CUPRINS

CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII

DISPOZITIVULUI
1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării
1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se proiectează
dispozitivul
1.3 Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul

CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ

(SOFO)
FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE
(SO-TP)
A01 Schița operației
A02 Evidentierea condițiilor tehnice
A03 Selectarea condițiilor tehnice
A04 Geometrizarea condițiilor determinante
A05 Selectarea extremelor conditiilor
A06 Explicitarea extremelor dependente
A07 Ordonarea extremelor dependente
A08 Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea bazelor
de orientare)
A09 Simbolizarea reazemelor auxiliare
A10 Simbolizarea reazemelor suplimentare
A11 Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile ( SO-TP )

FAZA 02 STABILREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A

SCHEMELOR DE ORIENTARE
AT01 Calcului erorilor de orientare admisibile

FAZA 03 SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

AT02 Calculul erorilor de orientare reale
AT03 Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA)

FAZA 04 STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECȚIE A

SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC ACCEPTABILE (SO-TA)
AE01 Precizarea criteriilor economice de selectare
AE02 Evidentierea simbolizării informaționale
AE04 Precizarea numărului variantelor SO-TA
AE05 Introducerea coeficienților de importanță (Ci) asociați criteriilor economice
AE06 Insumarea valorilor coeficienților de importanță
AE07 Selectarea simbolurilor unui extrem dependent, ce indeplineste condiția de Optim
local
AE08 Determinarea Optimului local
AE09 Obtinerea schemei de orientare optime (SO-O)

FAZA 05 SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

 FAZA 06 STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ
(SOF-O)

Cap III PROIECTAREA ELEMENTELOR DISPOZITIVULUI

3.1 Proiectarea elementelor de orientare
3.2 Proiectarea elementelor de ghidare sau de reglare a sculelor
3.3 Proiectarea mecanismului de fixare
3.4 Proiectarea corpului dispozitivului
3.5 Proiectarea elementelor de asamblare
3.6 Proiectarea elementelor de legătură cu mașina-unealtă
3.7 Modul de lucru cu dispozitivul

ANEXE
Anexa 1 Desen ansamblu dispozitiv prelucrare
Anexa 2 Desen de execuție
 CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII
DISPOZITIVULUI

1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării

Materialul piesei este C 45, SR EN 10277-2:2008 , un oțel pentru călire și revenire

(îmbunătățire), utilizat în construcții de mașini pentru piese supuse la solicitări deosebite.
Se livrează sub formă de tablă sau rulou . Principalele caracteristici ale materialului,
menționate în SR EN 10277-2:2008, sunt: compoziția chimică, tabelul 1.4; caracteristicile
mecanice, tabelul 1.5; tratamentele termice aplicabile, tabelul 1.6.

Tabelul 1.4 Compoziția chimică a oțelului C45

Elementul C Si Mn Ni P S Cr Mo
de aliere
% 0.43-0.5 Max 0.4 0.5-0.8 Max 0.4 Max Max Max 0.4 Max 0.1
0.045 0.045
Cr+Mo+Ni = max 0.63

Tabelul 1.5 Caracteristicile mecanice principale ale oțelului C45

Limita de Rezistenta la Alungirea la Rezistenta KCU Rezilienta KCU
curgere, Rp 0.2 rupere rupere, A 300/5 300/2
[N/mm2] Rm [N/mm2] % [J cm2] [J cm2]
565 750-1050 14 - 39
Caracteristicile anterioare sunt și după călire și revenire
Duritatea în stare recoaptă: max. 242 HB

Tabelul 1.6 Tratamente termice aplicabile oțelului C45

Tratamente termice primare
Tratamente termice secundare
Recoacere de normalizare la 840o-870o, în aer
Recoacere de înmuiere la 680o-700o, în cuptor
Călire la 840o-860o, racire în apă
Călire la 820o-850o, racire în aer
Revenire la 550o-650o, în apă sau ulei

1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se

proiectează dispozitivul

Piesa finală se obține prin prelucrări în mai multe operații. Pentru operația la care se
proiectează dispozitivul piesa este într-un anumit stadiu de prelucrare.

