Teoria Relativitatii

Lecţii de
TEORIA RELATIVITĂŢII
Gheorghe Munteanu, Vladimir Bălan

2000
2
Cuprins
0.1 PREFAŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
I Elemente de teoria relativităţii restrânse 7

1 Universul spaţio-temporal. 9
1.1 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 De la mecanica newtoniană la relativitatea restrı̂nsă. . 9
1.1.2 Cı̂teva noţiuni fundamentale. . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Spaţiul Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.1 Metrica Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.2 Transformări Lorentz speciale . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.3 Consecinţe cinematice ale transformărilor Lorentz. . . . 25
1.2.4 Imaginea euclidiană a transformărilor Lorentz. . . . . . 26
1.2.5 Hipercon luminos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu. . . . . . . . . . . . . . 30
1.2.7 Mărimi tensoriale ı̂n spaţiul Minkowski. . . . . . . . . . 31
2 Elemente de dinamică relativistă 33

2.1 Cvadiviteză şi cvadriacceleraţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.1 Principiul minimei acţiuni. . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.2 Principiul minimei acţiuni pentru particula liberă. . . . 34
2.2 Dinamica particulei relativiste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls. . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.2 Cvadriforţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Relativitatea câmpului electromagnetic . . . . . . . . . . . . . 38
2.3.1 Tensorul câmpului electromagnetic. . . . . . . . . . . . 38
2.3.2 Lagrangianul câmpului electromagnetic . . . . . . . . . 40
3
4 CUPRINS
II Relativitate Generală 43
3 Elemente de geometria varietaţilor diferenţiabile 47
3.1 Varietate diferenţiabilă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Derivata covariantă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Vatietăţi riemanniene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
4 Teoria gravitaţiei. 69
4.1 Universului spaţio-temporal Einsteinian. . . . . . . . . . . . . 69
4.2 Particula liberă ı̂n câmp gravitaţional. . . . . . . . . . . . . . 72
4.2.1 Ecuaţiile de mişcare ale particulei libere . . . . . . . . 72
4.2.2 Aproximarea newtoniană a câmpului gravitaţional. . . 74
4.2.3 Principiul de covarianţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.3 Ecuaţii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Soluţii ale ecuaţiilor Einstein pentru câmpul gravitaţional slab. 82
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferică. . . . . . . . . . . . . 85
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild. . . . . . . . . . . . 89
4.5.2 Metrici cu simetrie sferică generalizată. . . . . . . . . . 98
4.6 Spaţii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.7 Elemente de cosmologie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5 Teorii gravitaţionale dependente de direcţie 109

5.1 Geometria fibratului tangent T M. . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.2 Ecuaţii Einstein pe T M. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.3 Spaţii Finsler. Spaţii Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
5.4 Teoria gravitaţională şi câmpul elecromagnetic pe T M. . . . . 121
5.5 Modele relativiste ı̂n spaţii Lagrange şi Finsler. . . . . . . . . 123
5.5.1 Metrica Beil. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.5.2 Metrica Miron-Tavakol. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.5.3 Modele ı̂n optica relativistă. . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.6 Deviaţii ale geodezicelor ı̂n spaţiul Finsler al universului spaţio-
temporal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.7 Soluţii ale ecuaţiilor Einstein pe T M pentru câmpul gravitaţional
slab. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.8 Ecuaţii Einstein pe fibratul olomorf T 0 M. . . . . . . . . . . . . 129
5.8.1 Geometria fibratului T 0 M. . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.8.2 Spaţii Lagrange şi Finsler complex. . . . . . . . . . . . 132
0.1. PREFAŢĂ 5
0.1 PREFAŢĂ
Când ne-am propus să scriem o carte de teoria relativitaţii am fost deseori
intâmpinaţi cu observaţia că aceasta este treaba fizicienilor.
Într-adevar, teoria relativitaţii este o teorie a spaţiului, a tipului şi a
gravitaţiei -deci utilizează concepte fundamentale ale fizicii. ı̂nţelegerea aces-
tor idei, ı̂n special cele ale gravitaţiei -relativitatea generală, presupune o
pregatire matematică consistentă ı̂n domenii cum ar fi mecanica, geometria
afină,dar mai ales geometria varietaţilor diferenţiale.
Din punctul nostru de vedere am putea spune ca teoria relativitaţii este
un capitol aplicativ de geometrie diferenţială. Parcurgerea unui curs de ge-
ometria varietaţilor diferenţiale (care la nivelulul actual este destul de ax-
iomatizat şi formalizat) dă senzaţia unei teorii matematice pure, aplicaţiile
fiind adesea tot cu tentă teoretică. Abia parcurgând un astfel de curs de
teoria relativităţii generale poţi sa-ţi lămureşti importanţa unui spaţiu curb
şi să inţelegi ce modele importante oferă geometria pentru fizicieni.
Prezentul curs se adresează studenţilor matematicieni din anii terminali
şi noi considerăm că este indispensabil pregătirii lor, ı̂n special pentru cei ce
au optat pentru o pregătire geometrică mai consistentă. Ei pot găsi aici baza
cunoştinţelor atât matematice cât şi fizice necesare ı̂nţelegerii lui. Credem,
din acest motiv, că el poate fi folosit ı̂n egală măsură şi de studenţii fizicieni
care prin pregatirea lor nu au ı̂ntodeauna cunoştinţele matematice necesare
parcurgerii capitolelor de relativitate generală. Desigur, cursul poate fi uti-
lizat şi de alte persoane dornice să ı̂nţeleagă această teorie teribilă a secolului
XX , ne gândim ı̂n primul rând la cei ce abordează aspecte filozofice ale rel-
ativităţii fără să aibă pregătirea matematică necesară.
Cartea este concepută ı̂n două părţi:
-elemente de teoria relativităţii restrânse (speciale), ı̂n care cititorul se
familiarizează cu universul spaţio-temporal al lui Minkowski şi transformările
Lorentz ce ı̂l guvernează.
Sunt abordate principalele interpretări cinematice şi dinamice din rela-
tivitatea restânsă. Se face si o scurtă incursiune ı̂n teoria relativistă a elec-
tromagnetismului.
-ı̂n partea a doua, intitulată “Relativitate generală”, după o scurtă pregătire
matematică, se studiază teoria gravitaţiei.
Sunt studiate soluţii pentu ecuaţiile Einstein, ı̂n cazul soluţiilor Schwarzschild
făcându-se referinţe şi la teoria găurilor negre.
6 CUPRINS
Ultimul capitol din această parte, intitulat “Teorii gravitaţionale depen-

dente de direcţie”, face trimiteri la o teorie modernă ı̂n care şcoala romănească
de geometrie are contribuţii remarcabile. El ar putea oferi deschideri pentru
cercetări ulterioare.
Credem că prezentul curs va fi primit corespunzător dorinţelor noastre
atât de matematicieni cât şi de fizicieni, el venind ı̂n completarea unor
cărţi excelente cum sunt cele ale lui Gh.Vrânceanu, N.Mihăileanu [52] (ce
se adresează ı̂n special matematicienilor) sau C.Vrejoiu [51] (ce se adresează
in special fizicienilor)
Gheorghe Munteanu Vladimir Bălan
Universitatea Transilvania Braşov Universitatea Politehnică Bucureşti
Partea I
Elemente de teoria relativităţii

restrânse
7
Capitolul 1
Universul spaţio-temporal.
1.1 Introducere.
1.1.1 De la mecanica newtoniană la relativitatea re-
strı̂nsă.
Pentru a ı̂nţelege sensul formulării teoriei relativităţii este necesar să dăm
unele precizări privind noţiunile implicate şi să facem o scurtă incursiune ı̂n
problematica fizicii ce a condus la elaborarea teoriei relativităţii.
In fizica clasica se operează cu noţiuni, concepte aflate in mişcare sau
repaus raportat la un anumit loc(spaţiu) şi timp. Aceste noţiuni au un car-
acter relativ deoarece se raportează la repere constând din obiecte materiale
şi respectiv, un ceas.
De regulă, spaţiul este descris prin marcarea poziţiilor unui obiect in
raport cu reper spaţial tridimensional real, iar timpul printr-o singură coor-
donată reală. Descrierea unui fenomen ı̂n timp -eveniment , trebuie să se facă
deci ı̂ntr-un anumit loc şi moment ı̂ntr-un reper 4-dimensional, numit sistem
de referinţă (SR) spaţio-temporal. Orice proces fizic devine o succesiune de
evenimente spaţio-temporale.
Având ı̂n vedere că poziţionarea spaţială trebuie să se facă şi din punct de
vedere metric, ı̂n mecanica clasică este unanim acceptată structura euclidiană
a spaţiului tridimensional iar poziţionarea matematică ı̂n reperul spaţial fiind
cea vectorială.
Fizica, ca orice ştiinţă, trebuie să cuprindă legi general acceptate ce nu
depind de SR spaţio-temporal.
9
10 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAŢIO-TEMPORAL.
Aspectul relativ al teoriilor fiind legat de raportarea la diverse SR , de

poziţionarea SR, de direcţiile axelor de coordonate, precum şi de fixarea unui
timp 0. Într-un sistem R = {O, ~ei } fixat un punct va fi deci caracterizat de
coordonatele spaţiale (x1 , x2 , x3 ), sau vectorial de ~r = xi~ei . Peste tot vom
presupune convenţia lui Einstein de sumare a indicilor. Desrierea evenimen-
tului este făcută de elementul (t, x1 , x2 , x3 ), t fiind variabila temporală.
Mişcarea, raportată la un SR, este percepută prin schimbarea ı̂n timp a
coordonatelor spaţiale, mărimea specifică ce descrie mişcarea fiind viteza,
adică variaţia coordonatelor spaţiale in raport cu timpul, ~v = d~ r
dt
. Dacă
~v =constant, mişcarea este uniformă. Variaţia vitezei ı̂n raport cu timpul
este accleraţia, ~a = d~ v
dt
.
La baza mecanicii newtoniene stau următoarele legi (principii):
P1.(Principiul inerţiei, Galilei). În absenţa interacţiilor cu alte corpuri,
un corp se află ı̂n stare de repaus sau mişcare rectilinie şi uniformă. Să
observăm de la ı̂nceput că mişcarea (repausul) este raportată la un SR dat,
ceea ce ı̂nseamnă că mişcare intr-un SR poate ı̂nsemna repaus ı̂n altul SR’ .
Este binecunoscut exemplul cu obiectele dintr-un vagon de tren ı̂n deplasare,
care se află ı̂n repaus ı̂n raport cu un reper fixat din interiorul vagonului şi
ı̂n mişcare ı̂n raport cu o gară.
Totalitatea SR pentru care se aplică principiul inerţiei se numesc sisteme
inerţiale, SRI., şi aici vom lua ı̂n considerare numai pe acestea.
P2.(Principiul fundamental al dinamicii). Forţa ce acţionează asupra unui
corp este proporţională cu acceleraţia impusă lui, F~ = m · ~a; m =masa cor-
pului.
P3. (Principiul interacţiunii). Acţiunile reciproce a doua corpuri sunt
egale ı̂n marime şi de semne opuse, F~1 = −F~2 .
P4.(Principiul lui Galilei). Actiunile reciproce a mai multor corpuri este
rezultanta vectorială a interacţiilor lor.
Acţiunea unei forţe asupra unui corp nu spune nimic dacă nu este privită
ı̂n timp, F~ · ∆t = m~a∆t = m∆~v = m~v − m~v0 , vectorul p~ = m~v numindu-se
inpuls.
Efectul total al unei forţe este direct proporţional cu spaţiul pe care
2 mv 2
acţionează, obţinem lucrul mecanic L = F · ∆s = mv2 − 2 0 , cantitatea
2
E = mv2 fiind energia cinetică imprimată corpului.
Considerând două SRI diferite suntem nevoiţi să considerăm cı̂teva ipoteze
valabile ı̂n mecanica newtoniană:
-intervalele de timp sunt aceleaşi ı̂n cele două SRI.
1.1. INTRODUCERE. 11
-distanţele spaţiale ∆s2 = (∆x1 )2 + (∆x2 )2 + (∆x3 )2 se păstrează dacă

reperele sunt ambele ortonormate, fapt justificat geometric prin ∆s2 = ∆s02 =
(∆x01 )2 + (∆x02 )2 + (∆x03 )2 la transformările ortogonale.
-masa este o noţiune invariantă
-forţele de interacţtiune dintre două corpuri nu depind decât de poziţiile
corpurilor, de vitezele lor şi de timp.
Pentru a exprima reguli obiective ale fizicii este necesar să avem relaţii
matematice ce exprimă transformările de coordonate ı̂n cele două SRI, adică
T
(t, x1 , x2 , x3 ) ↔ (t0 , x01 , x02 , x03 ) cu T inversabilă. ı̂n plus, o lege, ecuaţie , este
de luat ı̂n seamă dacă ea ı̂şi păstrează caracterul de adevărat sau fals prin
trecerea cu transformarea T de la un reper la altul. Acesta este un principiu
esenţial ı̂n fizică numit proprietatea de invarianţă.
Transformările ce satisfac ipotezele de mai sus se exprimă simplu sub
forma transformărilor lui Galilei:
F ig1.1
Presupunem că t00 = t0 şi că sistemul SRI’ se deplasează prin translaţie
−−→ −−→ −−→
faţă de SRI cu viteza constantă ~v . Avem OM = OO0 + O0 M , adică pe
componente:
x0i = xi − v i t ; i = 1, 2, 3 (1.1.1.1)
Legile ce satisfac pricipiul de covarianţă la transformările lui Galilei se
spun că verifică principiul relativist a lui Galilei. Dacă un punct M se de-
plasează ı̂n SRI după o anumită regulă xi = xi (t) atunci derivând ı̂n trans-
d~
r
formările lui Galilei ı̂n raport cu t, obţinem că viteza de deplasare ~u = dt
a
lui M in SRI se leagă de viteza ı̂n SRI’ prin
u0i = ui − v i ; i = 1, 2, 3 (1.1.1.2)
Derivând ı̂ncă o dată, obţinem că transfornările lui Galilei păstrează ex-
presia forţei.
Lumea ar fi simplă (şi monotonă) dacă ea ar fi numai de natură materială.
Evoluţia fizicii de la Newton până astăzi a scos la iveală o seamă de fenomene
ce au pus la ı̂ndoială valabilitatea invarianţei lui Galilei.
Primul semn de ı̂ntrebare a fost legat de viteza luminii şi natura undei
luminoase. Încercări de a determina viteza luminii sunt mai vechi, ı̂ncepând
cu observaţiile danezului O.Römer (1644-1710) şi ale englezului J.Brandley
(1693-1762) ce au stabilit o valuare de ≈302000 Km/s pentru viteza lu-
minii. Experienţele tereste au constatat ı̂n secolele următoare (A.Fizeau,
J.Foucault, A.Michelson, etc.) o valoare apropiată de c=300000Km/s accep-
tată astăzi. Dacă am presupune că două SRI se deplasează cu o viteză v
mare, conform cu (1.1.1.2) ar ı̂nsemna o diferenţă considerabilă ı̂ntre c şi c0 ,
vitezele lumini in cele două sisteme. Chiar mai mult, am deduce că putem
considera SRI ı̂n care viteza luminii să fie oricât de mare. Acesta a fost un
prim semn de ı̂ntrebare.
În ceea ce priveşte natura luminii lucrurule stau şi mai complicat. Nu
dorim aici să evidenţiem elemente ce stau la baza fizicii de astazi. Ele se pot
găsi pe ı̂nţeles ı̂n lucrări de popularizare a ştiinţei, una excelentă şi accesibilă
tuturor fiind [38].
Amintim doar că Newton considera ı̂n 1675 că lumina are o natură ma-
terială, corpusculară ce se reflectă diferit pe obiecte. Odată cu apariţia
teoriei ondulatorii, la numai trei ani diferenţă, ı̂n1678, fizicianul C.Huygens
emite ipoteza naturii ondulatorii a luminii. Experienţele ulterioare făcute de
Th.Young (1817), J.A.Fresnel (1819) au arătat că teoria optică ondulatorie
a lui Huygens complică mult lucrurile, ducând la introducerea unei noţiuni
cu caracter semiabstract: eterul.
Fizica intră ı̂ntr-un nou impas odată cu studiul cı̂mpului electromagnetic.
Ecuaţiile lui Maxwell (1865) realizează o descriere unitară a fenomenelor
electrice şi magnetice. Apare ı̂n lumea fizicii secolului trecut ideia că toate
fenomenele fizice ar trebui să-şi găsească explicaţii prin aplicarea legilor lui
Galilei la un mediu suport , eterul, dar de natură electomagnetică. Eterul este
considerat pretutindeni iar câmpul electromagnetic o stare a sa. Dificultatea
ce apare este că legile lui Maxwell nu ramân invariante la transformările de

tip Galilei. Ca urmare la sfârşitul secolului trecut se dezvoltă două teorii
prerelativiste:
-ipoteza lui Hertz (1888), ce consideră că la rândul său eterul este total
antrenat intr-o mişcare ce face ca viteza luminii să rămână o constantă. Ideia
este curând infirmată de experienţe.
-ipoteza olandezului H.A.Lorentz (1853.1928), ce separă invarianţa de
tip Galilei pentru lumea materială iar pentru celelalte fenomene se acceptă
existenţa unui SR preferenţial supus legilor electromagnetismului.
Experienţele făcute au condus la concluzia că nu se poate pune ı̂n evidenţă
mişcarea Pământului faţă de eter şi nici dovedi dependenţa vitezei luminii
faţă de sistemul de referinţă.
Iată impasul ı̂n care se găsea fizica la sfârşitul secolului trecut.
Renunţând la ipoteza eterului, Albert Einstein (1879-1956) formulează ı̂n
lucrarea “Asupra electrodinamicii corpurilor ı̂n mişcare”(1905) următoarele
postulate:
Postulatul I.Principiul relativităţii se aplică tuturor proceselor naturale;
legile fizicii şi rezultatele tuturor experienţelor, formulate ı̂ntr-un sistem de
referinţă dat, sunt independente de mişcarea rectilinie şi uniformă a sistemu-
lui. (Formularea nu se referă neapărat la SRI)
Postulatul II.Valoarea vitezei de propagare a luminii ı̂n vid este aceeaşi
ı̂n toate sistemele de referinţă inerţiale.
Desigur, formularea celor două Postulate, dincolo de interpretarea lor
filosofică, presupune ieşirea din cadrul strict al mecanicii newtoniene. Consecinţa
a fost evidenţierea caracterului relativ al timpului şi spaţiului. Timpul şi
lungimile pentru Einstein nu mai au o semnificaţie absolută ı̂n orice SRI.
Teoria relativităţii expusă ı̂n 1905 de A.Einstein are, aşa cum se vede,
un caracter axiomatic şi este cunoscută sub denumirea de teoria relativităţii
restrânse, sau speciale.
În cei 95 de ce au urmat teoria a fost perfecţionată (ı̂n bună parte chiar de
Einstein) şi ı̂n acelaşi timp supusă şi unor critici. Cu toate acestea rezultatele
sale, confirmate şi de practică, nu pot fi contestate.
1.1.2 Cı̂teva noţiuni fundamentale.

Presupunem că cititorul a parcurs până ı̂n prezent un curs de geometrie
afină şi euclidiană, fiind familiarizat cu notaţii tensoriale. Pentru unitatea
expunerii vom trece aici ı̂n revistă cı̂teva noţiuni de bază pentru cele ce
urmează. Peste tot vom folosi convenţia lui Einstein de sumare.
Să considerăm V = (Rn , +, R) spaţiul vectorial numeric real n−dimensional.
Într-o bază B = {ei }i=1,n un punct x se scrie x = xi ei , iar (x1 , .., xn ) ∈ Rn se
numesc componentele lui x in baza B.
Dacă B 0 = {e0i }i=1,n este altă bază ı̂n V şi S = sij (idicele de sus indice de

linie, cel de jos de coloană) este matricea de trecere de la baza B la B 0 , adică

e0j = sij ei , j = 1, n, atunci componentele lui x ı̂n baza B 0 sunt (x01 , .., x0n )
date de: ∗
x0i =sij xj (1.1.2.1)
∗
unde sij = S −1 este matricea inversă a lui S. Matricial scriem: X 0 =
S −1 X.
Notam cu V ∗ spaţiul dual al lui V, adică spaţiul 1- formelor liniare f :
V → R. Relativ la baza B din V obţinem baza duală B ∗ = {f i }i=1,n ı̂n V ∗ ,
unde f i sunt 1- formele definite unic de f i (ej ) = δji (simbolii lui Kronecker)
şi deci f i (x) = xi . Orice 1- formă f se va exprima după baza B ∗ ca fiind
∗
f = ai f i . Legătura ı̂ntre bazele duale B ∗ şi B 0∗ este dată de f 0i =sij f j , deci
se face cu matricea inversă, iar exprimarea 1- formei ı̂n baza B 0∗ este
a0i = sji aj (1.1.2.2)
∗
şi evident că aj =sij a0i .
Pentru două 1- forme f şi g putem defini produsul lor tensorial f ⊗ g :
V × V → R, (f ⊗ g)(x, y) = f (x)g(y). Să cosiderăm acum spaţiul formelor
p−liniare Lp (V, R). O bază corespunzătoare lui B ∗ ı̂n Lp (V, R) este Bp∗ =
{f i1 ...ip = f i1 ⊗ .... ⊗ f ip }, iar exprimarea unei p−forme h este h = ai1 ...ip f i1 ⊗
.... ⊗ f ip . La schimbarea bazei cantităţile ai1 ...ip se schimbă după regula:
j
a0i1 ...ip = sji11 · · · ·sipp aj1 ...jp (1.1.2.3)
Spaţiul dual al lui Lp (V, R) este izomorf cu V p , iar baza duală lui Bp∗ este

notată cu Bp = ei1 ⊗ ... ⊗ eip .
Suntem acum ı̂n măsură să definim noţiunea de tensor (afin) de tip (p, q)
ca fiind o (p + q)−formă liniară t : V p × V ∗q → R. Referitor la baza B şi
duala sa B ∗ , un (p, q)−tensor se va scrie
j ....j
t = ti11....iqp ej1 ⊗ ... ⊗ ejp ⊗ f i1 ⊗ .... ⊗ f iq (1.1.2.4)
iar la schimbările de baze B → B 0 cu matricea S, componentele tensorului

se vor schimba după regula:
∗ ∗
0h ....h i h j ....j
tk11....kqp = sik11 ··· ·skqq · shj11 · · ·· sjpp ti11....iqp (1.1.2.5)
Evident, vectorii sunt tensori de tip (1, 0), 1-formele fiind de tip (0, 1),
iar p−formele de tip (0, p).
Din punct de vedere algebric se poate pune ı̂n evidenţă o structură de
algebră T (V ) peste mulţimea tuturor tensorilor, produsul a doi tensori a şi
b de tip (p, q) şi respectiv (r, s) fiind dat de aplicaţia (p + q + r + s) liniară
j ....j v ...v j ....j
determinată de ti11....iqpu11...urs = ai11....iqp · bvu11....v
....us .
r
O p−formă se numeşte simetrică ı̂n indicii h şi k dacă f (x1 , .., xk , .., xh , .., xp )
= f (x1 , .., xh , .., xk , .., xp ) şi complet simetrică dacă este simetrică in toţi in-
dicii. Dacă pentru ∀h 6= k avem f (x1 , .., xk , .., xh , .., xp ) = −f (x1 , .., xh , .., xk , .., xp )
forma se numeşte alternată.
Pe spaţiul formelor alternate de orice ordin A(V ), se poate defini pro-
dusul exterior a unei p−forme f cu o q−formă g ,obţinându-se forma (p +
q)−alternată notată cu:
1 X
(f ∧g)(x1 ..xp , xp+1 , ...xp+q ) = εσ f (xσ(1) , .., xσ(p) )·g(xσ(p+1) , .., xσ(p+q) )
p!q!
(1.1.2.6)
A(V ) capătă structură de algebră numită exterioară.
În particular, ω = f 1 ∧ ... ∧ f p se numeşte forma de volum in Lp (V, R)
relativ la bazaB ∗ . Dacă Xα = (Xα1 , ...., Xαn ), α = 1, n ,atunci ω(X1 , ..., Xn ) =
det(Xαi ).
Prin produs scalar pe V ı̂nţelegem o 2−formă liniară g : V × V → R,
simetrică şi pozitiv definită pe V , adică g(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ V şi g(x, x) =
0 ⇔ x = 0. Perechea (V, g) se numeşte spaţiu euclidian.
Renunţând la condiţia de pozitivă definire se obţin spaţiile pseudoeucli-
diene, unul din ele stă la baza teoriei ce o vom studia.
Într-o bază B din V produsul scalar se scrie g(x, y) = gij xi y j , cu det(gij ) 6=
0 şi evident forma pătratică h = gij xi xj pozitiv definită (adică se reduce,eventual
ı̂ntr-o altă bază, la o sumă de pătrate).
Baza B se numeşte ortonormată dacă g(ei , ej ) = gij = δij .
La schimbări de baze (0, 2)−tensorul gij , numit tensorul metric, se schimbă
după regula P (1.1.2.3), sau matricial scris G0 = S t · G · S. Produsul scalar
g(x, y) = xi y i se numeşte uzual ,G = I, şi se notează, de obicei, prin
hx, yi . La schimbări de baze la fel orientate forma de volum ω se transformă

√
după regula ω 0 = gω, unde g = det(gij ). Tensorul metric permite rdicarea
sau coborârea indicilor unui tensor, de exemplu xi = gij xj , e.t.c.
Să introducem acum şi puţină geometrie diferenţială ı̂n Rn . Fie ı̂n Rn o
curbă (C) : λ → xi (λ), λ variind ı̂ntr-un interval din R, şi f (xi (λ)) o funcţie
reală depinzând de curba (C). Presupunând condiţii de diferenţiabilitate
df ∂f dxi
ı̂ndeplinite, avem dλ = ∂x i dλ şi aceasta indiferent de funţia f. Astfel că
d i ∂
suntem conduşi să considerăm operatorul dλ = dxdλ ∂xi
. Facem notaţia:
∂
ei = ; i = 1, n (1.1.2.7)
∂xi
i
Fie M (x1 , .., xn ) un punct al curbei (C) şi notăm cu v i = dx
dλ
. Vectorul
1 n
v = (v , ..., v ) se numeste câmp de vectori tangenţi la curbă in M, şi deci
v = v i ei . Spaţiul generat de v se numeste spaţiul tangent la curbă ı̂n M.
Considerı̂nd alte curbe prin M, vectorii lor tangenţi se vor exprima funcţie
tot de ei = ∂x∂ i şi deci B = ei = ∂x∂ i i=1,n constituie o bază a vectorilor
tangenţi la curbele prin M , numit spaţiul tangent ı̂n M la Rn . Reunind
aceste spaţii se obţine fibratul tangent la Rn .
Să considerăm acum o schimbare de coordonate xi → x0i ı̂n M ( eventual
dictată de o schimbare de baze ı̂n Rn ) şi e0i = ∂x∂0i noua bază a vectorilor
∂xj ∂
tangenţi. Deoarece ∂x∂0i = ∂x 0i ∂xj , rezultă că :
∂xj
e0i = ej (1.1.2.8)
∂x0 i

∂xj ∂x0i
şi deci matricea schimbării de baze este S = ∂x0 i
,cu inversa S −1 = ∂xj
.
0i
Schimbarea componentelor vectorilor tangenţi se face după regula v =
∂x0j j
∂xj
v , dată de (1.1.2.1).
∂f i
Acum pentru curba (C) să considerăm diferenţiala df = ∂x i dx . Con-
siderând toate curbele ce trec prin M, diferenţiala lui f pe aceste curbe se

descompune după {dxi }i=1,n . În particular, dacă f (x1 (λ), ..., xn (λ)) = xi (λ)
obţinem că dxi ( ∂x∂ j ) = δji , adică {f i = dxi }i=1,n este deci baza duală bazei B
in spaţiul diferenţialelor funcţiilor depinzând de curbele ce trec prin M. Un
element a = ai dxi se va numi 1-formă . Exemplu sugestiv de 1-formă este
gradientul unei funcţii scalare a = (gradf )i dxi .
Să remarcăm că la schimbări de coordonate , funcţiile f i = dxi se schimbă
după regula
∂x0i j
f 0i = f (1.1.2.9)
∂xj
Spaţiul 1-formelor se numeşte spaţiul cotangent ı̂n M la Rn .

j 0i
∂x −1
Folosind matricea S = ∂x 0 i şi inversa sa S = ∂x ∂xj
putem extinde
noţiunea de (p, q) −tensor. ı̂n particular, tensorul metric gij va trebui să
∂xk ∂xh
satisfacă regula de transformare gij0 = ∂x 0i ∂x0j gkh . Astfel că forma pătratică
se va scrie g = gij dx dx , din care se deduce că g( ∂x∂ i , ∂x∂ j ) = gij . Tensorul
i j
metric are următorea semnificaţie. Fie d~r = dxi ∂x∂ i un vector tangent la
curba (C) şi δ~r = δxj ∂x∂ j vectorul tangent la curba (C 0 ) ce se intersectează
cu (C) ı̂n M. Atunci g(d~r, δ~r) = dxi δxj g( ∂x∂ i , ∂x∂ j ) = gij dxi δxj . În particular
norma k d~r k2 , notată ds2 , va fi tocmai
ds2 = gij dxi dxj (1.1.2.10)
şi se numeşte
p forma fundamentală pe Rn a metricii g ı̂n raport cu baza B, iar
ds = gij dxi dxj este lungimea elementului de arc de curbă (C) . Unghiul
celor doua curbe este cos α = d~r · δ~r0 k d~r k · k δ~r k
√
Relativ la baza B ∗ forma de volum este dω = gdx1 ....dxn.
În continuare vom ı̂ncerca să particularizăm la spaţiul Rn conceptul de
derivată Lie.
Fie M (x) un punct şi W un obiect geometric i definit intr-o vecinătate a
lui M. Să considerăm o curbă (C) şi v = dx dλ
vector tangent la curbă. O
variaţie infinitesimală pe curbă ı̂n direcţia ~v se scrie:
x0i = xi + dxi (1.1.2.11)
cu dxi = v i dλ = ζ i .
F ig.2
Corespunzător vom avea variaţia de primul ordin a lui W,

∂W j
W (x0 ) = W (x) + ζ
∂xj
Pe de altă parte, x0i defineşte
∂ o schimbare de coordonate şi deci fie W 0 (x0 )
expresia lui W ı̂n reperul ∂x0i din x0 . Diferenţa
Lζ W = W (x0 ) − W 0 (x0 ) (1.1.2.12)
se numeşte variaţia Lie a obiectului geometric W.

