Viața Sf.

Mari Mucenițe Ecaterina

Sfâ nta Ecaterina a tră it în veacul al III lea după Hristos. S-a
nă scut în Alexandria. Tată l ei Constas, reprezentant al împă ratului,
şi mama ei erau idolatri. Aşa că şi ea era idololatră . Dar fetiţa avea
o mare înclinaţie spre studii. A studiat toate ştiinţele şi a citit
operele scriitorilor greci şi latini, iar la vâ rsta de 18 ani era cea
mai învă ţată fată din Alexandria.
Dar şi la înfă ţişare era o femeie minunată , pe de-a întregul
plă cută . Cu astfel de daruri trupeşti şi intelectuale era o mireasă
peţită de mulţi. Tineri importanţi o cereau în că să torie, dar ea
spunea că nu vrea să se mă rite în ciuda tuturor presiunilor alor ei.
Dacă cineva vrea să se că să torească , este pă cat să -l
împiedică m. Dar dacă aceasta este pă cat o dată , de 100 de ori este
pă cat să împiedică m un om, bă rbat sau femeie, care vrea să -şi dea inima lui Dumnezeu. Nunta
este de argint, fecioria este de aur. Alege şi ea. Eu, de atâ ţia ani de câ nd slujesc Domnului,
niciodată , dar niciodată nu am împiedicat un om să se că să torească . Dar întotdeauna am
susţinut femei şi bă rbaţi care au vrut să se dedice lui Dumnezeu şi să fie persoane misionare şi
să se facă monahi. Dumnezeu a dat libertate. Violenţa este interzisă , în special în aceste
chestiuni.
Aşadar fă ceau rele presiuni asupra Sfintei Ecaterina. Ea nu ura nunta, dar ca un spirit
superior ce era, voia să fie neîmpră ştiată . Ş i nu există doar nunta aceasta obişnuită . Unii se
că să toresc cu patria, alţii cu ştiinţa, alţii cu religia.
Sfâ nta Ecaterina, pentru a scă pa de presiuni, a uneltit un pretext ingenios. Pentru că un
creştin trebuie să fie înţelept; trebuie să aibă înţelepciunea nu a lumii acesteia, ci a lui
Dumnezeu. Aşadar spune pă rinţilor ei:
– De vreme ce mă presaţi atâ ta, accept să mă că să toresc, dar cu o condiţie.
– Ce condiţie, copilul meu?
– Dacă se va gă si un tâ nă r care să fie superior mie în ceea ce priveşte frumuseţea, bogă ţia,
cunoaşterea şi ştiinţa, îl voi lua.
Au început să caute şi s-au prezentat mulţi. Unii erau bogaţi, dar nu erau frumoşi. Unii
erau bogaţi şi frumoşi, dar nu erau învă ţaţi. Un lucru rar: şi bogă ţie, şi frumuseţe, şi educaţie
aleasă să se întâ lnească într-o singură persoană . În felul acesta nu s-a putut gă si cineva, iar
pă rinţii erau nemâ ngâ iaţi.
Au trimis-o la un oarecare ascet filozof, care tră ia într-o peşteră afară din Alexandria. S-
a dus şi i-a cerut sfatul ce să facă . Acela i-a spus:
– Copila mea, eu ştiu un tâ nă r. Nu există altul ca El în lume. Frumos, bogat, puternic, înţelept ca
nimeni altul. Ecaterina s-a entuziasmat şi i-a spus:
– Aş vrea să -l vă d.
Îi spune ascetul:
– Vei face ce-ţi voi spune?
– Voi face.

