Limită asociat Stării Limită Ultime. Clasa de risc seismic nu
Ultime, se face prin încadrarea acesteia într-o clasă de este un indicator privind răspunsul clădirii la
risc seismic. cutremurul asociat Stării Limită de Serviciu.
(7) În cazul clădirilor existente este permisă Necesitatea și anvergura lucrărilor de intervenție
asigurarea cerințelor fundamentale definite în P 100-1 asupra clădirilor existente, vulnerabile seismic, se
pentru mișcări seismice de intensitate mai redusă decât stabilește pe baza unor criterii precum: nivelul de
cele considerate la proiectarea clădirilor noi, asigurare necesar, resursele financiare, materiale și
corespunzătoare unor probabilități mai mari de depășire umane disponibile pentru reducerea riscului seismic
în 50 de ani decât cutremurul de proiectare. al construcțiilor din fondul existent, raportat la
dimensiunile acestui fond și perioada mai mică de
exploatare a clădirilor existente comparativ cu cele
nou construite.
Notă: Încadrarea unei clădiri din clasa III de importanță Clădirile din clasa II și III satisfac cerințele de
și expunere la cutremur în clasa III de risc seismic performanță specifice clădirilor încadrate în clasa IV
arată orientativ că răspunsul așteptat al acesteia la pentru cutremure mai puțin severe, corespunzătoare
acțiunea cutremurului cu 40% probabilitate de depășire unor intervale medii de recurență mai mici. Clădirile
în 50 de ani (IMR de 100 de ani) este similar cu din clasa I au comportare puțin predictibilă la
răspunsul unei clădiri noi, din aceeași clasă de cutremur din cauza deficiențelor structurale majore.
importanță și expunere la cutremur, proiectate pe baza
P 100-1 la acțiunea cutremurului cu 20% probabilitate
de depășire în 50 de ani (IMR de 225 de ani).

3.2. Clase de risc seismic
(1) Se definesc următoarele patru clase de risc Sintagma „clasă de risc”, prezentă și în versiunea
seismic: precedentă a codului, se păstrează deoarece este
adoptată în legislația primară și secundară și e utilizată
în mod obișnuit pentru a descrie susceptibilitatea de
avariere la acțiuni seismice. Se menționează caracterul
impropriu de utilizare a termenului „risc” deoarece în
accepțiune inginerească riscul înglobează trei
componente: hazard, vulnerabilitate și expunere.
Expunerea nu este cuantificată explicit prin clasa de risc.
Integrarea vulnerabilității în conceptul de clasă de risc ar
presupune analiza evolutivă a stării așteptate de

avariere la variația amplitudinii parametrului mișcării
terenului care caracterizează hazardul seismic în
amplasament.
(a) Clasa de risc seismic RsI, din care fac parte Pornind de la cerințele fundamentale ale proiectării
clădirile cu susceptibilitate de prăbușire, clădirilor noi, se definesc cu caracter informativ niveluri
totală sau parțială, la acțiunea cutremurului de degradare așteptată corespunzătoare fiecărei clase
de proiectare corespunzător Stării Limită de risc seismic:
Ultime;
Starea limită ultimă

Degradări Structura CNS

(b) Clasa de risc seismic RsII, din care fac parte
clădirile susceptibile de avariere majoră la RSIV

Minore Majore
acțiunea cutremurului de proiectare
corespunzător Stării Limită Ultime, care pune RSIII
Moderate Grave
în pericol siguranța utilizatorilor, dar la care
RSII
prăbușirea totală sau parțială este puțin Majore Grave
probabilă;
RSI Grave Grave

(c) Clasa de risc seismic RsIII, din care fac parte

Starea limită de serviciu
clădirile susceptibile de avariere moderată la
acțiunea cutremurului de proiectare
corespunzător Stării Limită Ultime, care poate
pune în pericol siguranța utilizatorilor; Degradări Structura CNS
RSIV Nesemnificative Moderate
RSIII Minore Majore

(d) Clasa de risc seismic RsIV, din care fac parte
RSII Moderate Grave
clădirile la care răspunsul seismic așteptat
sub efectul cutremurului de proiectare,
RSI Majore Grave
corespunzător Stării Limită Ultime, este
similar celui așteptat pentru
clădirile
proiectate pe baza reglementărilor tehnice în
vigoare. () Comportarea seismică a clădirilor trebuie apreciată
întotdeauna în raport cu severitatea acțiunii seimice.
(2) Criteriile pentru încadrarea clădirilor în clase de

risc seismic sunt prevăzute la 8.1. (0)
3.3. Necesitatea lucrărilor de intervenție
(1) În funcție de deficiențele constatate în urma În mod tradițional, atenția inginerului evaluator a fost
evaluării seismice, lucrările de intervenție se pot concentrată asupra elementelor structurale cu capacitate
efectua, după caz, asupra structurii sau insuficientă. Această abordare era corectă și pragmatică
componentelor nestructurale. în situația evaluării clădirilor vechi, deosebit de
vulnerabile la acțiunea seismică. La clădirile mai recente,
o dată cu avansul codurilor de proiectare seismică
privind proiectarea structurilor, avarierea componentelor
nestructurale poate fi cauza principală de avariere a
clădirii, poate înrerupe funcțiunile curete și, la limită,
poate pune în pericol siguranța utilizatorilor. De aceea
lucrările de intervenție trebuie să vizeze și corectarea
răpunsului sesimic al clădirilor sub aspectul
componentelor nestructurale.
(2) Dacă în urma evaluării seismice o clădire a fost În această situație expertul trebuie să menționeze
încadrată în clasa de risc seismic RsI sau RsII, sunt explicit în raportul de expertiză că lucrările de
necesare lucrări de intervenție. intervenție sunt necesare dacă clădirea a fost încadrată
în clasele de risc seismic RsI sau RsII indiferent de alte
condiționări subiective cum sunt perioada de exploatare
ulterioară a construcției, resursele financiare. Spre
deosebire de ediția precedentă a codului, necesitatea
efectuării lucrărilor de intervenție nu se mai stabilește
numai în funcție de valoarea R3 determinată prin calcul.
(3) Dacă în urma evaluării seismice o clădire a fost Expertul poate decide că sunt necesare lucrări de
încadrată în clasa de risc seismic RsIII sau RsIV, intervenție și în cazul clădirilor care au fost încadrate în
necesitatea lucrărilor de pentru clasele de risc RsIII sau RsIV. Această decizie se ia în
intervenție
remedierea deficiențelor constatate se stabilește de funcție de deficiențele constatate ale clădirii. Se pot
către expert, în acord și cu solicitările beneficiarului. recomanda, de exemplu, lucrări de intervenție privind
consolidarea locală a unor elemente structurale sensibile
la deformații laterale, fixarea unor componente
nestructurale susceptibile la pierderea stabilității, inclusiv
a mobilierului, detașarea unor componente nestructurale
sensibile la deformații de structură, remedierea
anvelopei clădirii și instalațiilor pentru evitarea
degradării elementelor structurale și nestructurale ca
urmare a acțiunilor etc. Beneficiarul trebuie informat
asupra deficiențelor constatate. Acesta poate solicita
realizarea unor lucrări de intervenție pentru încadrarea
construcției în clasa RsIV.
(4) Pentru clădirile încadrate în urma evaluării Prevederea privind încadrarea minimală a clădirilor în
seismice în clasa de risc seismic RsI sau RsII, tipul și clasa re disc seismic RsIII după consolidare are în
anvergura lucrărilor de intervenție se stabilesc astfel vedere stimularea procesului de punere în siguranță a
clădirilor. Se iau în considerare dificultățile practice de
încât, după efectuarea acestora, clădirea să poate fi punere în siguranță a întregului fond de clădiri la nivel
încadrată cel puțin în clasa de risc seismic RsIII. național până la nivelul corespunzător clădirilor noi.
Creșterea periodică a exigențelor de proiectare seismică
pentru construcții noi, în acord cu așteptările societății
privind riscul acceptat, nu poate fi transferată și asupra
fondului construit existent pentru care procesul de
punere în siguranță este anevoios.
Încadrarea în clasa de risc RsIII sau RsIV se asigură prin

proiectarea lucrărilor de intervenție conform prevederilor
acestui cod. Nu este necesară re-expertizarea
construcției după proiectarea sau implementarea
lucrărilor de intervenție.
(5) În cazul clădirilor aparținând integral Această prevedere este în acord cu politicile publice de
domeniului public sau privat al statului sau al reducere a costurilor multi-anuale de întreținere și
unităților administrativ-teritoriale, la care lucrările de reparații pentru clădirile aparținând domeniul public sau
intervenție sunt însoțite de lucrări de reparații privat al statului sau al unităților administrativ-
capitale, tipul și anvergura lucrărilor de intervenție teritoriale.
se stabilesc astfel încât, după efectuarea acestora,
clădirea să poate fi încadrată în clasa de risc seismic
RsIV.
(6) Dacă în urma evaluării seismice a unei clădiri s- Conform prevederilor codului, verificările de SLS nu
a constatat o vulnerabilitate ridicată a acesteia la influențează decizia de încadrare a clădirii într-o clasă de
acțiunea cutremurului corespunzător stării limită de risc seismic. Totuși, deficiențele constatate sub aspectul
serviciu, sunt necesare lucrări de intervenție. comportării clădirii la acțiunea cutremurului asociat SLS
Vulnerabilitatea ridicată se judecă în raport cu trebuie corectate prin lucrări de intervenție.
cerințele fundamentale de referință date la 3.1.
(7) În cazul în care expertiza tehnică se realizează În cazul clădirilor care se extind, motivele menționate la
pentru fundamentarea unor lucrări de extindere, (4) privind încadrarea minimală în clasa RsIII a clădirilor
prin creșterea suprafeței desfășurate a clădirii cu după efectuarea lucrărilor de intervenție nu pot fi luate
mai mult de 10%, sunt necesare lucrări de în considerare. Clădirea modificată trebuie să se poată
intervenție al căror tip și anvergură se stabilesc încadra în clasa de risc seismic RsIV după efectuarea
astfel încât, după efectuarea acestora, clădirea să lucrărilor de intervenție. Alternativ acestei prevederi,
poată fi încadrată în clasa de risc seismic RsIV. În beneficiarul poate alege încadrarea minimală a clădirii
cazul în care expertiza tehnică are ca obiect după efectuarea lucrărilor de intervenție în clasa RsIII
schimbarea, parțială sau totală, a funcțiunii clădirii, prin limitarea extinderii sau renunțarea la
cu creșterea expunerii, sunt necesare lucrări de aceasta. Extinderea se referă la spații noi atașate
intervenție al căror tip și anvergură se stabilesc structurii existente și nu privește tronsoanele noi
astfel încât, după efectuarea acestora, clădirea să adăugate clădirii care sunt separate de aceasta prin
poată fi încadrată în clasa de risc seismic RsIII sau rosturi seismice. Totuși, în cazul tronsoanelor noi
RsIV, la decizia expertului. adăugate clădirii existente care nu sunt independente

funcțional, avarierea seismică a clădirii existente poate
determina scoaterea din uz a întregului ansamblu.
Această situație trebuie adusă la dispoziția

beneficiarului.
În cazul schimbării de funcțiune, prin creșterea

expunerii, expertul tehnic decide clasa de risc seismic
țintă în raport cu impactul acestei modificări asupra
expunerii de ansamblu a clădirii. De exemplu,
transformarea funcțională a unei unități locative dintr-un
condominiu în sediu de birouri nu are impact major
asupra valorii totale a expunerii din condominiu.
Transformarea unei clădiri adminstrative în muzeu poate
conduce la creșterea semnificativă a expunerii clădirii
prin valorile culturale pe care aceasta urmează să le
adăpostească.
(8) În cazul clădirilor cu mai mult de două niveluri, Nu se încadrează în această categorie clădirile la care s-
realizate înainte de 1963, care prezintă avarii au efectuat în trecut lucrări de intervenție pentru
seismice sau vicii evidente de conformare punerea în siguranță la acțiuni seismice. Prevederea vine
structurală în raport cu cerințele pentru clădiri noi, în sprijinul expertului care poate decide pe baza unei
care nu au fost supuse unor lucrări de intervenție analize sumare necesitatea lucrărilor de intervenție.
pentru creșterea siguranței la acțiuni seismice, Vârsta clădirii, avariile seismice înregistrate la
amplasate în zone seismice cu ag≥0,2g, sunt evenimente seismice trecute, deficiențele de conformare
necesare lucrări de intervenție. evidente și valorile mari ale accelerațiilor de proiectare

generează incertitudini majore ale rezultatelor evaluării
cantitative a performanței seismice.
La proiectarea acestor lucrări se vor utiliza metode de

