Familia ca educator și relația familie-grădiniță

Copilul își petrece cel mai mult timp în cadrul familiei și, astfel, devine
dependent de adulți, însă de aici apar și o sumedenie de probleme în ceea ce privește
pregătirea pedagogică și morală a părinților, în vederea exercitării, în bune condiții și cu
rezultate pe măsură, a procesului de educație, deoarece primul model al copilului este familia.

Familia reprezintă locul primordial în care copilul dobândește prima școală a vieții,
deci educația primită în familie are un important rol în formarea copilului, de aceea trebuie să
existe, în cadrul familiei, condiții de dezvoltare personală. Pentru buna creștere și pentru
formarea copilului în spiritul unor înalte valori sociale și morale ale vremurilor pe care le
trăim, familia are multe sarcini și obligații. La baza educației în familie stau numeroase valori
moral-sociale cum ar fi educarea în spiritul respectului pentru o viață cinstită, în spiritul
toleranței, al democrației etc.

De multe ori părinții suprasolicită copiii direcționându-i către o cursă a performanțelor

fără să țină cont de capacitățile lor, astfel îi forțează să facă meditații și la română, și la
matematică, și la fizică, și la biologie, și la o limbă străină (cel puțin) etc, să meargă și la lecții
de dans și la tenis, iar copiii, deși depun o muncă imensă pentru a duce totul la îndeplinire, nu
reușesc să facă față. În situații de acest gen scade încrederea copilului în propriile forțe, scade
stima de sine și apare și o maturizare timpurie. Există însă și cazuri opuse atunci când, copilul
este neglijat de familie, ceea ce duce la o slabă dezvoltare fizică și psihică. Aceste situații apar
la copiii care provin din familii dezorganizate sau în familii cu un climat
necorespunzător( mama spune ceva, tata altceva) .În calitate de cadru didactic-educatoare, dar
și ca mamă, am convingerea că procesul de educare și de socializare eficientă a copilului este
facil atunci când există un climat familial favorabil, care are la bază încrederea și respectul
reciproc, iar autoritatea părinților se efectuează în limitele normalului, să nu fie nici prea
permisivi, nici prea exigenți.

Procesul educației și socializării timpurii trebuie să se bucure de o strânsă colaborare a

familiei cu grădinița. La reușita copilului în viață contribuie, în egală măsură, dar cu funcții și
responsabilități specifice, principalii factori educativi: familie, grădiniță, școală.

Asigurarea unui parteneriat real între aceștia, implicarea tuturor în realizarea unei
unități de cerințe, va duce implicit la o educație corectă a copiilor, la evitarea erorilor în
educația acestora și la soluționarea problemelor inerente care apar. Grădinița și familia trebuie
să facă front comun în ceea ce privește modul de acțiune educațională a copilului, deoarece
numai dacă se merge pe același făgaș roadele educației vor fi pe măsura așteptărilor.

Bazându-mă pe experiența proprie, afirm că realizarea obiectivelor educației în familie

depinde, în cea mai mare măsură, de orientarea pedagogică a părinților, de coeziunea,
dinamica și responsabilitatea membrilor familiei. În acest sens, consider că este necesar să se
încheie, de comun acord, un parteneriat educațional între familie și grădiniță, în cadrul căruia
să se desfășoare un program de consiliere a părinților pe teme de educație în familie în
vederea eficientizării procesului de socializare. Ar fi bine venite acțiuni de educare a
părinților, de pregătire a lor pentru înțelegerea problemelor specifice ale personalității copiilor
la diferite vârste, precum și conștientizarea sarcinilor și responsabilităților ce le revin în
procesul de educare și culturalizare a acestora Cu cât părinții colaborează mai strâns cu
grădinița și urmăresc progresul școlar al copiilor, cu atât rezultatele școlare ale acestora sunt
mai bune.

Atunci când există empatie între educatoare, copii și părinții acestora, procesul de
predare-învățare-evaluare se desfășoară firesc, fără blocaje, iar rezultatele sunt superioare.

Cred că o educatoare bine pregătită știe să le insufle copiilor și părinților lor un mod
de gândire pozitiv, optimist și să se poarte cu fiecare ca și când ar fi cea mai importantă
persoană din lume.

O bună cunoaștere a ceea ce copilul trebuie să primească și primește concret din partea
familiei, conjugată cu o muncă metodică, pe baze științifice, din grădiniță, în condițiile unei
colaborări permanente dintre familie și grădiniță, al unei îndrumări suficiente a familiei,
reprezintă pârghii de bază în procesul de integrare socială a copilului preșcolar.

Buna colaborare între grădiniță-familie va avea efecte pozitive și durabile în timp

asupra copilului, asigurând performanțe educative notabile.