Operația de găurire ∅6.8 ( 6 găuri) se face cu ajutorul unui burghiu. Prin această operație
se îndepărtează o parte din material, sub formă de șpan.
 .4
5 A

±0
°
x60
1.5x45

80
5
1x4
+0.040
+0.46

+0.23
00 - 0.23
10 0

5
50 0

40
52

0
O

A
Ra0.8

= =
8

0
A
5
54
2
45

Ra 6.3

Nume Semnatura Material:

Student Clăianu R
Profesor Gavrilută C C45
F.M.T. Pitesti IEI 4.1.1. Masa:
Scara:
1:1 BUTUC
26.10.2020

Fig. 1 Desen de executie al piesei BUTUC

1.3 Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul

Elementele operației care trebuiesc cunoscute pentru proiectarea dispozitivului sunt:

fazele operației, mașina unealtă utilizată, sculele utilizate, regimul de așchiere, forțele de
așchiere.
Fazele operației sunt:

Găurirea ∅6.8 se realizează într-o singură fază.

Masina-unealta
Prelucrarea se realizază pe o mașină de găurit G25 cu următoarele caracteristici
Cursa maximă a axului principal, mm....................................................................................224
Conul axului principal.................................................................................................Morse nr.4
Distanța între axul burghiului și coloane, mm........................................................................315
Distanța maximă între mașină și partea frontală a axului principal, mm…………………...710
Distanța maximă dintre placa de bază și partea frontală a axului, mm.................................1120
Suprafața mesei, mm………………………………………………………………......425X530
Numărul de canale și dimensiunea acestora…………. 3 canale paralele T12 STAS 1385 1995
Suprafața plăcii de bază, mm.........................................................................................560X560
Numărul de canale pe placă.........................................................2 canale T18 STAS 1385 1995
Gama de turații, rot/min..................40; 56 ;80 ;112 ;160; 224; 315; 450; 630 ;900; 1250; 1800;
Gama de avansuri, mm/rot.............................0 10 ;0,13 ;0,19; 0,27 ;0,38 ;0,53; 0,75 ;1,06; 1,5;
Puterea motorului principal, KW………………………………………………………….......3
Scula utilizata

Se utilizează burghiul elicoidal scurt cu coadă cilindrică, STAS 573-80, ∅6.8 cu

lungimea părții active l=69 , lungimea totală L=109 , realizat din oțel rapid Rp5.
Parametrii geometrici principali ai părții așchietoare a burghiului elicoidal sunt unghiul
la vârf 2χ=118°, unghiul de așezare α=14°(8°...14°), unghiul de degajare γ=20°.
Durabilitateare comandată este: T=6 min
Regimul de așchiere:
Regimul de așchiere pentru fiecare fază a operației se alege din normative sau se
calculează. Parametrii regimului de așchiere care trebuiesc stabiliți sunt: adâncimea de așchiere,
avansul și viteza de așchiere.
Adâncimea de așchiere la găurire este t=d/2=6.8/2=3.4mm

Avansul de așchiere se calculează cu relația s=𝐾𝑆 𝐶𝑆 𝐷0,6 mm/rot în care 𝐾𝑆 este

coeficient de corecție, 𝐾𝑆 =0,9, 𝐶𝑆 coeficient de avans, 𝐶𝑆 =0,031.
S=0,9·0,031·6.80.6 =0.08 mm/rot
Din gama de avansuri a mașinii de gaurit se alege : s= 0,10 rot/min
Viteza de așchiere se determină cu relația:
𝐶 𝐷 𝑍𝑉
𝑉 5∙6,80,4
v =𝑇 𝑚 𝐾 = ∙ 0,56 = 21,00
𝐷 𝑌𝑉 𝑉𝑃 60,2∙ 0,10,7
Se calculază turația sculei:
1000𝑣 1000∙21,22
𝑛 = 𝜋𝐷 = 3,14∙6,8 = 993,81 [rot/min]
Din gama de turații a mașinii de găurit se adoptă n= 900 rot/min și se calculează viteza
reală de așchiere.
𝜋𝐷𝑛 3,14 ∙6,8 ∙900
Viteza de așchiere 𝑣𝑟 = 1000 = = 19,21 [m/min]
1000