calcul specifice, bazate pe calcul structural de ansamblu
prin una dintre metodele prevăzute de P100-1.
(9) Prin excepție de la prevederile (4), în cazul în Scopul acestei prevederi este acela de a facilita
care nu este posibilă realizarea cu celeritate a intervențiile structurale pentru clădirile deosebit de
lucrărilor de intervenție pentru clădirile încadrate în vulnerabile în scopul reducerii riscului de prăbușire. Se
clasa de risc seismic RsI, se pot recomanda și lucrări are în vedere creșterea ritmului de consolidare pentru
de intervenție parțiale având ca scop prevenirea punerea în siguranță împotriva prăbușirii chiar în
colapsului clădirii la cutremurul de proiectare condițiile în care exigențele pentru evaluarea și
corespunzător Stării Limită Ultime, la decizia proiectarea lucrărilor de intervenție la clădirile existente
expertului. Tipul și anvergura lucrărilor de au crescut. Expertul identifică situațiile în care, prin
intervenție parțiale se stabilesc astfel încât, după lucrări de intervenție parțiale, poate fi redus semnificativ
efectuarea acestora, clădirea să poată fi încadrată în riscul de prăbușire al clădirilor cu vulnerabilitate ridicată.
clasa de risc seismic RsII. Aceste recomandări vor fi În multe situații practice, intervenții structurale minimale
asupra clădirilor existente, care se pot realiza cu resurse
cuprinse în raportul de expertiză, suplimentar față
reduse și în timp scurt, pot reduce semnificativ
de cele prevăzute de (4). În cazurile prevăzute la
vulnerabilitatea seismică a clădirii și, îndeosebi, riscul de
(5) și (7) nu se pot recomanda lucrări de intervenție
prăbușire. În accepțiunea acestui cod, intervențiile
parțiale.
parțiale nu sunt intervenții de urgență.
(10) Lucrările de intervenție parțiale, stabilite Scopul lucrărilor de intervenție parțiale este acela de
conform (9), reduc semnificativ riscul de prăbușire reduce susceptibilitatea de prăbușire a clădirii la
completă la acțiunea cutremurului de proiectare, acțiunea cutremurului de proiectare, asociat stării limită
corespunzător stării limită ultime, dar nu sunt în ultime. Acest risc nu poate fi eliminat însă complet prin
măsură să asigure îndeplinirea cerințelor astfel de lucrări.
fundamentale prevăzute de P 100-3 și nu pot
înlătura complet posibilitatea de prăbușire la
acțiunea cutremurului de proiectare, asociat Stării
Limită Ultime.
(11) Beneficiarul trebuie să asigure completarea În raportul de expertiză trebuie menționată necesitatea
lucrărilor de intervenție parțiale imediat ce resursele completării lucrărilor de intervenție parțiale atunci când
necesare și situația din teren permit realizarea condițiile o vor permite.
lucrărilor de intervenție stabilite conform (4).
(12) Prin lucrările de intervenție efectuate nu se Expertul are responsabilitatea întotdeauna de a propune
poate reduce, în nicio situație, nivelul de asigurare numai lucrări de intervenție care cresc gradul de
seismică a clădirii existente. asigurare la acțiuni seismice. Nu se vor propune lucrări
de intervenție care pot îmbunătăți răspunsul seismic al
clădirii în unele privințe, dar pot crește vulnerabilitatea
structurală pe ansamblu clădirii. De exemplu,
desființarea pereților despărțitori din zidărie așezați în
ochiurile cadrelor de beton poate fi favorabilă sub
aspectul reducerii masei a clădirii dar poate crește
vulnerabilitatea seismică prin reducerea rezistenței și
rigidității la acțiuni orizontale. Această soluție nu este
acceptabilă dacă nu iau măsuri pentru asigurarea
ductilității de ansamblu.
(13) La decizia proprietarului clădirii, la proiectarea Încadrarea clădirii în clasa de risc RsIII după efectuarea
lucrărilor de intervenție se pot avea în vedere lucrărilor de intervenție are caracter minimal. Expertul
cerințe superioare celor definite la (4). informează beneficiarul care poate decide ca tipul și
anvergura lucrărilor de intervenție să se stabilească
astfel încât, după efectuarea acestora, clădirea să poată
fi încadrată în clasa RsIV.
(14) Prin lucrările de intervenție se poate urmări În cazul construcțiilor la care s-au observat degradări
creșterea oricărui indicator dintre cei trei definiți la sistematice, remedierea acestora poate fi în măsură să
8.1(2). reducă vulnerabilitatea seismică de ansamblu. În acest
caz, factorul R2 poate crește. Evidențierea explicită a
degradărilor structurii în calculul structural, cu grad
suficient de încredere, nu este în multe situații posibilă,
deci remedierea degradărilor nu produce în mod necesar
și o creștere a factorului R3.
În cazul structurilor cu neregularități în plan, remedierea

acestor neregularități prin lucrări de intervenție poate
reduce vulnerabilitatea seismică de ansamblu. În acest

caz, factorul R1 crește. Evidențierea explicită a efectelor
neregularităților structurale în calculul structural nu este
posibilă decât prin aplicarea unor metode de calcul cu
complexitate ridicată. Remedierea neregularităților
structurale nu produce în mod necesar și creșterea
factorului R1.
O altă situație este, de exemplu, realizarea de lucrări de

intervenție pentru închiderea conturului unor planșee cu
forme poligonale cu concavități pronunțate.
Foto: Consolidarea blocului Wilson din București (expert

tehnic ing. Dragoș Badea)
(15) Expertul tehnic poate recomanda motivat În această situație raportul de expertiză tehnică nu
desființarea unei construcții dacă aceasta necesită poate ține loc de analiză tehnico-economică dar poate
lucrări majore de intervenție pentru punerea în sta la baza elaborării unei astfel de documentații.
siguranță, care depășesc valoarea de înlocuire a Expertul poate aprecia, pe baza experienței, dacă
clădirii existente.. (0) lucrările de intervenție necesare pentru punerea în
siguranță a clădirii sunt justificate din punct de vedere
economic. Desființarea clădirilor existente și edificarea
clădiri noi în amplasamentele eliberate astfel constituie
practica cea mai des întâlnită în țări cu experiență în
ingineria seismică. De regulă, lucrările de consolidare
sunt anevoioase, costisitoare, necesită perioade lungi de
execuție fără a avea ca rezultat direct aducerea clădiri la
standarde moderne de funcționare.

3.4. Proiectarea lucrărilor de intervenție
(1) La proiectarea lucrărilor de intervenție se Proiectarea lucrărilor de intervenție se face utilizând

utilizează P 100-1 împreună cu prevederile metodele de calcul structural date în P100-1. Cerințele
suplimentare privind reprezentarea acțiunii seismice fundamentale ale proiectării lucrărilor de intervenție se
date în P 100-3. stabilesc conform P100-1, considerând acțiunea
seismică de proiectare modificată conform prevederilor
P100-3. Reprezentarea acțiunii seismice în proiectare se
face conform prevederilor P100-1. Evaluarea
capacităților de rezistență și de deformare pentru
elementele nou introduse face conform prevederilor
P100-1.
(2) La proiectarea lucrărilor de intervenție, Modalitățile de reprezentare ale acțiunii seismice pentru
intervalele medii de recurență a accelerației terenului evaluarea construcțiilor existente sunt aceleași cu cele
pentru proiectare, ag, asociate acțiunilor seismice utilizate la proiectarea construcțiilor noi.
corespunzătoare celor două stări limită definite în P
100-1, se aleg conform prevederilor anexei A.
(3) La proiectarea lucrărilor de intervenție se va Proiectarea lucrărilor de intervenție se face utilizând

utiliza reprezentarea acțiunii seismice dată în P 100- metodele de calcul structural date în P100-1. Cerințele
1, cu scalarea spectrului de răspuns elastic al fundamentale ale proiectării lucrărilor de intervenție se
accelerațiilor absolute ale mișcării terenului în stabilesc conform P100-1, considerând acțiunea
amplasament conform prevederilor anexei A. seismică de proiectare modificată conform prevederilor
P100-3. Reprezentarea acțiunii seismice în proiectare se
face conform prevederilor P100-1. Evaluarea
capacităților de rezistență și de deformare pentru
elementele nou introduse face conform prevederilor
P100-1.
(4) Proiectul lucrărilor de intervenție se realizează

pe baza soluției de principiu dată în expertiza
tehnică.
(5) Nu se pot proiecta și realiza lucrări de În nici o situație, un proiectant nu poate utiliza o
intervenție pe baza expertizelor tehnice care nu expertiză tehnică care nu cuprinde soluții de principiu
conțin recomandări privind tipul și anvergura privind lucrările de intervenție ca bază pentru
lucrărilor de intervenție. proiectarea unor astfel de lucrări. Într-o astfel de
situație, dacă proprietarul clădirii dorește efectuarea de
lucrări de intervenție pentru punerea în siguranță a
imobilului, este necesar să comande efectuarea unei
noi expertize tehnice sau completarea expertizei
existente de către expertul care a elaborat-o inițial.
(6) Prin proiect, soluțiile de principiu ale lucrărilor Proiectantul realizează calculul structural de ansamblu,
de intervenție recomandate prin expertiza tehnică se dimensionează și detaliază elementele structurale în
dimensionează prin calcul și se detaliază pentru acord cu obiectivele lucrărilor de intervenție, menținând
execuție. soluția de principiu recomandată de expert. Calculul
structural al clădiri consolidate se face conform P100-1,
cu prevederile suplimentare date în P100-3. Prevederi

informative privind proiectarea lucrărilor de intervenție
sunt date în Anexa F.
(7) Dacă în cadrul procesului de proiectare se Soluția de principiu dată în expertiza tehnică poate fi
constată că, prin aplicarea soluției de principiu dată modificată în urma observațiilor proiectantului. Asta
în expertiza tehnică, nu se poate asigura îndeplinirea poate conduce la creșterea cantităților de lucrări
cerințelor fundamentale ale proiectării seismice, necesare. Pentru a nu avea un impact puternic asupra
stabilite conform P 100-3 și P 100-1, sau se resurselor financiare disponibile, se recomandă ca la
descoperă vicii ale clădirii care nu au fost evidențiate stabilirea costurilor să se țină seama în mod
în expertiza tehnică, proiectantul semnalează situația
expertului care, după caz, poate decide motivat
păstrarea, completarea sau modificarea raportului de
expertiză.
(8) În cazul lucrărilor de intervenție parțială stabilite

conform 3.3 (9) proiectul se realizează pe baza
soluției de principiu dată în expertiza tehnică..
4. Informații pentru evaluarea seismică
(1) În vederea evaluării susceptibilității de avariere Colectarea informațiilor pentru evaluarea seismică e o
seismică a clădirilor existente, informațiile necesare componentă esențială a procesului de evaluare. Pentru
se obțin din surse cum sunt: documentația tehnică această etapă trebuie acordat timp și resurse
de proiectare și de execuție a clădirii care se corespunzătoare. Relevarea clădirii sau încercările de
evaluează (inclusiv documentele referitoare la laborator sau in-situ necesită personal calificat,
eventualele intervenții pe durata exploatării), aparatură și soluții software specifice.
reglementările tehnice în vigoare la data realizării
construcției, investigații pe teren, măsurători și teste
in-situ și în laborator, documentații tehnice ale unor
clădiri similare etc.
(2) În vederea alegerii celor mai potrivite date se vor Expertul are competența de a decide care sunt sursele
compara informațiile din diferite surse disponibile. . de informații cele mai credibile. În cazul unor informații
contradictorii, expertul decide care informații pot fi
utilizate mai departe în procesul de evaluare.

4.1. Informații inițiale
(1) Informațiile disponibile pentru evaluarea

structurală trebuie să permită:
(a) identificarea sistemului structural, inclusiv al
fundațiilor clădirii;
(b) identificarea condițiilor de teren;
(c) stabilirea dimensiunilor generale, a alcătuirii

secțiunilor elementelor structurale și a
proprietăților fizico-mecanice ale materialelor
de construcție;
(d) identificarea defectelor de calitate a

materialelor și/sau deficiențelor de alcătuire a
elementelor, inclusiv ale fundațiilor, dacă
există;
(e) stabilirea procedurii de reprezentare și

evaluare a acțiunii seismice de proiectare și a
criteriilor de proiectare seismică utilizate la
proiectarea inițială;
(f) stabilirea modului de utilizare a clădirii pe

durata de exploatare, a modului de utilizare
ulterioară planificat al acesteia și precizarea
clasei de importanță și de expunere la
cutremur, conform P 100-1;
(g) stabilirea acțiunilor asupra construcției, ținând

cont de funcțiunea ulterioară a acesteia;
(h) identificarea naturii și a amplorii degradărilor

structurale și a eventualelor lucrări de reparații
sau consolidare, executate anterior.
Notă: Se au în vedere degradările produse de

acțiunea cutremurelor și cele produse de alte acțiuni,
cum sunt încărcările gravitaționale, tasările
diferențiate, atacul chimic datorat condițiilor de
mediu, tehnologice etc. După caz, se va identifica și
comportarea seismică a clădirilor de același tip sau
similare.
(2) Pentru evaluarea componentelor nestructurale, Prăbușirea elementelor nestructurale sau avarierea
informațiile trebuie să permită identificarea și gravă a acestora poate pune în pericol siguranța
localizarea componentelor care: utilizatorilor. De exemplu, prăbușirea elementelor grele
de compartimentare, blocarea căilor de evacuare,
(a) în caz de prăbușire totală sau parțială pot avarierea gravă a fațadelor urmată de desprinderea și
afecta siguranța vieții oamenilor din clădire căderea elementelor componente către zone circulate.
sau din afara acesteia;
(b) prin interacțiuni necontrolate cu elementele

structurii pot conduce la avarierea acestora;
(c) prin ieșirea din lucru pot cauza întreruperea

utilizării clădirii conform funcțiunii acesteia;
(d) pot da naștere la efecte secundare

periculoase (incendii, explozii etc);
(e) pot cauza pierderi materiale importante.
(3) În funcție de cantitatea și calitatea informațiilor

obținute se adoptă valori diferite ale factorilor de
încredere (CF), conform 4.4.
(4) Informațiile culese trebuie să fie suficiente pentru

evaluarea calitativă și cantitativă. (0)

4.2. Definirea nivelurilor de inspecție și
de încercări
(1) În funcție de numărul de elemente verificate Termenul „inspecție” se referă la verificarea sau
pentru detalii se definesc trei niveluri de inspecție: determinarea de către expert a detaliilor de execuție
inspecție limitată, inspecție extinsă și inspecție pentru componentele structurale sau, după caz,
cuprinzătoare. nestructurale.
(2) Pentru identificarea proprietăților fizico- Exemple de încercări nedistructive sunt sclerometria,
mecanice ale materialelor de construcție se utilizează testarea cu ultrasunete etc. Exemple de încercări
încercări nedistructive și distructive. În funcție de distructive sunt încercările de laborator pe probe
numărul de probe prelevate și încercate se definesc prelevate din clădirea evaluată cum sunt: carote de
trei niveluri de programe de încercări (denumite în beton sau zidărie, sau eșantioane, inclusiv pilitură,
continuare niveluri de încercări): încercări limitate în prelevate din elementele din oțel. La elemente de
teren, încercări extinse în teren și încercări beton armat identificarea detaliilor se realizează prin
cuprinzătoare în teren. decopertări locale, pahometrie etc.
(3) Clasificarea nivelurilor de inspecție și de