Să facem următoarele particularizări:
1. Dacă W (x0 ) = W (x) este o funcţie scalară ce nu se schimbă la trans-
formările infinitesimale, atunci Lζ W = W (x0 ) + ∂W ∂xi
ζ i − W (x0 ) = ∂W
∂xi
ζi
2. Dacă W (x) = W i ∂x∂ i este un câmp vectorial , atunci: W 0i (x0 ) =
0i i i)
∂x
∂xj
W j (x) = ∂(x∂x+ζ
j W (x) = W j (x) + ζ|ji W j (x) ,unde am folosit notaţia ζ|ji =
∂ζ i ∂W i j
∂xj
. Rezultă că Lζ W i = ∂xj
ζ − ζ|ji W j
j
3. Dacă W = Wi dx este o 1- formă, atunci W 0 (x0 ) = ∂x
i ∂x
0i Wj (x) =
j ∂Wi j j
Wi (x) − ζ|i Wj (x) şi deci Lζ Wi = ∂xj ζ + ζ|i Wj . Analog se găseşte
∂W i
Lζ Wik = ∂W ζ + ζ|ij Wjk + ζ|kj Wij sau Lζ Wki = ∂xjk ζ j − ζ|ji Wkj + ζ|kj Wjj şi
ik j
∂xj
altele.
În ı̂ncheierea acestei secţiuni vom repeta un principiu fundamental al
mecanicii analitice, cel al minimei actiuni.
Să presupunem că evoluţia unui sistem fizic este caracterizată la un mo-
ment dat λ ı̂n funcţie de coordonatele generalizate xi (λ) şi de derivatele sale
ẋi (λ). Deplasarea sistemului mecanic intre două stări corespunzătoare valo-
rilor λ1 şi λ2 se face ı̂n lipsa unor forţe de interacţie ( adică sistemul este
izolat) astfel ca integrala acţiunii
Z λ2
A= L(xi (λ), ẋi (λ), λ)dλ (1.1.2.13)
λ1
să se minimizeze, unde L(xi (λ), ẋi (λ)) este funcţia lui Lagrange. Să con-
siderăm o variaţie infinitesimală x + dx şi L(x + dx, ẋ + dẋ) starea Larangian-
ului ı̂n punctul corespunzător. Vom obţine o variaţie a acţiuni A + δA =ă
1.2. SPAŢIUL MINKOWSKI. 19
Extremul R λ2 acţiuni se obţine anulândRprima variaţie δA ,adică

λ2
δA = λ1 L(x + dx, ẋ + dẋ, λ)dλ − λ1 L(x, ẋ, λ)dλ =
R λ2 ∂L dxi ∂L dẋi

λ1
L(x, ẋ, λ) + ∂xi dλ
+ ∂ ẋi dλ
− L(x, ẋ, λ) dλ =
R λ2 ∂L dxi d ∂L i d

λ1 ∂xi dλ
+ dλ ( ∂xi dxi ) − dx ( ∂L ) dλ =
dλ dλ ∂ ẋi
∂L i λ2 ∂L d ∂L
R i
∂x i dx |λ1
+ A1 A2 ∂x i − (
dλ ∂ ẋ i ) dx = 0, unde A1 , A2 sunt punctele
corespunzătoare stărilor λ1 , λ2 .
Presupunând că ı̂n punctele A1 şi A2 variaţiile sunt nule, dxi (λ1 ) =
i
dx (λ2 ) = 0 şi ı̂n rest arbitrare, rezultă că δA = 0 dacă şi numai dacă
funcţia lui Lagrange satisface:
∂L d ∂L
i
− ( ) = 0 ; i = 1, n (1.1.2.14)
∂x dλ ∂ ẋi
numite ecuaţiile lui Euler-Lagrange.
Principiul acesta variaţional al minimei acţiuni ne determină drumurile
cele mai scurte (optime) de deplasare a sistemului din punctul A1 ı̂n punctul
A2 .
Problema se poate generaliza la cazul când sistemul depinde de mai
mulţi
R parametri (λ1 , ..., λp ). ı̂n acest caz trebuie ca integrala acţiunii A =
A1 A2
Ldω să se minimizeze şi să nu depindă de parametri. Pentru aceasta
√
se consideră dω = gdω0 , unde dω0 = dλ1 ....dλp este forma elementară de
√
volum. Scalarul L = L g se numeşte densitate de Lagrangian. Calcule
asemănătoare ca mai sus privind anularea primei variaţii ne conduc[42] la
următoarele ecuaţii Euler-Lagrange
!
∂L ∂ ∂L
− ∂xi
= 0 ; i = 1, n ; α = 1, p (1.1.2.15)
∂xi ∂λα ∂ ∂λ α
1.2 Spaţiul Minkowski.

1.2.1 Metrica Minkowski.
Am văzut că ı̂ntr-un sistem de referiţă inerţial, SRI, un eveniment este car-
acterizat de coordonatele spaţiale (x1 , x2 , x3 ) şi momentul t la care se referă
măsurătorile.
Viteza de propagare rectilinie a unui semnal luminos ı̂n vid ar trebui să
satisfacă conform mecanicii clasice legea ∆xk = ck ∆t. Admiţând Postulatul
2 al lui Einstein , ck = c este o constantă. Trecând la norma euclidiană din

R3 , vom avea:
(∆x1 )2 + (∆x2 )2 + (∆x3 )2 = c2 (∆t)2 (1.2.1.1)
condiţie ce ar trebui să aibă un caracter relativist invariant ı̂n raport cu două
evenimente din SRI.
Apare astfel natural (acum !) să considerăm elementele din R4 de forma
(x = ct, x1 , x2 , x3 ) iar două evenimente să fie separate printr-o condiţie de
0
forma :
∆s2 = (∆x0 )2 − (∆x1 )2 − (∆x2 )2 − (∆x3 )2
numit interval spaţio-temporal. Sub formă diferenţială avem:
ds2 = (dx0 )2 − (dx1 )2 − (dx2 )2 − (dx3 )2 (1.2.1.2)
Intervalul spaţio-temporal se poate scrie tensorial sub forma metricii

spaţio-temporale, sau mai exact metrica Minkowski:
ds2 = ηij dxi dxj ; i, j = 0, 1, 2, 3 (1.2.1.3)
unde η00 = 1, η11 = −1, η22 = −1, η33 = −1 şi ı̂n rest 0.
Obţinem astfel matricea Λ = diag (1, −1, −1, −1) = (ηij )4×4 cu detΛ =
−1.
În cele ce urmează, peste tot indicii i, j, k.. vor lua valorile 0, 1, 2, 3 , iar
indicii α, β, γ..(spaţiali ) vor lua valorile 1, 2, 3.
Putem introduce coordonatele covariante xi = ηij xj , unde x0 = x0 şi
xα = −xα , şi deci ds2 = ηij dxi dxj = dxi dxi .
f
Aşa cum am afirmat , la schimbări de repere inerţiale SRI→SRI’ ecuaţia
∆s = 0 trebuie să rămână un invariant relativist, adică şi ∆s02 = 0.
2
f
Fie {xi } → {x0i } această schimbare ce trebuie să fie inversabilă, şi deci
0i
det ∂x ∂xj
6= 0.
Dezvoltând ı̂n serie Taylor, obţinem:
0i 2 0i
∆x0i = ∂x ∂xj
∆xj + 12 ∂x∂ j x∂xk ∆xj ∆xk + ......
Variaţiile spaţiale şi temporale trebuiesc să fie invariate la translaţii spaţiale
0i
şi temporale ale reperelor, fapt ce se exprimă prin ∂x ∂xj
= aij = const. , iar
derivatele de ordin superior sunt nule. Obţinem că dx0i = aij dxj şi prin
integrare rezultă:
x0i = aij xj + ai0 (1.2.1.4)

cu ai0 constante şi det aij 6= 0.
Sub formă matricială această condiţie se scrie X 0 = A · X + A0 , detA 6= 0,

ce ne aminteşte de transformările afine ı̂n R4
În SRI’ metrica Minkowski se scrie ds02 = ηij dx0i dx0j = ηij aik ajl dxk dxl .
Condiţia de invarianţă ne conduce la :
ηkl = ηij aik ajl (1.2.1.5)
sau matricial : Λ = At · Λ · A.
Transformările (1.2.1.4) cu condiţile (1.2.1.5) se numesc transformări Lorentz
generale.
Câteva proprietăţi imediate ale lor se pot desprinde:
1. Trecând la determinanţi ı̂n Λ = At · Λ · A, obţinem că det A = ±1.
2. Calculăm din (1.2.1.5) pe
η00 = 1 = ηij ai0 aj0 = (a00 )2 − (a10 )2 − (a20 )2 − (a30 )2 (1.2.1.6)
Astfel că:
3
X
(a00 )2 =1+ (aα0 )2 ≥ 1
α=1
∗ ∗
3. Matricea A−1 = aij are ca elemente aij = ηjl η ik alk . De aici rezultă
∗ ∗ ∗
că a00 = a00 ,şi ai0 = −a0i ; a0i = −ai0
4. Suntem acum ı̂n măsură să desprindem câteva proprietăţi grupale.
În primul rând , mulţimea T a transformărilor Lorentz generale formează
grup ı̂n raport cu compunerea lor, numit grupul Poincaire.
În T considerăm următoarele submulţimi :
- transformările proprii T+ , pentru care det A = 1, cu subclasele :
-transformări proprii octocrone T+↑ , pentru care a00 ≥ 1,
-transformări proprii anticrone T+↓ , pentru care a00 ≤ −1,
- transformările improprii T− , pentru care det A = −1, cu subclasele:
-transformări improprii octocrone T−↑ , pentru care a00 ≥ 1,
-transformări improprii anticrone T−↓ , pentru care a00 ≤ −1.
Dacă A0 = (ai0 ) = 0, transformarea Lorentz (1.2.1.4) se numeşte omogenă.
Câteva din subclasele de mai sus sunt subgrupuri ı̂n (T ,◦) :
∗ Subgrupul transformărilor Loretz omogene, L
∗ Subgrupurile T+↑ şi L↑+ ale transformărilor proprii octocrone neomogene,
respecriv omogene.
∗ Subgrupul translaţiilor spaţiale-temporale X 0 = X+ A0.

0 0
∗ Subgrupul rotaţiilor spaţiale , pentru care Λ = , unde
0 O3×3
O3×3 ∈grupului spaţial ortogonal.
Cazul transformărilor propii octoctone omogene L↑+ ne va preocupa ı̂n
mod deosebit.
5. În spaţiul R4 putem considera g(x, y) = ηij xi y j ce ne defineşte un pseu-
doprodus scalar , (R4 , g) = M 4,1 , fiind numit spaţiul Minkowski. Condiţia
g(x, x) = 0 nu implică ı̂ntodeauna x = 0.
1.2.2 Transformări Lorentz speciale

Transformările Lorentz speciale se referă la cazul transformărilor propii oc-
toctone omogene L↑+ .
Să considerăm S şi S 0 două SRI ce se deplasează unul faţă de celălat
cu viteza ~v respectiv ~v 0 = −~v . Notăm cu (x0 = ct, x1 , x2 , x3 ) şi respectiv
(x00 = ct0 , x01 , x02 , x03 ) coordonatele spaţio-temporale ale unui punct material
M ı̂n cele două sisteme.
0α
Dacă M este fixat spaţial ı̂n S 0 atunci dxdt = 0, α = 1, 2, 3. Rezultă ca ı̂n
raport cu sistemul S punctul M se va deplasa cu viteza:
α α
α dx dx
v = =c (1.2.2.1)
dt x0β =const. dx0 x0β =const.
Şi analog, fixând M ı̂n reperul S vom avea ı̂n S 0 :
0α
0α dx
v =
dx00 xβ =const.
Fie x0i = aij xj o transformare Lorentz specială (det aij = 1, a00 ≥ 1) şi

∗ ∗
x i
=aij 0j
x inversa sa , aij ajk = δki . Presupunem coordonatele x0α sunt fixate ı̂n
∗ ∗
S 0 , rezultă că dxα =aα0 dx00 + 0 şi dx0 =a00 dx00 + 0, astfel că formula (1.2.2.1)
se scrie: ∗
α
α dx aα0 a0α
v =c = c ∗ = −c
dx0 dx0β =0 a00
a00
Analog rezultă viteza când fixăm punctul ı̂n S:
0α
0α dx aα0
v =c =c 0
dx00 dxβ =0 a0
Din aceste relaţii obţinem că:

1 1
a0α = − a00 v α ; aα0 = a00 v 0α (1.2.2.2)
c c
Pe de altă parte din (1.2.1.6) rezultă că :
2 2
(a00 ) 1 − c12 ((v 01 )2 + (v 02 )2 + (v 03 )2 ) = 1 şi deci : (a00 ) = 1
02 , unde
1− v 2
c
v 02 = kv 0 k2 = kvk2 = v 2 (diferenţa fiind doar de sensul vectorului). Cum
a00 ≥ 1, obţinem utilizând şi (1.2.2.2) că:
1 vα
a00 = q ; aα0 = a0α = q ; α = 1, 2, 3 (1.2.2.3)
v2 v2
1− c2
1− c2
De regulă vom folosi următorele notaţii consacrate a00 = γ şi vc = β.

Pentru componentele spaţiale (aµλ )să remarcăm din (1.2.1.5) că ele tre-
buiesc să fie componentele unei matrice ortogonale de ordin 3. Deci forma
generală a transformărilor Lorentz speciale este dată de matricele:
- γc ~v

γ
A= (1.2.2.4)
- γc ~v aµλ
ı̂n care aµλ , µ, λ = 1, 2, 3, verifică următoarele condiţii de ortogonalitate:
v λ aµλ = γv µ (1.2.2.5)
2
γ ν σ
η aνλ aσµ = η νσ − v v
c2
γ2
ηλµ aλν aµσ = ηνσ − 2 vν vσ
c
unde convenim ca v λ = vλ .
În [51] se justifică următoarea proprietate:
Orice transformare Lorentz specială scrisă sub forma (1.2.2.4) poate fi
reprezentată ca un produs ı̂ntre o tansformare Lorentz ce lasă neschimbate
componentele vectorilor de poziţie ı̂n planul perpendicular pe ~v şi o transfor-
mare ortogonală ı̂n acest plan.
Fără să intrăm ı̂n aceste calcule , se arată că ı̂n urma acestor transformări
avem:
γ−1 µ
aµλ = δλµ + v vλ (1.2.2.6)
v2
ı̂n cazul particular când S 0 se deplasează printr-o translaţie paralelă cu

Ox2 şi Ox3 ,
F ig3
atunci transformarea Lorentz este de matrice
 
γ -γβ 0 0
 -γβ γ 0 0 
A=  0

0 1 0 
0 0 0 1
Adică: x00 = γx0 − γβx1 , x01 = −γβx0 + γx1 , x02 = x2 , x03 = x3 , sau aşa
cum sunt cunoscute din manualele de liceu:
1 v
t0 = q (t − 2 x1 ) (1.2.2.7)
1− v
2 c
c2
1
x01 = q (−vt + x1 )
v2
1− c2
x02 = x2
x03 = x3
numite transformări Lorentz speciale (sau restrânse).
În acest caz, pe care o să-l tratăm ı̂n continuare, dacă notăm cu γ = chϕ
atunci din relaţia (a00 )2 −(a10 )2 = 1 rezultă că shϕ = −γβ. Deci transformarile
Lorentz restrânse se pot scrie sub forma echivalentă :
x00 = x0 chϕ + x1 shϕ (1.2.2.8)

x01 = x0 shϕ + x1 chϕ
x02 = x2
x03 = x3
cu transformarea inversă:
x0 = x00 chϕ − x01 shϕ (1.2.2.9)

x1 = −x00 shϕ + x01 chϕ
x2 = x02
x3 = x03
1.2.3 Consecinţe cinematice ale transformărilor Lorentz.

Din analiza transformărilor Loorentz restrânse vom desprinde câteva implicaţii
privind noţiunle de simultaneitate, distanţă, durată şi viteză.
a) Relativitatea noţiunii de simultaneitate.
Să considerăm ı̂n cele două SRI, S şi S 0 , două evenimente care pre-
supunem că se realizează simultan ı̂n S, t1 = t2 . Din prima relaţie (1.2.2.7)
obţinem că ∆t0 = t02 − t01 = − cγ2 v∆x1 , adică dacă ∆x1 6= 0 evenimentele nu
sunt percepute simultan ı̂n S 0 . Deci noţiunea de simultaneitate are caracter
relativ, neputându-se vorbi ca ı̂n cazul newtonian de un timp absolut.
b)Dilatarea timpului.
Să considerăm un ceas ce se află ı̂n repaus ı̂n punctul fixat spaţial A(x1 , 0, 0)
din reperul S . Facem două măsurători la momentele t1 şi t2 . Fie ∆t = t2 −t1
durata dintre cele două evenimente din sistemul S, caracterizate de coordo-
natele (t1 , x1 , 0, 0) şi (t2 , x1 , 0, 0) . Corespunzător ı̂n sistemul S 0 obţinem din
(1.2.2.7) (sau direct din (1.2.2.8)) că: ∆t0 = t02 − t01 = ∆t · chϕ , adică
∆t0 = γ · ∆t. Cum γ > 1, rezultă că ı̂n S 0 vom avea o dilatare a intervalului
de timp comparativ cu cel din S ı̂n care punctul A este fixat.
La modul general, fixând un sistem ı̂n care două evenimente se petrec
ı̂n acelaşi loc dar separate printr-un inteval de timp, notat diferenţial dτ şi
numit timp propriu , ı̂n orice alt sistem diferenţa de timp va fi dt = γdτ ,
adică r
v2
dτ = 1− dt (1.2.3.1)
c2
c) Contracţia lungimilor.
În sistemul de referinţă S să cosiderăm o bară rigidă de lungime l cu
capetele fixate ı̂n punctele A1 (x11 , 0, 0) şi A2 (x12 , 0, 0) ,văzute ı̂n acelaşsi mo-
ment t1 = t2 . Dat fiind faptul că lungimea barei este finită, ı̂n sistemul S 0
se pot face măsurători asupra capetelor barei la acelaşi moment t01 = t02 . Din
1 1 01 01
a doua transformare q(1.2.2.9) obţinem că: l = |x2 − x1 | = |x2 − x1 | chϕ =
2
l0 · chϕ, adică l0 = l 1 − vc2 şi deci l0 < l.
Considerând sistemul S fixat, atunci ı̂n orice alt sistem S 0 va avea loc o
contracţie a lungimilor segmentelor.
d) Legea compunerii vitezelor.
Să considerăm un punct material ce se deplasează raportat la sistemul
1
S cu viteza u , a cărei primă componentă este ux1 = dx dt
. Ţinând cont
0 1 01
de (1.2.2.9), prin diferenţiere obţinem că dt = dt .chϕ − c dx .shϕ şi dx1 =
dx01 .chϕ − cdt0 .shϕ. Scoţând factor pe shϕ, şi cum shϕ
chϕ
= − vc = −β, rezultă
:
u0 1 + v
u x1 = x v 0 (1.2.3.2)
1 + c 2 u x1
formulă ce exprimă legătura ı̂ntre componenta pe Ox1 a vitezei de deplasare a
punctului material ı̂n sistemul S şi componenta pe O0 x01 a vitezei de deplasare
a punctului material ı̂n sistemul S 0 .
În particular, dacă v c, adică cele două sisteme se deplasează unul ı̂n
raport cu celălalt cu viteză relativ mică (cazul newtonian), regăsim formula
lui Galilei pe axa Ox1 .
Componenta pe axa Ox2 a vitezei aceluiaşi punct va fi:
r
dx2 dx02 dt0 0 v2
u x2 = = = u x 2 1 − (1.2.3.3)
dt dt0 dt c2
Analog se ı̂ntâmplă pe Ox3 .
1.2.4 Imaginea euclidiană a transformărilor Lorentz.

P3
Să considerăm ı̂n spaţiul euclidian E = (R4 , h, i), unde hx, yi = i=0 xi y i
este produsul scalar uzual, un reper ortonormat R = {O, Ei }i=0,3 .
Spaţiul R4 poate fi privit şi cu pseudoprodusul scalar g(x, y) = ηij xi xj

obţinându-se, aşa cum am spus, spaţiul M 4,1 al lui Minkowski.
Pentru un SRI dat S, fixat ı̂n O, să asociem geometric versorilor {ei }i=0,3
ai lui S vectorii ortonormaţi ı̂n raport cu produsul scalar uzual {Ei }i=0,3 ,
ei → Ei . Obţinem o imagine geometrică 4-dimensională euclidiană a sistemu-
lui S, ce asociază unui eveniment un punct din reperul R euclidian.
Fie S 0 alt SRI cu versorii {e0i }i=0,3 . Să considerăm o transformare Lorentz
∗
ce leagă cele două sisteme. Atunci e0i =aji ej şi corespunzător vom avea
∗
imaginea euclidiană Ei0 =aji Ej .
În spaţiul Minkowski transformările Lorentz păstrează metrica g , adică
Λ = At · Λ · A,ı̂nsă ı̂n spaţiul euclidian E aceasta nu se mai ı̂ntâmplă, deoarece
A nu este neapărat o matrice ortogonală.
Exemplificăm geometric acest lucru ı̂n continuare ı̂n cazul transformărilor
Lorentz restrânse, pentru care vom reprezenta doar axele Ox0 şi Ox1 :
F ig4
Avem:
∗ ∗
E00 = a00 E0 + a10 E1 = γE0 + γβE1
∗ ∗
E10 = a01 E0 + a11 E1 = γβE0 + γE1
Extremităţile vectorilor E00 şi E10 sunt punctele A00 (γ, γβ) şi respectiv A01 (γβ, γ).
Ele verifică hiperbolele echilatere (x00 )2 − (x01 )2 = 1 pentru A00 , respectiv
(x00 )2 − (x01 )2 = −1 pentru A01 .
Unghiul θ dintre E1 şi E10 este θ = arctgβ , iar când v → c atunci
β → 1 şi deci prima, respectiv a doua bisectoare a sistemului sunt asimptotele
hiperbolelor.
Pe această imagine putem da o interpretare geometrică a simultaneităţii
evenimentelor:
F ig.5
Fie A(t, a) şi B(t, b) două evenimente simultane, deci ∆t = 0. Atunci

∆t0 = t0B − t0A = − γv
c2
(b − a) 6= 0. Interpretări asemănătoare se pot da altor
consecinţe.
1.2.5 Hipercon luminos.