Forta axiala, momentul si puterea de aschiere

Relațiile de calcul pentru forța axială și momentul de torsiune la găurire sunt:
𝐹 = 𝐶𝐹 𝐷 𝑋𝐹 𝑆 𝑌𝐹 𝐾𝐹 = 63 ∙ 6.81 ∙ 0.10.7 ∙ 0.97 ≈ 83 [N]
𝑀 = 𝐶𝑀 𝐷 𝑋𝑀 𝑆 𝑌𝑀 𝐾𝑀 = 29.6 ∙ 6.81.9 ∙ 0.10.8 ∙ 0.63 ≈ 113 [Nmm]
Puterea necesară la găurire:
𝑀∙𝑛 113 ∙900
P=974000 𝑦 = 974000 ∙0.8 = 0.13 KW < PMU = 3 KW
 CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ
(SOFO)

FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE

(SO-TP)

A01 Schița operației cu datele şi informaţiile necesare este prezentată în fig. ; dacă
există plan de operaţii se va analiza succesiunea de prelucrare a suprafeţelor, tipul şi fazele
operaţiei, date despre maşina-unealtă, dispozitiv, sculă şi cadenţa de fabricaţie.
Se numerotează suprafeţele şi se asociază sistemul triortogonal de axe Oxyz.

0.4
180 ±
0°
6x6

10 [3]

7 Z [2] 11
9
5
Y
6
A

4 3

[1]
2 8 [4]
1 13

+0.0040 s
0
n

Fig 2 Schita operatiei

 A02 Evidentierea condițiilor tehnice

C1- respectarea cotei de ∅6.8, 6 gauri echidistante

C2- respectarea cotei de ∅180 ± 0.4, a cercului purtatora centrelor axelor suprafeței 3;
C3- respectarea conditiei de perpendicularitate intre axa suprafetei 3 si suprafata 1
C4- respectarea cotei de 15, care reprezinta adancimea gaurii
C5- respectarea paralelismului dintre axa suprafeței 3 ce urmează a fi prelucrată și axa
suprafeței 8;
C6- respectarea concetricitatii cercului purtator al axelor suprafetei 3 cu axa suprafetei 8

A03. Selectarea condiţiilor tehnice

• Condiţii constructive sau de reglaj ( nu sunt legate de orientarea piesei):
C1 – depinde de diametrul sculei
C4 depinde de reglajul cursei masinii de gaurit
C2
• Condiţii determinante (CD) – determină în mod cert poziţia reciprocă a suprafeţelor ce
se prelucrează faţă de celelalte suprafeţe:
(CD) C3, C6
• Condiţii echivalente (CE) – determină sub altă formă aceleaşi poziţii reciproce ca si
condiţiile determinante:
(CE) C5- C6
• Condiţii incompatibile (CI) – se exclud reciproc cu condiţiile determinante

A04. Geometrizarea condiţiilor determinante (obţinerea extremelor condiţiei).

Se transcriu condiţiile determinante exprimând elementele de referinţă de pe piesă prin
suprafeţe (plane), axe (drepte) sau puncte. Elementele geometrice legate prin condiţii se
numesc extremele condiţiei.
⊚
➢ C6 DZ3 - Z3 ↔ DZ8-Z8
⊥
➢ C3 DZ3 - Z3 ↔ S1
Unde:
• reprezinta dreapta D
• z-z, directia axei z
• S1, reprezinta suprafata notata cu 1

A05. Selectarea extremelor condiţiilor

𝐷𝑧3−𝑧3, sunt extreme directoare (EDi); depind de sculă, generează suprafeţe şi sunt
elemente de referinţă;
S1, extreme dependente (EDe); depind prin cote şi condiţii de extremele directoare.
 A06. Explicitarea extremelor dependente
Anumite extreme necesită exprimarea lor prin elemente reale ale piesei, altele au deja
o formă explicită.
S1 este un extrem explicit cu determinare directă, reală, materializat de suprafaţa
inferioară a piesei;
Dz9 – z9 este un extrem explicit pentru că, deşi această axă este imaginară, are
materializare directă prin suprafaţa cilindrică 8 care este alezajul ∅150+0.004
0

A07. Ordonarea extremelor dependente.