încercări se face în funcție de proporția elementelor
structurale care sunt inspectate pentru identificarea
alcătuirii de detaliu și, respectiv, de numărul
încercărilor pe materiale.
(4) Nivelul de inspecție și nivelul de încercări se

selectează de către expert în funcție de informațiile
disponibile și de nivelul de cunoaștere care poate fi
atins.
(5) Nivelul de inspecție se definește în funcție de
procentul de elemente verificate pentru detalii,

pentru fiecare tip de element structural, p:
(a) Inspecție limitată: p=10% - 19%;
(b) Inspecție extinsă: p=20% - 39%;
(c) Inspecție cuprinzătoare: p=40% -

100%.
(6) Nivelul de încercări se definește în funcție de

numărul de probe de materiale încercate la fiecare
500 m2 de suprafață desfășurată de planșeu pentru
identificarea proprietăților fizico-mecanice ale
materialelor de construcție, pentru fiecare tip de
element structural:
(a) Încercări limitate: n=1;
(b) Încercări extinse: n=2;
(c) Încercări cuprinzătoare: n≥3.
(7) Limitele indicate la (5) și (6) pot fi extinse în

funcție de rezultatele inspecției și încercărilor, la
decizia expertului tehnic.
(8) Încercările pentru identificarea proprietăților Pentru structuri realizate înainte de implementarea
fizico-mecanice ale materialelor de construcție se vor primelor standarde de proiectare și de asigurare a
efectua utilizând procedeele specifice fiecărui tip de calității în construcții poate fi necesară efectuarea unor
material, în conformitate cu reglementările tehnice încercări care nu sunt specificate în reglementările
specifice în vigoare. În cazul clădirilor cu structura de tehnice specifice în vigoare. În această situație,
zidărie realizate înainte de 1963, expertul tehnic expertul decide natura încercării.
poate decide efectuarea altor tipuri de încercări mai
relevante și potrivite cu alcătuirea efectivă a
pereților.
(9) Suplimentar față de încercările specificate la (6),

expertul tehnic poate decide efectuarea altor tipuri
de încercări, care nu sunt prevăzute de
reglementările tehnice specifice în vigoare.
(10) Activitățile de măsurare a gabaritelor clădirii, a

dimensiunilor elementelor structurale și
componentelor nestructurale, pentru evaluarea
seismică a clădirii, sunt efectuate de către ingineri
constructori, fără să fie necesare autorizări sau
acreditări suplimentare, sub îndrumarea expertului

tehnic.
(11) Expertul tehnic va identifica zonele elementelor

cu materiale degradate din diferite cauze și va stabili,
în funcție de amploarea acestor degradări, măsura în
care acestea afectează rezistența și măsura în care
încercările pe materiale sunt semnificative pentru
caracterizarea rezistenței elementelor în ansamblul
lor. Expertul poate decide, după caz, repararea locală
a zonelor degradate.
(12) Prelevarea de probe și încercările distructive in

situ se realizează astfel încât să nu se pună în pericol
stabilitatea structurii și să nu se reducă semnificativ
capacitatea sa de rezistență și deformare la acțiuni
seismice. Expertul decide, după caz, repararea locală
a elementelor deteriorate prin încercări distructive
sau prin prelevarea de probe. (0)

4.3. Niveluri de cunoaștere

4.3.1. Generalități
(1) Se definesc următoarele niveluri de cunoaștere:
- KL1: Cunoaștere limitată;
- KL2: Cunoaștere normală;
- KL3: Cunoaștere completă.
(2) Factorii considerați în stabilirea nivelului de

cunoaștere sunt:
(a) geometria structurii: dimensiunile de

ansamblu ale structurii, dimensiunile
elementelor structurale, precum și ale
elementelor nestructurale care afectează
răspunsul structural (de exemplu, panouri de
umplutură din zidărie) sau siguranța vieții (de
exemplu, elemente majore din zidărie-calcane,
frontoane);
(b) alcătuirea elementelor structurale și

nestructurale, incluzând cantitatea și
detalierea armăturii în elementele de beton

armat, detalierea și îmbinările elementelor de
oțel, legăturile planșeelor cu structura de
rezistență verticală, natura elementelor
utilizate și modul de umplere a rosturilor cu
mortar la zidării, tipul și materialele
componentelor nestructurale, prinderile
acestora etc.;
(c) materialele utilizate în structură și în

componentele nestructurale, respectiv
proprietățile mecanice ale materialelor beton,
oțel, zidărie, lemn, după caz.
Notă: Informații suplimentare specifice structurilor

din diferite materiale și componentelor
nestructurale sunt date în anexele B, C, D și E ale
prezentului cod.
(3) Alegerea nivelului de cunoaștere se face

conform prevederilor de la 4.3.2, 4.3.3 și 4.3.4.
(4) Nivelul de cunoaștere corespunde nivelului

minim realizat pentru alcătuirea de detaliu și
materiale.
(5) Expertul poate completa cercetarea inițială a

construcției după decopertarea structurii, odată cu
întreruperea exploatării clădirii și începerea lucrărilor
de intervenție. Pe baza noilor informații obținute se
pot revizui concluziile expertizei și soluția de
intervenție.
Tabelul 4.1 Nivelurile de cunoaștere
Geometria Proprietățile mecanice ale

Alcătuirea de detaliu
clădirii materialelor

KL1 (1) din (a) din documentația tehnică (a) din documentația tehnică de
proiectul de de proiectare originală sau proiectare originală sau
ansamblu
original și (b) pe baza proiectării (b) valori stabilite pe baza
verificarea simulate în acord cu practica standardelor valabile sau
vizuală prin la data realizării clădirii și pe practicilor de construire din
sondaj în baza unei inspecții limitate în perioada realizării clădirii și din
teren teren încercări limitate în teren
KL2 sau (a) din documentația tehnică (a) din documentația tehnică de
de proiectare originală proiectare originală și
(2) dintr-un și dintr-o inspecție limitată în rapoartele originale privind
releveu teren sau calitatea lucrărilor de construire
complet al sau
clădirii (b) dintr-o inspecție extinsă în
teren (b) din specificațiile de
proiectare originale și din
încercări limitate în teren sau
(c) din încercări extinse în teren
KL3 (a) din documentația tehnică (a) din documentația tehnică de

de proiectare originală, din proiectare originală, din
rapoartele originale privind rapoartele originale privind
calitatea lucrărilor de calitatea lucrărilor de construire
construire și dintr-o inspecție și din încercări limitate în teren
limitată în teren sau sau
(b) dintr-o inspecție (b) din încercări cuprinzătoare în

cuprinzătoare în teren teren

4.3.2. KL1 - Cunoaștere limitată
(1) Geometria clădirii, configurația de ansamblu și

dimensiunile elementelor structurale se determină din
proiectul de ansamblu original și verificarea vizuală
prin sondaj în teren. Se identifică vizual eventualele
modificări realizate ulterior construirii clădirii și se
verifică prin sondaj dimensiunile de ansamblu și
dimensiunile elementelor.
(2) În cazul în care nu se dispune de documentația

tehnică de proiectare originală sau clădirea a suferit
modificări față de proiectul de ansamblu original,
geometria clădirii se determină dintr-un releveu
complet al clădirii.
(3) Alcătuirea de detaliu a elementelor se determină

din documentația tehnică de proiectare originală.

tehnică de proiectare originală sau aceasta este
incompletă, alcătuirea de detaliu a elementelor se
determină prin proiectare simulată în acord cu
practica de la data realizării clădirii și pe baza unei

inspecții limitate în teren. Se realizează sondaje în
elemente considerate critice pentru a stabili măsura în
care ipotezele adoptate corespund realității.
(5) Proprietățile mecanice ale materialelor se

determină din documentația tehnică de proiectare
originală.

tehnică de proiectare originală, proprietățile mecanice
ale materialelor se determină pe baza standardelor
valabile sau a practicilor de construire din perioada
realizării clădirii și din încercări limitate în teren asupra
elementelor considerate critice.
(7) În cazul produselor metalice pentru construcții,

în situația în care se pot identifica standardele
naționale de produs de la data realizării clădirii,
proprietățile mecanice ale materialelor se pot
determina pe baza acestor standarde și încercări
limitate în teren, la decizia expertului tehnic. (0)

4.3.3. KL2 - Cunoaștere normală
(1) Se aplică 4.3.2 (1).
(2) Se aplică 4.3.2 (2).

din documentația tehnică de proiectare originală și
dintr-o inspecție limitată în teren.

tehnică de proiectare, alcătuirea de detaliu se
determină dintr-o inspecție extinsă în teren.

originală și din rapoartele originale privind calitatea
lucrărilor de construire.
(6) În cazul în care nu se dispune de rapoartele

originale privind calitatea lucrărilor de construire,
proprietățile mecanice ale materialelor se determină
din documentația tehnică de proiectare originală și din
încercări limitate în teren.

tehnică de proiectare originală, proprietățile mecanice
ale materialelor se determină din încercări extinse în
teren.

limitate în teren, la decizia expertului tehnic. (0)

4.3.4. KL3 - Cunoaștere completă
(1) Se aplică 4.3.2 (1).
(2) Se aplică 4.3.2 (2).

din documentația tehnică de proiectare originală, din
rapoartele originale privind calitatea lucrărilor de
construire și dintr-o inspecție limitată în teren.

tehnică de proiectare originală sau de rapoartele
originale privind calitatea lucrărilor de construire,
alcătuirea de detaliu se determină dintr-o inspecție
cuprinzătoare în teren.

originală, din rapoartele originale privind calitatea
lucrărilor de construire și din încercări limitate în
teren.

tehnică originală sau de rapoartele originale privind
calitatea lucrărilor de construire, proprietățile
mecanice ale materialelor se determină din încercări
cuprinzătoare în teren.


extinse în teren, la decizia expertului tehnic.
(8) Evaluarea cantitativă a structurii bazată pe KL3

va fi realizată prin calcul liniar sau neliniar, static sau
dinamic.

4.4. Factori de încredere
(1) Valorile de proiectare ale caracteristicilor

materialelor din structura existentă se stabilesc în
funcție de valorile factorilor de încredere, CF.
(2) Valorile factorilor de încredere se aleg în funcție

de nivelul de cunoaștere realizat, astfel:
(a) Nivel de cunoaștere realizat, KL1: CF=1,35;
(b) Nivel de cunoaștere realizat, KL2: CF=1,20;
(c) Nivel de cunoaștere realizat, KL3: CF=1,00. ()
(3) Expertul tehnic poate decide motivat creșterea

valorilor CF în situațiile în care condițiile concrete de
cercetare în teren nu permit investigațiile și încercările
prevăzute la 4.2.
(4) Factorul de încredere este unic pentru o clădire,

caracterizând nivelul de cunoaștere de ansamblu.
(5) Prin excepție de la (4), în cazul în care prin Această prevedere are în vedere că în cazuri curente
metoda de calcul aleasă sistemul de fundații se nivelul de cunoaștere care poate fi realizat la nivelul
evaluează separat de suprastructură, se pot utiliza fundațiilor este mai redus decât cel potențial realizabil
factori de încredere diferiți pentru sistemul fundațiilor pentru suprastructură din cauza dificultăților practice
și suprastructură, la decizia expertului.(0) de dezvelire a fundațiilor.
5. Evaluare calitativă

5.1. Obiectul evaluării calitative
(1) Evaluarea calitativă se referă la:
(a) modul de conformare generală a structurii și

de detaliere a elementelor structurale și
nestructurale;
(b) degradările structurale și nestructurale.
(2) Tipul și anvergura deficiențelor de alcătuire și

nivelul de degradare al clădirii reprezintă criterii
esențiale în evaluarea seismică și în decizia de
intervenție.
(3) Principalele componente ale evaluării calitative

privesc categoriile de condiții prevăzute la 5.2 și 5.3.
(4) O evaluare calitativă cuprinzătoare a unora

dintre condițiile de alcătuire implică și determinări
prin calcul ale unor caracteristici de rezistență și de
rigiditate ale elementelor structurale. Evaluarea
calitativă a răspunsului seismic va putea fi finalizată
după efectuarea calculului structural. (0)

5.2. Alcătuirea clădirii
(1) Listele condițiilor de verificare pentru structuri

din beton, structuri din oțel și structuri din zidărie
sunt detaliate în anexele B, C și D, corespunzătoare
structurilor din diferite materiale. (0)

5.2.1. Condiții privind alcătuirea de ansamblu
(1) Se identifică abaterile de la condițiile de

compactitate, simetrie și regularitate, care pot afecta
negativ răspunsul seismic. Se identifică
neregularitățile distribuțiilor rigidității la deplasare
laterală, capacității de rezistență la acțiuni orizontale,
maselor și neregularitățile geometrice.(0)

5.2.1.1. Traseul încărcărilor
(1) Se verifică existența unui sistem structural Forțele seismice, care iau naștere în toate elementele
continuu și suficient de rezistent care să asigure un unei clădiri multietajate ca forțe masice inerțiale,
traseu neîntrerupt, cât mai scurt, al forțelor seismice trebuie transmise prin intermediul diafragmelor
din orice punct al structurii până la terenul de orizontale (planșee) la elementele verticale ale
fundare, pentru direcțiile principale orizontale structurii de rezistență (de exemplu, pereți structurali
ortogonale ale clădirii. sau cadre), care la rândul lor le transferă la fundații și
teren.
(2) Se identifică eventualele discontinuități în traseul Astfel de discontinuități sunt, de exemplu, un gol de
încărcărilor și se vor evalua efectele structurale ale dimensiuni mari în planșeu, lipsa colectorilor și
acestora. tiranților din planșee, legătura slabă între pereți și
planșee, ancorajele și înnădirile insuficiente ale
armăturilor în betonul armat, sudurile cu capacități
insuficiente la elementele din oțel etc., care reprezintă
devieri, întreruperi sau puncte slabe în traseul
încărcărilor. Planșeele fără rigiditate suficientă în planul
lor nu pot asigura, în multe situații, transmiterea
forțelor orizontale la elementele principale ale structurii
laterale. Deficiențe din punctul de vedere al traseului
încărcărilor se pot întâlni relativ frecvent la clădirile
vechi în care s-au efectuat transformări ale structurii.
(3) În cazul componentelor nestructurale se

stabilește modul de transmitere a greutății acestora și
a forțelor seismice asociate la elementele structurii și
se va evalua capacitatea elementelor structurale și
legăturilor respective de a prelua aceste forțe. (0)