1 (3)
 – Ascultă deci (a spus ascetul şi a scos din sâ nul să u o icoană a Preasfintei Fecioare cu
Domnul nostru Iisus Hristos): Ia această icoană , du-te acasă , închide-te în camera ta şi roagă -
te. Ş i Preasfâ nta îţi va ară ta ce să faci.
Într-adevă r, Ecaterina a luat icoana, s-a închis în casă şi a fă cut multă rugă ciune, pâ nă
după miezul nopţii. Obosind a lua-o somnul. Atunci vede o vedenie: a vă zut-o pe Preasfâ nta
Fecioară că stră lucea ca o lună , iar pe dumnezeiescul Prunc în braţele ei că stră lucea ca un
soare; dar faţa lui Hristos se întorcea ca să n-o vadă pe Ecaterina. Atunci Maica Domnului
spune:
– Copilul meu, priveşte la această fată . A venit de atâ t de departe, şi cere să afle pe cineva care
să o iubească şi să i se dedice.
Dumnezeiescul Prunc a ră spuns cu mâ nie:
– Nu vreau s-o privesc.
– De ce, copilul meu? Aceasta este cea mai frumoasă copilă din Alexandria.
– Nu, Maica lui Dumnezeu, este urâ tă (era urâ tă , deoarece încă nu era botezată ).
Ecaterina a fugit plâ ngâ nd. S-a dus la ascet şi i-a spus vedenia.
– Bine ţi-a spus, zice acela. De aceea, dacă vrei ca Hristos să privească spre tine, trebuie să
crezi în El şi să te botezi.
În câ teva zile acea mare personalitate a Alexandriei s-a botezat şi devenise de acum
creştină . Atunci a vă zut iară şi o vedenie. De această dată dumnezeiescul Prunc o privea şi raiul
se să lă şluise în inima ei. Din acel moment Ecaterina s-a dedicat pe de-a întregul lui Hristos. A
devenit misionară .
A aflat lucrul acesta împă ratul Maximian şi a chemat-o la dialog. La sfâ rşit a fost nevoit
să spună :
– Nu pot s-o scot la capă t cu tine, dar voi chema pe înţelepţi şi pe oamenii de ştiinţă , pe
matematicieni şi fizicieni şi astronomi, pentru ca să discuţi cu ei.
A doua zi, 150 de înţelepţi erau la palatul lui Maximian. De cealaltă parte Sfâ nta
Ecaterina singură . A început discuţia şi a durat toată ziua. Argumentele înţelepţilor erau
demontate. Duhul Sfâ nt a luminat-o pe Sfâ ntă Ecaterina, iar ea le-a închis gura. Unul după altul
spuneau:
– Sunt de acord cu Ecaterina. Cred în Dumnezeul Ecaterinei.
Iar împă ratul? S-a să lbă ticit şi mai mult şi a poruncit să taie capetele sofiştilor în faţa
lui. Astfel, acei 150 de înţelepţi au mă rturisit pe Hristos şi au fost martirizaţi.
După aceasta Maximian a aruncat-o pe Sfâ nta Ecaterina în închisoare. Ş i în temniţă
fiind ea repurta noi biruinţe. Acolo a adus la credinţă pe mulţi care veneau să o viziteze.
Printre ele era şi femeia lui Maximin, împă ră teasa Faustina, şi garda de corp a ei,
demnitarul Porfirie, împreună cu 200 de soldaţi ai să i. Toţi aceştia, ascultâ nd cuvintele ei, au
crezut în Hristos. Dar Maximian, cuprins de o pizmă satanică , nu numai că a ră mas
neînduplecat, dar a şi poruncit ca şi aceştia să fie decapitaţi. Nu i-a fost milă nici de femeia sa!
O sută cincizeci cu două sute şi cu doi fac trei sute cincizeci şi doi (352), trei sute cincizeci şi
două de suflete a prins în mreaja lui Hristos predica Sfintei Ecaterina!
După puţin s-a apropiat şi sfâ rşitul ei. Nu vă povestesc detaliile. Este lung şirul
chinurilor, din care cel mai groaznic este roata. Ş i piatră să fii, te vei emoţiona dacă vei citi
sfâ rşitul Sfintei Ecaterina. După ce a îngenunchiat, şi-a înă lţat mâ inile şi s-a rugat pentru

2 (3)
întreaga lume. Apoi şi-a plecat capul şi a fost decapitată . Aşa şi-a dat sfâ ntul ei suflet, care ca
un porumbel alb a zburat la ceruri.
Sfintele ei moaşte se pă strează nestricate. Câ ţi nu cred să se ducă să le vadă . Se află în
Muntele Sinai. Pe acest cuib îl pă strează de-a lungul veacurilor monahii greci. Să mulţumim lui
Dumnezeu pentru asta. Poate că ei sunt ultimii monahi, deoarece copiii Eladei nu mai merg să
se facă monahi în Sinai sau în Sfâ ntul Munte; au alte aspiraţii…
Ca închină tori merg acolo şi israeliţi, şi egipteni, şi beduini, şi germani, şi ruşi ca să
să rute sfintele moaşte ale sfintei pe care a încununat-o Dumnezeu cu trei cununi: a fecioriei, a
martiriului şi a înţelepciunii şi ştiinţei.
Dacă ne uită m la icoana ei, vedem că are un inel. Ce înseamnă acesta? În a doua vedenie
pe care a avut-o, Hristos i-a dat un inel, adică au devenit atunci logodnici.
Logodnici care se deosebesc de logodnicii de pe pă mâ nt. În clipa în care o fată se dedică
lui Dumnezeu, de acolo înainte ea se logodeşte cu Hristos, care este „Mirele cel împodobit cu
frumuseţea mai mult decâ t toţi oamenii” (Stihoavna Laudelor din Sfâ nta şi Marea Marţi).
Amin.

+ Episcopul Augustin
(Omilie de seară din biserica Sfintei Treimi Ptolemaida,
duminică, 26.11.1978

Sursa: CrestinOrtodox.ro (https://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfintei-ecaterina-153767.html)

3 (3)