Se scriu extremele dependente în ordine descrescătoare după criteriul frecvenţei
apariţiei în explicitare şi după numărul gradelor de libertate anulate.
Ordinea este
EI S1
EII 𝐷𝑧8−𝑧8

A08. Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea

bazelor de orientare).
Se pun simbolurile care pot materializa cele trei extreme pe schiţa operaţiei şi se
numerotează fiecare simbol cu o cifră pusă între paranteze, fig. 2

A09. Simbolizarea reazemelor auxiliare.

Condiţiile cerute la prelucrare nu impun utilizarea reazemelor auxiliare

A10. Simbolizarea reazemelor suplimentare.

Configuraţia şi rigiditatea piesei nu impun utilizarea unor reazeme suplimentare.
Simbolizarea fixării piesei poate fi făcută şi în această fază, dar se complică analiza unui
număr mare de variante a schemelor de orientare şi fixare. Din aceste considerente este de
preferat ca tipul sistemului de strângere al piesei să fie stabilit şi analizat după obţinerea SO-
O.

A11. Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile (SO -TP).

În tabelul 2.1 sunt prezentate variantele schemelor de orientare tehnic posibile obţinute
din combinarea elementelor de orientare asociate , având în vedere că un extrem dependent
trebuie să fie simbolizat o singură dată şi numărul gradelor de libertate anulate într-o schemă
de orientare să fie ≤ 6.
 Tabelul 2.1 Centralizatorul SO-TP și SO-TA
Nr. EI EII C3 C6 SO-TA Obs.
SO-TP S1 𝐷𝑧8−𝑧8

1 2 3 4 𝜀𝑜𝑎 = 𝜀𝑜𝑎 = 𝜀or< εoa

0.16 0.08
1 x x 0 0,334
2 x x 0 0,513
3 x x 0 0,07 x

FAZA 02 - STABILIREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECŢIE A SCHEMELOR

DE ORIENTARE

AT01 - Calculul erorilor de orientare admisibile.

Pentru fiecare condiţie determinantă(C3, C6,) se calculează eroarea de orientare
admisibilă εoa şi se trece în tabelul 2.1
1 1 1
C3 𝜀𝑜𝑎 = ( 2 … . 3)𝑇𝑝 = 2.5 ∙ 0.4= 0.16
1 1 1
C6 = ( 2 … . 3)𝑇𝑝 = 2.5 ∙ 0.2 = 0.08

unde, Tp reprezintă toleranţa piesei la condiția analizată.

FAZA 03 - SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

AT02 - Calculul erorilor de orientare reale. Pentru fiecare SO -TP se calculează

eroarea de orientare reală (εor) sau efectivă, în funcţie de natura simbolurilor asociate,
necoincidenţa bazelor de orientare (BO) cu cele de cotare (BC) şi de jocurile care apar între
piesă şi elementele de reazem
- Erorile de orientare pentru varianta 1 in care se utilizeaza reazem de tip bolt

cilindric scurt 2 ( ) si reazem pentru suprafete plane 1 ( )

Pentru condiția C3: ε (⊥) = 0, j = 0, BC = BO
Pentru condiția C6 : ε (⊚) ≠ 0, j ≠ 0, BC ≠ BO
Piesa se introduce pe bolțul cilindric cu joc. Acesta se calculează cu relația:
j = D max p – d min b [mm]
în care : D max p este diametrul maxim al alezajului piesei în mm
d min b este diametrul minim al boltului, în mm.
Diametrul alezajului piesei se găsește pe desenul de execuție. Diametrul bolțului de
calculează astfel încât și piesa cu diametrul minim să poată fi introdusă pe bolț, astfel:
 db = Dmin p [g6]
db = ∅85
Conform IT6 = 22 𝜇𝑚 => as= -12 => ai= -34
db = 85−0.012
−0.034

j = 85.3 - 84.966 = 0.334 mm

ε (⊚) = 0.334 mm

- Erorile de orientare pentru varianta 2 in care se utilizeaza utilizeaza bucsa 3

