Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se dau textele:
A.
Guliver semăna cu un pește prins în mreajă. „Se vede că nu m-am trezit încă", își zise el. Deodată
simți o vietate cățărându-se iute pe piciorul său. Ea ajunse pe piept și se opri în dreptul bărbiei. Gulliver
se uită pieziș.
”Vai, ce minunăție mai e și asta?!” Chiar și sub nasul lui stătea un omuleț, micuț de tot, dar un omuleț
5 adevărat! care ținea în mâini un arc cu săgeata de-a gata pentru a trage, având în spate o tolbă cu săgeți.
Cât despre el, ai fi zis că are cam trei degete înălțime.
Între timp, încă vreo patruzeci de arcași la fel de mici se cațărară pe Gilliver. De mirare, Gulliver
scoase un țipăt puternic.
Omuleții se zăpăciră și o zbughiră care încotro. În goana lor, se poticneau și cădeau, apoi se ridicau
10 și săreau pe pământ unul după altul. O vreme nimeni nu se mai apropie de Gulliver. Numai sub ureche
se auzea mereu un zgomot, asemănător cu țârâitul unor greieri. Curând însă omuleții prinseră curaj și
începură din nou să se cațere pe picioarele lui, iar unul mai îndrazneț se furișă chiar până în fața lui
Gulliver, îi atinse bărbia cu lancea și strigă cu un glas pițigăiat, dar deslușit:
̶ Hexinah degul!
15 ̶ Hexinah degul! Hexinah degul! îi ținură isonul alte glasuri pițigăiate, venind din toate părțile. Deși
cunoștea mai multe limbi străine, Gulliver nu înțelese sensul acestor cuvinte. El stătuse mult timp întins
pe spate, așa că mâinile și picioarele îi înțepeniseră cu totul. Își adună puterile încercând să-și desprindă
de pământ mâna stângă și, în cele din urmă, reuși.
(după Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver)
B.
Cam în același timp, Ionuț, Isidora și piticii înaintau mai departe în adâncul pădurii. [...]
20 ̶ Știi, m-a nedumerit foarte tare o chestie. Ea pare o femeie atât de frumoasă și seducătoare, cum nu
mă așteptam să arate cineva din tagma ei, dar oare de ce mi s-a părut înfricoșător de urâtă? De frică?
̶ Hm, ți s-a părut urâtă fără să îți explici de ce?
Ionuț a confirmat.
̶ Ei, iată, ochii tăi sunt atinși de lumină, așa se spune când cineva poate vedea ce ai văzut tu. I-ai
25 văzut sufletul, Ionuț, fiindcă vrajitoarele au suflet, chiar dacă schimonosit peste măsură de răutate. Ele,
înainte de a ajunge vrăjitoare, sunt oameni ca și noi, dar pline de răutate. Intră de bunăvoie în ucenicie
la vrăjitori și vrăjitoare, iar acolo, înainte să învețe vrăjile, li se dau cele mai cumplte sarcini ca să li se
testeze răutatea. Să ucidă, să fiarbă copii, să schingiuască slugile. Abia după ce dovedesc că nu mai au
nicio umbră de bine în suflet învață vrăjile. Exact invers cum este la zâne. Doar că zânele nu au fost
30 nicicând oameni, iar ucenicele zânelor nu pot să devină nemuritoare.
Ionuț și-a amintit că și Isidora a fost ucenica unei zâne și îl întreabă pe Moț:
̶ Și de ce fac fetele ucenicie la zâne?
̶ Ca să învețe binele. Între zâne și vrăjitoare există tagma solomonarilor și a piticilor. Noi suntem
linia de demarcație. Un pitic poate deveni rău, cum de asemenea poate și un solomonar, dar în mare
35 parte e bun. Chiar dacă viața noastră e foarte lungă, nu e veșnică, așa cum e la zână sau la vrăjitoare.
Zânele și vrăjitoarele pot fi ucise, dar dacă nu sunt ucise, nu cunosc moartea. La noi e diferit. Suntem
mai apropiați de solomonari din punctul ăsta de vedere. Probabil ăsta-i motivul pentru care unii nefericiți,
orbiți de mândrie și iubire de sine, vor să devină vrăjitori. E singurul drum spre nemurire aici pe pământ.