Am văzut că ∆s2 este un invariant la transformările Lorentz. Să exprimăm
această cantitate pentru două evenimente din sistemul S. Pentru a pune ı̂n
evidenţă cele două evenimente vom nota cu s212 = c2 (t1 − t2 )2 − (x11 − x12 )2 −
(x21 − x22 )2 − (x31 − x32 )2 = c2 t212 − d212 distanţa spaţio-temporală.
În alt sistem S 0 vom avea s02 2
12 = s12 . Putem analiza aici câteva situaţii
particulare:
a) Evenimentele se produc la timpi diferiţi dar ı̂n acelaşi loc. Atunci

s212 = s02 2 2
12 = c t12 > 0. Un astfel de interval s12 se numeşte de tip temporal
şi este un număr real. Fie ∆t = t12 = t1 − t2 > 0. Avem ∆t012 = t01 − t02 =
γ(t12 − ~v·∆~
c2
x
) = γt12 > 0. Aceasta ne spune că ordinea evenimentelor nu se
schimbă ı̂n S 0 , noţiunea de ordine a evenimentelor având un caracter absolut
. O altă consecinţă imediată este că ı̂n orice alt sistem S 0 evenimentele nu
mai sunt simultane.
b) Evenimentele se produc simultan ı̂n locuri diferite. Atunci t12 = 0 şi

s212 = −d212 < 0, deci intervalul s12 , numit de tip spaţial, este imaginar. Din
invarianţa s212 = s02 0 0
12 rezultă că ı̂n orice alt sistem de referinţă S , d12 6= 0 ,
şi deci noţiunea de separare spaţială are caracter absolut. Să observăm că
ordinea evenimentelor separate spaţial poate să difere.
c) Evenimentele se produc simultan ı̂n acelaşi loc. Atunci s212 = s02

12 = 0.
0
Evident, aceasta nu ı̂nseamnă că ı̂n S evenimentele sunt neapărat simultane
şi ı̂n acelaşi loc. Intervalul s12 se numeşte de tip izotrop.
Să analizăm ce ar ı̂nsemna că ı̂n sistemul S metrica s212 = 0. Vom da o

imagine euclidiană acestui fapt .
Aşa cum ştim , o ecuaţie de forma (x0 )2 − (x1 )2 − (x2 )2 − (x3 )2 = 0

reprezintă un hipercon ı̂n E4 , numit hipercon luminos.
F ig.6
Distingem astfel următoarele situaţii:

Cazul a) al intervalelor temporale , s212 > 0,este reprezentat de puncte
interioare hiperconului. Dacă, ı̂n plus , x0 > 0 se numeşte timp absolut in
viitor T+ , iar daca x0 < 0 se numeşte timp absolut in trecut T− .
Cazul b) al intervalelor spaţiale , s212 < 0, este reprezentat de evenimente
din afara hiperconului .
Cazul c) al intervalelor izotrope este descris de evenimente aflate pe hiper-
conul luminos.
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu.

Mişcarea unei particule faţă de sistemul S poate fi descrisă de o lege t →
xα (t), cu α = 1, 2, 3. Aplicaţia Γ : t → (t, x1 (t), x2 (t), x3 (t)) determină o
curbă ı̂n spaţiul Minkowski , numită linie de univers a particulei. Parametrizarea
cu t nu este ı̂ntodeauna avantajoasă , coordonatele neavând ı̂ntodeauna
aceeaşi tratare. Ar fi util un parametru care să fie invariant la schimbările
de SRI.
Să observăm că pe o linie de univers Γ intervalul ds2Γ = c2 dt2 − (dx1 )2 −
(dx2 )2 − (dx3 )2 = (c2 − v 2 )dt2 > 0 este temporal, deci linia de univers este
interioară hiperconului luminos.
Definim mărimea :
r
1 v2 1
q
dτ = ds2Γ = 1 − 2 dt = dt < dt (1.2.6.1)
c c γ
Ţinând seamă de (1.2.3.1), dτ are semnificaţia unui interval temporal

măsurat ı̂ntr-un SRI propriu particulei, deci care se deplasează faţă de S
cu viteza particulei la momentul t respectiv. Prin integrarea lui (1.2.6.1) cu
τ (0) = 0, obţinem următorul parametru τ (t) care este un invariant relativist,
numit timp propriu:
Z tr
v2
τ (t) = 1 + 2 dt (1.2.6.2)
0 c
Timpul indicat de parametrul τ (t) este indicat de un ceasornic legat de
particula respectivă, numit ceasornic standard.
1.2.7 Mărimi tensoriale ı̂n spaţiul Minkowski.

Conform principiului invarianţei legile fizici şi ecuaţiile ei trebuiesc să -şi
păstreze valabilitatea la schimbările de SRI, deci la transformările Lorentz.
Fizica clasică a scos ı̂n evidenţă că mărimile ce rămân invariante la schimbări
de coordonate se pot exprima sub formă tensorială.
Se impune astfel ideia de a studia acele mărimi ı̂n spaţiul Minkowski ce
au legi de schimbare la transformările Lorentz ca şi mărimile tensoriale din
spaţiul euclidian, numite cvadritensori.
∗
Să considerăm o transformare Lorentz x0i = aij xj , cu inversa xi =aij x0j .
Fie (O, ei )i=0,3 versorii fixaţi ı̂n O ai SRI-S.
Prima mărime pe care o putem introduce este invariantul scalar Φ ce
trebuie să satisfacă Φ(x) = Φ0 (x0 ).
Considerăm un alt SRI-S 0 . Atunci transformarea Lorentz poate fi in-
terpretată ca o schimbare a bazelor reperului, adică: ei = aji e0j , şi invers
∗
e0j =aij ei . Un cvadrivector se va scrie X = X i ei ı̂n S şi X = X 0i e0i ı̂n S 0 ,
din care rezultă clar că X 0i = aij X j . Cel mai simplu exemplu de cvadrivector
i
este cel tangent la o linie de univers X i = dx dλ
. Considerând toţi cvadivec-
torii tangenţi la liniile de univers ce trec printr-un punct M obţinem spaţiul
tangent la spaţiul Minkowski ı̂n M,reuniunea acestor ∂ spaţii ne dă fibratul
0j j ∂
tangent. Observăm că ∂x∂ i = ∂x

∂xi
= a i ∂x0j , şi deci ∂xi i=0,3
este o bază ı̂n
spaţiul tangent ı̂n M la liniile de univers.
Să considerăm metrica ds2 = ηij dxi dxj . Cu ajutorul ei construim ωi =
ηij X j , unde X j sunt componentele unui cvadrivector. Avem: ωi0 = ηij X 0j =
∗
ηij ajk X k = ηij ajk η kh ωh =ahi ωh şi deci ωi sunt componentele unei1-cvadriforme
ω = ωi f i . Cel mai simplu exemplu de 1-cvadriformă este gradientul unei
∂Φ i
funcţii scalare dΦ = ∂x i f . O bază ı̂n spaţiul cotangent la liniile de univers
al 1- cvadriformelor este {dxi }i=0,3 .

Acum noţiunea de (p, q)−cvadritensor se defineşte ca fiind acea mărime
∗
j1...j ∂x0j
ti1 ..iqp ce satisface regula de tipul cunoscut (1.2.2.5) cu sji = aji = ∂xi
şi
∗
j
sji = aji = ∂x
∂x
0i . Cu ajutorul lui ηij putem să ridicăm sau să coborăm indicii.
Produsul scalar ı̂n spaţiul Minkowski este definit de (0,2)-cvadritensorul

ηij şi g(X, Y ) = ηij X i Y j . Dacă g(X, X) < 0, X se numeşte de tip temporal,
dacă g(X, X) > 0, X se numeşte de tip spaţial iar dacă g(X, X) = 0, X se
numeşte de tip izotrop.
Un (0,4)- cvadivector important este cel al lui Levi-Civita :εijkl = +1,

dacă (ijkl) este o permutare pară a indicilor 0,1,2,3.; −1 dacă este impară;
0 ı̂n rest.
Alte exemple de cvadrivectori vor fi tratate ı̂n seţiunile următoare: cvadriv-
iteză, cvadriacceleraţie, tensori electromagnetici.
∂ti
Derivata unui (p,q)-cvadritensor este un (p,q+1)-cvadrivector, ex. ∂xjk =
i
Tjk .
În general atunci când nu există posibilitatea de confuzie vom spune pe
scurt tensori ı̂n loc de cvadritensori.
Capitolul 2
Elemente de dinamică
relativistă
2.1 Cvadiviteză şi cvadriacceleraţie.

2.1.1 Principiul minimei acţiuni.
Am văzut ı̂n Cap.1 că ı̂n mecanica newtoniană mişcarea unui particule ı̂ntre
doua puncte se face pe acele curbe Γ : λ → xi (λ) pe care se realizează minimul
Rλ
integralei acţiunii: A = λ12 Ldλ, unde L(x, ẋ) este funcţia lui Lagrange. Spre
exemplu, ı̂n cazul particulei aflate ı̂n cı̂mpul potenţial F~ = gradU, funcţia
2
lui Lagrange este LM = mv2 + U adică energia cinetică plus potenţială.
Să considerăm acum cazul relativist. În esenţă principiul trebuie să
rămână neschimbat dar referitor la o linie de univers Γ : λ → xi (λ), i =
0, 1, 2, 3. Refăcând calculele din Cap.1 pentru variaţii infinitesimale pe linie
de univers obţinem ecuaţiile Euler-Lagrange :
∂L d ∂L
i
− ( ) = 0 ; i = 0, 1, 2, 3. (2.1.1.1)
∂x dλ ∂ ẋi
acestea fiind scrise relativ la un SRI-S pentru funcţia lui Lagrange L(λ) =
L(x(λ), ẋ(λ)).
Problema principală aici este invarianţa relativistă a ecuaţiilor E-L. Fie
S un alt SRI ı̂n care λ0 este parametru şi L(λ0 ) = L(x0 (λ0 ), ẋ0 (λ0 )) este
0
scrierea Lagrangianului. Cum λ era un parametru arbitrar putem alege ı̂n

particular λ0 = λ. Să considerăm transformarea Lorentz x0i = aij xj de la
33
34 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMICĂ RELATIVISTĂ
S la S 0 . Pe linia de univers Γ avem: ẋ0i (λ) = aij ẋj (λ) iar ∂x∂ i = aji ∂x∂0j şi
∂
∂ ẋi
= aji ∂ ẋ∂0j . Din (2.1.1.1) deducem că problema invarianţei relativiste se
reduce doar la invarianţa funcţiei L. Dacă L este o funcţie scalară relativist
invariantă atunci obţinem că ecuaţia E-L este invariantă. O analiză mai
atentă, ı̂n care ţinem seamă că ı̂n ecuaţia E-L funcţia L este determinată
până la o diferenţială totală (nefiind unică deci), ne arată că această condiţie
ca L să fie funcţie scalar invariantă este condiţie necesară şi suficientă pentru
invarianţa relativistă a ecuaţiilor E-L.
2.1.2 Principiul minimei acţiuni pentru particula liberă.

Dacă particula este liberă (nespusă interacţiunilor) traiectoria va trebui să
fie rectilinie, deci o dreaptă in univesul spaţio-temporal.
Luând a = −k un scalar şi parametrul λ ca fiind timpul propriu τ (t)
unui SRI, principiul minimei acţiuni ne conduce la următoarea integrală a
acţiunii:
Z Z t2 r
v2 k
Z √
AA1 A2 = −k dτ = −k 1 − 2 dt = − ds2 (2.1.2.1)
A1 A2 t1 c c A1 A2
Pe de altă parte ds2 = ηij dxi dxj pe o linie de univers cu parametrul λ

oarecare (nu neapărat τ ), obţinem că
dxi dxj 2
ds2 = ηij dλ = ηij ẋi (λ)ẋj (λ)dλ2 = ẋi (λ)ẋi (λ)dλ2
dλ dλ
Rλ p
Rezultă că integrala acţiunii este AA1 A2 = − kc λ12 ηij ẋi (λ)ẋj (λ)dλ ,din care
obţinem Lagrangianul particulei libere pentru parametrul λ
k
q
L0 = − ηij ẋi (λ)ẋj (λ) (2.1.2.2)
c
Să observăm că actiunea AA1 A2 nu depinde de alegerea parametrului λ
şi că L0 este un scalar invariant relativist deoarece se obţine din ds2 . O altă
particularitate este că L0 (x, αẋ) = αL0 (x, ẋ), deci L0 este o funcţie pozitiv
omogenă de grad 1 ı̂n ẋ, α > 0, fapt ce ne aminteşte de spaţiile Finsler([28])
q cazul nerelativist v c şi λ = t, dezvoltând ı̂n serie Taylor
Considerând
v2 1 v2
L0 (t) = −k 1− c2
= −k(1 − 2 c2
+ ....), putem compara pe acesta cu
2.1. CVADIVITEZĂ ŞI CVADRIACCELERAŢIE. 35
q
2 v2
LM = m02v + U. Obţinem: k = m0 c2 şi deci L0 (t) = −m0 c2 1− c2
, unde
m0 masa particulei privită ca un scalar invariant relativist.
Deoarece L0 depinde numai de ẋi , ecuaţia E-L devine:
d ηij ẋj d ẋi
(p ) = 0, sau ( √ i ) = 0, i = 0, 1, 2, 3 (2.1.2.3)
dλ ηij ẋi ẋj dλ ẋ ẋi
q
p i dxj
Dacă λ = τ (t) este timpul propriu , atunci ηij ẋi ẋj = ηij dx
dτ dτ
=
√
ds2
dτ
= c dτ
dτ
= c. Astfel că (2.1.2.3) ne conduce la ddτẋi = 0 adică ẍi (τ ) = 0, din
care deducem că ẍi (τ ) = 0.
Să considerăm următoarele mărimi ce se dovedesc a fi cvadrivectori:
dxi
u = ui ei unde ui = = ẋi (τ ) (2.1.2.4)
dτ
d2 xi
w = wi ei unde wi = 2
= ẍi (τ ) (2.1.2.5)
dτ
numiţi cvadriviteză, respectiv cvadriacceleraţie.
Ecuaţiile E-L ne confirmă faptul că pentru particula liberă cvadriacceleraţia
este nulă.
Calculăm pentru o particulă oarecare componentele acestor cvadrivectori.
Pentru cvadriviteza u :
dx0 dx0 dt
u0 = = = cγ (2.1.2.6)
dτ dt dτ
dxα dxα dt
uα = = = v α γ ; α = 1, 2, 3.
dτ dt dτ
De remarcat că u este un vector tangent la curbele de univers , τ jucând
rolul parametrului natural din geometria euclidiană.
Pentru cvadriacceleraţia w, mai ı̂ntâi prin calcul direct găsim că dγ
dt
=
1 3 3 α dxα α d2 xα
c2
γ ~v · ~a (produsul scalar din R ) , unde v = dt şi a = dt2 , astfel că:
dγ dγ γ4
w0 = c = cγ = ~v · ~a (2.1.2.7)
dτ dt c
duα duα dt d(γv α ) dv α dγ
wα = c = =γ = γ2 + γ vα
dτ dt dτ dt dt dt
Calculul normelor ne arată că kuk > 0, deci u este de tip temporal, şi
kwk < 0, deci w este de tip spaţial. O altă remarcă este că g(u, w) = 0, adică
cei doi cvadivectori sunt ortogonali.
2.2 Dinamica particulei relativiste.

2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls.
Principiul variaţional pentru particula liberă ne dă generalizări naturale ale
vitezei şi acceleraţiei, obţinând cei doi cvadrivectori viteză şi acceleraţie.
Modificări mai puţin naturale apar ı̂n introducerea impulsului şi energiei
cinetice.
Să alegem parametrul
√ λ = t şi p
L0 (t) = −m0 c2 1 − v 2 0c2 = −m0 c ηij ẋi (t)ẋj (t).
Impulsul cinetic p~ al particulei este prin definiţie de componente spaţiale
α
α ∂L0 2 −2 vc2 m0 v α
p = = −m 0 c q =q ; α = 1, 2, 3.
∂ ẋα 2 1− v2 2
1 − vc2
c2
sau altfel scris:

pα = m0 γv α = m0 uα ; α = 1, 2, 3 (2.2.1.1)
Energia cinetică a particulei relativiste este prin definiţie :
W = pα ẋα − L0 = p~ · ~v − L0
Înlocuind obţinem:
m0 c2
W = q = m0 γc2 = m0 cu0 (2.2.1.2)
2
1 − vc2
Combinând cele două noţiuni obţinem cvadivectorul energie -impuls T =

1
c
W e0 + pα eα de componente:
T 0 = m 0 u0 ; T 1 = m 0 u1 ; T 2 = m 0 u2 ; T 3 = m 0 u 3 (2.2.1.3)
În calcule, m0 are semnificaţie nerelativistă , numită masă de repaus, sau
masă proprie.
Facem observaţia că pentru particula liberă derivatele ı̂n raport cu τ ale
lui T se anulează, acceleraţia fiind zero.
Urmărind acum expresiile impulsului şi energiei suntem conduşi natural
să introducem noţiunea de masă relativistă a particulei
m0
m(v) = m0 γ = q (2.2.1.4)
v2
1 − c2
2.2. DINAMICA PARTICULEI RELATIVISTE. 37
masă ce caracterizează proprietăţile inerţiale ale particulei ı̂n mişcare cu

viteza v.
Energia cinetică capătă binecunoscuta expresie a lui Einstein:
W = mc2 (2.2.1.5)
W0 = m0 c2 fiind cunoscută sub denumirea de energie de repaus, prin
energie de mişcare inţelegem diferenţa Wcin = W − W0 = m0 c2 (γ − 1).
Cvadrivectorul energie-impuls se scrie ı̂n funcţie de masa relativistă T =
(mc, mv 1 , mv 2 , mv 3 ).
Formula masei relativiste poate fi legată de legea conservării impulsului
din mecanica newtoniană , m0 u0 = mu. Scriind pe Ox2 acest lucru, folosind
(1.2.3.3) u0x2 = γux2 şi luând m0 = m0 , obţinem tocmai formula masei rela-
tiviste.
Numim densitatea masei m a particulei de volum ω cantitatea
dm
µ= (2.2.1.6)
dω
Dacă m0 este masa de repaus şi ω0 este volumul ı̂n acelaşi sistem propriu,
atunci µ = µ0 γ 2 .
2.2.2 Cvadriforţă.
Dacă particula liberă intră ı̂n interacţiune cu alt sistem fizic (asupra ei se
exercită o forţă K) traiectoria nu va mai fi rectilinie pe o linie de univers,
deci are loc o curbare a liniei.
Admitem că această forţă K este proporţională cu cvadriacceleraţia ,
K = m0 w (2.2.2.1)
-numită legea fundamentală a mecanicii relativiste.
De observat caracterul invariant al acestei cvadriforţe şi faptul că are
componentele spaţiale aceleaşi ca pentru o forţa F~ din mecanica newtoniană.
În plus, (2.2.2.1) se transcrie cu ajutorul tensorului energie-impuls:
dT
=K (2.2.2.2)
dτ
Forţa K este ortogonală ı̂n spaţiul Minkowski pe u,astfel că cγK 0 − γ 2~v ·
F~ = 0, şi de aici putem scoate componenta K 0 = 1c γ~v · F~ . Pentru componen-
tele spaţiale se obţine dW
dt
= ~v · F~ , relaţie ce justifică ı̂n mecanica newtoniană
formula lucrului mecanic.
Nu ne putem permite aici să abordăm problema sistemelor de particule

sau cea a particulelor ı̂n câmp de forţe [51]
Folosind variaţia Lie a integralei acţiunii, ı̂n [42] se obţin ecuaţii de
mişcare pentru fluide ce se deplasează ı̂n câmp de forţe al căror potenţial
este determinat de un (0,2)-tensor simetric , nedegenerat Gij . Aici intervine
un tensor specific Tij = µui uj numit tensorul energie-impuls al fluidului.
După calcule ceva mai complicate se găsec următoarele ecuaţii de mişcare:
d2 xm 1 lm ∂Glj ∂Gil ∂Gij i j

+ G ( i + − )u u = 0
dτ 2 2 ∂x ∂xj ∂xl
2 m
ecuaţii ce pot fi puse sub forma µ ddτx2 + Γm ij m
ij T = 0,unde Γij sunt simboli lui
Christoffel ai lui Gij .
Evident, pentru Gij = const se regăsesc ecuaţiile particulei libere.
2.3 Relativitatea câmpului electromagnetic

2.3.1 Tensorul câmpului electromagnetic.
Secolul al 19-lea a adus pentru fizica teoretică descoperirea legilor electromag-
netismului: Legea lui Lorentz şi ecuaţiile lui Maxwell. Odată cu descoperipea
lor fizica intră ı̂ntr-un nou impas deoarece legile clasice ale lui Galilei nu re-
spectă condiţii de invarianţă pentru aceste ecuaţii.
Soluţia este dată de electrodinamica relativistă care ı̂n esenţă este teo-
ria câmpului electromagnetic bazat pe ecuaţiile Maxwell invariante la trans-
formările Lorentz, ı̂mpreună cu cinematica şi dinamica relativistă.
Vom ı̂ncerca să introducem principalele concepte pentru legile câmpului
electromagnetic ı̂n vid.
Fie q sarcina electrică a unei particule de volum ω. Numim densitate de
dq
sarcină electrică mărimea ρ = dω .Ţinând cont de modificările de volum la
transformările Lorentz, scriem ρ = ρ0 γ, unde ρ0 este densitatea de repaus.
1 2
Se numeşte curent cvadivectorul J = (J 0 = ρ, J 1 = ρ vc ; J 2 = ρ vc ;
3
J 1 = ρ vc ) .
Presupunem că mişcarea particulei de masă m se face ı̂ntr-un câmp elec-
tromagnetic cu componenta electrică E ~ = (E 1 , E 2 , E 3 ) şi cea magnetică
B~ = (B 1 , B 2 , B 3 ), descompuse după axele (Ox1 , Ox2 , Ox3 ).
2.3. RELATIVITATEA CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC 39
Legea lui Lorentz spune că mişcarea particulei se face sub actiunea forţei
:
d(m~v ) 1
F~ = =q E~ + ~v × B ~ (2.3.1.1)
dt c
~v fiind viteza de deplasare a particulei.
Această lege poate fi reformulată relativist invariant astfel:
1)
Pe componente prima ecuaţie din (2.3.1.1) este d(mv dt
= q[E 1 + 1c (v 2 B 3 −
v 3 B 2 )], din care rezultă:
d(mcv 1 ) = q[E 1 dx0 + B 3 dx2 − B 2 dx3 ]
Analog obţinem celelalte două componente din (2.3.1.1):
d(mcv 2 ) = q[E 2 dx0 − B 3 dx1 + B 1 dx3 ]
d(mcv 3 ) = q[E 3 dx0 + B 2 dx1 − B 1 dx2 ]
Pe de altă parte variaţia energiei este dW = F~ · d~x , şi cum ı̂n (2.3.1.1)
d~x este coliniar cu ~v , rezultă că :
dW = q[E 1 dx1 + E 2 dx2 + E 3 dx3 ]
Aceste patru ecuaţii pot fi reunite sub forma ecuaţiilor 4-dimensionale
q
dT i = Fji dxj ; i = 0, 1, 2, 3 (2.3.1.2)
c
unde T i sunt componentele cvadrivectorului energie-impuls şi
 
0 E1 E2 E3
 E1 0 B3 −B 2 
Fji = 
 E 2 −B 3 0
 (2.3.1.3)
B1 
E3 B2 −B 1 0
este numit tensorul electromagnetic.
Să remarcăm din (2.3.1.2) caracterul tensorial relativist al lui Fji . Pentru
a ridica sau coborı̂ indicii folosim tensorul metric ηij , astfel obţinem următorii
tensori Fij = ηik Fjk şi F ij = η ik Fkj
   
0 E1 E2 E3 0 −E 1 −E 2 −E 3
 −E 1 0 −B 3 B 2  ij
 E1 0 −B 3 B 2 
Fij =  −E 2 B 3
 ; F =  
0 −B 1   E2 B3 0 −B 1 
−E 3 −B 2 B 1 0 E 3 −B 2 B 1 0
(2.3.1.4)
Folosind aceşti tensori şi formulele (1.2.2.8) ale lui Lorentz se pot găsi cu
uşurinţă regulile de transformare a componentelor lui E ~ şi B
~ la transformările
Lorentz.
Introducerea acestor cvadritensori dă o formulare nouă legilor lui Maxwel
deduse ı̂n 1860:
∇~ ·B~ = 0 ~ ·E
; ∇ ~ = 4πρ (2.3.1.5)
~ ~
∇ ~ − 1 ∂ E = 4π J~
~ ×B ~ + 1 ∂B = 0
~ ×E
; ∇
c ∂t c ∂t
unde J~ = (J 1 , J 2 , J 3 ) este curentul tridimensional.
1 2 3
Prima ecuaţie ∂B ∂x1
+ ∂B
∂x2
+ ∂B
∂x3
= 0 se scrie cu ajutorul tensorului elecro-
magnetic sub forma echivalentă : ∂F 23
∂x1
+ ∂F 31
∂x2
+ ∂F 12
∂x3
= 0 şi cu totul analog
~ ~ ~
1 ∂B
se traduce ecuaţia ∇ × E + c ∂t = 0 cu ajutorul derivatelor tensorului elec-
tromagnetic. Obţinem următoarea scriere echivalentă cu cele două ecuaţii
vectoriale :
∂Fjk ∂Fki ∂Fij
∆ijk ≡ ∂[i Fjk] ≡ + + =0 (2.3.1.6)
∂xi ∂xj ∂xk
i, j, k = 0, 1, 2, 3.
Ecuaţiile ∇~ ·E ~ = 4πρ şi ∇ ~ ×B ~ − 1 ∂ E~ = 4π J~ se explicitează cu totul
c ∂t
asemănător sub forma :
∂F ij
fi ≡ = 4πJ i ; i = 0, 1, 2, 3 (2.3.1.7)
∂xj
Astfel că ecuaţiile Maxwel se traduc prin două tipuri de ecuaţii care sunt
invariant relativiste datorită caracterului tensorial al lui Fij , F ij şi J i , ∂x∂ k .
2.3.2 Lagrangianul câmpului electromagnetic

Mişcarea sarcinei punctiforme ı̂nt-un câmp extern este descrisă de legea lui
Lorentz (2.3.1.1). Pe de altă parte aceeaşi mişcare trebuie să se obţină din
problema variaţională.
Un calcul direct pentru acţiunea Lagrangianului :
r
2 v2 1~
Lq (t) = −m0 c 1 − 2 − q Φ − A · ~v (2.3.2.1)
c c
ne conduce la concluzia că ecuaţiile E-L corespunzătoare lui Lq (t) sunt echiva-
~
lente cu legea lui Lorentz, unde Φ(x) este un potenţial scalar şi A(x) este un
câmp 3-dimensional.
2.3. RELATIVITATEA CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC 41
Problema principală aici este invarianţa relativistă a ecuatiilor E-L. Scris

ı̂ntr-un parametru oarecare λ Lagrangianul are forma:
q
q .
~ ~x (λ)]
Lq (λ) = −m0 c ηij ẋi (λ)ẋj (λ) − [Φẋ0 (λ) − A· (2.3.2.2)
c
p
şi deci este suma Lagrangianului L0 (λ) = −m0 c ηij ẋi (λ)ẋj (λ) al particulei
elementare, care este invariant relativist, cu un câmp scalar U (λ) ce se impune
să păstreze caracterul invariant relativist.
Introducem următorul ansamblu, numit cvadripotenţial:
A = (Ai ) = (Φ, −A1 , −A2 , −A3 ) (2.3.2.3)
Atunci U (λ) se scrie: U (λ) = qc Ai (λ)ẋi (λ). Cum ẋi sunt componentele
unui cvadrivector şi λ este arbitrar, este necesar ca A să fie o cvadriformă.
Obţinem astfel o condiţie necesară şi suficientă pentru invarianţa relativistă
a ı̂ntregului Lagrangian:
q
q
Lq (λ) = −m0 c ηij ẋi (λ)ẋj (λ) − Ai (λ)ẋi (λ) (2.3.2.4)
c
Luând parametrul λ ca fiind timpul propriu τ (t) , ecuaţiile E-L ne conduc
la următoarea scriere tensorială[51],pag.247:

dTi q ∂Aj ∂Ai j
= − j u (τ ) (2.3.2.5)
dτ c ∂xi ∂x
unde Ti = ηij T j sunt componentele covariante ale tensorului energie-impuls