( ) si reazem pentru suprafete plane 1 ( )

Pentru conditia C3 ε (⊥) = 0( calculata in varianta 1)

Pentru conditia C6 ε (⊚) ≠ 0, j ≠ 0, BC ≠ BO
j = Dmax b - d min p
Dmax b = D 1 maxp [G6]
D 1 maxp = 210

Conform IT 6 = 29 𝜇𝑚 => as = -15 => ai = -44

Dbucsa = 210−0.015
−0.044

ε (⊚) = 210.460-209.956 = 0.504

ε (⊚) = √0.5042 + 0.12 = 0.513 => ε (⊚) = 0.513

- Erorile de orientare pentru varianta 3 in care se utilizeaza reazem de tip bolt
cilindric scurt 4 ( ) si reazem pentru suprafete plane 1 ( )

Pentru conditia C3 ε (⊥) = 0 ( calculata in varianta 1)

Pentru conditia C6 ε (⊚) ≠ 0, j ≠ 0, BC ≠ BO
j = D max p – d min b [mm]
db = Dmin p [g6]
db = ∅150
Conform IT6 = 25 𝜇𝑚 => as = -14 => ai = -39
db = ∅150−0.014
−0.039

j = 150.040 – 149.961 = 0.07

ε (⊚) = 0.07
După ce toate erorile de orientare reale calculate au fost completate în tabelul 2.1, se
trece la parcurgerea activităţii AT 03.
 AT 03 - Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA). Din cele 3
variante de scheme de orientare tehnic posibile SO -TP se aleg schemele de orientare ce
îndeplinesc criteriul tehnic (CT) de selecţie exprimat de relaţia 𝜀or< εoa, a fiecărei variante
pentru toate cele trei condiţii determinante stabilite (C3,C6), înscrise în tabelul 2.1
După aplicarea criteriului tehnic (CT) de selecţie a celor 3 SO -TP, doar 1 scheme de
orientare îndeplinesc condiţia 𝜀or< εoa (varianta 3) care devine schema de orientare tehnic
acceptabile (SO -TA) ce va fi analizata în continuare din punct de vedere economic.

FAZA 04 - STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECŢIE A

SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC ACEPTABILE

AE 01 - Precizarea criteriilor economice de selectare

CE1- numărul elementelor din componenţa reazemului simbolizat;
CE2- complexitatea elementelor;
CE3 - costul elementelor constructive asociate simbolizării informaţionale;
CE4 - productivitatea privind utilizarea comodă a dispozitivului;
CE5 - uzura şi costurile de întreţinere (exploatare);
CE6 - reutilizarea elementelor de reazem pentru construcţia altor dispozitive.
Aceste criterii cât şi datele referitoare la SO -TA se completează în tabelul 2.2 .
AE 02 - Se evidenţiază simbolizarea informaţională asociată varianteI de SO -TA
pentru fiecare extrem dependent explicitat şi ordonat (EI, EII,); simbolurile vor fi însoţite de
numerele alocate în schiţa operaţiei.
AE 03 - Se înscriu în tabel criteriile economice (CE1…CE6) enunţate ca utilităţi
simple.
AE 04 – Se precizează numărul variantelor SO -TA care vor fi analizate din punct
de vedere economic: NSO-TA = 1x1 = 1
Tabelul 2.2 Centralizatorul criteriilor de optimizare economică
Nr. Nr. Simbolizarea Criterii şi utilităţi (C-U) ΣCI Decizia
crt. SO- informaţională
TA asociată
extremelor CE1 CE2 CE3 CE4 CE5 CE6
dependente
EI Coeficienţii de importanţă (CI) Max OPTIM
NSO-TA=1x1=1

