Pomenirea pătimirii Sfintei Mari Muceniţe Varvara

Această slăvită următoare a lui Hristos s-a logodit Lui încă din frageda
ei tinereţe. Tatăl ei, păgînul Dioscor, a fost vestit în cetatea Heliopolis din
Egipt, prin înălţimea rangului şi a bogăţiei. El a închis-o pe fiica lui Varvara
într-un turn înalt, spre a o păzi de ochii oamenilor, căci era foarte învăţată şi
neasemănat de frumoasă la trup.
El a înconjurat-o cu tot confortul şi cu toată strălucirea, i-a dăruit multe
roabe, i-a făcut idol de aur înaintea căruia să se închine şi i-a zidit o baie
somptuoasă cu două minunate ferestre. Dar privind prin fereastra luxosului
ei iatac la frumuseţea pămîntului ce se desfăşura la picioarele ei şi la lumina
strălucitoare a stelelor, mintea înţeleaptă a Varvarei s-a deschis la harul lui
Dumnezeu.
Ea L-a cunoscut atunci pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul, în
pofida faptului că nu a avut atunci aproape nici un învăţător omenesc care să
o aducă pe ea la cunoştinţa aceasta. Odată pe cînd tatăl ei a lipsit din cetate,
Varvara a coborît din turn să se preumble şi, prin Purtarea de Grijă a lui
Dumnezeu, a cunoscut nişte femei care i-au grăit ei şi iau descoperit credinţa
în Dumnezeul adevărat, Hristos. Atunci inima Varvarei s-a aprins de
dumnezeiasca dragoste pentru Făcătorul ei, Hristos Domnul. Ea a poruncit
atunci să se taie a treia fereastră în zidul băii ei, astfel încăt cele trei ferestre
să fie spre cinstea Numărului Sfintei Treimi.
Ea pe perete a închipui semnul Sfintei Cruci cu al ei deget, iar semnul s-
a săpat prin lucrare dumnezeiască în zid ca şi cînd s-ar fi săpat cu o daltă.
Din urmele paşilor ei de pe pardoseala băii au izbucnit izvoraşe de apă care,
umplînd bazinul, au dat mai apoi multora vindecare din boli incurabile.
Auzind de credinţa fiicei lui, Dioscor a bătut-o bestial şi a alungat-o din
turnul ei. El a urmărit-o ca să o ucidă, dar s-a deschis stînca şi a ascuns-o pe
Muceniţă de bestialul ei tată. Dar venind Varvara din nou înaintea tatălui ei,
el a apucat-o şi a tîrît-o înaintea lui Marţian magistratul, care a osîndit-o la
bestiale torturi. Ei au despuiat-o pe Varvara de haine şi au biciuit-o cu
sălbăticie, prefăcînd-o toată într-o rană, dar Domnul S-a pogorît la temniţa
ei şi a vindecat-o pe ea desăvîrşit.
O anume femeie pe nume luliana, văzînd martiriul Sfintei, a dorit
mucenicia şi ea. Ambele femei au fost date la cele mai bestiale chinuri, apoi
purtate pe străzile cetăţii spre batjocura gloatei. Lor li s-au tăiat sînii, din care
au curs pîraie de sînge. Ele au fost duse la urmă la locul de ucidere, unde
Sfinta Varvara a fost măcelărită de bestialul ei tată, iar Sfînta luliana, de
soldaţi.
Întru aceeaşi zi însă fulgerul Domnului a izbit casa lui Dioscor,
omorîndu-1 şi pe el, şi pe Marţian. Sfânta Mare Muceniţă Varvara a luat
mucenicia la anul 306. Sfintele ei moaşte făcătoare de minuni odihnesc la
Kiev. Preaslăvită fiind întru Împărăţia Cerurilor, ea s-a arătat multora chiar
şi în vremurile noastre, uneori singură, iar alteori alături de Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu.

• Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Damaschin

El a fost la început cel mai de seamă ministru al Califului Siriei, iar la
urmă monah în Lavra Sfîntului Sava cel Sfinţit.
Din pricină că a fost un înflăcărat apărător al cultului sfintelor icoane,
ticălosul împărat iconoclast Leon Isaurul 1-a clevetit pe loan la Calif, iar
acesta crezînd minciunile i-a tăiat lui loan mîna dreaptă. Ţinîndu-şi mîna
tăiată în ştergar, Ioan a căzut cu lacrimi la icoana Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, iar mîna i s-a lipit la loc prin minune. Urma tăieturii a rămas însă
ca un fir roşu aprins pe braţul sfîntului, ca dovadă a minunii.
Văzînd minunea Califului i-a părut amarnic de rău pentru nedreptatea
făcută, dar Damaschinul nu a mai voit să rămînă ministru la curtea lui şi nici
să mai rămînă în lume. El a voit mai vârtos să meargă la pustie şi să se facă
monah, unde a fost fraţilor pildă de smerenie, ascultare şi nevoinţă.
Sfintul loan Damaschinul este alcătuitorul Canonului Slujbei de
Înmormîntare şi al cărţilor liturgice intitulate Octoih (Cartea Celor Opt Ehuri
sau Glasuri), Irmologhion, şi Menologhion, precum şi al Canonului Pascal.
El a scris multe cărţi de adîncă cugetare teologică, insuflate de sus. El a
fost un mare nevoitor, un mare imnograf, un mare teolog şi un oştean viteaz
şi aprig al adevărului lui Hristos.
Sfîntul loan Damaschinul se numără printre cei mai mari Sfinţi Părinţi ai
întregii creştinătăţi ortodoxe. El s-a săvîrşit cu pace către Domnul cam pe la
anul 776, în vîrstă fiind de una sută şi patru ani.
 Pentru rugaciunile Sf.Mare Mucenițe Varvara și ale Sf.Ioan
Damaschin, Dumnezeu să ne miluiască în veci. Amin