Amplificând acum cu dτ şi ridicând indicii cu η ij obţinem exact (2.3.1.2).
Prin urmare ı̂n (2.3.2.5) avem componentele covariante ale tensorului elec-
tromagnetic:
∂Aj ∂Ai
Fij = i
− j (2.3.2.6)
∂x ∂x
cu exprimarea (2.3.1.4)
Fără a intra ı̂n detalii, trbuie spus că cvadrivectorul energie-impuls T nu
este ı̂n măsură să caracterizeze complet energia şi mişcarea unei particule.
Este necesar să se ia ı̂n calcul şi alte elemente cum ar fi: densitatea mediului,
natura mediului, forţele ce acţionează etc.ı̂n acest scop a fost introdus un
tensor simetric de tip (2,0), definit de relaţia vectorială ∇ · T = − 1c F · J,
unde F = (Fij )este tensorul electromagnetic.
Folosind ecuaţiile lui Maxwell tensoriale se găseşte [51],pag.256, că ten-

sorul energie-impuls T = (Tij ) al câmpului electromagnetic are exprimarea
:
1 kh 1
Tij = F Fkh η ij − F ik F jh ηkh (2.3.2.7)
4µ0 µ0
Proprietatea importantă a acestui tensor este că :
∂Tij
= 0, ∀i, j = 0, 1, 2, 3
∂xi
adică divergenţa sa este nulă, proprietate cunoscută sub denumirea de legea
conservarii energiei.
Scopul acestei secţiuni a fost să punem ı̂n evidenţă câteva mărimi tensori-
ale relativiste specifice electromagnetismului. Probleme precum: sisteme de
particule ı̂n câmp gravitaţional,comportarea ı̂n diverse medii, etc.sunt mai
puţin necesare nouă.
Partea II
Relativitate Generală
43
45
Teoria relativităţii restrânse formulată ı̂n 1905 de către A.Einsein este o

teorie simplificată a spaţiului şi timpului. Ea are cel puţin două neajunsuri
fundamentale. În primul rând, ı̂n această teorie se iau ı̂n considerare numai
sisteme de referinţă inerţiale, apoi nu se include descrierea proceselor fizice
ı̂n prezenţa câmpului gravitaţional ce influenţează fundamental comportarea
lor.
Teoria dezvoltată ulterior de A.Einstein elimină aceste neajunsuri, fiind
cunoscută sub denumirea de teoria relativităţii generale, formulată complet
ı̂n 1917. Germenii acestei teorii se găsesc in principiul echivalenţei formulat
de către Einstein ı̂n 1908.
Se obişnueşte să se dea două formulări acestui principiu: slabă şi tare.
Principiul echivalenţei slabe este cunoscut din mecanica newtoniană prin
care se face o egalitate ı̂ntre masa inerţială mi a unui corp şi masa sa
gravitaţională mg . Masa inerţială a corpului este constanta ce exprimă proporţionalitatea
ı̂ntre forţă şi acceleraţia imprimată corpului F~ = m·~a şi se referă la rezistenţa
ce o opune un corp atunci când ı̂ncerci să-l ı̂mpingi.
Masa gravitaţională este cea din legea gravitaţiei a lui Newton, Fg =
G r2 , sau exprimată vectorial F~g = mg ∇Φ
m1 m2 ~ unde Φ este potenţialul gravitaţional.
Cele două mase au un caracter diferit, eglitatea lor atrăgând condiţia ~a =
~
−∇Φ.
Pe baza acestei egalităţi se justifică următoarea proprietate fundamentală
a câmpului gravitaţional : ı̂n prezenţa unui câmp gravitaţional extern toate
corpurile de probă se mişcă ı̂n acelaşi mod. Proprietatea este simţită la modul
popular ı̂n urma unei experienţe simple. Să ne imaginăm un lift (o cutie
ı̂nchisă) ı̂n cădere liberă sub influenţa forţei gravitaţionale. Corpurile aflate
ı̂n lift se mişcă ı̂n acelaşi mod pentru condiţii iniţiale identice, nepercepând
de fapt gravitaţia decât dacă ar avea posibilitatea de a privi ı̂n afara liftului,
adică de a se raporta la sisteme de referinţă exterioare liftului. Aceasta se
explică prin anularea forţei gravitaţionale de către forţa de inerţie.
Corpurile aflate ı̂n interiorul liftului se pot raporta la un sistem de referinţă
inerţial local (SRIL) pentru durate relativ mici ale măsurătorilor, câmpul
gravitaţional nefiind omogen ı̂n timp şi spaţiu.
Aceeaşi particulă din lift, raportată la un sistem de referinţă fixat pe
Pământ, are o mişcare accelerată determinată de căderea liftului. Deci acest
sistem de referinţă fixat pe Pământ este neinerţial, SRN.
Suntem conduşi la a doua formulare, cea tare, a principiului echivalenţei:
legile de mişcare ale corpurilor sunt aceleaşi cu cele dintr-un SRIL ı̂n absenţa
46
câmpului gravitaţional. În cazul câmpului gravitaţional static şi omogen

putem alege SRIL ı̂n care forţa de inerţie compensează pe cea gravitaţională.
Din punct de vedere matematic lucrurile se pot gândi astfel. Considerăm
un SRN fixat ( de Pământ, spre exemplu) ı̂n raport cu care un punct P
are coordonatele spaţio-temporale P (x0 = ct, x1 , x2 , x3 ) şi un SRIL fixat
intr-o vecinătate a punctului P ı̂n care câmpul gravitaţional este static şi
omogen (interiorul cutiei liftului) şi raportat la el punctul P are coordo-
natele P (ξ 0 = cτ, ξ 1 , ξ 2 , ξ 3 ). Pentru punctele din această vecinătate putem
aplica teoria relativităţii restrânse cu transformările Lorentz relativ la SRIL.
Problema este cum traducem rezultatele obţinute ı̂n raport cu SRN. Ar tre-
f
bui să avem relaţii bijective care să exprime legătura (xi ) → (ξ i ) şi care să
poată fi exprimate global, la ı̂ntreg spaţiu. În plus, aceste condiţii ar tre-
bui să satisfacă condiţii de diferenţiabilitate. În SRIL avem o metrică, cea
Minkowski ds2 . Există o metrică ı̂n SRN corespunzătoare care, evident, va
depinde de câmpul gravitaţional ?.
Acestea sunt problemele matematice ce trebuiesc analizate ı̂n teoria rel-
ativităţii generale. Aşa cum vom vedea, şi este de intuit din ce am spus
mai sus, avem nevoie de mai multă geometrie ı̂n special legat de varietăţile
diferenţiabile, lucru pe care ı̂l facem ı̂n capitolul de ı̂nceput.
Capitolul 3
Elemente de geometria
varietaţilor diferenţiabile
3.1 Varietate diferenţiabilă.
Presupunem că cititorul a parcurs deja un curs de geometria varietăţilor

diferenţiabile ([21],[22],[39]..). Câteva elemente pe care le repetăm aici au
rolul de a fixa cadrul de lucru.
Noţiunea de varietate diferenţiabilă este fundamentală atât ı̂n matem-

atică cât şi ı̂n fizică. Vom discuta cazul varietăţilor n−dimensionale, reale,
ce cuprind ı̂n mare ideea de spaţiu cu structură topologică, diferenţială, ce
seamănă local cu Rn . Evident, cazul care ne interesează este n = 4.
O hartă locală pe varietatea C k diferenţiabilă M este formată din perechea

(U, ϕ), unde ϕ : U → Rn este un omeomorfism al deschisului U ⊂ M pe un
deschis din Rn . Considerăm π i : Rn → R proiecţia pe componenta i,atunci
π i ◦ ϕ(x) = xi (x) ne defineşte un sistem de coordonate ı̂n harta locală (U, ϕ)
ı̂n punctul x ∈ U.
Două hărţi locale (U, ϕ), (V, ψ) se numesc C k − compatibile dacă aplicaţia
ψ ◦ ϕ−1 : ϕ(U ∩ V ) → ψ(U ∩ V ) este diferenţiabilă de clasă C k , cu inversă
diferenţiabilă de aceeaşi clasă (C k −difeomorfism).
47
48CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETAŢILOR DIFERENŢIABILE
f ig
Aplicaţia ψ ◦ ϕ−1 se numeşte schimbare de hărţi locale şi determină

schimbările de coordonate
0i
0i 0i ∂x
x = x (x) ; rang =n
∂xj
care sunt C k −difeomorfisme.

Se numeşte atlas de clasă C k o colecţie indexată de hărţi locale {(Uα , ϕα )}α∈I
astfel ca ∪α Uα = M şi pentru Uα ∩ Uβ 6= ∅, α 6= β, atunci hărţile (Uα , ϕα ) şi
(Uβ , ϕβ ) sunt C k −compatibile.
Două atlase se numesc echivalente dacă reuniunea lor este un atlas de
aceeaşi clasă.
Se numeşte varietate diferenţiabilă de clasă C k , n−dimensională, o clasă
de atlase echivalente.
De regulă vom discuta de varietăţi C ∞ diferenţiabile, fără a mai preciza
acest licru.
Exemplele cele mai cunoscute de varietăţi diferenţiabile sunt: Rn , sfera,
torul, etc.
Fiind date două varietăţi diferenţiabile, dimM1 = m1 , dimM2 = m2 ,
o aplicaţie µ̇ : M1 → M2 se numeşte C k - diferenţiabilă ı̂n x ∈ M1 dacă
există (U, ϕ) hartă locală ı̂n x şi (V, ψ) hartă locală ı̂n µ(x) astfel ca aplicaţia
ψ ◦ µ ◦ ϕ−1 : ϕ(U ) → ψ(V ) să fie C k −diferenţiabilă. Definiţia aceasta nu
depinde de hărţile locale respective, deci are caracter geometric. Local ea se
exprimă sub forma y i = µi (x), i = 1, n.
Aplicaţia µ se numeşte imersie dacă ı̂n toate punctele x ∈ M1 , rang(µ)x =
m1 , şi se numeşte submersie dacă rang(µ)x = m2 .
Noţiunea de vector tangent la o varietate se poate da ı̂n mod natural cu
ajutorul curbelor de pe varietate, sau axiomatic ca fiind o clasă de echivalenţă
a tripletelor Xx = (U, ϕ, (X i )), cu (X i ) ∈ Rn , astfel ca la schimbări de hărţi
0i
locale să avem X 0i = ∂x∂xj
X j . Mulţimea tuturor vectorilor tangenţi ı̂n x ∈ M
are o structură naturală de spaţiu vectorial Tx M numit spaţiul tangent la
n n
varietate ı̂n x, izomorf
∂cu R . Baza corespunzătoare bazei canonice din R ı̂n
Tx M se notează cu ∂xi i=1,n şi deci orice vector tangent ı̂n x ∈ M se scrie
Xx = X i ∂x∂ i .
3.1. VARIETATE DIFERENŢIABILĂ. 49
O aplicaţie diferenţiabilă µ̇ : M1 → M2 induce pe spaţiile tangente o

aplicaţie liniară µ̇∗,x : Tx M1 → Tµ(x) M2 , numită aplicaţia tangentă, care
k
local acţionează asupra bazei vectorilor tangenţi astfel: µ∗,x ∂x∂ i = ∂µ ∂

∂xi ∂y k
.
∗
Dualul spaţiului tangent Tx M se notează cu Tx M şi se numeşte spaţiul
cotangent . Elementele sale sunt 1-formele liniare ωx : Tx M → R. Dacă
f : M → R este o funcţie diferenţiabilă, definim dx f ∈ Tx∗ M ca fiind 1-
∂f
forma dată de dx f (Xx ) = X i ∂x i . În particular funcţiilor de coordonate le
putem asocia 1-formele {dx xi }i=1,n ,(dx xi )( ∂x∂ j ) = δji ce formează o bază
ı̂n spaţiul cotangent Tx∗ M , numită baza duală bazei ∂x∂ i i=1,n . De regulă

vom omite pentru vectori şi 1-forme să specificăm punctul de lucru, acesta
subânţelegându-se.
O altă noţiune fundamentală este cea de fibrat vectorial, noţiune ce gen-
eralizează ideea de produs direct dintre o varietate n−dimensională M şi Rm .
Vom prezenta pentru ı̂nceput o noţiune mai generală, cea de spaţiu fibrat.
Un grup (G, ·) ı̂nzestrat cu structură topologică de varietate diferenţiabilă
astfel ı̂ncât aplicaţia (x, y) → x · y −1 să fie diferenţiabilă se numeşte grup
Lie. Exemple imediate de grupuri Lie sunt: (Rn , +), Gl(n, R), SU (1), SU (2),
etc.([21]). Pe un grup Lie translaţia la dreapta Ra : G → G, x → x · a şi
translaţia la stânga La : G → G, x → a · x sunt difeomorfisme. Un câmp
vectorial X pe G se numeşte stâng invariant dacă aplicaţia tangentă La,∗ :
Tx G → Tax G satisface condiţia La,∗ (Xx ) = Xax . Mulţimea câmpurilor stâng
invariante pe G formează o algebră Lie. Considerând o bază ı̂n această al-
γ γ
gebră {Xα }α=1,n , atunci [Xα , Xβ ] = Cαβ Xγ , unde Cαβ se numesc coeficienţii
de structură Maurer-Cartan ai lui G.
Un alt exemplu de grup Lie G, dimG = n, este cel al transformărilor
infinitesimale pe o varietate n−dimensională M, adică transformări de forma
:
x̃i = f i (x, a) unde x = (x1 , ...xn ) (3.1.0.1)
xi = f i (x, 0) a = (a1 , ...am )
care formează un grup ı̂n raport cu compunerea.
Pentru o transformare infinitesimală a lui G să facem următoarea aprox-
imare ı̂n dezvoltarea ı̂n serie Taylor:
i i ∂xi
x̃ = x + ξλi ελ
unde = λ |aλ =0 ; ελ = δaλ
ξλi (x) (3.1.0.2)
∂a
Se obţin atunci următoarele variaţii:
δxi = x̃i − xi = ξλi ελ (3.1.0.3)
Aceste variaţii δxi determină variaţii ale unei funcţii scalare Φ(x) (funcţia
de undă, spre exemplu):
∂Φ i ∂Φ
δΦ = Φ̃ − Φ = i
δx = ξλi i ελ = Xλ (Φ)ελ (3.1.0.4)
∂x ∂x
unde Xλ = ξλi ∂x∂ i se numesc generatorii grupului Lie de transformări şi sunt
γ
o bază ı̂n algebra câmpurilor stâng invariante, [Xα , Xβ ] = Cαβ Xγ .
Acest grup Lie joacă un rol ı̂nsemnat ı̂n teoriile gauge clasice ce sunt
legate de dezvoltări ulterioare ale teoriei relativităţii.
Să considerăm M şi F două varietăţi , dim M = n, dim F = m şi G un
grup Lie ce actionează diferenţiabil pe F.
Fie E o mulţime oarecare şi π : E → M o surjecţie, numită proiectia
canonică. Numim hartă vectorială pe E tripletul (U, ϕU , F ), unde U ⊂ M
este un deschis, iar ϕU : π −1 (U ) → U × F este o bijecţie astfel ı̂ncât :
ϕu
π −1 (U ) → U ×F
& ↓ p1
U
Două hărţi locale (U, ϕU , F ), (U 0 , ϕ0U 0 , F ) ı̂n x ∈ U ∩ U 0 se numesc com-

patibile dacă
ϕ0U 0 ,x ◦ ϕ−1
U,x = gU U 0 (x) ∈ G (3.1.0.5)
unde ϕU,x este restricţia aplicaţiei ϕU la x , adică ϕU,x : π −1 (x) → {x} × F.
O colecţie {(Ui , ϕUi , F )}i∈I de hărţi fibrate compatibile două câte două
pe intersecţia lor nevidă, ∪x Ui = M, se numeşte atlas fibrat. Două atlase
fibrate sunt echivalente dacă reuniunea lor este tot un atlas fibrat.
Numim spaţiu fibrat, notat ξ = (E, π, M, F, G) o colecţie de atlase echiva-
lente. Varietatea M se numeşte bază, F este fibra tip, G grupul structural
şi gU U 0 : U ∩ U 0 → G se numesc funcţii structurale, Ex = π −1 (x) este fibra
locală.
Un caz particular de spaţiu fibrat este fibratul vectorial ı̂n care F este
spaţiu vectorial, pe care ı̂l putem lua chiar Rm ı̂n acest caz finit dimensional.
Notăm cu ξ = (E, π, M ) un fibrat vectorial.
Orice spaţiu fibrat are structură de varietate (n + m)−dimensională,
hărţile locale de pe ξ obţinându-se cu ajutorul hărţilor locale de pe M şi
de pe F ([21],[28]). Dacă x = (x1 , ..., xn ) sunt coordonatele locale ı̂n (U, ϕ)
de pe M şi y = (y 1 , ..., y m ) sunt coordonate locale ı̂n (V, ψ) de pe F , un
3.1. VARIETATE DIFERENŢIABILĂ. 51
punct de pe varietatea ξ este u = (x, y) iar schimbările de coordonate sunt

de forma .
x0k = x0k (x1 , .., xn ) (3.1.0.6)

y 0a = ϕa (gU U 0 (x1 , .., xn ), y 1 , ...y m )
ı̂n cazul particular al fibratelor vectoriale (3.1.0.6) devine:
x0k = x0k (x1 , .., xn ) (3.1.0.7)

y 0a = Mba (x)y b
unde (Mba (x)) ∈ GL(m, R).

Exemplul natural de fibrat vectorial este fibratul tangent la o varietate M,
T M = (∪x∈M Tx M, π, M ), unde π : Tx M → x. Pe T M schimbările de hărţi
0i
vectoriale sunt date de gUi Uj (x) = ∂x
∂xj
şi deci schimbările de coordonate
pe varietaeta T M sunt de forma:
x0k = x0k (x1 , .., xn ) (3.1.0.8)

∂x0k j
y 0k = y
∂xj

∂x0k
unde rang ∂xj
= n.
Un alt caz particular de spaţiu fibrat ce constituie suportul multor teorii
fizice moderne este fibratul principal.
Un fibrat principal este un spaţiu fibrat ı̂n care F ≡ G şi acţiunea lui
G pe G este dată de translaţia la stânga LgU U 0 a = gU U 0 · a. Pentru fibrate
principale se utilizează notaţia (P, π, M, G). Exemple remarcabile de fibrate
principale sunt:
1). (M × G, π1 , M, G), fibratul principal produs direct.
2). Fibratul principal al reperelor. În spaţiul Tx M am văzut că ∂x∂ i

este o bază naturală a vectorilor tangenţi. Considerând ı̂n Tx M altă bază

Zx = {X1,x , .....Xn,x } , cu Xi,x = Xij ∂x∂ j , atunci Zx se numeşte reper ı̂n x ∈
M. Notăm cu Px M mulţimea tuturor reperelor ı̂n x ∈ M, şi reuniunea lor
P (M ) = ∪x∈M Px M, iar π : Zx → x. Atunci P (M ) are o structură de fibrat
principal, numit fibratul principal al reperelor.
Ne oprim aici cu teoria generală a spaţiilor fibarate, pentru detalii se pot
consulta monografiile:[21],[28].
Utilizând noţiunea de grup uniparametric al unui câmp vectorial X se

defineşte derivata Lie ce generalizează pe cea de variaţie Lie. Aici amintim
doar regulile de calcul ale derivatei Lie ı̂n raport cu un câmp X ∈ χ(M ).
- derivata unei funcţii f : M → R este LX f = X(f )
-derivata
câmpului Y ∈ χ(M ) este LX Y = [X, Y ] , croşetul lor, unde
i ∂Y j i ∂X j
[X, Y ]x = X ∂xi − Y ∂xi ∂x∂ j
-dervata unei 1-forme, (LX ω)(Y ) = Xω(Y ) − ω([X, Y ])
-derivata unei p-forme liniare ω ∈ L(T PM, R) este
(LX ω)(Y1 , ...Yp ) = Xω(Y1 , ...., Yp ) − ω(Y1 , .., [X, Yi ] , ....Yp )
Un exemplu remarcabil de fibrat vectorial este cel al aplicaţiilor p-liniare
alternante , Ap (T M, R) , pentru care se poate se poate defini produsul exte-
rior: dacă ω ∈ Ap (T M, R) şi θ ∈ Aq (T M, R) atunci ω∧θ ∈ Ap+q (T M, R)este
dată de
1 X
(ω∧θ)(Y1 , ..., Yp , Yp+1 , ..., Yp+q ) = εσ ω(Yσ(1) , .., Yσ(p) )θ(Yσ(p+1) , ..., Yσ(p+q) )
p!q! σ
În particular, produsul exterior a p forme liniare este p−forma diferenţială:
(ω 1 ∧ .... ∧ ω p )(Y1 , ..., Yp ) = det(ω i (Yj )) (3.1.0.9)
Altă operaţie ı̂n Ap (T M, R) este produsul interior al lui ω ∈ Ap (T M, R)

cu X ∈ χ(M ) şi se obţine iX ω ∈ Ap−1 (T M, R) definită de
(iX ω)(X1 , .....Xp−1 ) = ω(X, X1 , ..., Xp−1 ) (3.1.0.10)
Diferenţiala exterioară a unei p−forme ω ∈ Ap (T M, R) este aplicaţia

d : Ap (T M, R) → Ap+1 (T M, R) dată de relaţia implicită LX = d◦iX +iX ◦d.
Expresia diferenţialei exterioare este:
p
X
(dω)(X0 , X1 , ...., Xp ) = (−1)i Xi ω(X0 , ..., X̂i , .., Xp ) − (3.1.0.11)
i=0
X
(−1)i+j ω([Xi , Xj ] , X0 , .., X̂i , .., X̂j , .., Xp )
i<j
unde X̂i ı̂nseamnă omiterea acelui câmp.

Presupunem ı̂n continuare cunoscut procedeul de obţinere a fibratului
tensorilor de tip (p, q) şi operaţiile cu tensori. Amintim că la schimbările de
3.2. DERIVATA COVARIANTĂ. 53
hărţi locale pe M un tensor t ∈ Tqp (M ) se schimbă după regula:
0j ....j ∂x0j1 ∂x0jp ∂xh1 ∂xhq k1 .....kq

ti11....iqp = ...... kp1 . 0i1 ..... 0iq th1 ....hq (3.1.0.12)
∂xk1 ∂x ∂x ∂x
Exemple particulare de tensori fiind vectorii, 1-formele, p-formele liniare.
3.2 Derivata covariantă.

Derivata covariantă generalizează noţiunea de derivare a unui vector după
direcţia altuia.
Pentru ı̂nceput prezentăm derivarea covariantă ı̂n fibrate vectoriale, cazul
particular al fibratului tangent fiind cel ce a generat acest concept la ı̂nceputul
secolului XX. Derivata parţ ială a componentelor unui vector nu mai păstrează
caracterul tensorial al său, fapt ce a dus laintroducereaaşa-numiţilor coeficienţi
∂ k
de conexiune Γkij , astel ca ∇ ∂ i Y j ∂x = ∂Y ∂x
k
i + Γij Y
j ∂
∂xk
să fie un vector.
∂x
Desigur, acest nou operator ∇ este necesar să se reducă la operatorul de
derivare parţială ı̂n cazul spaţiului plat Rn , spaţiile pentru care nu se ı̂ntâmplă
aşa ceva fiind numite, ı̂n special de fizicieni, spaţii curbate.
Introducerea acestui nou concept ar trebui să se răsfrângă asupra ı̂ntregi
geometrii a spatiului, dar şi asupra proceselor fizice din el caracterizate ı̂n
special de tensorul energie-impuls, ce are divegenţa nulă.
Astăzi noţiunea de derivată covariantă se preferă să se introducă ax-
iomatic după cum urmează.
Fie ξ = (E, π, M ) un fibrat vectorial. Numim secţiune ı̂n ξ o aplicaţie
diferenţiabilă s : U → E, unde U este un deschis din M, astfel ca π ◦s = idM .
Mulţimea secţiunilor formează un modul notat SectE. În cazul particular
al fibratului tangent T M , secţiunile sunt câmpurile vectoriale pe M , iar
modulul lor se notează cu χ(M ).
Numim lege de derivare pe E o aplicaţie D : χ(M ) × SectE → SectE,
adică D : (X, s) → DX s cu proprietăţile:
DX+Y s = DX s + DY s DX (s1 + s2 ) = DX s1 + DX s2 (3.2.0.1)

Df X s = f DX s DX (f s) = (Xf )s + f DX s
unde X ∈ χ(M ), s ∈ SectE, f ∈ F(M ) funcţie reală pe M.

DX s se numeşte derivata covariantă a secţiunii s ı̂n raport cu vectorul X
Exemplul uzual de lege de derivare este ı̂n fibratul ξ = (E = M ×R, π, M )

şi este DX f = Xf, deoarece SectE = F(M ).
Diferenţa a două legi de derivare, D − D0 = h, este o aplicaţie liniară pe
χ(M ).
Existenţa unei legi de derivare pe E permite extinderea acestei noţiuni
la alte fibrate legate de ξ. Spre exemplu ı̂n fibratul aplicaţiilor p−liniare
Lp (T M, ξ) putem defini următoarea lege de derivare:
p
X
(DX ω)(X1 , ..., Xp ) = DX (ω(X1 , ..., Xp ) − ω(X1 , .., DX Xi , .., Xp )
i=0
(3.2.0.2)
Altă extindere se referă la p−formele diferenţiale Ap (T M, ξ) cu valori ı̂ntr-
un fibrat vectorial, pentru care putem generaliza derivata Lie şi diferenţiala
exterioară după cum urmează :
p
X
(LX ω)(X1 , ..., Xp ) = DX (ω(X1 , ..., Xp ) − ω(X1 , .., [X, Xi ] , .., Xp )
i=0
(3.2.0.3)
şi respectiv :
p+1
X
(dω)(X1 , ..., Xp+1 ) = (−1)i+1 DXi (ω(X1 , ., X̂i , .., Xp ) + (3.2.0.4)
i=0
X
(−1)i+j ω([Xi , Xj ] , ., X̂i , ., X̂j ., Xp+1 )
i<j
Prin curbura unei legi de derivare D pe E ı̂nţelegem operatorul 2-liniar

real R ∈ Ap (T M, L(ξ, ξ)) dat de:
R(X, Y )s = DX (DY s) − DY (DX s) − D[X,Y ] s (3.2.0.5)
∀X, Y ∈ χ(M ) şi s ∈ SectE.