EI
1 1 1 1 1 1 0.3 5.3
EII - - - - - - OPTIM
EII
2 1 1 1 1 0.4 0.1 4.5
 AE 05 – Se introduc coeficienţii de importanţă (CI) asociaţi criteriilor economice;
CI = 1 este valoarea maximă ce poate fi atribuită unui simbol al reazemului de orientare, în
cazul când acestarăspunde foarte bine ca utilitate şi descreşte până la CI = 0 atunci când
răspunsul este bine, suficient sau insuficient (0 ≤ CI ≤ 1). Se stabilesc aceste valori prin
comparaţie pentru fiecare simbol al extremului dependent şi în raport cu criteriul economic
analizat, după care se trec în tabel.
AE 06 – Se însumează valorile coeficienţilor de importanţă atribuiţi fiecărui simbol
la cele şase criterii (CE1…CE6) şi se trec în tabel.
AE 07 – Se vor selecta, ca îndeplinind condiţia de OPTIM LOCAL, acele simboluri
ale unui extrem dependent (EI, EII), care au valoarea ΣCICE = Max. şi se notează în tabel.
AE 08 – După completarea şi analiza datelor din tabelul …optimul local este
- pentru EI, cu ΣCICE = 4.5 ; (1) - OPTIM EI;
- pentru EI, cu ΣCICE = 5.3 (4) - OPTIM EII;

AE 09 – Obţinerea SO-O, are la bază teorema de optimalitate a lui Bellman [Kau76,

Iva83, Bră98], în care OPTIMUL GLOBAL este compus din optime parţiale.
Pentru cazul considerat SO-O este:
SO-O = OPTIM EI + OPTIM EII

SO-O = (1) + (4)

FAZA 05 - SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

Din analiza economică a variantei SO-TA o singură variantă, aceea care îndeplineşte
criteriile impuse cel mai bine devine schema de orientare optimă (SO-O), iar celelalte cu un
punctaj mai mic al coeficienţilor de importanţă sunt scheme de orientare neeconomice (SO-NE)
ce nu vor mai fi luate în calcul ulterior.
Schema de orientare optimă (SO-O) este varianta nr. 3 a SO-TP din tabelul 2.1 care va
parcurge în continuare algoritmul de stabilire a sistemului de fixare optim.

SO-O = SO -TP(v) = (1) + (4)

FAZA 06 - STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ŞI FIXARE OPTIMĂ

Pe baza SO - O cu elementele de reazem evidenţiate de simbolizarea informaţională
asociată şi schiţa piesei, se parcurge metodologia pentru determinarea sistemului de fixare
optim (SF - O). Ca și la orientare, se pot stabili mai multe variante de strângere, care vor
asigura echilibrul piesei pe reazeme fără să provoace deformarea acesteia, dar vor fi diferite
din punct de vedere al complexității constructive, tipului de acționare, gradului de
automatizare, timpului de strângere-desfacere, al comodității în exploatare și al costurilor de
realizare și întreținere. Alegerea soluției optime de fixare, urmărește obținerea unor avantaje
evidente cu un nivel redus al costurilor.
 Pentru cazul analizat piesa are o configuraţie relativ simplă cu suprafeţe prelucrate
plane întinse, care iau contact în mod favorabil cu reazemul plan.

Din variantele schemelor de fixare tehnic posibile (SF-TP) se alege aceea care
îndeplineşte cel mai bine condiţiile tehnice şi economice impuse şi asigură stabilitatea statică

↓
şi dinamică a piesei. Din aceste considerente forţa principală de strângere 5 ( ) se aplică pe
suprafaţa a piesei într-o zonă convenabilă pentru a menţine cât mai sigur contactul cu
reazemele, să conserve schema de orientare optimă, să poată echilibra influenţa forţelor şi
momentelor de aşchiere şi să nu provoace deformaţii de contact. Configuraţia piesei, contactul
cu reazemele, forţa de fixare şi forţele de aşchiere nu provoacă deformaţii şi deplasări ale
piesei şi, din acest motiv, nu este necesar să utilizăm reazeme suplimentare.