5.2.1.2. Redundanța
(1) Se stabilește în ce măsură atingerea capacității

de rezistență sau deformare într-unul din elementele
structurii sau într-un număr limitat de elemente
expune structura colapsului local sau general.
(2) Se stabilește în ce măsură este posibilă

mobilizarea la acțiuni seismice severe a unui
mecanism de plastificare, care să permită
exploatarea rezervelor de rezistență ale structurii și o
disipare avantajoasă a energiei seismice. (0)

5.2.1.3. Criterii privind regularitatea pe
verticală
(1) Criteriile de referință privind regularitatea pe

verticală sunt date în P100-1.
(2) La evalurea seismică se identifică nivelurile slabe Efectele negative ale discontinuităților de rigiditate
din punct de vedere al rigidității sau rezistenței, laterală se concentrează la nivelurile slabe din punct de
discontinuitățile geometrice semnificative ale cădirii, vedere al rigidității. La aceste niveluri efectele de
neregularitățile în distribuția maselor, discontinuitățile ordinul II sunt sporite și aici trebuie verificate cu
în configurația sistemului structural. prioritate condițiile referitoare la deformațiile
structurale.
Prevederea unui gol de dimensiuni mari în planșee, la

săli de conferință și spectacole, cu întreruperea locală a
unor elemente ale structurii laterale sau retragerea
spre interior a structurii la nivelurile superioare, poate
reprezenta o asemenea neregularitate.
Astfel de discontinuități sunt: întreruperea la anumite

niveluri a unor pereți sau stâlpi, modificarea
dimensiunilor unor pereți, devierea în plan a unor
elemente de la un nivel la altul. Se vor stabili, de
exemplu, sporurile de eforturi din acțiuni seismice
orizontale în stâlpii care susțin pereții întrerupți, starea
de eforturi din planșeul-diafragmă care realizează
transferul între două niveluri cu alcătuiri diferite.
(3) Se verifică posibilitatea formării mecanismelor

de cedare de tip etaj slab și, după caz, se adoptă
metodologia de evaluare cea mai potrivită. (0)

5.2.1.4. Criterii pentru regularitatea în plan
(1) Criteriile de referință privind regularitatea pe

orizontală sunt date în P100-1.
(2) Se identifică clădirile la care dispunerea

neechilibrată a elementelor, a subsistemelor
structurale sau a maselor produce efecte nefavorabile
de torsiune de ansamblu semnificative și, după caz,
se adoptă metodologia de evaluare cea mai potrivită.
(0)

5.2.2. Condiții privind interacțiunile clădirii

5.2.2.1. Distanța față de construcțiile
învecinate
(1) Se verifică dacă distanțele între clădirile vecine

respectă condițiile date în P 100-1.
(2) Se stabilesc efectele posibile ale coliziunii dintre În cazul în care planșeele clădirilor sunt decalate,
cele două clădiri vecine. (0) acestea pot produce șocuri prin lovirea stâlpilor
construcției vecine. În cazul în care construcțiile sunt
diferite ca înălțime, construcția mai joasă și mai rigidă
poate acționa ca reazem pentru construcția mai înaltă;
efectele posibile sunt aplicarea unei forțe suplimentare
construcției joase, în timp ce construcția înaltă va

suferi o discontinuitate însemnată a rigidității, care
modifică răspunsul seismic. În cazul în care
construcțiile sunt egale ca înălțime și cu sisteme
structurale similare, cu planșeele la același nivel,
efectul coliziunilor este nesemnificativ, astfel încât se
pot accepta dimensiuni de rosturi oricât de reduse.

5.2.2.2. Supante
(1) Prevederile din această secțiune se referă la

planșeele cu suprafață limitată, dispuse la interior,
între nivelurile curente ale construcției, de regulă
adăugate ulterior construcției inițiale.
(2) Se stabilește dacă supanta este asigurată la

forțe laterale prin prevederea unei structuri proprii de
rezistență la forțe laterale sau prin ancorarea de
structura principală, care trebuie să fie capabilă să
preia forțele aduse de planșeul intermediar. (0)

5.2.2.3. Componente nestructurale
(1) Examinarea efectuată în cadrul evaluării

calitative trebuie să stabilească relațiile dintre
structură și componentele nestructurale precum și
tipul și calitatea legăturilor între acestea.
(2) În cazul structurilor în cadre de beton armat

sau din oțel se verifică, în principal, următoarele
aspecte:
(a) măsura în care distribuția pereților de

umplutură considerați fără rol structural, dar
care prin realizarea efectivă acționează ca
elemente structurale, afectează regularitatea
pe verticala construcției (de exemplu, prin
crearea unor niveluri slabe) și pe orizontală
(prin crearea unei excentricități semnificative
între centrul maselor și centrul de rigiditate);
(b) interacțiunile necontrolate ale structurii cu

pereții de umplutură sau cu alte elemente de
construcție (formarea de stâlpi scurți, de
exemplu). ()
(3) Aspectele specifice care definesc calitativ

comportarea seismică a elementelor de construcție
nestructurale, echipamentelor și instalațiilor din
clădiri sunt prezentate în anexa E. (0)

5.2.3. Acțiunea de diafragmă a planșeelor
(1) Se stabilește măsura în care planșeele își

îndeplinesc rolul structural de diafragmă orizontală
asigurând angajarea solidară, coordonată, a
elementelor sau subsistemelor verticale în preluarea
forțelor seismice orizontale.
(2) Comportarea planșeelor este optimă în condițiile Această condiție este îndeplinită la nivel optim de
în care acestea sunt realizate ca diafragme rigide și planșeele de beton armat monolit cu grosimea plăcii
rezistente pentru forțe aplicate în planul lor. egală cu cel puțin 10 cm.
(3) În cazul structurilor cu pereți, planșeul trebuie

să asigure rezemarea laterală a pereților pentru
încărcări normale pe planul median al acestora.
(4) În cazul planșeelor de oțel se verifică rolul

structural de diafragmă orizontală în acord cu
alcătuirea de detaliu a acestora.
(5) Se stabilesc efectele pe care discontinuitățile Astfel de efecte sunt: solicitarea de tip element scurt a
create de golurile mari din planșee le produc asupra stâlpilor, cauzate de interceptarea lor de către rampele
comportării structurii. scării și la alte cote decât la cotele planșeelor, sau
întreruperea continuității centurilor
Notă: Astfel de goluri sunt, de exemplu, golurile de

scară sau cele pentru luminatoare.
(6) Pentru clădirile care au planșee fără rigiditate Astfel de planșee sunt: planșeele din grinzi și podină
semnificativă în plan, evaluarea calitativă și din lemn, planșeele cu grinzi metalice și bolțișoare de
cantitativă la acțiunea seismică se face utilizând cărămidă, planșeele din prefabricate mici fără
criterii și procedee specifice (a se vedea anexa D în suprabetonare.
cazul clădirilor cu pereți structurali din zidărie). (0)

5.2.4. Condiții privind alcătuirea elementelor
structurale
(1) Se verifică regulile de alcătuire corectă a

structurilor și a elementelor structurale considerate
individual și a legăturilor dintre acestea, astfel încât
răspunsul seismic așteptat al construcției să fie unul

favorabil.
(2) Condițiile de verificare, a căror complexitate

depinde de tipul metodologiei de evaluare utilizată,
se referă la alcătuirea corectă a elementelor sau
ierarhizarea corectă a rezistențelor.
(3) Condițiile de rezistență pot fi apreciate doar

aproximativ prin mijloacele evaluării calitative,
evaluarea riguroasă a acestora fiind realizată prin
calcul.
(4) Se va stabili dacă există o ierarhizare adecvată a

rezistenței elementelor structurale, în măsură să
asigure dezvoltarea unor mecanisme de disipare a
energiei seismice favorabile, și dacă zonele critice
sunt înzestrate cu suficientă capacitate de deformare
în domeniul postelastic.
(5) Se vor identifica deficiențele de alcătuire care

pot favoriza ruperea prematură de tip fragil a unor
elemente sau fenomene de instabilitate. (0)

5.2.5. Condiții privind infrastructura și terenul
de fundare
(1) Se stabilește măsura în care, prin alcătuirea sa

generală, sistemul fundațiilor posedă suficientă
rigiditate și rezistență pentru a îndeplini în condiții
optime rolul structural.
(2) Se identifică natura terenului de fundare și

eventualele tasări diferențiate sau deformații
remanente, produse de acțiunea cutremurelor sau de
alte cauze, precum și efectele acestora, manifestate
sau potențiale, asupra elementelor structurii, inclusiv
a fundațiilor.
(3) La examinarea sistemului fundațiilor

(infrastructurii) se vor verifica și condițiile de alcătuire
prevăzute în NP 112.
(4) Se identifică eventualele efecte ale prezenței

apei subterane deasupra cotei de fundare asupra
comportării și durabilității fundațiilor și elementelor
structurale adiacente.
(5) Prevederi privind evaluarea sistemului de

fundații sunt date în capitolul 7.(0

5.3. Degradarea clădirii
(1) Se stabilește dacă integritatea materialelor din

care este realizată structura a fost afectată pe durata
de exploatare a clădirii și, dacă este cazul, măsura
degradărilor. La inspectarea construcției trebuie să se
aibă în vedere că degradările pot fi ascunse sub
finisaje.
(2) Se stabilesc cauzele degradărilor:
(a) cutremure anterioare;
(b) tasare diferențiată a terenului de fundare;
(c) deformații impuse: acțiunea variațiilor de

temperatură, contracția și curgerea lentă a
betonului;
(d) agenți de mediu sau agenți tehnologici, în

special apa pură sau încărcată cu substanțe
agresive de diferite naturi;
(e) execuție defectuoasă;
(f) incendii sau explozii;
(g) alte cauze generate de exploatarea clădirii. ()
(3) Starea elementelor și materialelor se

înregistrează în releveul de degradări detaliat pentru
a se stabili efectele asupra siguranței de ansamblu a
structurii. Releveul de degradări se realizează sub
formă de reprezentări grafice, schițe sau fotografic.
(4) În cazul elementelor de beton armat se

urmăresc:
(a) calitatea slabă a betonului și/sau degradarea

lui fizică sau chimică;
(b) defectele de execuție;
(c) existența și gradul de coroziune a armăturilor

de oțel;
(d) starea aderenței între beton și armături;
(e) deformațiile remanente semnificative și

fisurile din elementele structurale cu diverse
configurații și direcții. ()
Notă: Se urmăresc, în special, fisurile deschise peste

0,5 mm. În cazul pereților structurali se vor examina
cu prioritate fisurile înclinate, mai ales cele în “x”. În
cazul stâlpilor și grinzilor vor fi urmărite situațiile cu
cedare potențială cu caracter neductil și efectele
interacțiunii cu pereții de compartimentare și de
închidere.
(5) În cazul elementelor de oțel se urmăresc:
(a) rugina, coroziunea sau alte degradări ale

oțelului (de exemplu fisuri de oboseală);
(b) deformațiile remanente rezultate din

comportarea postelastică sau din pierderea
stabilității (flambaj, voalare);
(c) starea elementelor de îmbinare: suduri,

șuruburi, nituri. ()

(6) În cazul elementelor de lemn se urmăresc:
(a) degradarea lemnului prin putrezire sau ca

efect al acțiunii unor microorganisme;
(b) despicarea lemnului ca urmare a unor

suprasolicitări locale;
(c) starea de fixare a cuielor și a altor elemente

de prindere. ()
(7) Lista condițiilor de verificare pentru structuri din

beton, structuri din oțel și din zidărie sunt detaliate în
anexele la prezentul cod (B, C și D) în funcție de tipul
structurii și natura materialului structural.
(8) În cazul construcțiilor din zidărie, informații

specifice necesare pentru evaluarea seismică sunt
date în anexa D.
(9) În cazul elementelor nestructurale informații

specifice necesare pentru evaluarea seismică sunt
date în anexa E. (0)
6.Evaluare cantitativă