Între LX , d şi R există anumite legături cunoscute din cursurile de ge-
ometrie, legături care ne interesează mai puţin aici, eventual de reţinut că
dR = 0.
Rezultate mai deosebite se obţin ı̂n cazul particular al fibratului tangent
T M, caz ı̂n care legea de derivare D se va numi conexiune liniară şi pentru a
o distinge o vom nota cu ∇ : χ(M )×χ(M ) → χ(M ), ce va trebui să satisfacă
condiţii de tipul (3.2.0.1):
∇X1 +X2 Y = ∇X1 Y + ∇X2 Y ∇X (Y1 + Y2 ) = ∇X Y1 + ∇X(3.2.0.6)

Y2
∇f X Y = f ∇X Y ∇X (f Y ) = (Xf )Y + f ∇X Y
∀X, Y ∈ χ(M )
Curbura conexiuni liniare ∇ va fi dată de operatorul R :
R(X, Y )Z = DX (DY Z) − DY (DX Z) − D[X,Y ] Z (3.2.0.7)
În plus, acum putem discuta de următoarea 2-formă diferenţială numită

torsiunea conexiunii liniare, T = dI, adică:
T (X, Y ) = ∇X Y − ∇Y X − [X, Y ] (3.2.0.8)
Legătura ı̂ntre curbură şi torsiune este dT = R ∧ I, I fiind identitatea.

Luând ı̂n considerare (3.2.0.2) putem defini derivata (∇X ω)(X1 , ..., Xp ).
În particular luând ω ca fiind R sau T după calcule se obţin următoarele
identităţi Bianchi:
X X
(∇X R)(Y, Z) = − R(T (X, Y ), Z) (3.2.0.9)
(X,Y,Z) (X,Y,Z)
X X X
(∇X T )(Y, Z) = R(X, Y )Z − T (T (X, Y ), Z) (3.2.0.10)
(X,Y,Z) (X,Y,Z) (X,Y,Z)
sumarea fiind ciclică.

Aceste identităţi se simplifică considerabil ı̂n cazul particular când T = 0,
conexiunea liniară numindu-se simetrică:
X X
(∇X R)(Y, Z) = 0 ; R(X, Y )Z = 0 (3.2.0.11)
(X,Y,Z) (X,Y,Z)
Pentru calcule sunt utile exprimări ı̂n hărţi locale ale noţiunilor introduse.
Fie X = X i ∂x∂ i şi Y = Y j ∂x∂ j două câmpuri ı̂n harta locală (U, ϕ). Folosind
(3.2.0.6) obţinem că
j
i ∂Y ∂ j ∂
∇X Y = X + Y ∇ ∂i j
∂xi ∂xj ∂x ∂x
Deci conexiunea ∇ este cunoscută ı̂n această hartă locală dacă se cunosc
câmpurile vectoriale ∇ ∂ i ∂x∂ j = Γkij ∂x∂ k , funcţiile Γkij se numesc coeficienţii
∂x
conexiunii liniare. Prin urmare vom avea:
k
i ∂Y k j ∂
∇X Y = X i
+ Γij Y (3.2.0.12)
∂x ∂xk
Schimbând harta locală (U, ϕ) → (U 0 , ϕ0 ), bazele câmpurilor vectoriale ı̂n
∂xj ∂
x ∈ U ∩ U 0 sunt legate prin ∂x∂0i = ∂x 0i ∂xj , din care după calcul se deduce
regula de schimbare a coeficienţilor de conexiune:
∂x0i ∂xm ∂xn h ∂x0i ∂ 2 xh

Γ0ijk = Γ + (3.2.0.13)
∂xh ∂x0i ∂x0k mn ∂xh ∂x0j ∂x0k
Dacă luăm ı̂n seamă liniaritatea curburii şi a torsiunii ne este suficient să
cunoaştem

∂ ∂ ∂ h ∂ ∂ ∂ ∂
R k
, j i
= Rijk h ; T i
, j = Tijk k (3.2.0.14)
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
Folosind (3.2.0.7) şi (3.2.0.8), calculul lor ne conduce la :
h ∂Γhki ∂Γhij
Rijk = − + Γlik Γhjl − Γlij Γhkl (3.2.0.15)
∂xj ∂xk
Tijk = Γkij − Γhji (3.2.0.16)
Derivata covariantă a unui câmp tensorial t de tip (p, q) se face după
formula (3.2.0.2), şi obţinem tensorul :
k ...k p q
k ...k ∂tj11...jqp X k ...l....k
X k ........k
(∇i t)j11...jqp = + Γkilh tj11.........jpq − tj11....l....jpq Γlijh (3.2.0.17)
∂xi h=1 h=1
k ...k
unde prin ∇i t ı̂nţelegem derivarea ∇ ∂ i t şi care se mai notează tj11...jqp|i .
∂x
Identităţile lui Bianchi local se scriu:
Xn o
(∇i R)hljk + Rlrk
h
Tijr = 0 (3.2.0.18)
(i,j,k)
Xn o
(∇i T )hjk − Rkij
h
+ Tlkh Tijl = 0 (3.2.0.19)
(i,j,k)
În cazul T = 0 al conexiunilor liniare simetrice aceste identităţi Bianchi

devin:
h h h
∇i Rljk + ∇j Rlki + ∇k Rlij =0 (3.2.0.20)
h h h
Rijk + Rjki + Rkij =0 (3.2.0.21)
Putem discuta de conexiuni liniare pentru care şi curbura este nulă,
T = R = 0. Acestea se numesc conexiuni local afine. Existenţa unei conex-
iuni local afine implică faptul că schimbările de hărţi locale se fac liniar, cu
ajutorul transformărilor afine, spaţiul prezentându-se local ca un spaţiu afin.
Diferenţa esentială dintre un spaţiu plat, pentru care curbura şi torsiunea
sunt nule ı̂n orice punct, şi unul curbat este că, dacă dorim să transportăm
un vector dintr-un punct ı̂n altul rămânând paralel cu el ı̂nsuşi, acest lucru
nu este posibil pe orice drum ce leagă cele două puncte din spaţiul respectiv.
Să ne imaginăm sfera S 2 .
f ig.
Un vector perpendicular pe ecuator şi tangent la sferă se va transporta

paralel cu el pe ı̂ntreg ecuatorul . Dacă un vector va face un unghi θ 6= π2 cu
tangenta la ecuator, atunci el nu mai rămâne paralel cu el ı̂nsuşi dar unghiul θ
rămâne acelaşi indiferent de punctul de pe ecuator. Nu acelaşi lucru se poate
spune despre alte curbe de pe sferă ce nu sunt cercuri. Desigur, unghiul
dintre cei doi vectori se calculează de fiecare dată ı̂n planul tangent la sferă
ı̂n punctul respectiv. Vom spune că un vector dat, tangent la sferă, este
transportat prin paralelism pe o curbă de pe sferă dacă ı̂n alte puncte de
pe curbă el are aceeaşi poziţie (acelaşi unghi faţă de tangentă la curbă) şi
aceeaşi mărime cu vectorul dat.
Deci este necesar să generalizăm această idee de a “ţine vectorul constant”
ı̂n sensul spus mai sus.
Fie ∇ o conexiune liniară şi Γ : t → xi (t) o curbă de pe varietatea M.
Vom spune că un vector Y se transportă prin paralelism ı̂n lungul lui Γ
dacă derivata sa covariantă ı̂n raport cu vectorul tangent la curbă ẋi (t) se
anulează, ∇ẋi (t) Y = 0. Dacă Y este şi el un câmp vectorial ı̂n lungul curbei
Γ atunci componentele sale se vor exprima funcţie de parametrul t, Y (t) =
∂
i

Y (t) ∂xi x(t) şi condiţia de transport paralel ı̂n lungul lui Γ se traduce prin:
dxi ∂Y k dY k dxi j
[ i (t) + Γkij (x(t)Y j (t)] = + Γkij (x(t)) Y (t) = 0
dt ∂x dt dt
Curbele pentru care ı̂n particular vectorul tangent ẋ(t) se transportă
prin paralelism ı̂n lungul ei se numesc curbe autoparalele, sau geodezice ale
k
spaţiului respectiv. Deoarece ı̂n acest caz Y k (t) = ẋk (t) = dx
dt
, rezultă ca
ecuaţiile unei geodezice sunt:
d2 xk k dxi dxj
+ Γij (x(t)) =0 (3.2.0.22)
dt2 dt dt
Revenind la exemplul cu sfera, curbă geodezică va fi aceea pentru care
vectorul său tangent transportat ı̂n lungul curbei face acelaşi unghi cu tan-
genta la curbă, singurele geodezice de pe sferă fiind doar cercurile mari .
Rezultă că o conexiune liniară de fapt măsoară abatera de la paralelism a
unui câmp vectorial.
Legat de geodezice sunt cunoscute multe alte rezultate.În cazul varietăţilor
dotate cu metrici aceste rezultate capătă o semnificaţie geometrică mai substanţială.
3.3 Vatietăţi riemanniene.

După cum ştim un spaţiu vectorial real se geometrizează atunci când este
dotat cu un produs scalar, adică atunci când el este euclidian.
Considerăm M o varietate diferenţiabilă şi ı̂n fiecare punct putem con-
sidera spaţiile tangente Tx M, care sunt spaţii vectoriale, şi ı̂n care putem lua
3.3. VATIETĂŢI RIEMANNIENE. 59
un produs scalar gx . Presupunem că aplicaţia x → gx este diferenţiabilă,

atunci obţinem o secţiune g ∈ L2 (T M, R) , perechea (M, g) numindu-se
varietate riemanniană. Mai exact, numim varietate riemanniană perechea
(M, g), unde g este o secţiune ı̂n fibratul aplicaţiilor reale biliniare ce satis-
face condiţiile:
a) g(X, Y ) = g(Y, X) , ∀X, Y ∈ χ(M )
b) g(X, X) ≥ 0 şi g(X, X) = 0 ⇐⇒ X = 0 , ∀X ∈ χ(M )
g se numeşte metrică riemanniană.
Să considerăm (U, ϕ) o hartă locală ı̂n x ∈ U şi X = X i ∂x∂ i , Y = Y j ∂xj
∂
,
două câmpuri vectoriale. Ţinând seamă de biliniaritatea lui g rezultă că
ı̂n x ∈ U metrica reimanniană va fi dereminată de următoarele n2 funcţii
diferenţiabile gij = g ∂x∂ i , ∂x∂ j iar

g(X, Y ) = gij X i Y j (3.3.0.1)
Din condiţiile a) şi respectiv b) rezultă că gij = gji şi că forma pătratică
h = gij X i X j este pozitiv definită. În plus, la schimbări de hărţi locale gij se
0k ∂x0h
transformă astfel: gij = g ∂x∂ i , ∂x∂ j = ∂x g 0 , deci este un tensor de tip

∂xi ∂xj kh
(0, 2). Trecând la deteminanţi obţinem că
0k 2
∂x
det g = det det g 0 (3.3.0.2)
∂xi
Condiţia b) de pozitivă definire ne asigură de existenţa matricei inverse
(g ) a lui (gij ) , g ik gkj = δji , tensorul g ij fiind de tip (2, 0).
ij
Considerând baza duală {dxi }i=1,n , cum dxi (X) = X i , din (3.3.0.1) rezultă
că
g = gij dxi dxj (3.3.0.3)
adică este o formă patratică diferenţială.
Aplicaţia X → gX , unde gX este 1-forma gX : Y → g(X, Y ), detemină ı̂n
fiecare punct un izomorfism al spaţiilor tangente şi cotangente.
Fiind dată o funcţie f ∈ F(M ), prin gradientul său ı̂nţelegeem vectorul
grad f, definit de g(grad f ) = df. Într-o hartă locală el este dat de
∂f ∂
grad f = g ij (3.3.0.4)
∂xi ∂xj
√ √
Cumdet g > 0,din (3.3.0.2) rezultă că det g şi det g 0 se transformă
0k
∂x0k
cu | det ∂xi | . Varietăţile pe care există un atlas pentru care det ∂x∂xi
este pozitiv
√ se numesc varietăţi√orientabile. Pe o varietate orientabilă avem
dω = det gdx1 ∧ ... ∧ dxn = det g 0 dx01 ∧ ... ∧ dx0n şi deci dω se conservă
la schimbările de hărţi locale. Ea se numeşte forma de volum a varietăţii
riemanniene .
Divergenţa unui câmp vectorial X se defineşte prin (div X) dω = d(iX ω).
De remarcat că slăbirea condiţiei b) de metrică riemanniană duce la unele
ı̂ncurcături. Aşa cum ştim din prima parte a cursului metrica ds2 = ηij dxi dxj
este pseudoriemaniană ,det(ηij ) = −1. Unele din proprietăţile de pe va-
rietăţile riemanniene se păstrează şi pe astfel de varietăţi pseudorieemaniene,
altele nu. Deci va trebui să fim cu mare atenţie √ asupra lor. Spre exemplu,
pentru metrica ds forma de volum va fi dω = − det gdx ∧ ... ∧ dxn .
2 1
Revenind la varietăţile riemanniene, este bine cunoscut următorul rezultat

([21],[?],[22]..):
0
Pe orice varietate riemanniană există o unică conexiune liniară ∇, metrică
0
şi simetrică, adică ∇ g = 0, T = 0, numită conexiunea Levi-Civita, sau
conexiunea riemaniană a spaţiului:
0
2g (∇X Y, Z) = Xg(Y, Z) + Y g(Z, X) − Zg(X, Y ) + (3.3.0.5)
g([X, Y ], Z) + g([Z, X], Y ) − g([Y, Z], X)
Luând X = ∂x∂ i , Y = ∂x∂ j şi Z = ∂x∂ k ı̂n (3.3.0.5) obţinem următoarea

exprimare locală a coeficienţilor conexiunii Levi-Civita:

k hk ∂ghj ∂gih ∂gij
Γij = g + − h (3.3.0.6)
∂xi ∂xj ∂x
numiţi simbolii lui Christoffel.
Două observaţii se cuvin făcute aici:
1) Existenţa conexiunii Levi-Civita pe un spaţiu pseudoriemannian se
dovedeşte la fel cu condiţia ca metrica să nu fie degenerată, det g 6= 0.
∂g
2) Anularea simbolilor lui Christoffel ,Γkij = 0, atrage ∂xijh = 0 şi deci
coeficienţii metricii sunt constanţi indiferent de hartă, adică g = cij dxi dxj şi
din pozitiva definire a lui g deducem că varietatea M se comportă local ca
un spaţiu euclidian.
Considerând (M, g) şi (M 0 , g 0 ) două varietăţi riemanniene, o aplicaţie
h : M → M 0 , se numeşte izometrie dacă ı̂n fiecare x ∈ M avem:
0
gx (Xx , Yx ) = gh(x) (h∗,x Xx , h∗,x Yx )
unde Xx , Yx ∈ Tx M şi h∗,x este aplicaţia tangentă.

În particular una din varietăţi poate fi subvarietate ı̂n cealaltă. Un ex-
emplu util ı̂n acest sens este următorul.
Fie M o sfera S 2 ı̂n varietatea M 0 = R3 cu metrica ds02 = dx2 + dy 2 + dz 2
ı̂n raport cu coodonatele carteziene u = (x, y, z). Pe S 2 putem considera
coordonatele sferice v = (θ, ϕ) legate de cele din R3 prin aplicaţia
h(θ, ϕ) = (R sin θ cos ϕ, R sin θ sin ϕ, R cos θ)
unde R este raza sferei S 2 .
În raport cu aceste coordonate ds02 induce metrica ds2 = R2 (dθ2 +
sin2 θ dϕ2 ) pe S 2 , aplicaţia tangentă h∗ fiind dată de matricea Jacobi a trans-
formării, adică:
i
∂u cos θ cos ϕ cos θ sin ϕ − sin θ
=R
∂v α − sin θ sin ϕ sin θ cos ϕ 0

−1 ∂ui ∂uj 0 2 1 0
Astfel că (h∗ )αβ = ∂vα ∂vβ gij = R , adică tocmai metrica
0 sin2 θ
gαβ a lui ds2 . Deci h este o izometrie.
Se ştie că un câmp vectorial X pe o varietaete determină un grup uni-
parametric de transformări αt . Considerând cazul particular când cele două
varietăţi coincid, atunci αt ar putea fi o izometrie. Aceste câmpuri vectoriale
X pentru care αt este izometrie, adică
g(αt∗ Y, αt∗ Z)αt (x) = g(Y, Z)x
∀Y, Z ∈ Tx M ; se numesc câmpuri Killing. Echivalent avem că αt∗ g = g.
Calculul derivatei Lie a lui g ı̂n raport cu un vector Killing X ne arată că
LX g = 0([21]). Vectorii Killing pe o varietate orientată păstrează forma de
volum.
Un spaţiu se numeşte cu simetrie sferică dacă admite un număr maximal
de vectori Killing.
În cazul lui Rn putem determina acest număr maximal ţinând cont că
orice izometrie ı̂n Rn ı̂nseamnă translaţie (ı̂n număr de n faţă de fiecare axă),
rotaţii ı̂n număr de n(n − 1)/2 (deoarece pentru fiecare coordonată putem
lua n − 1 direcţii de rotit) şi compuneri ale lor. În total sunt n + n(n − 1)/2 =
n(n + 1)/2 vectori Killing independenţi.
Pe sfera S 2 cu metrica ds2 vom avea trei vectori Killing independenţi
X1 , X2 , X3 ce corespund celor trei versori ai axelor de coordonate (avem
rotaţii şi simetrii ı̂n raport cu cele trei axe ) din R3 . Rezolvând ecuaţia
Killing şi apoi calculând croşetele lor se găseşte că [X1 , X2 ] = X3 , [X2 , X3 ] =
X1 şi [X3 , X1 ] = X2 . În teoria grupurilor Lie se arată că astfel de vectori
definesc generatorii grupului rotaţiilor SO(3).
0
Să revenim acum asupra conexiunii Levi-Civita ∇ a metricii g.
0
Curbura conexiuni ∇ permite introducerea unor noi tensori, ı̂n primul
rând tensorul lui Riemann:
R(X, Y ; Z, V ) = g(R(Z, V )Y, X) (3.3.0.7)
cu proprietăţile:
R(X, Y ; Z, V ) = −R(Y, X; Z, V ) ; R(X, Y ; Z, V ) = R(Z, V ; X, Y ) ;

X
R(X, Y ; Z, V ) = 0
(Y,Z,V )
ultima ca o consecinţă a identităţilor Bianchi cu T = 0.

Într-o hartă locală tensorul lui Riemann este bine determinat de :
R( ∂x∂ i , ∂x∂ j ; ∂x∂ k , ∂x∂ l ) = Rijkl . Din definiţia (3.3.0.7) rezultă că :
h
Rijkl = gih Rjkl (3.3.0.8)
h
ı̂n care Rjkl este dat de (3.2.0.15), cu Γkij simbolii lui Christoffel (3.3.0.6).
Ţinând seamă de proprietăţile enumerate mai sus ale tensorului lui Rie-
1 2
mann se arată că doar 12 n (n2 − 1) dintre componentele sale sunt inde-
pendente. Deci pentru cazul n = 4 vor fi 20 componente independente ale
tensorului lui Riemann.
Se numeşte curbură secţională ı̂n 2−planul (π) determinat de vectorii X
şi Y din Tx M, expresia:
R(X, Y ; X, Y )
K(x, π) = (3.3.0.9)
g(X, X)g(Y, Y ) − g(X, Y )g(X, Y )
Curbura secţională depinde de planul (π) şi de x ∈ M. Dacă K depinde

numai de x şi (π) spaţiul se numeşte cu curbură constantă. Este cunoscut
următorul rezultat datorat lui F.Schur : Pe o varietate riemaniană conexă
de dimensiune≥ 3, dacă curbura K nu depinde de planul (π) atunci spaţiul
este cu curbură constantă.
Pe un spaţiu cu curbură constantă tensorul de curbură este R(X, Y )Z =

K[g(Z, Y )X − g(Z, X)Y ].
Un alt tensor legat de cel de curbură este tensorul lui Ricci:
S(X, Y ) = trace (V → R(V, X)Y ) (3.3.0.10)
Tensorul lui Ricci se poate exprima ı̂nPfuncţie de o bază ortonormată

n
{ei }i=1,n din Tx M sub forma S(X, Y ) = h=1 R(eh , X; eh , Y ) şi este inde-
pendent de această bază. Se observă că tensorul lui Ricci este simetric,
S(X, Y ) = S(Y, X).
Local tensorul lui Ricci are exprimarea
n n
∂ ∂ X
l
X
Sij = S( i , j ) = Rilj = g hk Rihjk (3.3.0.11)
∂x ∂x l=1 h=1
Se numeşte curbură scalară Ricci (sau scalarul de curbură Ricci) funcţia

scalară:
ρ = g ij Sij (3.3.0.12)
Se numeşte spaţiu Einstein un spaţiu riemannian pentru care tensorul
Ricci este proporţional cu metrica, S(X, Y ) = λg(X, Y ). Spaţiile cu curbură
constantă sunt spaţii Einstein.
Din puct de vedere intuitiv, tensorul de curbură am văzut că măsoară
abaterea varietăţii de la un spaţiu local euclidian. Aceeaşi semnificaţie revine
tensorului lui Riemann. Curbura secţională constantă egală cu zero ı̂nseamnă
varietate local euclidiană, pozitivă ı̂nseamnă local izometrică cu o sferă (suma
unghiurilor unui triunghi de pe varietate este > π), negativă ı̂nseamnă că
varietatea este local izometrică cu un spaţiu hiperbolic(suma unghiurilor unui
triunghi este < π)
Tensorul lui Ricci măsoară abaterea de la un spaţiu local euclidian ı̂ntre
două direcţii tangente la varietate.
Curbura scalară Ricci e o medie pe varietate a tensorilor lui Ricci şi apare
ı̂n expresia volumelor unor sfere mici centrate ı̂n fiecare punct de pe varietate.
Alte semnificaţii ale acestor obiecte geometrice sunt discutate ı̂n [10] .
Tensorul lui Ricci verifică o proprietate geometrică interesantă. Să plecăm
de la identitatea(3.2.0.20) lui Bianchi pentru conexiunea Levi-Civita cu T =
0:
0 0 0
h h h
∇i Rljk + ∇j Rlki + ∇k Rlij =0
ı̂n care facem contracţia indicilor j şi k (egalarea lor şi sumare):
0 0 0
j
∇i Slk + ∇j Rlki − ∇k Sli = 0
0 0 0
Din faptul că ∇ g = 0 rezultă că ∇ (gS) = g ∇ S, şi deci ridicând
indicii ı̂n ecuaţia precedentă cu tensorul g lm obţinem derivata covariantă a
tensorului lui Ricci de tip (1,1), Skm = g lm Slk :
0 0 0
j
∇i Skm + ∇j g lm Rlki − ∇k Sim = 0
j
ı̂n care contractând din nou indicii m şi k, obţinem că: g lm Rlki = g lk g jh Rhlki =
−g lk g jh Rhlik = −g jh Shi = −Sij , şi deci :
0 0 0 0 0
∇i ρ− ∇j Sij − ∇k Sik = 0, adică ∇i ρ = 2 ∇j Sij (3.3.0.13)
Introducem acum tensorul lui Einstein:

1
Eij = Sij − ρgij (3.3.0.14)
2
sau contractat cu g mj :
1
Eim = Sim − ρδim (3.3.0.15)
2
0
Derivăm (3.3.0.15) ı̂n rapor cu ∇m şi, ţinând cont de (3.3.0.13), obţinem:
0 0 1 0
∇m Eim =∇m Sim − δim ∇m ρ = 0 (3.3.0.16)
2
Deci divergenţa tensorului Eim a lui Einstein este nulă, operatorul de
derivare parţială fiind ı̂nlocuit cu derivarea covariantă.
Tensorul lui Ricci şi scalarul Ricci sunt legaţi de urma tensorului lui
Riemann, ı̂n consecinţă şi tensorul lui Einstein este legat de el.
Un alt tensor ce se leagă de tensorul lui Riemann este tensorul lui Weyl:
2 2
Cijkl = Rijkl − gi[k Sl]j − gj[k Sl]i + ρgi[k gl]j (3.3.0.17)
n−2 (n − 1)(n − 2)
unde [, ] ı̂nseamnă comutarea indicilor respectivi.
O proprietate importantă a tensorului lui Weyl este că el rămâne invariant
la transformările conforme ale metricei g , adică metrici de forma α(x)g.
Aşa cum spuneam gij se numeşte tensorul metric al varietăţii riemanniene.

El aduce precizări asupra lungimii arcelor de curbă pe varietate. Fie Γ : t →
xi (t) o curbă pe M . Atunci funcţia
Z tr
dxi dxj
s(t) = gij dt (3.3.0.18)
t0 dt dt
nu depinde deqhărţile locale şi se numeşte parametrul natural al curbei. Can-

i j
titatea ds = gij dx dx
dt dt
dt este elementul de arc de curbă pe Γ.
Noţiunea capătă semnificaţie geometrică importantă ı̂n studiul geodez-
0
icelor conexiunii riemanniene ∇ .
Am dedus ı̂n (3.2.0.12) ecuaţiile unei geodezice pentru o conexiune oare-
care. Să luăm această conexiune să fie cea riemanniană cu Γkij simbolii lui
Christoffel. Atunci geodezica este dată de sistemul de ecuaţii diferanţiale de
2 k i dxj
ordin doi : ddtx2 + Γkij dx dt dt
= 0.
q
i dxj
Să considerăm funcţia lui Lagrange L = ds = gij dx dt dt
dt pe curba Γ.
Scriind problema variaţională pentru Lagrangianul L, se găseşte([26],[?]) că
ecuaţiile Euler-Lagrange sunt echivalente cu ecuaţiile următoarei geodezice
2 k i dxj
: ddsx2 + Γkij dxds ds
= 0, scrisă ı̂n parametrul natural ds. Rezultă că o curbă
pe o varietate riemanniană este geodezică dacă şi numai dacă extremizează
(minimizează) lungimea arcului de curbă. Deci geodezicele sunt curbe de
lungime minimă ce unesc două puncte de pe varietatea riemaniannă.
Aşa cum am mai afirmat, raţionamentele ce vizează proprietăţi tensoriale
(conexiune, curbură, torsiune..) sunt identice ca exprimare ı̂ntr-un spaţiu
pseudoriemannian ı̂n care metrica satisface doar condiţia de nedegenerare,
det g 6= 0, fără a fi pozitiv definită. În schimb probleme ce vizează forma de
volum, lungimea arcului de curbă trebuiesc analizate separat.
Considerând universul spatio-temporal cu metrica ds2 = ηij dxi dxj , am
văzut că cel mai convenabil parametru pe o linie de univers este timpul
propriu τ . Mergând pe ideea de mai sus pentru calculul lungimii arcului
de curbă ds, aici lucrurile se complică deoarece ds poate fi o cantitate reală
pozitivă (interval de tip temporal), imaginară (interval spaţial) sau chiar 0
(interval izotrop).
În situaţia intervalelor de tip temporal, cu τ parametru, lucrurile se petrec
ca ı̂n cazul riemannian şi deci caracterul extremal al geodezicei se referă la
lungimea sa ı̂n raport cu timpul propriu. Să remarcăm că ecuaţiile geodezicei
rămân neschimbate la transformări afine ale timpului propriu, τ̃ = aτ + b, cu

a şi b constante reale.
În cazul intervalelor de tip spaţial nu mai putem lua τ ca parametru. În
schimb −τ este un parametru convenabil, ecuaţiile geodezicei rămân neschim-
bate ca formă, dar interpretarea este alta. Pentru cazul izotrop parametrul
τ trebuie schimbat ı̂n totalitate, putând exista geodezice de lungime nulă ce
unesc două punte diferite.
De remarcat că la aceste schimbări de parametru caracterul geodezicei

de a fi de tip temporal, spaţial sau izotrop nu se schimbă deoarece unghiul
vectorilor se păstrează prin transport paralel şi aceasta se reflectă la produsul
0
scalar g ce satisface ∇ g = 0.
Lungime extremă a curbei nu ı̂nseamnă neapărat minimă. Spre exemplu,

lungimea unei geodezice temporală este maximă deoarece putem aproxima
curba temporală cu o curbă care pe bucăţi are lungimea nulă (de tip izotrop)
şi curba rezultată este de lungime maximă. Situaţia poate fi comparată cu
următoarea : Pe sfera S 2 două puncte pot fi unite printr-o geodezică care
este cercul mare de pe sferă ce le uneşte ı̂n două moduri, pe arcul de cerc mai
scurt, sau pe cel mai lung. În cazul geodezicelor temporale o luăm pe drumul
mai lung. Această situaţie seamănă cu cea a unui astronaut ce ı̂naintează ı̂n
vârstă datorită dilatării timpului. În cazul geodezicelor spaţiale este vorba
de minimul lungimi distanţei.
f ig.
Capitolul 4
Teoria gravitaţiei.
4.1 Universului spaţio-temporal Einsteinian.