În final, schema de orientare şi fixare optimă (SOF - O) reuneşte

SO - O şi SF - O astfel încât:

SOF-O = (1) + (4) + ↓ (5)

Metodologia SEFA de stabilire a SOF- O oferă nu doar cea mai bună soluţie pentru
construcţia dispozitivului de orientare şi fixare (DOF) raţional, dar este şi singura modalitate
de abordare ce permite analiza pe o schiţă simplă a operaţiei, cu ajutorul simbolizării
informaţionale, a unui număr foarte mare de variante constructive. Determinarea SOF - O stă
la baza construcţiei dispozitivelor de prelucrare, asamblare şi control, a celor speciale (DS)
sau modulare (DEM), cu o sculă sau mai multe scule, cu orice fel de acţionare, pentru orice
tip de maşină-unealtă şi sistem de fabricaţie, indiferent de gradul de complexitate sau nivelul
de automatizare. După stabilirea SOF - O se întocmeşte o schiţă de principiu cu elementele
principale de construcţie a reazemelor şi a celorlalte componente din structura dispozitivului.
Ulterior, se elaborează desenul de ansamblu, la scară, al DOF şi desenele de execuţie ale
pieselor speciale care nu sunt elemente standardizate sau din catalog.

Schema de orientare şi fixare optimă (SOF-O) este materializată prin bolţul cilindric
scurt 7, baza plană de așezare 8. Placuța 8 este fixată pe placa de așezare 18 cu ajutorul unor
șuruburi. Placa 18 este sudată de discul 21. Discul 21 se rotește împreună cu conul de
centrare 20 . Piesa se centrează pe poziția 7, bolțul cilindric scurt și se asează pe baza plană 8,
se strânge cu piulița 3, șaiba potcoava 4, prin intermediul prezonului 5 este orientată precis și
sigur pe placa de așezare 18. Bolțul 7, are în continuare o suprafață cilindrică mai mică care
intră ușor presate în placa 18. În capăt are un filet care iese dincolo de suprafața frontală a
plăcii de așezare 18, se pune piulița 14 după ce se pune șaiba 13.

Capul multiax al mașinii este legat de flanșa 17, axul mașinii coboară odată cu axul,
sculele intră în bucșele de ghidare în numar de 6. Burghiele intră în bucșele 15 și forțele de
așchiere crează o apăsare asupra piesei și tinde să scoată piesa din dispozitiv, lucru imposibil
deoarece piesa este reținută de piulița 3 și șaiba 4.
 Dupa găurire, piesa trebuie scoasă din dispozitiv. Dispozitivul se rotește, astfel încât
piesa să ajungă în partea de sus pentru ca operatorul să introducă o nouă piesă. Înainte de
rotire, se retrage capul multiax și burghiele. Capul multiax și bucșa 11 se centrează pe coloana
atunci când capul multi ax se retrage în sus și intră în contact cu șaiba 12 și se obține un spațiu
suficient sub burgiu pentru a se putea scoate piesa. Pentru scoaterea piesei se rotește
dispozitivul. Se rotește dispozitivul actionând suportul cu indexor, se deblochează sistemul,
se rotește discul, care împreună cu 18 și 21 se rotesc, 18 ajuge în partea de jos, iar piesa
ajunge în partea de sus. Se deblochează piulița 3, crează un joc pentru a se extrage șaiba 4. Și
permite scoaterea piesei prin ridicare. Piesa iese după centrajul 7 și alezajul cu diametrul mic
trece peste gulerul 3 al piuliței și permite scoaterea piesei . Apoi se introduce o nouă piesa.

1.5 Stabilirea schemei de orientare și fixare optimă

(SOF-O) - metodologia SEFA cu prezentarea codificării complete

În acest studiu de caz este prezentată o aplicație pentru stabilirea schemei de orientare
și fixare optimă (SOF –O), la operația de găurire Ø6.8±0,1 a piesei din fig. 1, după metodologia
SEFA în care este precizată codificarea completă a stadiilor, fazelor, etapelor și activitățiilor
din algoritmul de optimizare.