6.1. Generalități
(1) Acest capitol se referă la evaluarea cantitativă a

structurilor clădirilor existente. Evaluarea
componentelor nestructurale se face conform
prevederilor anexei E.
(2) Prin evaluarea cantitativă se verifică prin calcul

dacă clădirile existente satisfac cerințele fundamentale
descrise la 3.1.
(3) Pentru evaluarea cantitativă se vor utiliza

metodele generale de calcul indicate în P 100-1
împreună cu prevederile suplimentare date în P 100-3,
specifice procesului de evaluare.
(4) Reprezentarea acțiunii seismice pentru evaluarea Modelele de reprezentare a acțiunii seismice în
structurilor și componentelor nestructurale se face evaluarea clădirilor sunt aceleași cu cele prescrise de
conform prevederilor P 100-1 și anexei A la P 100-3. P100-1 pentru proiectarea construcțiilor noi. Valorile
de proiectare a acțiunii seismice, indiferent de modul
de reprezentare în calcul, se determină conform
prevederilor Anexei A.
(5) Valorile factorilor de comportare, q, se aleg P100-3 prevede valori maxime ale factorilor de
conform P 100-3, după caz, în funcție de tipul comportare care pot fi utilizate în calcul. Pentru
metodologiei de evaluare utilizată. Valorile maxim alegerea factorilor de comportare, ductilitatea și
admise ale factorilor de comportare, q, sunt date în redundanța structurilor este judecată în raport cu
anexele B, C și D, corespunzătoare structurilor din materialul structural, tipul structurii și perioada de
diferite materiale. realizare a construcției. Prin îmbunătățirea practicii de
realizare și proiectare a clădirilor, structurile mai noi
au ductilitate și redundanță mai ridicată decât cele
vechi ceea ce se reflectă în valori mai mari ale
factorilor de comportare maxim admiși. Pentru o
clădire dată, în funcție de caracteristicile acesteia,
expertul tehnic stabilește valoarea factorului de

comportare cu condiția ca valoarea aleasă să fie mai
mică sau, la limită, egală cu valoarea maximă
prescrisă de P100-3. Valorile prevăzute de cod sunt
stabilite astfel încât să se țină seama că în procesul
de evaluare se lucrează cu rezistențe medii ale
materialelor și, ca urmare, factorii de comportare nu
pot încorpora și componenta atribuită
suprarezistenței așteptate a structurii datorată
subevaluării proprietăților mecanice ale materialelor
structurale, așa cum se face în codul de proiectare
seismică.
(6) În cazul clădirilor care nu respectă condițiile de

regularitate prevăzute la 5.2.1.3 și 5.2.1.4 se utilizează
metodologia de nivel 3 sau, în cazul utilizării
metodologiei de nivel 2, se reduc valorile factorilor de
comportare, q, față de valorile maxim
admise prevăzute de P100-3. Prevederi privind
reducerea factorilor de comportare sunt date în P100-
1.
(7) Modul de verificare a elementelor structurale este

diferit pentru elementele cu comportare ductilă sau
neductilă.
(8) Verificarea elementelor ductile se face în termeni

de deformații sau în termeni de rezistență, în funcție
de tipul metodei de calcul.
(9) Verificarea elementelor neductile se face în

termeni de rezistență.
(10) Valorile medii ale proprietăților mecanice ale

materialelor din lucrare se obțin din documentația
tehnică de proiectare originală, rapoartele originale
privind calitatea lucrărilor de construire, din încercări
in-situ și din alte surse, conform prevederilor 4.2.
(11) Pentru evaluarea cantitativă, în cazul modurilor de

cedare ductilă a elementelor, valorile de proiectare ale
rezistențelor materialelor se obțin prin împărțirea
valorilor medii ale rezistențelor determinate
conform (10) la factorii de încredere definiți la 4.4.
(12) Pentru evaluarea cantitativă, în cazul modurilor de

cedare neductilă a elementelor, valorile de proiectare
ale rezistențelor materialelor se obțin prin împărțirea

valorilor medii ale rezistențelor determinate
conform (10) la factorii de încredere definiți la 4.4 și la
factorii parțiali de siguranță ai materialelor.
Notă: Valorile atribuite factorilor parțiali de siguranță

pentru beton, oțel, zidărie sau alte materiale sunt
stabilite prin codurile de proiectare specifice structurilor
realizate din aceste materiale.
(13) Evaluarea cantitativă a structurilor de zidărie se

realizează conform prevederilor din anexa D.
(14) Pentru materialele utilizate la realizarea lucrărilor Capacitatea elementele nou introduse se va evalua
de intervenție, nou adăugate, se folosesc valorile de utilizând valorile de proiectare ale rezistențelor
proiectare ale proprietăților acestora definite conform P materialelor, așa cum sunt acestea determinate
100-1. (0) pentru structuri noi, conform P100-1.

6.1.1. Starea Limită Ultimă
(1) Cerințele fundamentale ale verificării la Starea

Limită Ultimă se stabilesc conform prevederilor
capitolului 3.
(2) Acțiunea seismică relevantă pentru verificări la Pentru verificări la Starea Limită Ultimă, valorile de
Starea Limită Ultimă se stabilește în acord cu proiectare ale accelerațiilor date în P100-1
prevederile capitolului 3 și anexei A. multiplicate cu factorul de importanță-expunere la
cutremur, se utilizează ca atare sau se amplifică cu
factori supraunitari pentru a determina valori ale
accelerațiilor având intervalul mediu de recurență mai
mare decât 225 de ani.
(3) Valorile așteptate ale eforturilor sau deformațiilor

elementelor structurale se determină prin calcul
structural, conform P 100-1, în acord cu prevederile
specifice pentru fiecare metodologie de calcul din P
100-3.
(4) Capacitatea de rezistență a elementelor

structurale se determină conform prevederilor din
anexele B, C și D, corespunzătoare structurilor realizate
din diferite materiale.
(5) Valoarea limită a deplasărilor relative de nivel

pentru verificări la Starea Limită Ultimă se alege
conform prevederilor P 100-1.
(6) Capacitatea de deformare a elementelor

structurale se determină conform prevederilor din
anexele B, C și D, corespunzătoare structurilor realizate
din diferite materiale. (0)

6.1.2. Starea Limită de Serviciu
(1) Cerințele fundamentale ale verificării la Starea

Limită de Serviciu se stabilesc conform prevederilor
capitolului 3.
(2) Acțiunea seismică relevantă pentru verificări la Pentru verificări la Starea Limită Ultimă, valorile de
Starea Limită de Serviciu se stabilește în acord cu proiectare ale accelerațiilor date în P100-1
prevederile capitolului 3 și anexei A. multiplicate cu factorul de importanță-expunere la
cutremur, se înmulțesc cu factori subunitari pentru a
determina valori ale accelerațiilor având intervalul
mediu de recurență mai mic decât 225 de ani.
(3) În cazul utilizării metodologiei de nivel 1 nu se fac

verificări la Starea Limită de Serviciu. În cazul
metodologiei de nivel 3, valorile așteptate ale
eforturilor și deformațiilor se determină prin calcul
structural distinct de cel efectuat pentru Starea Limită
Ultimă, utilizând valorile de proiectare ale acțiunii
seismice stabilite conform (2).
(4) Verificările elementelor structurale la Starea Limită

de Serviciu se fac în termeni de deplasare, prin
limitarea deplasărilor relative de nivel conform
prevederilor P 100-1 pentru această stare limită.
(5) Verificările elementelor structurale la Starea Limită

de Serviciu se pot face suplimentar și în termeni de
rezistență pentru a se observa dacă structura răspunde
neliniar la acțiunea cutremurului de serviciu.
(6) În cazul utilizării metodelor de calcul neliniar,

verificările elementelor structurale la Starea Limită de
Serviciu se pot face și în termeni de rotiri, în acord cu
cerințele fundamentale pentru această stare limită.
(7) La proiectarea lucrărilor de intervenție parțiale

stabilite conform 3.3 (9) nu este necesară verificarea la
Starea Limită de Serviciu. (0)
6.2. Acțiunea seismică și combinațiile de

încărcări
(1) Reprezentarea acțiunii seismice pentru evaluarea

prin calcul a clădirilor existente se face conform
prevederilor P 100-1.
(2) Pentru calculul structural la cele două stări limită

se folosește spectrul de răspuns elastic al accelerațiilor
absolute sau, după caz, spectrul de proiectare
prevăzute de P 100-1 scalate corespunzător în
funcție de intervalele medii de recurență selectate.
Modalitatea și factorii de scalare sunt prevăzuți în
anexa A.
(3) Acțiunea seismică de proiectare se combină cu

alte acțiuni permanente și variabile, conform CR 0.

6.3. Modelarea comportării structurale
(1) Se aplică prevederile P 100-1 privind modelarea

comportării structurale.
(2) Modelarea comportării structurale se realizează pe

baza informațiilor obținute în conformitate cu
prevederile capitolului 4.
(3) Modelul de calcul permite determinarea efectelor Pentru clădirile la care deformabilitatea fundațiilor,
acțiunilor în toate elementele structurii pentru toate infrastructurii sau terenului de fundare are o influență
combinațiile relevante de încărcări. semnificativă asupra eforturilor și deformațiilor
suprastructurii, modelul de calcul trebuie să cuprindă
atât suprastructura cât și infrastructura sau fundațiile.

6.4. Metode de calcul
(1) Se aplică prevederile P 100-1 privind metodele de

calcul structural.
(2) Efectele acțiunii seismice pot fi evaluate printr-una

din următoarele metode:
(a) Metoda forțelor laterale statice echivalente;
(b) Metoda de calcul modal cu spectre de răspuns;
(c) Calculul static neliniar;
(d) Calculul dinamic neliniar. ()
(3) În cazul utilizării metodei forțelor laterale statice

echivalente sau a metodei de calcul modal cu spectre
de răspuns, spectrul de proiectare se determină
utilizând un factor de comportare q ales în
conformitate 6.1, (5) și (6).
(4) Combinarea efectelor componentelor acțiunii

seismice se face pe baza prevederilor din P 100-1. (0)

6.5. Verificări ale elementelor structurale
(1) Verificările elementelor structurale constau în

verificarea condiției ca cerința seismică să fie mai mică,
la limită egală cu capacitatea elementului.
(2) Verificarea se face în termeni de rezistență sau

deformații, în funcție de tipul metodei de calcul și
modul de cedare a elementului.
(3) Modul de realizare a verificărilor se indică pentru

fiecare din metodologiile prevăzute în prezentul cod la
6.6, 6.7 și 6.8.

6.6. Metodologia de nivel 1 – evaluare prin
calcul
(1) Evaluarea efectelor acțiunii seismice de proiectare

(eforturi și deformații) se face considerând structura
încărcată cu forțe laterale statice echivalente (conform
P 100-1), utilizând procedee simplificate de calcul
pentru determinarea perioadelor de vibrație proprii,
determinarea eforturilor, distribuția forțelor între
elementele verticale ale structurii etc.
(2) Se fac verificări numai la Starea Limită Ultimă.
(3) Forța tăietoare de bază, corespunzătoare modului

propriu fundamental de vibrație, pentru fiecare direcție
orizontală principală considerată în calculul clădirii, se
determină conform prevederilor privind metoda forțelor
laterale statice echivalente din P 100-1.
(4) Valorile maxime ale factorilor de comportare q

sunt date în anexele B, C și D, corespunzătoare
structurilor din diferite materiale.
(5) Perioada fundamentală de vibrație a clădirii în

direcția considerată T1, necesară pentru stabilirea
valorii spectrale Sd, se poate calcula cu expresia:
(6.1)
în care:
H înălțimea clădirii măsurată deasupra cotei

teoretice de încastrare (în metri);
kT coeficient care are valorile:
- 0,070 pentru structuri în cadre de beton armat;
- 0,045 pentru structuri cu pereți de beton armat și

pereți de zidărie;
- 0,110 pentru structuri din oțel în cadre

necontravântuite;

contravântuite excentric;

contravântuite centric.
(6) În cazul clădirilor cu structura din cadre de beton

armat cu până la 10 niveluri supraterane, pentru
evaluarea aproximativă a perioadei fundamentale se
poate utiliza, alternativ, relația:
T1 = 0,1n (6.2)
în care n este numărul de niveluri deasupra cotei

teoretice de încastrare.
(7) Valorile medii ale eforturilor unitare normale în

elementele verticale ale structurii, produse de
încărcările gravitaționale, se determină pe baza ariilor
aferente de planșeu utilizând valorile factorizate ale
acțiunilor gravitaționale din combinația seismică de
proiectare, stabilite conform CR 0.
(8) Pentru elementele verticale marginale se
determină și componenta forței axiale cauzată de forța

seismică orizontală. Valoarea acesteia se determină pe
baza valorilor estimate ale forțelor tăietoare de la
extremitățile grinzilor adiacente elementului vertical
considerat.
(9) Valorile medii ale eforturilor unitare tangențiale,

νm în elementele verticale ale structurii, stâlpi sau
pereți, la nivelul situat imediat deasupra cotei teoretice
de încastrare, se determină cu relația aproximativă:

(6.3)
în care Ac este suma ariilor pereților dispuși în direcția
în care se face calculul sau suma ariilor secțiunilor de

stâlpi ai cadrelor orientate pe direcția în care se face
calculul. În cazul stâlpilor din oțel se consideră numai
aria pereților secțiunii al căror plan median este aliniat
cu direcția pentru care se face calculul.
(10) Valorile eforturilor normale unitare din stâlpi și ale

eforturilor unitare tangențiale din toate elementele
structurale verticale ale construcției se compară cu
valorile considerate admisibile pentru structurile din
diferite materiale. Valorile admisibile sunt date în lista
de condiții pe care trebuie să le respecte clădirea (a se
vedea anexele B, C și D).
(11) Estimarea nivelului de siguranță al elementelor

orizontale se face în special prin procedeele evaluării
calitative.
Notă: Dacă, în vederea obținerii unor informații mai

complete, se dorește și o evaluare prin calcul a
grinzilor, se determină aproximativ capacitatea de
rezistență a acestora și se compară cu valorile
eforturilor din încărcările verticale stabilite pe scheme
statice simplificate. Comparația între aceste valori și
valorile eforturilor capabile evidențiază dacă aceste
elemente au rezerve și pentru preluarea unor acțiuni
laterale.
(12) Dacă prin aplicarea metodologiei de nivel 1 rezultă

necesare lucrări de intervenție, se va utiliza o
metodologie de nivel superior pentru validarea acestei
concluzii. Dacă sunt necesare, măsurile de intervenție
nu se fundamentează numai pe rezultatele evaluării

prin metodologia de nivel 1. Fac excepție clădirile
indicate la 2.3.1 (3). (0)

calcul
(1) Se realizează verificări la Starea Limită Ultimă și

Starea Limită de Serviciu.
(2) La Starea Limită Ultimă se verifică capacitatea de

rezistență a elementelor și deplasările laterale de
nivel.
(3) La Starea Limită de Serviciu se verifică deplasările

laterale de nivel.
(4) Calculul structural se realizează utilizând una

dintre următoarele metode pentru proiectarea curentă
prevăzute de P 100-1:
(a) metoda forțelor seismice statice echivalente;
(b) metoda de calcul modal cu spectre de răspuns.
(5) În calculul structural se consideră spectrele de

răspuns elastic al accelerațiilor absolute, cu ordonatele
reduse printr-un factor de comportare q, care
caracterizează structura în ansamblu.
(6) Valorile maxime ale factorului de comportare q

sunt prevăzute în anexele B, C și D, corespunzătoare
structurilor din diferite materiale.
(7) Factorii de comportare utilizați în calcul pot fi mai

mari cu până la 20% față de valorile maxime stabilite
conform (6), în cazul clădirilor realizate înainte de 1977
pentru care se dispune de date suficiente și credibile
privind detaliile de alcătuire și redundanța clădirii și
acestea permit considerarea unor valori superioare
celor maxime indicate.
(8) Distribuția pe verticală a forțelor seismice

orizontale, în cazul utilizării metodei forțelor statice
echivalente, efectele torsiunii de ansamblu, efectele
fisurării asupra elementelor cu rigiditate degradabilă
prin fisurare se cuantifică conform prevederilor P 100-

1.
(9) Determinarea valorilor deplasărilor la Starea

Limită de Ultimă se face în acord cu prevederile P 100-
1. Factorul de amplificare a deplasărilor c se stabilește
în acord cu prevederile anexelor B și C,
corespunzătoare structurilor din diferite materiale.
(10) Determinarea valorilor deplasărilor la Starea Limită

de Serviciu se face în acord cu prevederile P 100-1.
Factorul de reducere care ține seama de intervalul de
recurență mai redus al acțiunii seismice, v, se
stabilește conform prevederilor anexelor B și C,
(11) Verificarea rezistenței elementelor se realizează cu

relația:
(6.4)
unde:
Ed valoarea de proiectare a efortului secțional în
combinația seismică de proiectare;
Rd valoarea de proiectare a capacității de rezistență.
(12) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență,

Rd, se determină pe baza prevederilor din anexele B, C
și D, corespunzătoare structurilor din diferite materiale.