Să revenim la experimentul descris la ı̂nceputul celei de-a doua părţi a acestei
lucrări.
Unui observator aflat ı̂ntr-un lift ı̂n cădere liberă i-am asociat un sistem de
referinţă inerţial local, SRIL, ı̂n raport cu care forţa gravitaţională este com-
pensată de cea de inerţie. Am formulat pe această cale pricipiul echivalenţei
masei inerte cu cea gravitaţională.
Caracterul local al SRIL se referă la o zonă ı̂n care câmpul gravitaţional
este omogen ca densitate şi staţionar ı̂n timp.
Pe de altă parte, aceluiaşi observator putem să-i asociem un sistem de
referinţă neinerţial SRN, fixat ı̂ntr-un punct de pe Pământ, ı̂n raport cu
care se observă căderea liftului. Caracterul neinerţial rezultă din căderea
accelerată a liftului.
Presupunem că ı̂n SRIL un punct P are coordonatele P (ξ 0 = cτ, ξ 1 , ξ 2 , ξ 3 ),
τ fiind timpul propriu. În SRN acelaşi punct are coordonatele P (x0 =
ct, x1 , x2 , x3 ). Construcţia spaţio-temporală făcută ı̂n prima parte privind
teoria relativităţii restrânse se poate aplica la SRIL situate ı̂ntr-o vecinătate
a lui P relativ la metrica
ds2 = ηij dξ i dξ j (4.1.0.1)
metrică ce rămâne invariantă relativ la SRIL dintr-o vecinătate a lui P (x),

adică puncte Q(x + dx). Dacă ar exista o transformare bijectivă (x) ←→
(ξ) ı̂ntre cele două sisteme de coordonate la care se raportează punctul P,
69
70 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAŢIEI.
problema studiului ı̂n SRN ar fi rezolvată. Avem:
2 ∂ξ i ∂ξ j k h
ds = ηij k h dx dx
∂x ∂x
şi introducând următorii coeficienţi :
∂ξ i ∂ξ j
gkh = ηij (4.1.0.2)
∂xk ∂xh
obţinem că ds2 ı̂n SRN se scrie:
ds2 = gkh dxk dxh (4.1.0.3)

Să analizăm proprietăţile lui gkh .
În primul rând, gkh (x) sunt componentele unui (0, 2) tensor 4 dimensional,
simetric, deoarece la schimbările de SRN avem:
0 ∂ξ i ∂ξ j ∂ξ i ∂ξ j ∂xm ∂xn ∂xm ∂xn
gkh = ηij ∂x 0k ∂x0h = ηij ∂xm ∂xn ∂x0k ∂x0h = ∂x0k ∂x0h gmn .
i 2
∂ξ
Acest tensor este nedegenerat : det (gkh ) = − det ∂x m < 0. Notăm cu
g = det (gkh ) .
O altă proprietate se referă la schimbările de SRIL. Să considerăm ξ˜i =
aik ξ k + ai0 o transformare Lorentz generală de sisteme locale. Atunci dξ˜i =
aik dξ k şi deci:
∂ ξ̃ i ∂ ξ̃ j i j ∂ξ m ∂ξ n ∂ξ m ∂ξ n
g̃kh = ηij ∂x k ∂xh = ηij am an ∂xk ∂xh = ηmn ∂xk ∂xh = gkh .
A rezultat o proprietate remarcabilă a lui gkh (x), aceea că nu depinde de

schimbările de SRIL.
Spaţiul (R4 , g) se numeşte spaţiul pseudoriemanian sau universul spaţio-
temporal Einsteinian, local fiind reductibil la universul spaţio-temporal al lui
Minkowski M 4,1 .
k ∂xh
Notăm cu g kh (x) = ∂x ∂ξ i ∂ξ j
η ij inversul lui gkh ,adică g ki gih = δhk .
Faptul că gij (x) nu depinde de SRIL ne permite să particularizăm sistemul
local ı̂ntr-o vecinătate a punctului P. Spre exemplu pe o linie de univers Γ
depinzând de parametrul t = x0 /t , Γ : t → (x0 , x1 (x0 ), x2 (x0 ), x3 (x0 )), să
considerăm SRIL ı̂n raport cu care ξ α = const, α = 1, 2, 3, adică punctul
P este spaţial fixat. Pentru aceste SRIL avem (ds2 )Γ = c2 dτ 2 , unde τ este
timpul propriu măsurat cu un ceas legat de SRIL, insensibil la acceleraţia
gravitaţională, numit timp standard. Astfel de sisteme locale sunt preferabile
pentru a exprima legătura cu pseudometrica gij (x). Pentru a le distinge vom
nota coordonatele cu indice “0”, ξ0α = const.
4.1. UNIVERSULUI SPAŢIO-TEMPORAL EINSTEINIAN. 71
Să presupunem acum că ı̂n SRN avem un punct A fixat spaţial, dxα =
0, α = 1, 2, 3. Un astfel de punct se numeşte punct de referinţă. Dintr-un
punct de referinţă, două evenimente vecine P (x) şi Q(x + dx) vor depinde
pe o linie de univers doar de t, măsurat cu un ceasornic numit de referinţă.
Intervalul P Q va fi: 2
ds2 = g00 (x) dx0 = c2 dτ 2 (4.1.0.4)
Deducem că g00 > 0 şi că, dintr-un punct de referinţă , intervalele de tip
standard şi cele de referinţă se leagă prin:
√
dτ = g00 dt , cu dxα = 0, α = 1, 2, 3 (4.1.0.5)
τ este timpul propriu specific SRIL(spre exemplu un ceas al unui astronaut)

şi t este timpul real, care permite o comparare obiectivă a lucrurilor.
Pentru două puncte de referinţă vecine A(x) şi B(x + dx) ı̂n SRN definim
distanţa spaţială standard :
2 α ∂ξ0α ∂ξ0β i j
β
dl = −ηαβ dξ dξ = −ηαβ i j dx dx (4.1.0.6)
∂x ∂x
∂ξ 0 √ ∂ξ α
Din (??) rezultă că ∂x00 = g00 , iar ∂x00 = 0, ξ0α fiind constant.
∂ξ0i
Să calculăm şi ∂xα
.
Plecăm de la :
∂ξ i ∂ξ j ∂ξ 0 ∂ξ 0 √ ∂ξ0 ∂ξ00
g0α = ηij ∂x00 ∂xα0 = η00 ∂x00 ∂x0α = g00 ∂x0α , adică : = √ 1 g0α .
∂xα g00
Înlocuind şi grupând termenii ı̂n (4.1.0.6), obţinem:
∂ξ i ∂ξ j ∂ξ 0 ∂ξ 0
dl2 = −ηij ∂x0µ ∂x0ν dxµ dxν +η00 ∂x0µ ∂x0ν dxµ dxν = −gµν dxµ dxν + g100 g0µ g0ν dxµ dxν =
(−gµν + g100 g0µ g0ν )dxµ dxν .
Folosim notaţiile :
1
γα = √ g0α ; γαβ = γα γβ − gαβ (4.1.0.7)
g00
Atunci dl2 devine:

dl2 = γαβ dxα dxβ (4.1.0.8)
deci este o metrică spaţială , care nu este neapărat pozitiv definită.
Legătura ı̂ntre ds2 şi dl2 este:
ds2 = g00 (dx0 )2 + 2g0α dx0 dxα + gαβ dxα dxβ = g00 (dx0 )2 + 2g0α dx0 dxα +
(γα γβ − γαβ )dxα dxβ , adică:
√
ds2 = (c g00 dt + γα dxα )2 − dl2 (4.1.0.9)
O primă remarcă ce rezultă de aici este că dacă P şi Q sunt două puncte
pentru care dx0 = √γgα00 dxα , atunci ds2 = −dl2 , deci o simultaneitate a eveni-
mentelor ı̂n SRIL şi SRN.
O altă remarcă se referă la aşanumita “problemă a celor două ceasornice”.
Să considerăm τ timpul standard al unei particule materiale ı̂n SRIL şi
α
v =p dxα /dt componentele vitezei de deplasare a particulei raportată la SRN,
v = γαβ v α v β marimea acestei viteze. Din (4.1.0.9) se obţine:
√ α
c2 dτ 2 = (c g00 + γα dxdt )2 (dt)2 − dl2 , adică:
1
v2 2

√ α 2
dτ = (c g00 + γα v ) − 2 dt (4.1.0.10)
c
Pe baza acestei formule putem compara indicaţiile τ ale ceasornicului
standard situat sub acţiunea câmpului gravitaţional ı̂n raport cu cele ale
unui alt ceasornic, ı̂n particular acesta ar putea fi de referinţă.
Cum g00 este strâns legat de câmpul gravitaţional, rezultă că ceasornicul
standard “merge mai ı̂ncet” acolo unde câmpul gravitaţional este slab.
O altă experienţă legată de aceeaşi formulă (4.1.0.9) se referă la modifi-
carea frecvenţei unui semnal luminos ı̂n câmp gravitaţional. Pe atomul de
hidrogen se constată o scădere a frecvenţei atunci când unda vine dintr-un
loc ı̂n care potenţialul gravitaţional este mai mic faţă de locul recepţiei. Se
spune că are loc o deplasare spre roşu a spectrului luminos.
4.2 Particula liberă ı̂n câmp gravitaţional.

4.2.1 Ecuaţiile de mişcare ale particulei libere
Presupunem că asupra unei particule acţionează doar forţa gravitaţională pe
o linie de univers Γ. În raport cu un SRIL de pe curbă particula se comportă
potrivit relativităţii restrânse, adică cvadriacceleraţia sa este nulă:
d2 ξ i
= 0 ; i = 0, 1, 2, 3 (4.2.1.11)
dτ 2
Sã trecem aceste ecuaţii ı̂n raport cu un SRN arbitrar:
d2 ξ i ∂ξ i dxj ∂ 2 ξ i dxj dxk ∂ξ i d2 xj
dτ 2
= dτd ( ∂x j dτ ) = ∂xj ∂xk dτ dτ + ∂xj dτ 2 = 0.
Din care deducem că:

d2 xh j
h dx dx
k
+ Γjk =0 (4.2.1.12)
dτ 2 dτ dτ
4.2. PARTICULA LIBERĂ ÎN CÂMP GRAVITAŢIONAL. 73
h 2 i
∂ ξ
unde Γhjk = ∂x ∂ξ i ∂xj ∂xk
.
Se observă imediat că Γhjk sunt independente de SRIL şi prin calcul direct
se verifică faptul că la schimbări de SRN Γhjk se transformă ca şi coeficienţi
unei conexiuni liniare(3.2.0.13). Deci (4.2.1.12) reprezintă ecuaţiile unei
geodezice ı̂n raport cu o conexiune liniară pe care am dori să o precizăm.
Pentru aceasta vom da o altă formă coeficienţilor Γhjk .
Să considerăm Lagrangianul particulei libere
r r
dξ i dξ j dxi dxj
L0 = −m0 c ηij = −m0 c gij (x)
dλ dλ dλ dλ
i ∂L0 d ∂L0
Notăm cu ẋi = dx dλ
şi scriem ecuaţiile E-L pentru L0 , adică ∂xk
− dλ ( ∂ ẋk ) =
0. Ţinând cont că ı̂n L0 doar gij depind de x, obţinem:
d gkj ẋj 1 ẋi ẋj ∂gij

[p ]− p =0
dλ gij ẋi ẋj 2 gij ẋi ẋj ∂xk
q
i dξ j
Dacă luăm λ = τ atunci gij ẋ ẋ = ηij dξ
p
i j = c şi deci ecuaţiile E-L
dτ dτ
devin:
d 1 ∂gij i j
(gkj ẋj ) − ẋ ẋ = 0
dτ 2 ∂xk
d ∂gkj i j
Urmează să calculăm termenul dτ
(gkj ẋj ) = gkj ẍj + ∂xi
ẋ ẋ , astfel că
ı̂nlocuind mai sus obţinem:
∂gkj i j 1 ∂gij i j
gkj ẍj + ẋ ẋ − ẋ ẋ = 0
∂xi 2 ∂xk
Ţinând seamă de simetria lui gkj , rezultă:
d2 xj 1 ∂gkj ∂gki ∂gij dxi dxj

gkj + ( i + − k) =0 (4.2.1.13)
dτ 2 2 ∂x ∂xj ∂x dτ dτ
Obţinem de aici aceeaşi ecuaţie (4.2.1.12) a geodezicei ı̂n care se vede clar
că Γhjk sunt chiar simbolii lui Christoffel ai conexiunii riemanniene ı̂n raport
cu metrica gij .
Metrica gij (x) a spaţiului pseudoriemannian depinde ı̂n mod necesar de
gravitaţie, motiv pentru care funcţiile gij (x) se mai numesc potenţiale gravitaţionale.
Deci ı̂ntreg spaţiul (R4 , g) este o exprimare a acţiunii gravitaţiei. Problema
principală rămâne de a găsi acele legi bijective de transformare (x) ←→ (ξ)
şi de aici potenţialele gravitaţionale gij (x).
4.2.2 Aproximarea newtoniană a câmpului gravitaţional.

Mişcarea pe o geodezică a particulei libere ı̂n câmp gravitaţional este un
argument pentru ideea ca geometria să descrie gravitaţia. Este acesta un
argument şi suficient? Pentru a putea răspunde la această ı̂ntrebare ar trebui
cel puţin ca rezultatele din mecanica newtoniană să se ı̂ncadreze ı̂n acest
tablou. Limitele mecanicii newtoniene se referă la viteze mici şi la câmpuri
gravitaţionale slabe, stabile ı̂n timp.
Deci să considerăm o particulă liberă ı̂ntr-un câmp gravitaţional ı̂n următoarele
condiţii:
a) Viteza particulei este mică comparativ cu viteza luminii, | dxα /dx0 |
1
α α dx0 α 0
Ca o consecinţă a acesteia , din dx dτ
= dx
dx0 dτ
rezultă că | dx
dτ
|| dx
dτ
|.
0
b) Câmpul gravitaţional este static, adică gij nu depind de x = ct.
c) Câmpul gravitaţional este slab: gij = ηij + hij unde | hij | 1.
În aceste condiţii ecuaţiile (4.2.1.12) sau (4.2.1.13) ale geodezicei de mişcare
a particulei libere pot fi aproximate doar la :
d2 xk k dx 2
0
+ Γ00 ( ) =0 (4.2.2.14)
dτ 2 dτ
∂g
Şi cum ∂xij0 = 0, rezultă că simbolii lui Christoffel sunt:
Γk00 = − 21 g kα ∂g00
∂xα
= − 21 (η kα − hkα ) ∂h00
∂x0
≈ − 12 η kα ∂h00
∂x0
= 1 ∂h00
2 ∂xk
, unde
ij ik jl
h = η η hkl .
Astfel că (4.2.2.14) se scrie:
d2 xk 1 ∂h00 dx0 2
= − ( ) (4.2.2.15)
dτ 2 2 ∂xk dτ
Pentru k = 0, deoarece gij nu depind de x0 , rezultă că nici h00 nu depind
2 0 0
de x0 şi deci : ddτx2 = 0, adică dxdτ
= const.
2 α α 2 α 0
Pentru k 6= 0, calculăm intâi ddτx2 = dτd ( dx
dτ
) = ddxx02 ( dx
dτ
)2 şi atunci
2 α
(4.2.2.15) se scrie ddxx02 = − 12 ∂h00
∂xα
, adică:
d2 xα c2 ∂h00
= − ; α = 1, 2, 3 (4.2.2.16)
dt2 2 ∂xα
2 α
Semnificaţia newtoniană a lui ddtx2 este cea a componentelor acceleraţiei
~
determinată de forţa de inerţie. Potrivit principiului echivalenţei ~a = −∇Φ,
4.2. PARTICULA LIBERĂ ÎN CÂMP GRAVITAŢIONAL. 75
unde Φ = − GM r
este potenţialul gravitaţional. Din (4.2.2.16) obţinem că
c2
Φ(x) = 2 h00 şi deci g00 = η00 + h00 este:
2
g00 = 1 + Φ (4.2.2.17)
c2
Deducem că mişcarea particulei libere ı̂n condiţiile mecanicii newtoniene

se face după formulele (4.2.2.16) ce includ potenţialul gravitaţional Φ. Pentru
a descrie geometria spaţiului ı̂n care(4.2.2.16)este geodezică este suficient să
cunoaştem g00 dat de (4.2.2.17). Acest g00 variază ca mărime, spre exemplu
1
c2
Φ este 10−9 la suprafaţa Pământului şi 10−6 la suprafaţa Soarelui, ceea ce
ne arată măsura ı̂n care geometria acestui spaţiu se abate de la cea euclidiană.
4.2.3 Principiul de covarianţă.

Formularea oricărei legi a fizici trebuie să fie independentă de sistemul de
coordonate. Mai mult ı̂n această teorie a gravitaţiei am acceptat principiul
de echivalenţă
Teoria relativităţii restrânse valabilă aici ı̂n SRIL conţine reguli ce se re-
feră la derivate parţiale clasice. Trecând ı̂n SRN geometria spaţiului este
pseudoriemaniană, aici derivarea parţială nu mai păstrează caracterul tenso-
rial al mărimilor, locul deivatei parţiale va fi luat de derivata covariantă.
Principiul covarianţei, care este o consecinţă a acestor idei, afirmă că
: atunci când trecem de la mărimi tensoriale cunoscute ı̂n relativitatea
restrânsă la corespondentele lor din relativitatea generală este necesar să
păstrăm caracterul tensorial al lor.
Câteva cazuri prezintă interes deosebit şi vom arăta aici cum se transcriu.
Spre exemplu particula liberă, ı̂n baza acestui principiu al covarianţei,
are traiectoria o geodezică scrisăcu ajutorul derivatei covariante şi exprimă
ecuaţii tensoriale invariante. Să vedem alte situaţii.
Am spus ı̂n prima parte că specific mediului respectiv (electromagnetic,
0
fluid, etc.) este un tensor numit tensorul energie-impuls Tij (ξ), care ı̂n
0
∂ Tij (ξ)
spaţiul plat Minkowski verifică legea conservării energiei = 0 (aici ξ i
∂ξ i
sunt coordonatele ı̂n SRIL şi am notat cu indice 0 componentele ı̂n raport cu
acest sistem local).
În spaţiul curbat pseudoriemannian această lege a conservării energiei va
trebui să se traducă prin:
∂xi ∂xj 0kh

∇i Tij = 0 unde Tij = T (4.2.3.1)
∂ξ k ∂ξ h
ecuaţie ce exprimă conservarea energiei ı̂n prezenţa câmpului gravitaţional,

∇ fiind conexiunea Levi-Civita a metricii gij (x) (am omis indicele 0 pentru
conexiunea riemanniană pentru a nu creia confuzie).
0 0
Fie F ij (ξ) tensorul elecromagnetic ı̂ntr-un SRIL şi J i (ξ) curentul 4-
dimensional. Aceste mărimi ne conduc la tensorii corespunzători din spaţiul
0 0
4 ij ∂xi ∂xj kh i ∂xi k
curbat (R , g), F (x) = ∂ξ k ∂ξ h
F şi respectiv J (x) = ∂ξ k
J .
0 0
ij i
F şi J verificau ecuaţiile ecuaţiile tensoriale ale lui Maxwell:
0 0 0 0 0 0 0
i ij i
∆ijk ≡∂ [i Fjk] = 0 ; f ≡∂ j F = 4π J
Pentru a păstra caracterul tensorial va trebui să ı̂nlocuim derivatele parţiale

0
∂ i = ∂ξ∂ i cu derivatele covariante ∇i . Astfel că legile lui Maxwell capătă
următorul aspect tensorial:
∇[i Fjk] = 0 ; ∇j F ij = 4πJ i (4.2.3.2)
În notaţia cu bară pentru derivarea covariată a unui tensor aceste ecuaţii se
scriu : X X ij
Fjk|i = 0 ; F|j = 4πJ i
cicl(i,j.k) j
Din nesimetria tensorului energie-impuls se poate trage concluzia existenţei

potenţialului electromagnetic Ai astfel ca :
Fij = ∇i Aj − ∇j Ai (4.2.3.3)
sau ı̂n formă diferenţială echivalentă F = dA.

Ecuaţia (4.2.3.3) se poate obţine traducând cu principil de covarianţă
0
ecuaţia corespunzătoare din SRIL pentru un câmp potenţial Aj .
Analog se poate aplica principiul de covarianţă pentru alte medii : fluid
in câmp gravitaţional, etc.
4.3. ECUAŢII EINSTEIN. 77
4.3 Ecuaţii Einstein.

Cu pregătirea geometrică de până acum ı̂ntr-un spaţiu curbat, dar şi cu
rezultatele ce trebuiesc să aproximeze teoria newtoniană, suntem ı̂n măsură
să introducem ecuaţiile Einstein, ecuaţii ce descriu legătura dintre metrica
pseudoriemanniană şi tensorul energie-impuls.
Există cel puţin două căi de a le introduce:
-cea intuitivă, bazată pe argumentele de până acum , metodă ce a scos
ı̂n evidenţă genialitatea lui Einstein
-cea care porneşte de la principiul variaţional al mişcării, metodă gândită
de D.Hilbert.
Argumentele lui Einstein sunt următoarele :
Ecuaţiile de tip Poison a potenţialului gravitaţional Φ ı̂n mecanica new-
toniană este ∆Φ = 4πµG, unde G/c2 = 7, 425.10−29 . Am văzut că g00 ≈
1 + c22 Φ, iar tensorul energie-impuls ı̂n cazul unui fluid simplu are compo-
nenta T00 = µc2 . De aici deducem că ∆g00 ≈ χT00 , unde χ = 8πG. Deci
ecuaţiile ce trebuiesc găsite vor satisface ( ı̂n particular) neapărat o astfel de
condiţie de proporţionalitate a derivatelor de ordin doi ale tensorului metric
ı̂n raport cu tensorul energie-impuls.
Apoi, tensorul energie-impuls satisface legea de conservare (4.2.3.1), adică
divergenţa sa este nulă ∇i Tij = 0 , sau echivalent ∇i Tij = 0 , ∇ fiind conex-
iunea Levi-Civita a metricei gij (x). Un tensor proporţional cu el ar trebui
să satisfacă o condiţie asemănătoare. Un asemenea tensor l-am ı̂ntâlnit ı̂n
partea pregătitoare a acestei teorii, el fiind tensorul lui Einstein (3.3.0.14):
1
Eij = Sij − ρgij (4.3.0.1)
2
ce satisface 3.3.0.16, adică ∇i Eji = 0.