Dar cât de viu e cineva care face răul?
1
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BRĂILA
̶ Moșul meu, Ilie, îmi spunea tot timpul că răul e absența binelui și că răul nu poate avea existență
40 proprie. Deci, mai degrabă că nu e nemurire, e un fel de a trăi iadul și neființa. Poate.
̶ Poate, a spus și piticul. Dar uite că și noi, ca și oamenii și solomonarii, putem deveni răi. Și avem
totuși o ființă.
̶ Da, a răspuns Ionuț, dar poate că rămâne o urmă de bunătate într-un pitic sau solomonar care
alege răul.
45 ̶ Nici vorbă. Altfel cum ar fi putut solomonarii răi să se refugieze în Beznă? Până la urmă, așa cum
răul e lipsa binelui, întunericul e lipsa luminii. Deci, tot despre o lipsă vorbim.
(Moni Stănilă, Războiul solomonarilor, Malaverba)
C.
Am călătorit prin Scandinavia de câteva ori şi am vizitat fiecare ţară scandinavă, da, chiar şi Polul
Nord. Îndeosebi în nordul Suediei auzi multe poveşti cu drăcuşori, zâne, elfi, spirite, goblini şi alte creaturi
50 remarcabile pe care le asociem cu basmele. În nordul Suediei, am aflat numele mai multor asemenea
fiinţe mici. Există goblini cam de două picioare înălţime, gnomi, oecki, şi mai presus de toate, tomteri, în
a căror existenţă cred mulţi suedezi. Mulţi elfi sunt gata să facă farse răutăcioase. Goblinii sunt priviţi ca
spirite folositoare. Dacă cineva vrea ajutorul lor, trebuie să apeleze la conducătorul lor, Diavolul însuşi.
Aceasta însă l-ar costa mântuirea. Ideea că aceste spirite sunt demonice la origine este în concordanţă
55 cu Biblia. Am observat de altfel că elfii, goblinii şi alte fiinţe mici le apar în special oamenilor care au o
predispoziţie psihică pentru aceasta. Este o altă confirmare indirectă că aceste creaturi din basme nu
sunt neutre din punct de vedere etic. Ci mai degrabă ele corespund spiritelor şi demonilor din locurile
deschise despre care vorbeşte şi Biblia. Poate că ar trebui să dau un exemplu care limpezeşte două
probleme. Ex. 73: Autoarea, Helga Braconnier a prevăzut adesea dezastre. Era medium. La o staţie pilot
60 în nordul Mării Baltice, a avut o viziune a unui naufragiu. L-a avertizat pe cârmaci, dar el a râs de idee.
În ziua următoare, un suedez bătrân a venit la autoare şi i-a spus că venea o furtună şi că tomterii care
locuiau pe stânci fugeau în interiorul ţinutului. Ceea ce întotdeauna însemna că urma să fie o inundaţie.
În acea seară a izbucnit o furtună. O navă a trimis un semnal de urgenţă. Cârmaciul care a râs de femeia
care l-a avertizat a trebuit să iasă cu barca de salvare. Nava s-a lovit de stânci şi mai mulţi oameni şi-au
65 pierdut viaţa. Avertizarea bătrânei se împlinise. S-ar putea scrie o carte despre asemenea fiinţe mici
precum tomterii. Elveţienii s-au dedicat şi ei investigării problemei spiritelor naturii. De exemplu, Georg
Sulzer a scris o carte în care deosebeşte patru tipuri de ființe: gnomi, nimfe, silfi sau elfi, şi spirite ale
apei. Acest scriitor afirmă de asemenea că aceste fiinţe mici au cam două picioare înălţime. Se spune
că sunt recunoscătoare pentru ajutorul dat lor şi că reacţionează la insulte cu farse răutăcioase şi acte
de răzbunare.
(https://zdocs.ro/doc/taramul-basmelor)
SUBIECTUL I 20 de puncte
2
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BRĂILA