Rd, se calculează utilizând valorile de proiectare ale
rezistențelor materialelor determinate conform 6.1,
(11) și (12).
(14) Prin excepție de la (6), (7), (9), (10), (12) și (13),

în cazul clădirilor realizate până la intrarea în vigoare a
acestui cod, dacă structura îndeplinește toate
prevederile de conformare generală și de alcătuire de
detaliu date în P 100-1 și materialele utilizate la
realizarea structurii sunt în acord cu prevederile din P
100-1, în aplicarea metodologiei de nivel 2 se pot
considera următoarele prevederi: (0)
(a) se consideră valorile maxime ale factorului de

comportare, în funcție de materialul structural și
tipul structurii, date în P 100-1;
(b) se consideră valorile de proiectare ale

rezistențelor stabilite conform P 100-1 reduse cu
factorul de încredere determinat conform 4.4;
(c) se determină valorile de proiectare ale

capacităților de rezistență și valorile admisibile
ale deplasărilor relative de nivel în acord cu
prevederile P 100-1. ()

calcul
(1) Calculul structural se realizează pe baza

prevederilor P 100-1, cu considerarea prevederilor
suplimentare date în acest capitol, utilizând una dintre
următoarele metode de calcul:
(a) metoda de calcul static neliniar;
(b) metoda de calcul dinamic neliniar.
(2) Metoda de calcul static neliniar este indicată în

cazul structurilor la care contribuția modurilor
superioare de vibrație la comportarea în regim dinamic
este mai puțin importantă. În cazul structurilor la care
se așteaptă amplificări dinamice majore ale deplasărilor
la anumite niveluri se recomandă utilizarea metodei de
calcul dinamic neliniar.
(3) Se realizează verificări la Starea Limită Ultimă și

Starea Limită de Serviciu.
(4) La Starea Limită Ultimă se verifică:
(a) deplasările relative de nivel ale structurii;
(b) capacitatea de rezistență a elementelor cu

cedare neductilă;
(c) capacitatea de deformare a elementelor cu

cedare ductilă. ()
(5) Pentru verificările la Starea Limită Ultimă,
deplasările relative de nivel ale structurii, eforturile și

deformațiile elementelor structurale corespund cerinței
de deplasare corespunzătoare acțiunii seismice
asociate acestei stări limită.
(6) La Starea Limită de Serviciu se verifică deplasările

relative de nivel.
(7) La Starea Limită de Serviciu se pot verifica și

deformațiile elementelor structurale, în acord cu
cerințele fundamentale pentru această stare limită, la
decizia expertului.
(8) Pentru verificările la Starea Limită de Serviciu,

deplasările relative ale structurii corespund cerinței de
deplasare corespunzătoare acțiunii seismice asociate
acestei stări limită.
(9) Pentru determinarea cerinței de deplasare ale

sistemului SDOF echivalent la Starea Limită de Serviciu
și Starea Limită Ultimă se utilizează spectre de răspuns
neliniar, exprimate în deplasări. La calculul spectrelor
de răspuns neliniar se utilizează modele histeretice de
comportare adecvate materialului structural.
Notă: Întrucât structurile existente pot prezenta deficit

de rezistență în raport cu cerințele seismice pentru
structuri noi, mobilizarea unui mecanism de plastificare
la cutremurul asociat Stării Limită de Serviciu are
probabilitate înaltă.
(10) În calculul static neliniar este recomandată

încărcarea structurii până la obținerea unei deplasări la
vârf egale cu 150% din valoarea cerinței de deplasare
corespunzătoare Stării Limită Ultime pentru a identifica
eventualele mecanisme de rupere și deficiențe
structurale.
(11) Valorile rotirilor plastice capabile se determină

conform prevederilor din anexele B și C,

Rd, se determină pe baza prevederilor anexelor B, C și
D, corespunzătoare structurilor din diferite materiale.
(13) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență ,
Rd, pentru elemente se calculează utilizând valorile de

proiectare ale rezistențelor materialelor determinate
conform 6.1, (11) și (12). (0)
7. Evaluare a fundațiilor și terenului de fundare

7.1. Generalități
(1) Acest capitol cuprinde prevederi privind evaluarea

seismică a sistemului de fundații al clădirii și a terenului
de fundare.
(2) Evaluarea calitativă și cantitativă a fundațiilor

trebuie să evidențieze măsura în care este îndeplinit
rolul lor în ansamblul structural și situațiile în care
fundațiile și, după caz, substructura clădirii constituie
veriga slabă în traseul încărcărilor aplicate structurii
către terenul de fundare.
(3) Pentru evaluarea seismică a fundațiilor și terenului

de fundare se vor realiza investigații geotehnice ale
terenului din amplasament, prin mijloacelele cercetării
geotehnice.
(4) Prin excepție de la prevederile (3), la clădirile din Expertul apreciază dacă investigațiile geotehnice
clasele de importanță și expunere la cutremur III și IV, întocmite pentru terenuri din vecinătatea
prin decizia expertului tehnic, se pot utiliza date din amplasamentului sunt relevante pentru clădirea
documentația tehnică inițială a construcției, dacă analizată. Prin vecinătate se înțelege, de regulă, un
aceasta conține date relevante și suficiente referitoare teren cu care amplasamentul construcției are o limită
la teren, sau investigații geotehnice întocmite pentru de proprietate comună. În cazul terenurilor expuse
terenuri din vecinătatea amplasamentului dacă alunecărilor este recomandată realizarea de
distanțele până la pozitia acestora nu depășesc investigații geotehnice în amplasament.
distanțele maxime recomandate prin NP074.
(5) Prin investigațiile geotehnice se va stabili măsura

în care terenul de fundare este sensibil la acțiuni
seismice și poate reprezenta factorul decisiv al unei
degradări parțiale sau totale a clădirii (teren lichefiabil,
teren în pantă, orizonturi necoezive afânate etc.).
(6) Pentru recomandarea unor lucrări de intervenție

asupra fundațiilor sau terenului de fundare este
necesară efectuarea de investigații geotehnice în
amplasament.
(7) Pentru proiectarea lucrărilor de intervenție este

necesară realizarea de investigații geotehnice ale
terenului în amplasament.
(8) La evaluarea seismică a sistemului de fundare se În cazul unei clădiri care nu a fost proiectată pentru
verifică îndeplinirea cerințelor specifice prevăzute de acțiuni seismice vor fi verificate prioritar următoarele
reglementările tehnice pentru proiectarea fundațiilor, în aspecte: insuficiența bazei de rezemare, cu risc de
concordanță cu prevederile P100-3. rotire excesivă și răsturnare, depășirea presiunilor
acceptabile pe teren și incapacitatea de a prelua
întinderile (tendințele de ridicare), atât la fundații
directe de suprafață, cât și la fundații de adâncime
(piloți, barete).
(9) Indicatorii de îndeplinire a cerințelor seismice

definiți la capitolul 0 vor ține seama de ponderea
diferitelor categorii de deficiențe și a efectului acestora
asupra calității răspunsului seismic al ansamblului. (0)

7.2. Investigații geotehnice
(1) La clădirile din clasele de importanță și expunere la

cutremur III și IV, necesitatea și metodele de
investigare geotehnică necesare pentru stabilirea
caracteristicilor terenului sunt stabilite de către
expertul tehnic.
(2) La clădirile din clasele de importanță și expunere la

cutremur I și II, metodele de investigare geotehnică
necesare pentru stabilirea caracteristicilor terenului
sunt stabilite de către expertul tehnic împreună cu un
specialist în geotehnică.
(3) Prin excepție de la (2), la decizia expertului tehnic,

în cazul în care pentru terenul din amplasamentul
clădirii se dispune de un studiu geotehnic elaborat
ulterior intrării în vigoare a NP 074/2013, acesta poate
fi utilizat la evaluarea seismică a clădirii.
(4) Investigarea terenului de fundare se efectuează cu

metode corespunzătoare cercetării geotehnice, cu
respectarea prevederilor normativului NP 074 și a
standardului SR EN 1997-2. Amploarea investigării se
stabilește ținând seama de categoria geotehnică a
lucrării.
(5) Comportarea la acțiuni seismice a terenului de
fundare (lichefiabilitate, stabilitate, deformații excesive,

reduceri ale rezistenței la forfecare etc.) va fi evaluată
conform cerințelor SR EN 1998-5.
(6) La construcții fundate pe piloți se pot efectua

încercări nedistructive în vederea stabilirii integrității
piloților de tipul testelor dinamice. În vederea stabilirii
capacității portante și a comportării sub solicitări se pot
executa încărcări statice de probă cu respectarea
prevederilor normativului NP 045.
(7) În afara lucrărilor de foraje sau de sondaje

deschise, cu prelevare de probe în vederea încercărilor
de laborator geotehnic, se pot utiliza una sau mai
multe încercări pe teren, precum:
(a) încercarea de încărcare cu placa;
(b) încercarea de penetrare standard;
(c) încercarea de penetrare cu con sau cu

piezocon;
(d) încercarea de penetrare dinamică;
(e) încercarea cu dilatometrul plat. ()
(8) În vederea determinării parametrilor dinamici ai

terenului și a vitezei de propagare a undelor seismice
de forfecare vs se pot utiliza încercări de teren seismice
de tip:
(a) downhole;
(b) crosshole;
(c) penetrare cu conul seismic;
(d) dilatometru seismic plat. ()
(9) Atunci când se urmărește determinarea condițiilor

geotehnice la adâncime se vor utiliza încercările de
penetrare, după caz. (0)

7.3. Calculul infrastructurii și modelul de calcul
(1) Calculul eforturilor și deformațiilor în elementele
infrastructurii și calculul tasărilor terenului se face

utilizând un model de calcul adecvat și o modelare
realistă a proprietăților de deformare (rigiditate) ale
terenului.
(2) În vederea stabilirii modelului de calcul se

respectă prevederile documentelor normative P 100-1,
NP 112 sau NP 123, după caz, și ale standardului SR
EN 1997-1.
(3) Tipul modelului de calcul este stabilit de către

expertul tehnic.
(4) În calculul la acțiunea seismică trebuie

considerate valori ale rigidității terenului adecvate
pentru condițiile acțiunii de scurtă durată și a vitezei
mari de încărcare a cutremurului.
(5) Pentru clădirile din clasele de importanță și

expunere la cutremur I și II parametrii caracteristici de
interacțiune teren – structură sunt stabiliți de către un
specialist în geotehnică.
(6) Se recomandă utilizarea în calcule a mai multor

valori ale caracteristicilor de deformație ale terenului
dintr-un domeniu posibil și probabil de variație, dată
fiind sensibilitatea calculului de interacțiune teren-
structură în raport cu caracteristicile de rigiditate ale
modelului.
(7) În calculul seismic al structurii și infrastructurii, în

funcție de tipul acestora și de importanța clădirii, pot fi
abordate următoarele modele:
(a) în cazul clădirilor fără subsol, modelul de calcul

se fixează la nivelul marginii superioare a
fundațiilor. Calculul fundațiilor se face prin
izolarea lor și aplicarea forțelor de legătură cu
suprastructura;
(b) în cazul radierelor, modelul recomandat al

fundației este de tip placă rezemată pe resoarte
caracterizate de proprietățile idealizate de
deformare ale terenului;
(c) în cazul clădirilor cu subsoluri se pot alege mai

multe tipuri de modele, cu niveluri de
complexitate diferite, ținându-se cont sau nu de
interacțiunea cu terenul de sub fundație și,

eventual, cu terenul din jurul infrastructurii. În
cazul adoptării unor modele simplificate
rezultatele vor fi interpretate ținând seama de
limitele modelului. ()
(8) Verificarea infrastructurii trebuie făcută atât în

termenii ce privesc cedarea terenului de fundare cât și
în termenii cedării elementelor infrastructurii, în urma
dezvoltării mecanismului de cedare al suprastructurii.
(9) Capacitatea structurală a sistemului de fundare

trebuie verificată. Se vor verifica cu precădere
următoarele aspecte: (0)
(a) rigiditatea și rezistența fundațiilor izolate de

mici dimensiuni necesare pentru preluarea
forțelor seismice;
(b) stabilitatea fundațiilor de suprafață sub

acțiunea forțelor laterale;
(c) capacitatea de rezistență la compresiune sau

tracțiune a piloților pentru preluarea forțelor
axiale generate de acțiunea seismică;
(d) capacitatea portantă laterală a piloților pentru

preluarea forțelor orizontale generate de
acțiunea seismică;
(e) capacitatea structurală a radierului pentru

solidarizarea piloților. ()

7.4. Măsuri de intervenție
(1) În urma evaluării seismice a clădirii pot fi stabilite,

după caz, măsuri de intervenție asupra sistemului de
fundare în ansamblu. Acestea pot fi aplicate fundațiilor
propriu-zise, terenului de fundare sau ambelor.
(2) Intervențiile asupra sistemului de fundare pot

avea ca scop: mărirea capacității structurale a fundației
prin operații de cămășuire, mărirea capacității portante
din punct de vedere geotehnic a fundației prin
subzidire sau prin îmbunătățirea proprietăților
terenului.
(3) Pentru construcțiile din clasele de importanță și

expunere la cutremur I și II, la stabilirea măsurilor de
intervenție asupra sistemului de fundare este necesară
colaborarea cu un specialist în geotehnică. (0)
8.Concluziile evaluării