Codul etapei: S01E02

Definirea codului: PROIECTAREA SCHEMEI DE ORIENTARE ŞI FIXARE

OPTIMĂ (SOF – O)

Această etapă conţine cinci faze a căror parcurgere duce în final la obţinerea schemei de
orientare şi fixare optime.

Codul fazei: S01E02F01

Definirea codului : PROIECTAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC

POSIBILE (SO – TP)

Această fază conține 15 activități.

Codul activităţii: S01E02F01A01

Definirea codului: SCHIŢEI OPERAŢIEI

 .4
5 A

±0
°
x60
1.5x45

80
5
1x4
+0.040
+0.46

+0.23
00 - 0.23
10 0

5
50 0

40
52

0
O

A
Ra0.8

= =
8

0
A
5
54
2
45

Ra 6.3

Nume Semnatura Material:

Student Clăianu R
Profesor Gavrilută C C45
F.M.T. Pitesti IEI 4.1.1. Masa:
Scara:
1:1 BUTUC
26.10.2020
 X
17 12
X X

39 40 41
10 38 42 45
16 43
11 47
20 x 44
21
23
24 19 18 9
22 15 8 (33) 46
14
13
x x

X X
x 6
7 (18) 37
5 36
x
54
x 4 x
35 x

3 2 48
34
25 49
33 50

32 51
x

31
52
X X X 30
X X

26 27 29
28 (1)
X
X
X X X X
53
X
X
(16)
55
54
X
Ax principal
X 53 Stift cilindric
52 Bucsa de centrare
51 Surub M STAS 4071-69 C45
50 Inel de etansare
49 Bucsa de rotire
48 Piulita de blocare
47 Maneta de blocare
46 Capac de etansare
45 Maneta de rotire
44 Dop de ungere
43 Dop filetat
42 Ax de compr.
41 Ax Pinion

A A
40
39
Bucsa ghidare
Surub de fixare M STAS 4071-69 C45

38 Indexor
37 Pana de antrenare
36 Con de centrare
35 Surub de fixare M STAS 4071-69 C45

34 Surub de fixare M STAS 4071-69 C45

33 Disc dr. dispozitiv
32 Bucsa indexor

31 Disc rotativ C15

Inel de uzura C15
30
X X 29 Surub de fixare M STAS 4071-69 C45

28 Corp suport
27 Surub fixare

X 26 Corp suport
25 Nervura
Fonta

X 24 Ax C45
23 Ungator
X X X X 22 Bolt centrare
X 21 Flansa
20 Disc rotativ
X 19
18
Nervura rigidizare
Placa de asezare

17 Flansa legatura

16 Cap multiax

15 Bucsa ghidare scula

14 Piulita de asigurare

13 Saiba de asezare

12 Saiba de sustinere
11 Bucsa de ghidare
10 Arc de compresiune
9 Coloana de ghidare

8 Placa baza plana

7 Bolt cilindric scurt

6 Piulita M STAS 4071-69 C45

5 Prezon

4 Saiba potcoava
3 Piulita cu guler STAS 8459-69

2 Suport coloana C45

1 Placa de baza

Claianu Roxana

Dispozitiv de
gauritt
Data
 BIBLIOGRAFIE

1. Iordache M, Costea A, Babă Al (2016) Metode de calcul si modele matematice pentru

optimizarea proiectarii dispozitivelor, Piteșt, Editura Universității din Pitești
2. Iordache M, Ungureanu I. Dispozitive Tehnologice, Editura Universitații din Pitești,
2010
3. Tache, V., Ungureanu I., Stroe C. Dispozitive pentru masini unelte, Editura Tehnica
Bucuresti, 1995
4. Ioan Stanescu, V. Tache, Dispozitive pentru mașini unelte. Proiectare. Constructie,
Ediția 1979.