Apare natural pentru Einstein să lege geometria de mecanică prin următoarele
ecuaţii:
1
Sij − ρgij = χTij (4.3.0.2)
2
numite ecuaţiile lui Einstein, χ se numaşte constanta universală.
Aceste ecuaţii răspund cerinţelor formulate mai ı̂nainte .
Ulterior elaborării acestei teorii, Huble a demonstrat că ı̂n problema cos-
mologiei are loc o dilatare a Universului. Einstein constată că ecuaţiile sale
nu răspund acestor idei cosmologice, fapt ce ı̂l determină să adauge un factor.
Care ar putea fi acest facor?. Un alt tensor simetric şi cu derivata covariantă
nulă nu este altul decât tensorul metric gij . Astfel că :
1
Sij − ρgij + Λgij = χTij (4.3.0.3)
2
sunt cunoscute ca fiind ecuaţiile Enstein cosmologice, Λ este constanta cos-
mologică.
În acest capitol ne vom referi numai la ecuaţiile Einstein (4.3.0.2).
În cazul câmpului gravitaţional slab gij = ηij + hij cu | hij | 1 ,
avem: Γkij ≈ 12 η mk {∂i hmj + ∂j him − ∂m hij } iar Sij = Rihj
h
≈ ∂m Γm ij − ∂j Γim
m
≈ 12 (∂i ∂m hm m m
j + ∂j ∂m hi − ∂i ∂j hm − hij ).
Din aproximarea newtonianã avem | Tαβ || T00 | , iar din calculul lui
Sij rezultă că | Eij || E00 | şi prin urmare Sαβ ≈ 21 ρgαβ .Calculul scalarului
de curburã ρ este: ρ = η ij Sij ≈ S00 + 32 ρ şi deci S00 ≈ − 12 ρ. În consecinţă,
pentru aproximarea newtoniană a câmpului gravitaţional ecuaţiile Einstein
se verifică.
Să facem o scurtă analiză a ecuaţiilor Einstein.
- Membrul stâng conţine aspectele geometrice ale spaţiului , ı̂n timp ce
membrul drept este legat de aspectele mecanice ale spaţiului .
- Este un sistem de zece ecuaţii (datorită simetriei tensorilor) cu derivate
parţiale de ordinul al doilea, necunoscute fiind componentele tensorului met-
ric gij ı̂n nunăr de 10. Dacă ţinem seamă că aceste ecuaţii verifică ı̂n fiecare
membru legea conservării energiei, ∇i Tij = 0, apar 4 dependenţe funţionale,
deci din cele 10 ecuaţii doar 6 sunt independente, numărul necunoscutelor
rămânând acelaşi. Drept urmare celor 10 ecuaţii li se pot impune patru
condiţii suplementare, convenabile, pentru a elimina arbitrarietatea. De ex-
emplu, se poate cere să avem : Γk = g ij Γkij = 0, numite condiţii de armonic-
itate.
Sistemul de ecuaţii rămâne oricum foarte complicat, soluţii pentru el se
cunosc până ı̂n prezent doar pentru cazuri particulare. În alte situaţii sau
ı̂ncercat metode numerice. Chiar ı̂n cazul vidului când Tij = 0, şi deci
ecuaţiile Einstein se reduc la Eij = 0, problema este tot complicată. Vom
analiza ı̂n secţiunile următoare câteva metode de lucru ı̂n această situaţie.
- Ca pentru orice sistem de ecuaţii diferenţiale unicitatea soluţiilor de-
pinde de condiţiile iniţiale impuse (problema lui Cauchy). Pentru simplitate
putem lua de la ı̂nceput ca variabile potenţialele gravitaţionale gij . Condiţiile
iniţiale pentru un sistem de ecuaţii de ordinul al doilea vor trebui să se refere
atât la valorile lui gij pe o hipersuprafaţă Σ : t → xi (t) cât şi pentru valorile
lui ∂t gij |Σ .
În general, sistemul are un grad de arbitrarietate datorat celor patru
dependenţe funcţionale. Fizicienii au propus pentru a rezolva problema
condiţiilor iniţiale un model numit orizontul Cauchy, ı̂n care se consideră
un domeniu conex S ⊂ Σ. Cu D+ (S) se notează domeniul de dependenţă
ı̂n viitor ca fiind mulţimea tuturor punctelor P pentru care orice mişcare ı̂n
trecut pe o curbă temporală, de lungime nulă sau infinită, intersectează S.
Frontiera lui D+ (S) se notează cu H + (S) şi se numeşte orizont Cauchy ı̂n vi-
itor. Cu totul analog pentru mişcările ı̂n viitor se defineşte D− (S) şi H − (S).
Privită pe imaginea euclidiană a spaţiului Minkowski, Σ este ı̂n interiorul
hiperconului luminos, deoarece se referă la curbe temporale.
f ig
- Ecuaţiile Einstein pot fi scrise ı̂ntr-o formă echivalentă făcând următoarele

calcule. Ridicăm indicii cu g jm şi obţinem: Sim − 12 ρδim = χTm i . Apoi făcând
1 i
m = i rezultă: ρ − 2 ρ · 4 = χT , unde T = Ti . Obţinem că ρ = −χT, care
ı̂nlocuit ı̂n (4.3.0.2) ne conduce la următoarea formă echivalentă a ecuaţiiloe

Einstein:
1
Sij = χ(Tij − T gij ) (4.3.0.4)
2
Observăm că ı̂n cazul vidului ecaţiile Einstein se reduc la anularea ten-
sorului lui Ricci.
Pentru a ı̂ntări ı̂ncrederea ı̂n ipoteza făcută privind forma ecuaţiilor Ein-
stein vom arăta pe scurt cum pot fi ele obţinute pe o cale mai matematizată
din principiul variaţional al acţiunii, metodă descisă de Hilbert.
Hilbert observă că o funcţie scalară care să conţină derivatele parţiale de
ordinul al doilea este scalarul lui Ricci ρ şi ı̂n consecinţă consideră următoarea
densitate de Lagrangian (pentru a avea independenţa de sistemul de coordo-
nate): √
LH = −gρ (4.3.0.5)
R
g = det (gij ) < 0. Acţiunea sa va fi AH = LH dω, unde dω = dx0 ∧ dx1 ∧
dx2 ∧ dx3 . Cum ρ = g ij Sij variaţia acţiuni ne dă:
√ √ √
Z
−g g ij δSij + −g Sij δg ij + ρδ( −g) dω (4.3.0.6)

δAH =
= δA1 + δA2 + δA3
Variaţia δA2 are o exprimare clară. Să explicităm celelalte variaţii.

h
Să ne amintim că Sij = Rihj , deci variaţiile δSij vor fi legate de variaţiile
k 0k k k
Γij → Γij = Γij +δΓij . Cum diferenţa a două conexiuni este un tensor, rezultă
că δΓkij este un tensor şi deci derivarea sa ∇h (δΓkij ) se va face ca a unui tensor.
h
Înlocuind ı̂n variaţia curburii se obţine că δRijk = ∇j (δΓhki )−∇k (δΓhji ). Astfel
că variaţia δA1 va fi:
√
Z
−g g ij ∇h (δΓhji ) − ∇j (δΓhhi ) dω

δA1 =
√
Z
−g ∇m g im (δΓhhi ) − g ih (δΓm

= ij ) dω
Calculul lui δ(g −1 ) ne conduce la

−1 −3 √
δ(g −1 ) = δ[(−g −1 ) 2 ] = − 21 (−g −1 ) 2 δ(−g)−1 = − 12 −g gij δg ij .
Înlocuind toate acestea ı̂n (4.3.0.6) şi grupând termenii se obţine ı̂ntreaga
variaţie:
√
Z
1
δAH = −g Sij − ρgij δg ij dω (4.3.0.7)
2
Pentru variaţii arbitrare ale metricii δg ij această variaţie a acţiunii va fi

nulă dacă şi numai dacă tensorul lui Einstein se anulează, Eij = 0, adică
tocmai ecuaţiile Einstein pentru vid.
Pentru a obţine ecuaţiile ı̂n alt mediu este necesar să luăm ı̂n calcul şi
acţiunea mediului respectiv AM , rezultanta acţiunii va fi o sumă de forma
1
A= AH + AM (4.3.0.8)
8πG
Refăcând calculul pentru variaţia acţiunii δA, se obţine că aceasta se
anulează dacă şi numai dacă
1 1 δAM
Eij + √ =0 (4.3.0.9)
8πG −g δg ij
Acestea sunt tocmai ecuaţiile Einstein cu χ = 8πG, unde G este constanta
gravitaţională a lui Newton şi
1 δAM
Tij = − √ (4.3.0.10)
−g δg ij
este tensorul energie-impuls.
Această exprimare ne dă de fapt cea mai bună cale de a scriie tensorul
energie-impuls, acesta fiind o funcţie de acţiunea mediului.
În acest context legea conservării energiei nu este altceva decât teorema de
invarianţă a ecuaţiilor E-L, cunoscută sub denumirea de teorema lui Nöether.
Nu intrăm ı̂n detalii ı̂n acest sens([53],[27]..). R√
Cu totul analog, considerând acţiunea AH = −g(ρ − 2Λ)dω se pot
obţin ecuaţiile Einstein pentru cosmologie.
Metoda aceasta a lui Hilbert permite să obţinem alte generalizări ale
ecuaţiilor Einstein. Am putea considera, spre exemplu, acţiuni de forma
√
Z
AH = −g(ρ + αρ2 + βSij S ij + ...)dω
unde ı̂n paranteză păstrăm funcţii sclare.

O altă generalizare a ecuaţiilor Einstein se referă la cazul când ı̂n locul
conexiunii Levi-Civita a metricii gij se ia o conexiune metrică dar cu torsi-
une. În această situaţie scrierea formală a ecuaţiilor Einstein are sens dar va
trebui să fie insoţite de condiţii ce rezulta din invarianţa Nöether, adică legea
conservării energiei. O astfel de discuţie o vom ı̂ntâlni ı̂n capitolul final.
4.4 Soluţii ale ecuaţiilor Einstein pentru câmpul

gravitaţional slab.
În aproximarea newtoniană a câmpului gravitaţional am presupus trei condiţii
care erau impuse de limitele teoriei newtoniene.
În această secţiune vom căuta soluţii pentru ecuaţiile Einstein relativ la
un câmp gravitaţional slab fără a mai impune condiţiile ca acesta să fie static
şi mişcarea particulei să se facă cu viteze mici. Drept aplicaţii vom obţine
modele pentru radiaţia gravitaţională (ce variază ı̂n timp) şi pentru deflexia
luminii(ce implică viteze mari de deplasare).
Să presupunem că ne aflăm ı̂n prezenţa unui câmp gravitaţional slab:
gij (x) = ηij + hij (x) ; hij 1 (4.4.0.1)
Metrica gij apare ca o deviaţie a metricii Minkowski ηij cu ajutorul unor
perturbaţii mici hij .
Vom face o aproximare pentru caculul inversei lui gij . Faptul că hij este
suficient de mic ne permite să ignorăm termenii de ordin superior ı̂n dez-
voltarea sa ı̂n serie şi după un calcul asemănător cu cel făcut la obţinerea
∗ ∗ ∗
0k
transformărilor Lorentz să presupunem că h0ij =akl ahj hkl , unde akl = ∂x ∂xi
.
Atunci inversa matricei hij se obţine prin ridicarea indicilor, hij = η ik η jh hkh
. Din (4.4.0.1) obţinem că :
g ij = η ij − hij (4.4.0.2)
Dorim să examinăm ecuaţiile Einstein pentru metrica (4.4.0.1). Începem
cu calculul simbolilor lui Christoffel Γkij . Înlocuind gij din (4.4.0.1) şi (4.4.0.2),
făcând apoi aproximările cunoscute, găsim că :

k 1 lk ∂hlj ∂hil ∂hij
Γij = η + − (4.4.0.3)
2 ∂xi ∂xj ∂xl
Un calcul direct ne permite acum să obţinem tensorul lui Riemann
Rijkl = ηim (∂k Γm m
jl − ∂l Γik ) = (4.4.0.4)
1
= {∂j ∂k hil + ∂i ∂l hjk − ∂j ∂l hik − ∂i ∂k hjl }
2
şi tensorul lui Ricci:
1
∂j ∂k hki + ∂i ∂k hkj − ∂i ∂j h + hij

Sij = (4.4.0.5)
2
4.4. SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR EINSTEIN PENTRU CÂMPUL GRAVITAŢIONAL SLAB.83
unde hji = η jk hik şi este operatorul lui D’Alambert, = ∂t2 −∂x21 −∂x22 −∂x23 .
Scalarul lui Ricci este:
ρ = ∂i ∂j hij + h (4.4.0.6)
unde h = η ik hik .
Tensorul lui Einstein capătă exprimarea liniarizată:
1
∂j ∂k hki + ∂i ∂k hkj − ∂i ∂j h + hij − ηij ∂k ∂l hkl − ηij h

Eij = (4.4.0.7)
2
Acest tensor poate fi obţinut şi din problema variaţională pentru un La-
grangian liniarizat (4.3.0.5).
Ecuaţiile Einstein liniarizate Eij = χTij se pot scrie dacă se cunosc com-
ponentele tensorului energie-impuls. Puatem presupune că acestea sunt mici,
adică Tij trebue să fie de aceiaşi magnitudine ca şi perturbaţia, şi care să
verifice legea de conservare∂k Tki = 0. În cazul vidului ecuaţiile Einstein se
reduc la anularea tensorului lui Ricci, Sij = 0.
Înaite de a pune ı̂n discuţie rezolvarea acestor ecuaţii, se ridică o problemă
: cea a caracterului geometric al scrierii metricii gij = ηij + hij . Lla schimbări
de SRN perturbaţiile hij se vor schimba ı̂ntr-un mod necunoscut şi deci pentru
a păstra caracterul geometric al scrierii este necesară modificarea lor astfel
ı̂ncât gij să aibă caracter tensorial. Aceste mărimi hij au şi un caracter
infinitesimal fapt ce ne duce cu gândul la transformările gauge.
Să considerăm spaţiul Minkowski ca varietate bază Mb , şi universul Ein-
steinian (R4 , g) ca spaţiu fizic Mf . Problema caracterului tensorial al lui gij
se reduce deci la a defini perturbaţiile hij astfel ca metrica ηij de pe Mb să
se transforme ı̂ntr-o metrică gij de pe Mf . Să presupunem că avem un difeo-
morfism Φ̇ : Mb → Mf (existenţa sa ı̂n cazul de faţă o vom discuta). Acesta
va duce tensorii de pe Mb ı̂n tensori de pe Mf , ı̂n particular tensorul metric
ηij va fi dus ı̂ntr-o metrică pe care o notăm cu gij . Aplicaţia sa cotangentă
Φ∗ va duce invers, tensorul metric gij de pe Mf ı̂n metrica (Φ∗ g)ij de pe Mb .
f ig
Definim atunci pe Mb următoarele perturbaţii determinate de difeomor-
fismul Φ̇ :
hij = (Φ∗ g)ij − ηij (4.4.0.8)
Dacă câmpul gravitaţional pe Mf este slab, va trebui să ne alegem acele
difeomorhisme Φ pentru care | hij | 1. Faptul că gij verifică ecuaţiile Ein-
stein pe Mf impune ca hij să satisfacă ecuaţiile Einstein liniarizate de pe Mb ,
deoarece ele pot fi privite ca fiind imaginea prin Φ∗ a ecuaţiilor Einstein de
pe Mf .
Existenţa unui astfel de difeomorfism pentru care perturbaţiile sunt mici
este legată de transformări gauge. Cum se poate obţine el?. O metodă ar fi
urmãtoarea : Să fixăm un câmp vectorial X pe Mb şi fie αε grupul său uni-
parametric, Φ un difeomorfism oarecare. Atunci Φ ◦ αε este un difeomorfism
ce ı̂ndeplineşte cerinţa că perturbaţiile sale sunt mici.
Alegerea lui X, şi deci a lui αε , depinde de situaţia fizică ce se studiază.
Spre exemplu, dacă (xi ) sunt coordonatele ı̂n SRN şi (ξ i ) sunt coordonatele
ı̂n SRIL, atunci grupul uniparametric poate fi gândit ca o transformare de
forma αε : xi → εξ i .
O transformare gauge convenabilă din punctul de vedere al invarianţei
ecuaţiilor Einstein este cea armonică pe care noi am anticipat-o([44],[54],[13]):
g ij Γkij = 0 (4.4.0.9)
Să vedem care sunt perturbaţiile ı̂n acest caz.
Condiţiile de armonicitate se scriu echivalent:
1
∂i hij − ∂j h = 0 (4.4.0.10)
2
relaţie numită şi transformare gauge Lorentz sau, de către alţii, Einstein.
În raport cu această transformare ecuaţiile Einstein cu Eij din (4.4.0.7)
se simplifică considerabil:
1
hij − ηij h = 2χTij (4.4.0.11)
2
Pentru cazul vidului ecuaţiile liniarizate ale lui Einstein Sij = 0 cu această
transformare gauge armonică devin:
hij = 0 (4.4.0.12)
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICĂ. 85
numite ecuaţiile relativiste ale undelor, şi care descriu distribuţia cămpului
graviataţional ı̂n vid.
O altă formă a acestor ecuaţii şi a metricii perturbatoare se obţine con-
siderând următoarele noi perturbaţii sugerate de (4.4.0.11):
1
h̄ij = hij − ηij h (4.4.0.13)
2
ce umăresc ca transformarea gauge Lorentz-Einstein (4.4.0.10) să devină:
∂i h̄ij = 0 (4.4.0.14)
Drept consecinţă (4.4.0.12) se scrie:
h̄ij = 0 (4.4.0.15)
În cadrul restrâns al aproximării newtoniene am găsit că h00 = c22 Φ, lucru
care trebuie să se verifice şi aici.
Mai facem o aproximare, presupunem că h̄αβ h̄00 . Rezultă : h̄00 =
2h00 = c42 Φ şi atunci h̄ = η ij h̄ij ≈ h̄00 = c42 Φ. Pe de altă parte h = −h̄.
Rămâne de calculat : hα0 = h̄α0 − 21 ηα0 h̄ = 0, şi calculul componentelor
hαβ = h̄αβ − 21 ηαβ h̄ = 2Φ δ . De aici obţinem forma metricii gij = ηij + hij .
c2 αβ
În concluzie ds = gij dxi dxj se scrie:
2
2Φ 2Φ 1 2
ds2 = (1 + 0 2 2 2 3 2

)(dx ) − (1 − ) (dx ) + (dx ) + (dx ) (4.4.0.16)
c2 c2
ce reprezintă soluţie pentru ecuaţiile Einstein ale unui câmp gravitaţional
slab.
Aplicaţiile acestei metrici se referă la radiaţiile gravitaţionale(distribuţia
câmpului gravitaţional) şi la deflexia luminii. Nu dorim să aprofundăm aici
aceste probleme ce ar necesita mai multe cunoştinţe de fizică. Precizăm doar
m
faptul că ecuaţiile de undă (4.4.0.15) admit soluţii de forma h̄jk = Cjk eiKm x ,
unde i este unitatea imaginară, Km sunt componentele unui covector constant
şi Cjk este un tensor constant. Pentru detalii se pot consulta:[?],[13].
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferică.

Să părăsim cazul particular al câpmului gravitaţional slab şi să studiem alte
soluţii pentru ecuaţtiile Einstein neliniare.
Cea mai interesantă soluţie a fost dată de Schwarzschild la câţiva ani

după formularea ecuaţiilor Einstein. Această soluţie priveşte cazul spaţiului
cu simetrie sferică statică, şi sunt formulate pentru vid, Sij = 0. Simetria
sferică ı̂nseamnă că spaţiul are aceleaşi simetrii ca şi ale sferei S 2 .
Deci problema este cea a determinării unei metrici cu o astfel de simetrie
. Ştim deja că simetria lui S 2 este caracterizată de exitenţa a trei câmpuri
Killing independente ce satisfac condiţiile: [X1 , X2 ] = X3 , [X2 , X3 ] = X1 ,
[X3 , X1 ] = X2 .
Să considerăm ı̂n spaţiul R3 coordonatele sferice:
x1 = r sin θ cos ϕ (4.5.0.1)

x2 = r sin θ sin ϕ
x3 = r cos θ
ı̂n raport cu care metrica euclidiană din R3 se scrie:
dl2 = (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 = dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 )
Fixând o valoare a lui r şi lăsând θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π] variabile se obţin
punctele unei sfere S 2 din R3 . Astfel că R3 poate fi acoperit, sau matematic
spus “foliat”, cu aceste sfere cu centrul ı̂n origine : R3 ≡ R × S 2 .
Metrica dl2 va rămâne invariantă la rotaţii dacă pentru r constant ea nu
ı̂şi schimbă scrierea ı̂n ϕ şi θ, adică:
dl2 = g(r)dr2 + f (r)(dθ2 + sin2 θ dϕ2 )
Prin darea ı̂n factor a unui termen putem presupune că f (r) = r2 , şi deci:
dl2 = A(r)dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 )
Această problemă poate fi ı̂ncadrată ı̂ntr-o teorie mai amplă cu privire

la varietăţile foliate: Dacă avem o varietate n dimensonală , xi coordonate
locale, foliată de o subvarietate m dimensională, uα , α = 1, m, coordonate
locale şi v a , a = 1, n − m, coordonate ı̂ntr-o varietate suplementară, atunci
ı̂ntodeauna se poate alege coordonatele uα pe subvarietatea maximală astfel
ı̂ncât :
gij dxi dxj = gab (v)dv a dv b + f (v)γαβ (u)duα duβ , unde γαβ (u) este metrica
subvarietăţii([54])
Să revenim, metrica universului Einsteinian ds2 = gij dxi dxj se poate
scie dezvoltat : ds2 = g00 (dx0 )2 + 2g0α dx0 dxα + gαβ dxα dxβ , unde gαβ dxα dxβ
depinde numai de coordonatele spaţiale.
În continuate să presupunem o condiţie suplimentară: metrica cu simetrie
sferică să fie statică , adică gij nu depind de timp. În acest caz se poate alege
un al patrulea vector Killing ∂0 ortogonal familiei de suprafeţe t = const.
Reducem forma pătratică ds2 la expresie canonică prin metoda lui Gauss,
adică efectuând o translaţie. Cum dl2 este invariantă la translaţii obţinem,
analog ca ı̂n (4.1.0.9), următoarea expresie canonică : ds2 = g00 (r)(dx0 )2 −
dl2 , adică :
ds2 = g00 (r)(dx0 )2 − A(r)dr2 − r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) (4.5.0.2)
Aceasta este deocamdată cea mai bună exprimare pentru metrica Schwarzschild
statică, cu simetrie spaţială.
Pentru simplitatea scrierii vom nota pe scurt g00 (r) = B, astfel că metrica
(4.5.0.2) are ı̂n raport cu coordonatele (x0 = ct, r, θ, ϕ) (ı̂n această ordine)
următorii coeficienţi nenuli:
g00 = B, g11 = −A, g22 = −r2 , g33 = −r2 sin2 θ
Componentele matricei inverse lui (gij ) sunt: g ii = g1ii şi g ij = 0 pentru

i 6= j.
Prin calcul direct obţinem următorii coeficienţi nenuli ai lui Christoffel:
B0 A0 B0
Γ001 = Γ010 = ; Γ111 = ; Γ100 = (4.5.0.3)
2B 2A 2A
1 r r sin2 θ
Γ212 = Γ221 = ; Γ122 = − ; Γ133 = −
r A A
1
Γ313 = Γ331 = ; Γ233 = − sin θ cos θ ; Γ332 = Γ323 = ctgθ
r
unde A0 = dA
dr
, B 0 = dB
dr
.
Tensorul lui Ricci Sij = ∂k Γkij − ∂j Γkik + Γllk Γkij − Γljk Γkil are următoarele
componente nenule:
B 00 B 0 A0 B 0 1 B0
S00 = − ( + )+ (4.5.0.4)
2A 4A A B rA
−B 00 B 0 A0 B 0 1 A0
S11 = + ( + )+
2B 4B A B rA
1 r A0 B 0
S22 = 1 − + ( − )
A 2A A B
S33 = S22 sin2 θ
Astfel că ecuaţiile Einstein pentru vid , Sij = 0, ne conduc doar la S00 =
S11 = S22 = 0.
0 0
Din (4.5.0.4) se obţine că A1 S11 + B1 S00 = 1r ( AA + BB ) = 0, din care deducem
: (A · B)0 = 0 şi deci, A · B = const.
Atunci când r → ∞ va trebui ca gij → ηij şi deci metrica (4.5.0.2) ar
trebui să fie o aproximare a metricii Minkowski, adică
lim A(r) = lim B(r) = 1

r→∞ r→∞
iar din A · B = const.,rezultă că A(r) = 1/B(r). Înlocuim aceasta ı̂n S11 =
S22 = 0 şi obţinem:
1
S11 = − (rB 00 + 2B 0 ) = 0 ; S22 = 1 − B − rB 0 = 0
2rB
1 dS22
Se observă că S11 = 2rB dr
şi deci este suficient (lucru de aşteptat având
ı̂n vedere identităţile Bianchi) de rezolvat ecuaţia S22 = 0,adică : rB 0 +B = 1,
d
care se mai scrie: dr (rB) = 1. Astfel că B = 1 + const r
.
Pentru determinarea acestei constante facem ipoteza naturală că pentru r
suficient de mare câmpul este de tip newtonian cu potenţialul Φ = −M G/r.
Pe de altă parte B = g00 ≈ 1 + c22 Φ(r) = 1 − 2GM c2 r
şi deci:
1 rg
B(r) = =1− (4.5.0.5)
A(r) r
unde rg = 2GM c2
se numeşte rază gravitaţională.
În final obţinem următoarea formă a metricii Schwarzschild, statică cu
simetrie sferică:
2
rg 0 2
rg −1 2
ds = 1 − (dx ) − 1 − dr − r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) (4.5.0.6)
r r
Aşa cum vom vedea ı̂ntr-un alt paragraf, această soluţie comportă unele
discuţii dar este singura pentru cazul simetriei sferice statice ı̂n vid, unicitatea
fiind cunoscută sub denumirea de Th. Birkhoff.
Pentru r = 0 sau r = rg se obţin singularităţi ale metricii, problemă care
ne va conduce la o teorie interesantă.
Pentru r → ∞ metrica Schwarzschild coincide cu metrica Minkowski.

Putem presupune că pentru un r = r0 suficient de mare lucrurile se pe-
trec astfel : ı̂n interiorul sferei de rază r0 se aplică relativitatea generală, ı̂n
exteriorul său facem docamdtă ipoteza că spaţiul este plat (nu acţionează
gravitaţia) şi se aplică relativitatea restrânsă.
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild.