8.1. Stabilirea clasei de risc seismic
(1) Evaluarea susceptibilității de avariere la cutremur

și încadrarea în clasele de risc seismic se face pe baza a
trei categorii de condiții care fac obiectul investigațiilor
și analizelor efectuate în cadrul evaluării:
(a) condiții privind alcătuirea clădirii, referitoare la

îndeplinirea regulilor de conformare structurală,
de alcătuire a elementelor structurale și a
regulilor constructive pentru structuri seismice;
(b) condiții privind degradările structurale produse

în trecut de acțiunea seismică și de alte cauze;
(c) condiții privind capacitatea seismică a structurii

și componentelor nestructurale, exprimată, după
caz, în termeni de rezistență sau deplasări. ()
(2) Măsura în care cele trei categorii de condiții sunt

îndeplinite este cuantificată prin intermediul a trei
indicatori:
(a) gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire

seismică, R1;
(b) gradul de afectare structurală, R2;
(c) gradul de asigurare seismică, notat cu R3, care

se determină pentru starea limită ultimă. ()
(3) Valorile celor trei indicatori se asociază cu o

anumită clasă de risc conform 8.1.1, 8.1.2 și 8.1.3.
(4) Expertul tehnic decide încadrarea clădirii într-o

anumită clasă de risc seismic pe baza valorilor celor trei
indicatori, claselor de risc seismic asociate și a unei
analize complexe și cuprinzătoare a ansamblului

condițiilor de diferite naturi.
(5) Expertul tehnic analizează relevanța fiecărui Valorile celor trei indicatori, măsuri ale comportării
indicator pentru evaluarea seismică a clădirii. seismice așteptate a clădirii, sunt orientative în
decizia expertului tehnic în stabilirea concluziei finale
privind răspunsul seismic așteptat, susceptibilitatea
avarierii la acțiuni seismice, încadrarea clădirii într-o
anumită clasă de risc seismic și, după caz, în
stabilirea deciziei de intervenție.
(6) Clasa de risc seismic a clădirii este clasa minimă

asociată celor trei indicatori R1, R2 și R3.
(7) Prin excepție de la (6), atunci când expertul tehnic

stabilește că unul dintre indicatorii R2 sau R3 are
relevanță redusă în cazul clădirii evaluate, clasa de risc

seismic a clădirii este clasa minimă asociată celorlalți
doi indicatori.
(8) Expertul tehnic identifică elementele vitale pentru Evaluările efectuate au scopul de a identifica verigile
siguranța structurală la seism care prezintă deficiențe slabe ale sistemului structural și deficiențele
majore și capacitate insuficientă față de cerințele semnificative ale elementelor nestructurale. Aceste
corespunzătoare stărilor limită selectate. deficiențe trebuie ierarhizate din punctul de vedere
al efectelor potențiale asupra stabilității structurii în
cazul atacului unui cutremur puternic și al riscului de
pierdere a vieții oamenilor și de vătămare a
acestora, sau a pagubelor materiale.
(9) Expertul tehnic identifică mecanismul de cedare

probabil al structurii ca bază pentru evaluarea
răspunsului seismic așteptat al clădirii și pentru
alegerea potrivită a soluției de intervenție.
(10) Relevanța gradului de afectare structurală R2 se

stabilește în funcție de vârsta clădirii, intensitatea
mișcărilor seismice care au afectat-o în trecut prin
comparație cu cerințele seismice corespunzătoare stării
limită ultimă și factorii naturali și antropici care au putut
cauza degradări ale clădiri în trecut.
(11) Gradul de asigurare seismică R3 este mai relevant

în cazul clădirilor proiectate pe baza unor reglementări
tehnice pentru proiectare la cutremur, al căror răspuns
la acțiuni seismice poate fi descris prin modelele
curente de calcul cu un grad de încredere mai mare.
(12) În cazul clădirilor vechi, realizate înainte de 1963, Motivele sunt: absența unei structuri bine definite
identificarea aproximativă a mecanismului de cedare, cu pentru preluarea forțelor laterale, lipsa datelor care
grad de încredere acceptabil, nu este întotdeauna să permită evaluarea comportării structurii în
posibilă. În acest caz, evaluarea corectă a domeniul postelastic (de exemplu, la clădirile de
susceptibilității de avariere seismică a clădirii trebuie să beton armat, datele referitoare la lungimile de
se bazeze pe o analiză cuprinzătoare și pe o judecată ancorare și înnădire ale armăturilor, la armarea
inginerească a tuturor condițiilor de alcătuire, a transversală în zonele critice), riscul necontrolabil al
corelației între efectele acestora, operații care necesită unor ruperi neductile prin acțiunea forței tăietoare
competență înaltă și experiență deosebită. (0)

8.1.1. Gradul de îndeplinire a condițiilor de
alcătuire seismică
(1) Valoarea gradului de îndeplinire a condițiilor de

alcătuire seismică, R1, se stabilește pe baza punctajului
atribuit fiecărei categorii de condiții de alcătuire, din

anexa corespunzătoare tipului de material structural, în
funcție de nivelul metodologiei de evaluare.
(2) R1 poate lua valori între 1 și 100. Valoarea de

R1=100 corespunde unei clădiri care îndeplinește
integral toate condițiile de alcătuire.
(3) Clasa de risc asociată indicatorului R1 se stabilește

astfel: (0)
(a) Clasa de risc seismic RsI, dacă R1<30;
(b) Clasa de risc seismic RsII, dacă 30≤R1<60;
(c) Clasa de risc seismic RsIII, dacă 60≤R1<90;
(d) Clasa de risc seismic RsIV, dacă 90≤R1≤100. ()

8.1.2. Gradul de afectare structurală
(1) Valoarea gradului de afectare structurală, R2, se

stabilește pe baza punctajului atribuit fiecărei categorii
de condiții privind evaluarea stării de degradare a
elementelor structurale dat în lista specifică din anexa
corespunzătoare materialului structural utilizat.
(2) R2 poate lua valori între 1 și 100. Valoarea de
R2=100 corespunde unei clădiri neafectate de degradări

seismice sau de altă natură.
(3) Clasa de risc asociată indicatorului R2 se stabilește

astfel: (0)
(a) Clasa de risc seismic RsI, dacă R2<50;
(b) Clasa de risc seismic RsII, dacă 50≤R2<70;
(c) Clasa de risc seismic RsIII, dacă 70≤R2<90;
(d) Clasa de risc seismic RsIV, dacă 90≤R2≤100. ()

8.1.3. Gradul de asigurare seismică
(1) Gradul de asigurare seismică, R3, caracterizează

capacitatea de rezistență și de ductilitate a structurii, în
ansamblu, capacitatea de rezistență și stabilitatea
componentelor nestructurale, în raport cu cerințele
seismice.
(2) Valoarea gradului de asigurare seismică, R3, se

stabilește în funcție de gradul de asigurare determinat
pentru structură și, după caz, de gradul minim de
asigurare stabilit pentru componentele nestructurale.
(3) Modul de calcul pentru gradul de asigurare

seismică pentru structură depinde de metodologia de
evaluare cantitativă utilizată.
(4) Gradul de asigurare seismică pentru structură, R3,

se determină distinct pentru fiecare direcție orizontală
principală ortogonală considerată în evaluarea clădirii.
(5) Clasa de risc asociată indicatorului R3 (exprimat

în %) se stabilește astfel: (0)(0)
(a) Clasa de risc seismic RsI, dacă R3<35%;
(b) Clasa de risc seismic RsII, dacă

35%≤R3<65%;
(c) Clasa de risc seismic RsIII, dacă
65%≤R3<90%;
(d) Clasa de risc seismic RsIV, dacă 90%≤R3. ()

8.1.3.1. Metodologia de nivel 1
(1) Pentru elementele verticale ale structurilor de tip

cadru sau cu pereți structurali, gradul de asigurare
seismică R3 pentru structură se stabilește în termeni de
rezistență, la nivelul situat imediat deasupra cotei

teoretice de încastrare, astfel:

(8.1)
unde
efortul unitar tangențial mediu calculat

conform 6.6(9);
valoarea de referință admisibilă a efortului

unitar tangențial în elementele verticale stabilită
conform prevederilor anexelor B, C și D pentru
elemente de beton armat, oțel și, respectiv, zidărie.
(2) Pentru structurile din oțel contravântuite, gradul de

asigurare seismică R3 pentru structură se stabilește în
termeni de rezistență, la nivelul situat imediat deasupra

cotei teoretice de încastrare, astfel: (0)

(8.2)
unde
ΣFadm suma valorilor de proiectare ale proiecțiilor pe

orizontală ale forțelor axiale capabile din diagonalele
contravântuirilor verticale de la nivelul considerat;
Fb forța tăietoare de bază calculată conform 6.6(3).

(1) Se determină valorile individuale ale indicatorului În metodologia de nivel 2, se utilizează o metodă de
R3j, pentru fiecare element structural j, astfel: calcul structural în care se cuantifică numai
proprietățile de rigiditate ale elementelor structurale

(metodă de calcul liniar). Această metodă este ușor
de aplicat în practică și modelarea pentru calcul se
poate face utilizând numai informații de bază despre
clădire (cum sunt, de exemplu, informații privind
dimensiunile elementelor structurale, natura
legăturilor dintre acestea, natura rezemării pe
teren). Determinarea factorului R3 necesită un însă
un raționament ingineresc complex pentru

identificarea modurilor de cedare posibile care nu
pot fi determinate direct prin calcul structural liniar.
În toate situțaiile, modul de cedare trebuie verificat

(8.3)
prin calcul. R3j se calculează în funcție de modul de
cedare așteptat pentru element, în funcție de

unde proporțiile geometrice ale acestuia, modul de
rezemare și încărcare și modul de armare. Pentru
Edj valoarea de proiectare a efortului în elementul elemente lungi, R3j se determină, de regulă, prin
j, din combinația seismică de proiectare relevantă, raport de momomente încovoietoare. Pentru
determinată conform prevederilor 6.7; elemente scurte, R3j se determină, de regulă, prin
raport de forțe tăietoare. Totuși, și pentru elemente

lungi care sunt slab armate transversal se poate
Rdj valoarea de proiectare a capacității de rezistență
produce ruperea din forțe tăietoare înainte de
a elementului j.
plastificarea din moment.
(2) Se stabilește mecanismul structural probabil de Pentru determinarea mecanismului de cedare este
disipare a energiei seismice prin indentificarea necesar să:
elementelor structurale cu cedare neductilă, cu
precădere a elementelor verticale aflate în această - se identifice modul probabil de cedare
situație, și prin compararea valorilor de proiectare ale pentru fiecare element structural (articulare plastică
capacităților de rezistență ale elementelor verticale cu din moment încovoietor, rupere fragilă din forță
cele ale elementelor orizontale. tăietoare);
- se identifice elementele structurale cu

cedare fragilă a căror rupere poate să conducă la
colapsul general sau local al clădirii, dacă astfel de
elemente există;
- se determine poziția articulațiilor plastice

din încovoiere prin compararea momentelor capabile
ale elementelor structurale verticale cu cele ale
elementelor structurale orizontale;
- să se verifice capacitatea
infrastructurii/fundațiilor de a prelua și transmite la
teren reacțiunile structurii aflate în stadiul de

mecanism plastic.
Aceste determinări se fac utilizând capacitățile de

rezistență ale elementelor.
Notă: Aceste informații constituie elemente esențiale în estimarea

siguranței seismice a structurii și pentru încadrarea construcției
într-o anumită clasă de risc.
(3) Gradul de asigurare R3 pentru structură se R3 caracterizează structura în ansamblu. Valoarea R3
determină la nivelul situat deasupra cotei teoretice de determinată deasupra cotei teoretice de încastrare
încastrare. Gradul de asigurare seismică R3 pentru nu trebuie să depășească valoarea asociată cedării
structură se determină și la celelalte niveluri, dacă infrastructurii/ fundațiilor/ terenului de fundare.

acestea prezintă deficit de rigiditate sau rezistență
În cazul structurilor neregulate în elevație, este
comparativ cu nivelul situat deasupra cotei teoretice de
încastrare. În acest caz, gradul de asigurare R3 pentru necesară și determinarea factorului R3 la nivelurile
superioare.
structură este egal cu valoarea minimă a valorilor
determinate pentru fiecare nivel în parte.
(4) Gradul de asigurare R3 pentru structură se Conceputual, în metodologia de nivel 2, R3 reprezintă

determină la fiecare nivel considerat astfel: raportul dintre capacitatea de rezistență la acțiuni
orizontale a structurii în ansamblu și forța seismică
de proiectare.
Ecuația (8.4) este fundamentată pe posibilitatea

(8.4)
redistribuirii eforturilor în domeniul plastic de
comportare al structurii. Eforturile care se dezvoltă în
unde elementele structurale în situația mobilizării unui
mecanism plastic nu sunt proporționale cu eforturile
rezultate din calculul structural în combinația
seismică de proiectare (suprarezistența elementelor
structurale verticale nu este egală).
VRdi valoarea de proiectare a forței tăietoare asociate VRdi este valoarea minimă a forței tăietoare care se
capacității de rezistență a elementului vertical i de la mobilizează în elementul vertical i în următoarele
nivelul considerat sau, după caz, proiecția pe orizontală situații:
a valorii de proiectare a forței axiale capabile, în
diagonalele contravântuirilor Pentru - în element se formează una sau două articulații
verticale.
elementele care se plastifică din încovoiere conform plastice, conform mecanismului plastic identificat
mecanismului de cedare, cu sau fără forță axială, anterior, ca urmare a acțiunii momentului
valoarea VRdi se consideră egală cu valoarea forței încovoietor, cu sau fără forță axială, pentru
elemente cu cedare ductilă din încovoiere;
tăietoare din element asociată plastificării din
încovoiere. Pentru elementele care cedează din forță
- elementul se rupe fragil din cauza forței
tăietoare, valoarea VRdi se consideră egală cu valoarea
tăietoare sau din cauza acțiunii momentului
de proiectare a forței tăietoare capabile. Valoarea VRdi se
încovoietor, cu sau fără forță axială, (elemente
limitează superior la forța tăietoare maximă care se sub-armate, supra-armate, supuse la forțe axiale
poate mobiliza în elementul structural i în situația mari, cu ancoraje deficitare a armăturilor
pierderii echilibrului static, cedării altor elemente longitudinale);
structurale sau a terenului de fundare;
- elementul nu este expus cedării fragile și nu se
plastifică, din cauza limitării eforturilor care se
pot dezvolta în acesta ca urmare a cedării unor
elemente structurale adiacente sau terenului de
fundare sau pierderii stabilității generale a
clădirii.
VEdi valoarea de proiectare a forței tăietoare în

elementul i, rezultată din calculul structural în
combinația de încărcare seismică relevantă.
(5) Prin excepție de la prevederile (3), în cazul De exemplu, dacă la parterul unei structuri
clădirilor la care cedarea neductilă a unuia sau mai multietajate este poziționat un perete de beton
multor elemente structurale poate conduce la colapsul scurt, dezvoltat limitat pe înălțimea parterului, care
local sau general al clădirii, gradul de asigurare R3 al preia o mare parte din forța seismică de proiectare,
structurii va fi egal cu indicatorul R3j minim al acestor cedarea acestuia din forța tăietoare determină
cedarea ansamblului strutural și valoarea R3 pentru
elemente:
ansamblu este egală cu valoarea R3j asociată
peretelui.
În cazul unei clădiri multietajate cu pereți cuplați,

cedarea fragilă a riglelor de cuplare nu produce
colapsul local sau general și pentru determinarea
valorii R3 se utilizează relația 8.4 cu limitările de la
(6) și (7).
(8.5)
unde R3j se calculează conform (1).
(6) În cazul structurilor cu capacitate redusă de Rigiditatea sau rezistența deficitară a diafragmelor

redistribuție a eforturilor între elementele structurale, în orizontale, la acțiuni în planul lor, limitează drastic
calculul gradului de asigurare R3 conform (4) se ține posibilitatea de redistribuție a eforturilor între
elementele structurale verticale. Rigiditatea
seama de posibilitatea redusă de redistribuire a
diafragmei orizontale trebuie judecată în funcție de
eforturilor. În acest caz, valorile VRdj în elementele cu
deformațiile acesteia sub încărcări raportate la
surplus de rezistență vor fi limitate în funcție de
deformațiile elementelor verticale adiacente.
posibilitățile reale ca aceste elemente să se încarce
Orientativ, conform standardului ASCE 7-16
suplimentar prin redistribuirea eforturilor de la
(ASCE/SEI, 2016), o diafragmă se încadrează în
elementele cu deficit de rezistență și rigiditate, care pot categoria diafragmelor flexibile dacă deformata
ceda prematur. proprie maximă este mai mare decât de două ori
deplasarea medie a nivelului sub acțiuni orizontale.
În cazul structurilor de beton, se poate aprecia că

planșele realizate cu plăci de beton cu grosime mai
mare de 10-12 cm reprezintă diafragme rigide și
rezistente la acțiuni în planul lor. Dacă planșeele
sunt alcătuite din grinzi secundare și grinzi
principale, din beton armat sau oțel, fără placă de
beton cu continuitate de armătură, atunci ele trebuie
considerate ca fiind flexibile la acțiuni în planul lor.
Redistribuirea adecvată a eforturilor în domeniul

neliniar este împiedicată și de capacitatea redusă de
deformare plastică a unora dintre elementele
structurale.
(7) În cazul verificării stabilității de ansamblu a

structurii, în ecuația (8.3), Rdj este valoarea de
proiectare a efectului acţiunilor cu efect favorabil asupra

stabilităţii și Edj este valoarea de proiectare a efectului
acţiunilor cu efect defavorabil asupra stabilităţii. (0)
Spre exemplificare, pentru structura din figură, în

verificarea stabilității de ansamblu, R3 este raportul
dintre momentul de stabilitate lNf și momentul de
răsturnare zF.

(1) Gradul de asigurare seismică R3 se determină în

termeni de deplasare, cu expresia:(0)

(8.6)
ds cerința de deplasare corespunzătoare acțiunii

seismice asociate Stării Limită Ultime;
du deplasarea laterală ultimă a clădirii, valoarea

maximă a deplasării absolute care corespunde
îndeplinirii cerințelor fundamentale ale evaluării
seismice la Starea Limită Ultimă, date în cap. 3.1.
Notă: De regulă, du corespunde depășirii capacității de Pentru elementele cu cedare fragilă, du corespunde
rezistență sau de deformare a oricărui element din depășirii capacității de rezistență a acestora. Pentru
ansamblul teren-structură. La evaluarea du se va lua în elementele cu cedare fragilă, du, corespunde
considerare și răspunsul componentelor nestructurale a depășirii capacității de deformare a acestora.

căror cedare poate pune în pericol siguranța Capacitaea de deformare trebuie stabilită în acord cu
utilizatorilor. cerințele fundamentale ale proiectării la Starea
Limită Ultimă: siguranța vieții și asigurarea unui nivel
de degradare care să permită repararea structurii în
limite economice. Se subliniază, că în această
situație du nu corespunde stării de pre-colaps a
structurii.
Totuși, cedarea prematură a unui element structural

nu conduce întotdeauna la colaps local sau general.
De exemplu, cedarea prematură din forță tăietoare
ca urmare a acțiunilor orizontale a unui stâlp scurt,
apărut prin intersecția stâlpului de cadru cu
podestele de nivel ale scărilor, nu conduce la colaps
local întrucât, de regulă, stâlpul își păstrează
capacitatea de preluare a încărcărilor verticale.
Conform abordării din literatura de specialitate (Park,

1992), pentru structuri cu cedare ductilă, du se
poate stabili ca punctul corespunzător unei reduceri
de 20% a rezistenței structurii la acțiuni orizontale.

8.2. Conținutul raportului de expertiză tehnică
(1) Raportul de expertiză tehnică conține o sinteză a

procesului de evaluare, furnizând informațiile care
fundamentează decizia de încadrare a construcției în
clasa de risc seismic.
(2) Se descriu scopul expertizei tehnice, cerințele

seismice și stările limită selectate pentru evaluarea
seismică.
(3) Se enumerează documentele tehnice normative

utilizate la efectuarea evaluării seismice.
(4) Se descriu activitățile desfășurate pentru

întocmirea expertizei tehnice cum sunt: vizite la clădirea
expertizată, discuții cu proprietarii sau utilizatorii clădirii,
natura investigațiilor efectuate.
(5) Se include lista informațiilor colectate de către

expert care au stat la baza evaluării seismice (de
exemplu: proiectul inițial al clădirii, releveul clădirii,
rapoarte precedente de expertiză tehnică, rapoarte de
încercări pentru determinarea proprietăților mecanice al
materialelor de construcție, studii geotehnice, rapoarte

privind măsurarea vibrațiilor in-situ, mărturii ale
proprietarilor sau utilizatorilor clădirii).
(6) Se caracterizează amplasamentul prin informații

generale care să descrie condițiile seismice ale
amplasamentului, alte surse potențiale de hazard
natural, terenul de fundare, adâncimea de fundare,
nivelul hidrostatic al apei subterane etc.
(7) Se descrie clădirea prin informații referitoare la

sistemul structural și la ansamblul elementelor
nestructurale. Se vor face aprecieri globale, calitative,
privind capacitatea sistemului structural de a rezista la
acțiuni seismice. Se vor include date istorice referitoare
la perioada construcției și nivelul reglementărilor de
proiectare aplicate, dacă sunt relevante pentru clădirea
expertizată. Se vor descrie lucrările de intervenție
efectuate până la data expertizei, după caz.
(8) Se prezintă nivelul de cunoaștere selectat și

metodologia de evaluare.
(9) Se prezintă evaluarea calitativă a gradului de

îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică, R1.
(10) Se prezintă evaluarea calitativă a gradului de

afectare structurală, R2.
(11) Se prezintă evaluarea cantitativă a gradului de

asigurare seismică R3.
(12) Se prezintă sinteza evaluării, încadrarea clădirii în

clasa de risc seismic, și concluziile evaluării. Se prezintă
relevanța fiecărui indicator (R1, R2 sau R3) în evaluarea
seismică a structurii, se motivează alegerea clasei de

risc pentru clădire în raport cu clasele de risc asociate
indicatorilor R1, R2 și R3 și cu alte condiții specifice
clădirii evaluate.
(13) Se formulează, după caz, propuneri de intervenție.

Expertul tehnic descrie soluția de principiu de
intervenție și precizează, după caz, elementele
structurale sau componentele nestructurale asupra
cărora trebuie intervenit. Se includ note de calcul
privind calibrarea de principiu a soluției de intervenție.
Complexitatea metodei de calcul utilizată este stabilită

de către expert.
(14) Conținutul cadru al raportului de expertiză tehnică

pentru evaluarea seismică a clădirilor existente este:
1. Date privind expertiza tehnică
1.1. Pagina de titluri și semnături
1.2. Copie după actul de atestare al expertului tehnic
1.3. Raportul sintetic
2. Raportul de evaluare
2.1. Scopul expertizei
2.2. Reglementări tehnice
2.3. Activități desfășurate pentru întocmirea

expertizei
2.4. Date care au stat la baza expertizei tehnice
2.5. Caracterizarea amplasamentului
2.6. Descrierea clădirii
2.7. Nivelul de cunoaștere
2.8. Metodologia de evaluare
2.9. Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire

seismică R1
2.10. Gradul de afectare structurală R2
2.11. Gradul de asigurare structurală seismică R3
2.12. Verificări la starea limită de serviciu
2.13. Sinteza evaluării
2.14. Propuneri de intervenție
3. Concluzii
Anexe
(15) Raportul de expertiză tehnică poate fi completat și

cu alte informații, după caz.
(16) Anexele includ informații care au stat la baza

expertizei tehnice, cum sunt: releveul clădirii, breviarul
fotografic, note de calcul, rapoarte de încercări sau
măsurători, studiul geotehnic, releveul degradărilor
structurale sau nestructurale etc.
Discută acest articol pe forum. Nici un comentariu.
Lasă un comentariu
termeni și condiții politică de confidenţialitate ©2022 - Encipedia. Toate drepturile rezervate.

Comentarii Privind Evaluarea Seismică A Clădirilor Cu Structura de Beton Armat Conform P100-3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comentarii Privind Evaluarea Seismică A Clădirilor Cu Structura de Beton Armat Conform P100-3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3/26/22, 4:49 PM Comentarii privind evaluarea seismică a clădirilor cu structura de beton armat conform P100-3 - Encipedia

Bogo Ieşi din cont

DESPRE CONTRIBUTORI COMERCIAL FORUM

COMENTARII PRIVIND EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR CU

SCRIS DE VIOREL POPA PUBLICAT LA 13.10.2021

În acord cu prevederile legii 10/1995, cu modificările și completările ulterioare, la evaluarea seismică a

Prevedere cod 〉〈 Comentariu

(2) Evaluarea seismică a clădirilor existente se

Expertizarea tehnică a clădirilor la acțiuni seismice se face

existente. Practic, codul P100-3 se utilizează numai

(7) Evaluarea seismică a construcțiilor cu Pentru evaluarea seismică a construcțiilor cu funcțiuni

pentru stabilirea priorităților de intervenție în susceptibilitatea de evaluare seismică fără a se lua în

La data elaborării acestei ediții a P100-3, este în vigoare

cerința fundamentală „rezistența mecanică și stabilitate” –

(b) menținerea, fără întrerupere, a

(c) limitarea pagubelor materiale. ()

(15) Eficiența măsurilor de protecție seismică

actuale de management și control al

(c) au suferit degradări specifice exploatării;

(d) pot să fi suferit acțiunea unor cutremure

În fapt, evaluarea riscului seismic la nivel național include

- evaluarea riscului seismic la nivel național,

- evaluarea susceptibilității de avariere seismică a

- expertizarea tehnică la acțiuni seismice a clădirilor

3, pentru stabilirea clasei de risc seismic și

(1) Structura codului P 100-3 este următoarea:

2. Evaluarea seismică

3. Cerințe de performanță

4. Informații pentru evaluarea seismică

5. Evaluarea calitativă

6. Evaluarea cantitativă

7. Evaluarea fundațiilor și terenului de

8. Concluziile evaluării

Anexa A: Hazardul seismic

Anexa B. Structuri din beton

Anexa C: Structuri din oțel

Anexa D: Structuri din zidărie

Anexa E: Componente nestructurale

Anexa F: Îndrumător de reabilitare

Anexa G: Comentarii

Anexa H: Exemple de calcul a lucrărilor

Anexa I: Îndrumător pentru întocmirea

Anexa J: Exemple de rapoarte de

(2) Capitolele 1-8 și anexele A-E au caracter

(1) În P 100-3 sunt valabile definițiile date în P

Avarie seismică: defecțiune structurală sau

Beneficiar: persoană (fizică sau juridică) sau

Clasă de risc: indicator sintetic al susceptibilității

acțiunea cutremurului de proiectare,

Clădire: construcție supraterană și, după caz,

Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei

Degradare a construcției: pierderea

Evaluare seismică: ansamblul investigațiilor care

Evaluare calitativă: evaluare pe baza unor

Evaluare cantitativă: evaluare prin metode de

Examinare vizuală: procedeu de verificare

Expertiză tehnică: cercetare cu caracter tehnic

Expertiză tehnică la acțiuni seismice: expertiză

clădiri, la necesitatea lucrărilor de intervenție și,

Expunere: populația, bunurile materiale, valorile

Inspecție în teren: activitățile desfășurate în

Lucrări de intervenție: lucrări de construcție Expresia „lucrări de intervenție” se utilizează în locul

Planurile de ansamblu: piesele desenate, parte a