Pentru a putea scrie ecuaţiile de mişcare ale particulei libere va trebui să
scriem ecuaţiile geodezicelor metricii Schwarzschild.
Problema revine la a calcula simboli lui Christoffel din (4.5.0.3) cu B =
1
A
= 1 − rrg şi apoi să ı̂nlocuim ı̂n ecuaţiile geodezicelor. Se obţin ecuaţii
diferenţiale a căror rezolvare deocamdată nu este prea uşoară.
Să analizăm un caz particular important. Considerăm planul x1 Ox2 ,
adică θ = π2 . În acest plan dacă A şi B sunt două puncte fixate, atunci fie Γ
o geodezică ce le uneşte. Deoarece ı̂n (4.5.0.6), cu sin2 θ = 1, prin ı̂nlocuirea
ϕ → −ϕ metrica nu-şi scimbă forma, ı̂nseamnă că geodezica Γ nu iese din
planul θ = π2 , deoarece ı̂n caz contrar simetrica sa faţă de plan ar fi tot o
geodezică ce trece prin cele două puncte, fapt ce contrazice unicitatea ei. În
concluzie Γ este ı̂n planul θ = π2 .
Pentru θ = π2 metrica (4.5.0.6) se reduce la :
rg rg −1 2
ds2 = 1 − (dx0 )2 − 1 − dr − r2 dϕ2 (4.5.1.1)
r r
Folosim următoarea notaţie simplificatoare: 1− rrg = eλ(r) , fapt justificabil

ı̂n interiorul sferei de rază rg .
Ecuaţiile geodezicelor se reduc la următorul sistem de trei ecuaţii diferenţiale:
d2 x0 0
0 dx dr
+λ = 0 (4.5.1.2)
dτ 2 dτ dτ
d2 r λ0 λ dx0 2 λ0 dr 2 dϕ
2
+ e ( ) − ( ) − reλ ( )2 = 0
dτ 2 dτ 2 dτ dτ
d2 ϕ 2 dϕ dr
+ = 0
dτ 2 r dτ dτ
0
Prima şi ultima ecuaţie sunt de fapt dτd (eλ dx
dτ
) = 0 şi respectiv dτd (r2 dϕ
dτ
)=
0
λ dx 2 dϕ
0 , din care deducem că e dτ = α şi r dτ = β sunt două constante.
i
Vectorul tangent dx dτ
este costant ı̂n lungul geodezicei Γ, (x0 = ct, x1 =
i dxj
r, x2 = π2 , x3 = ϕ), şi deci gij dx
dτ dτ
= γ = const pe geodezică. Din a doua
ecuaţie (4.5.1.2) se obţine:
β2

1 dr 2 1 2 λ
( ) = 2 α + e (γ − 2 ) (4.5.1.3)
r2 dϕ β r
ecuaţie ce reprezintă geodezicele metricii Schwarzschild ı̂n coordonatele po-
lare r, ϕ din planul θ = π2 .
Această ecuaţie se poate tansforma succesiv ţinând seamă că eλ = 1 − rrg .
2
Dacă facem notaţiile ρ = 1r , α1 = αβ 2 şi β1 = βγ2 , ecuaţia devine:
dρ 2
( ) = α1 + (1 − rg ρ)(β1 − ρ2 ) (4.5.1.4)
dϕ
sau prin derivare ı̂n raport cu ϕ, ı̂n final obţinem([52]):
d2 ρ 3 2
= −r g β1 − ρ + rg ρ (4.5.1.5)
dϕ2 2
Această formă a ecuaţiei geodezicelor ı̂n coordonatele polare ρ, ϕ din
planul θ = π2 permite să dăm câteva interpretări şi soluţii unor probleme
apărute ı̂n astonomie şi fizică .
a) Rotaţia planetelor ı̂n plan ecuatorial.
Pentru a obţine notaţii uzale din astronomie să considerăm ı̂n (4.5.1.5)
−rg β1 = p1 şi 32 rg = q.
-Deoarece ı̂n cazul planetelor ρ = 1r 1, atunci ρ2 1 şi ı̂ntr-o primă
aproximare vom neglija termenul ρ2 . Astfel că ecuaţia geodezicelor este :
ρ2 = p1 − ρ, unde ρ este evident funcţie de ϕ. Integrând această ecuaţie
diferenţială se obţin urătoarele soluţii:
1 1
ρ = c1 cos ϕ + c2 sin ϕ + = L cos(ϕ − ψ) +
p p
p
unde L = 1/ c21 + c22 şi tgψ = c2 /c1 . Acum efectuând eventual o translaţie
putem considera ψ = 0 şi notând e = Lp obţinem că :
1 p
r= =
ρ 1 + e cos ϕ
ecuaţia de mişcare a planetei . Deci ı̂ntr-o primă aproximare mişcarea plan-
etei se face pe o conică(elipsă).
-ı̂n a doua aproximare, căutăm soluţii pentru ecuaţia ρ00 = p1 − ρ + qρ2

de forma ρ = ρ0 + ρ1 ı̂n care ρ0 este soluţia (??) din prima aproximare
şi pe ρ1 ı̂l presupunem suficient de mic. Înlocuim ı̂n ecuaţie şi rezultă :
ρ001 = −ρ1 + q(ρ0 + ρ1 )2 . Cum ρ1 l-am presupus mic, neglijând pe ρ1 din
paranteza cu pătratul, obţinem :
q
ρ001 = −ρ1 + qρ20 = −ρ1 + (1 + e cos ϕ)2
p2
qe
ecuaţie liniară neomogenă ı̂n ρ1 (ϕ). Integrând obţinem că ρ1 = p2
ϕ sin ϕ, şi
deci soluţia ρ = ρ0 + ρ1 ı̂n a doua aproximare este :
1 e q
ρ= + (cos ϕ + ϕ sin ϕ) (4.5.1.6)
p p p
care nu mai este periodică datorită termenului ϕ sin ϕ.
Aproximând totuşi pq ϕ ≈ sin pq ϕ (deoarece q p), ecuaţia (4.5.1.6) devine
: ρ ≈ p1 + pe cos(1 − pq )ϕ. Perioada lui ρ fiind acum 1− 2π
q ≈ 2π(1 +
q
p
). Deci
p
planeta se roteşte ı̂n planul ecuatorial cu unghiul ε = 2πq p

= 3π rpg . Are loc
o abatere de la elipsă, fapt sesizat ı̂n special pentru planetele “grele”, de
exemplu pentru Mercur ε = 4200 9 pe secol .
Această abatera de la elipsă este cunoscută sub denumirea de precesia
periheliului planetei, “elipsele” ne mai fiind curbe ı̂nchise.
f ig
b) Curbarea razelor de lumină ı̂n câmp gravitaţional.

Razele de lumină au traiectorii aproximativ rectilinii, deci geodezicele vor
i
avea vectorii tangenţi ( dx
dτ
) nuli. În consecinţă γ = β = 0. Ecuaţia geodezicei
00 2
devine: ρ = −ρ + qρ .
- ı̂ntr-o primă aproximare neglijăm ρ2 . Pentru ecuaţia ρ00 = −ρ obţinem
ca mai ı̂nainte soluţiile: ρ0 (ϕ) = L cos(ϕ − ψ), şi deci raza vectoare este r0 =
l
cos(ϕ−ψ)
, cu l = L−1 = r0 (0), adică tocmai ecuaţia dreptei ı̂n coordonatele
polare (r0 , ϕ − ψ).
-ı̂n a doua aproximare, facem mai ı̂ntâi translaţia ϕ − ψ → ϕ şi deci
presupunem că : ρ0 = L cos ϕ. Apoi căutăm soluţii de forma ρ = ρ0 + ρ1 cu
2
ρ1 1. Rezultă : ρ00 = −ρ1 + qρ20 = −ρ1 q cosl2 ϕ , care prin integrare ne dă:
ρ1 = 3lq2 (1 + sin2 ϕ). Astfel că soluţiile celei de-a doua aproximări sunt:
cos ϕ q
ρ= + 2 (1 + sin2 ϕ) (4.5.1.7)
l 3l
Deci are loc o abatere de la dreaptă a traiectoriei razei luminoase. Mai

exact ı̂n vecinătatea lui ϕ = π2 + δ cu δ mic, făcând aproximările sin ϕ ≈ 1 şi
rg
cos ϕ ≈ δ se obţine că δ ≈ 2q
3l
= r(0) adică ≈ 100 74, valoare ce coincide cu cea
obervată experimental ı̂n 1919 pentru raza luminoasă ı̂n câmpul gravitaţional
al Pământului.
c) Deplasrea spre roşu a razelor spectrului luminos.
Fie S un punct fixat-Soarele, şi P un punct mobil-Pământul, de masă
neglijabilă ı̂n raport cu S.
O sursă luminoasă are frecvenţa νS şi lungimea de undă λS raportat la un
sistem cu originea ı̂n S. Faţă de un sistem cu originea ı̂n P raza luminoasă
va avea frecvenţa şi respectiv lungimea de undă γP şi λP .
Presupunem că raza are o direcţie fixată, adică θ şi ϕ sunt constante. Pe
conul izotrop ds2 = 0 al metricii Schwarzschild r devine funţie de t, astfel că
din (??) obţinem:
dr rg 1
= c(1 − ) 2 (4.5.1.8)
dt r
o viteză, numită radială , la distanţa r a razei luminoase.
Această viteză nu depinde de timp ci numai de r şi rg , şi deci două
impulsuri luminoase lansate la un interval ∆tS de pe S vor ajunge pe Pământ
la acelaşi interval de timp raportat la S.
Lungimea unui arc parcurs de raza luminoasă ı̂ntr-un interval ∆tS va fi
l = ∆r şi ı̂l obţinem din (4.5.1.8):

rg 1
l = ∆r = c(1 − ) 2 ∆tS
rS
ı̂n care presupunem că raza pleacă din S.

Dar lungimea de undă este distanţa parcursă ı̂n unitatea de timp, asfel
1
că l = λS = c(1 − rrPg ) 2 ∆tS .
1
Pentru observatorul din P , λP = c(1 − rrg ) 2 ∆tS , şi calculând raportul lor
obţinem :
1 − rrPg rg ( r1S − r1P )
2
λP
= = 1 +
λS 1 − rrSg 1 − rrSg
După o aproximare a dezvoltării ı̂n serie Taylor a lui λλPS se obţine: λλPS ≈
1 + 2rrgS .
Dacă considerăm λP = λS + ∆λS , atunci se obţine că: ∆λ λS
S
≈ 2rrgS ≈
2, 12 · 10−6 ce justifică o deplasare spre roşu a spectrului luminos.
Observaţie:
Aceste trei mari probleme au fost propuse ca teste clasice pentru teoria
relativităţii generale. Am preferat aici o tratare directă, clasică, a lor pe baza
teoriei geodezicelor metricii Schwarzschild .
Se cunosc soluţii ce utilizează ceva multă geometrie ı̂n problema geodez-
icelor metricii Schwarzschild ([54],[?],[13]..)
Iată câteva idei ce stau la baza acestor teorii. Simetria sferică statică am
vazut că este caracterizată de patru vectori Killing : unul pentru translaţiile
temporale şi trei pentru simetria sferică. Fiecare din ei lasă constant produsul
scalar cu vectorii tangenţi la geodezică, adică dacă (K i ) sunt componen-
i
tele unuia K din ei,atunci K i dx dλ
= const.(λ parametru pe geodezică). Mai
i dxj
mult, vectorii tangenţi sunt constanţi pe geodezică, gij dx dλ dλ
= ε = const.
Dacă alegem λ = τ atunci ε ia doar una din valorile: ε = 1 pentru partic-
ulele grele(masice), ε = 0 pentru particulele uşoare (fară masă), ε = −1 pe
geodezice de tip spaţial.
Invarianţa faţă de translaţiile temporale duc la conservarea energiei, iar
invarianţa la rotaţii spaţiale duc la păstrarea celor trei momente unghiulare
. Momentele unghiulare au urmăoarele trei componente: una fiind magni-
tudinea şi două sunt direcţiile. Conservarea direcţiei momentului unghiular
ı̂nseamnă că particula se mişcă ı̂ntr-un plan. Astfel că doi vectori Killing
K1 , K2 ce pastrează direcţia momentul unghiular vor fi caracterizaţi spre ex-

emplu de θ = π2 . Al treilea vector Killing va trebui să păstreze magnitudinea
momentului unghiular L = ∂ϕ , adică K3 = (0, 0, 0, −r2 sin2 θ). Evident al
patrulea vector Killing este cel temporal, K4 = (1 − rrg , 0, 0, 0).
Deoarece sin θ = 1, cele două cantităţi ce se păstrează sunt enegia E =
0
(1− rrg ) dx
dτ
şi magnitudinea momentului L = r2 dϕ dτ
. În cazul metricii Schwarzschild
dxi dxj
gij dτ dτ = ε = const se traduce prin :
0
(1 − rrg )( dxdτ
)2 − (1 − rrg )−1 ( dτ ) − r2 ( dϕ
dr 2
dτ
) = ε, care se poate scrie sub forma
echivalentă:
dr r g L2
E 2 − ( )2 − (1 − )( 2 + ε) = 0 (4.5.1.9)
dτ r r
sau
1 dr 2 1
( ) + V (r) = E 2 (4.5.1.10)
2 dτ 2
2 r2
unde V (r) = 12 (1− rrg )ε+ 2r
L g
2 − r 3 joacă rolul unui potenţial, ecuaţia (4.5.1.10)
fiind asemănătoare cu cea clasică când se cunoaşte energia 21 E 2 şi potenţialul

V (r).
Pe baza acestei ecuaţii, ı̂n deducerea căreia s-a ocolit problema obţinerii
geodezicelor, ı̂n [54],[13] se justifică cele trei probleme propuse de Einstein.
Considerăm că ele au fost clarificate prin abordarea clasică.
Există alte probleme ulterioare celor trei formulate de Einstein şi care ı̂şi
găsesc interpretare cu metrica Schwarzschild : problema celor două stele pul-
satoare, problema ı̂ncetiniri timpului ı̂n câmp gravitaţional (descoperită de
Shapiro), teoria găurilor negre-teorie asupra căreia vom insista ı̂n continuare,
etc.
d) Soluţii Schwarzschild pentru găurile negre.
Până acum am considerat rg < r, cazul rg = r constituind o singularitate,
iar ı̂n rest am aproximat spaţiul cu unul Minkowski. Situaţia aceasta rg ≥ r
va fi analizată ı̂n continuare şi se va numi gaură neagră (black hole), denumire
ce o vom justifica ı̂n continuare şi care corespunde corpurilor de masă foarte
mare, M = rg c2 /2G. Nu ne propunem aici să facem o teorie a găurilor negre,
ci doar să dăm o soluţie cu metrica Schwarzschild pentru ele. Pentru mai
multe detalii se pot consulta [13],[23]??.
Să considerăm o rază pe conul luminos ds2 de direcţie fixată, ϕ, θ con-
stante. Atunci din metrica Schwarzschild obţinem că : (1 − rrg )(dx0 )2 =
(1 − rrg )−1 dr2 , adică :
dt 1 rg
= ± (1 − )−1 (4.5.1.11)
dr c r
Privit ı̂n planul variabilelor t şi r atunci când r → rg = 2M

r2
G
rezultă că
dt
dr
→ ±∞ şi deci conul luminos se restrâge devenind direcţie asimptotică.
f ig
Această situaţie se datorează alegerii sistemului de coordonate a metricii

Schwarzschild, fiind o iluzie.
Un observator ce ar emite un semnal din zona găuri negre se “aude” din
ce ı̂n ce mai slab faţă de unul exterior ei , acest lucru justificându-se după
aceleaşi formule de calcul al frecvenţelor din deplasarea spre roşu a sectrului
luminos.
Pentru a putea depăşi singularitatea respectivă este nevoie de o schimbare
de coordonate. Direcţia asimptotică se traduce prin faptul că atunci când
r → rg timpul t creşte foarte rapid. Vom ı̂nlocui ı̂ntr-o primă etapă r cu r∗
ı̂n lungul geodezicei nule:
r
r∗ = rg ln( − 1) (4.5.1.12)
rg
valabilă pentru r > rg , egalitatea fiind situaţie limită.

Metrica Schwartzschild devine:
rg
ds2 = (1 − ) (dx)2 − dr∗2 − r2 dΩ2

r
unde peste tot de acum ı̂ncolo vom folosi notaţia evidentă:
dΩ2 = dθ2 + sin2 θ dϕ2
În continuare introducem coodonatele Eddington-Finkelstein:
ũ = x0 + r∗ ; ṽ = x0 − r∗ (4.5.1.13)
şi deci metrica se va scrie:
rg
ds2 = (1 − )dũdṽ − r2 dΩ2 (4.5.1.14)
r
Acum putem introduce aşa-numita coordonată “broască”, x0 = r ± r∗ +

const, ce se modifică ı̂ncet ı̂n lungul unei geodezice nule. Înlocuind mai sus dṽ
ı̂n funcţie de dr şi dũ obţinem metrica Schwatzschild ı̂n coodonate Eddington-
Finkelstein:
rg
ds2 = (1 − )dũ2 − (dũdr + drdũ) − r2 dΩ2 (4.5.1.15)
r
Privită ı̂n coordonatele (ũ, r, θ, ϕ) metrica (4.5.1.15) este nedegenerată,

det (gij ) = −r4 sin2 θ, chiar şi ı̂n cazul singular r = rg al găurilor negre.
Astfel că putem discuta de (g ij ) , inversa metricii. Condiţia de geodezică
nulă , ds2 = 0, ne dă:
dũ 0 ı̂n interiorul găurii negre

={ rg −1
dr 2(1 − r
) ı̂n afara găurii negre
Analiza acestei situaţii ne arată că ı̂n sistemul acesta de coordonate conul
luminos este bine definit şi pentru r = rg , mai exact avem următorul desen:
f ig
Suprafaţa r = rg se numeşte orizontul evenimentelor, un eveniment din

r < rg nu poate influenţa unul pentru r > rg . Odată trecut de orizontul
evenimentelor este imposibil de “văzut” ce se ı̂ntâmplă ı̂n interiorul său. De
aici şi termenul de gaură neagră.
Există şi altă cale de a aborda această problemă ı̂n afara introducerii
coordonatelor broască.
Facem ı̂n (4.5.1.14) schimbarea :
ũ
− 2rũ
u0 = e 2rg ; v0 = e g (4.5.1.16)
ı̂n urma căreia metrica (4.5.1.14) devine :
2rg3 − rr
ds2 = e g (du0 dv 0 + dv 0 du0 ) − r2 dΩ2 (4.5.1.17)
r
În această formă coeficienţii metricii sunt bine definiţi şi pe orizontul
evenimentelor. Mai deperte procedăm ca mai sus, notăm
1 1
u = (u0 − v 0 ) ; v = (u0 + v 0 )
2 2
variabile ce se pot scrie cu ajutorul sh(r/rg ) şi ch(r/rg ). Metrica devine:
2
4rg3 − rr
ds = e g (dv 2 + du2 ) − r2 dΩ2 (4.5.1.18)
r
unde u, v sunt funcţii de r şi x0 .

Sistemul de coordonate (v, u, θ, ϕ) se numesc coordonate Kruskal.
Aceste coordonate prezintă proprietăţi interesante, ı̂n planul v, u având
loc aşa-numita diagramă Kruskal.
f ig
4.5.2 Metrici cu simetrie sferică generalizată.

Am văzut ı̂n obţinerea metricii Schwarzschild că termenul dΩ2 = dθ2 +
sin2 θ dϕ2 constituie condiţia de simetrie sferică a metricii ds2 , iar condiţia
ca ea să fie statică simplifica calculele, coeficienţii metricii fiind ı̂n acest caz
funcţii numai de r. În continuare vom analiza mai ı̂n detaliu această metrică
cu simetrie sferică (invariantă la transformările ortogonale spaţiale) fără a
mai cere ca ea să nu depindă şi de timp, adică:
ds2 = gab (x0 , x1 )dxa dxb − g(x0 , x1 )dΩ2 (4.5.2.1)
unde x0 = ct, x1 = r ; a, b = 0, 1.
Reducând la expresie canonică forma pătratică gab (x0 , x1 )dxa dxb putem
presupune că ds2 se scrie:
ds2 = B 2 (dx0 )2 − A2 (dx1 )2 − C 2 dΩ2 (4.5.2.2)
unde A, B, C = g sunt funcţii de x0 , x1 .
Soluţia acestei probleme generalizate se poate găsi ı̂n [52]. Facem o schim-
bare a coordonatelor de forma:
x00 = f (x0 , x1 ) ; x01 = C(x0 , x1 ) ; x02 = θ ; x03 = ϕ
Jacobianul acestei transformări va trebui să fie nenul,
J = f0 C1 − f1 C0 6= 0 (4.5.2.3)
∂f ∂f ∂C ∂C
unde: f0 = ∂x 0 , f1 = ∂x1 , C0 = ∂x0 , C1 = ∂x1 .
Condiţia de invarianţă a metricii (4.5.2.2) ne conduce la :

B 02 (dx00 )2 − A02 (dx01 )2 = B 2 (dx0 )2 − A2 (dx1 )2
şi cum dx00 = f0 dx0 + f1 dx1 şi dx01 = C0 dx0 + C1 dx1 , făcând ı̂nlocuirile mai
sus obţinem următorul sistem de ecuaţii cu derivate parţiale:
B 02 f12 − A02 C12 = −A2 (4.5.2.4)
B 02 f0 f1 − A02 C0 C1 = 0
B 02 f02 − A02 C02 = B 2
pe care ı̂l vom interpreta ca un sistem liniar ı̂n B 02 şi A02 .

Determinantul δ = C12 f02 − C02 f12 va fi principal dacă pe lı̂ngă condiţia
(4.5.2.3) se verifică şi condiţia:
f0 C1 + f1 C0 6= 0 (4.5.2.5)
Pentru compatibilitatea sistemului determinantul caracteristic va trebui

atunci să fie nul,
−A2 f12 −C12

0 f0 f1 C0 C1 = 0
2
B f02 C02
adică : (f0 C1 − f1 C0 )(C1 f1 B 2 − C0 f0 A2 ) = 0, din care deducem că :
f0 f1
C1 f1 B 2 = C0 f0 A2 ⇔ = (4.5.2.6)
C1 B 2 C0 A2
ı̂nlocuind ı̂n (4.5.2.3),(4.5.2.5) deducem că transformarea coordonatelor
este posibilă dacă şi numai dacă:
A2 C02 − C12 B 2 6= 0 (4.5.2.7)
Cazul simetriei statice este evdent cuprins aici.

Să presupunem ı̂n continuare ı̂ndeplinită această condiţie esenţială. Atunci
metrica (4.5.2.1) capătă o cunoscută exprimare ([54], [41],..):
ds2 = gab (x0 , x1 )dxa dxb − r2 dΩ2 ; a, b = 0, 1 (4.5.2.8)
(de obicei se ı̂ntâlneşte cu +r2 dΩ2 , fapt ce rezultă din alegerea semnelor
metricii Minkowschi).
Astfel ds2 apare ca o combinaţie de două metrici : una ı̂n (x0 = ct, x1 = r)
, şi cealaltă ı̂n (θ, ϕ) .
Să considerăm conexiunea Levi-Civita ∇˜ a metricii gab dxa dxb , Γ̃a coeficienţii
bc
săi de conexiune, şi vom nota cu X;a = ∇ ˜ a X derivarea covariantă ı̂n raport
cu această conexiune. ( În raport cu ı̂ntreaga metrică s-a notat cu ∇i X sau,
aşa cum am mai spus, cu X|i ).
Urmează calculul direct al coeficienţilor conexiunii ∇ pentru metrica
(4.5.2.8), coordonatele fiind (x0 = ct, x1 = r, x2 = θ, x3 = ϕ) :
Γabc = Γ̃abc ; Γ323 = ctgθ ; Γ233 = − sin θ cos θ

∂a r r −r sin2 θ
Γ2a2 = Γ3a3 = ; Γa22 = − a ; Γa33 =
r ∂ r ∂ar
˜ adică ψ = g ab ψ;ab , ∀ψ
Fie operatorul lui d’Alambert ı̂n raport cu ∇,
un câmp scalar.
Calculul tensorului lui Ricci ne conduce la ([?],[41]):
2r;ab
Sab = S̃ab − (4.5.2.9)
r
S22 = 1 − (rr) − ∂ a r · ∂a r
S33 = S22 sin2 θ
iar scalarul lui Ricci este :

2[1 − 2(rr) − ∂ a r · ∂a r]
ρ = ρ̃ +
r2
Tensorul luin Einstein se descompune uşor după cele trei componente :
−2[2rr;ab + gab (1 − 2(rr) − ∂ a r · ∂a r)]

Eab = (4.5.2.10)
r2
1
E22 = rr − r2 ρ̃
2
2
E33 = E22 sin θ
Ecuaţiile Einstein se descompun şi ele după cele trei componente, iar ı̂n
cazul vidului se obţin direct prin anularea componentelor tensorului lui Ricci.
Să facem câteva observaţii privind metrica cu simetrie sferică generalizată.
În primul rând, trebuie ı̂ndeplinită condiţia ([?]). Apoi, dacă gab dxa dxb =
(1 − rrg )dũdṽ se obţine metrica (4.5.1.14).
Dacă gab dxa dxb = e2Φ(r,t) dt2 − e2Λ(r,t) dr2 se obţine o metrică utilizată de
Misner,Thorne şi Wheeler([?]) ı̂n modele pentru cosmologie. O altă metrică
cu simetrie sferică generalizată este metrica Reissner-Nordström([41]):
ds2 = f dt2 − f −1 dr2 − r2 dΩ2 (4.5.2.11)
unde f = 1−2m(v)/r+e2 /r2 , ce reprezintă soluţie a ecuaţiilor Einsten ı̂n vid.

Condiţia de a verifica ecuaţiile de câmp determină ca masa m = m0 = const.
şi f = f0 (r)
Utilizând coordonatele Eddinton-Finkelstein:
Z
∗ ∗ ∗
ũ = t + r ; ṽ = t − r ; r = dr/f0 (r)
4.6. SPAŢII EINSTEIN. 101
ce acţionează ı̂n interiorul găurilor negre, metrica (4.5.2.11) petru m = m0

se pune sub forma:
ds2 = f0 dũdṽ − r2 dΩ2 (4.5.2.12)
În mod analog, trecând la coordonatele Kruskal
u0 = eũK0 ; v 0 = e−ṽK0 , K0 = f00 (rg )/2
se poate obţine această metrică sub forma (4.5.1.17)

Metrica Reissner-Nordström oferă soluţii şi pentru ecuaţiile Einstein-
Maxwell. Dacă masa este mai mare decât suma dintre sarcina electrică şi
cea magnetică, forma metricii Reissner-Nordström este ([7],[14]):
4 |r − r+ | |r − r− |
ds2 = − 2 2
dudv − r2 dΩ2 (4.5.2.13)
α r sin 2u sin 2v
unde r+ , r− sunt constante.
O altă soluţie pentru ecuaţiile Einstein cu tensorul energie-impuls Tij =
1 dm
ρli lj , unde ρ = 4πr 2 dv şi ei = −∂i v, este soluţia Vaidya ([41]):
ds2 = (f dv − 2dr)dv − r2 dΩ2 (4.5.2.14)
cu f = 1 − 2m(v)/r + e2 /r2 unde m(v) = m0 − v 1−p .

Metrica Vaidya este folosită de asemenea pentru a obţine soluţii ı̂n teoria
găurilor negre.
4.6 Spaţii Einstein.

Să considerăm la modul general (M, g) o varietate diferenţiabilă reală cu
metrica g.
Varietatea M se numeşte spaţiu Einstein dacă tensorul lui Ricci este
proporţional cu metrica:
S(X, Y ) = λg(x, Y ) ; λ∈R (4.6.0.1)
În [26],vol.II, se arată că dacă există f ∈ F(M ) pe o varietate de dimen-

siune ≥ 3, astfel ı̂ncât S(X, Y ) = f g(X, Y ), ∀X, Y ∈ χ(M ) atunci f este
constantă.
Spaţiile Einstein au o serie de proprietăţi interesante pe care le enumerăm
aici ([?],[22]):
1) Orice spaţiu de curbură saclară Ricci este spaţiu Einstin.

2) Orice spaţiu Einstein de dimensiune 3 este spaţiu cu curbură scalră
Ricci constantă.
În [52] se determină spaţiile Einstein cu simetrie sferică generalizată. Vom
parcurge pe scurt aceste idei.
Fie ds2 = B 2 (dx0 )2 − A2 (dx1 )2 − C 2 dΩ2 metrica (4.5.2.2) cu simetrie
sferică generalizată. Din condiţia de spaţiu Einstein (4.6.0.1) deducem că
Sij = 0 pentru i 6= j. Aceste condiţii sunt automat verificate exceptând
S01 = 2A Ar
0
, unde A0 = ∂x∂A
0 . Anularea lui S01 ne conduce la faptul că A nu
0
depinde de x , deci este funcţie numai de r, A(r). În rest celelalte condiţii
Sij = λgij se scriu:
B11 2B A1 B1
2
+ 2 − = −λB 2 (4.6.0.2)
A Ar A2
B11 2A1 A1 B1
− + + = λA2
B Ar AB
1 A1r B1 r
1− 2 + 3 − = λr2
A A BA2
unde A1 , B1 , B11 reprezintă derivatele ı̂n raport cu r. Cum S33 = S22 sin2 θ
este suficient să analizăm două din aceste relaţii. Eliminăm λ din ele şi
obţinem:
A1 B1
+ =0 (4.6.0.3)
A B
A1 B1 B11 2
( − )r + 1 − A2 = 0 (4.6.0.4)
A B B
2
Din (4.6.0.3) deducem că B = c(r) A
şi din (4.6.0.4) rezultă : 1−A
r2
=
A1 A1 2
( A )1 + 2( A ) (derivarea făcându-se ı̂n raport cu r). Facem substituţia A2 =
1
κ
, care prin derivare ne dă AA1 = − 21 κκ1 ,şi obţinem că κ11 = 2 κ+1 r2
, ce
reprezintă o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă. Această ecuaţie se mai
poate simplifica dacă notăm κ = 1 + yr , ea devenind yy111 = 2r ,şi se integrează
direct , soluţiile fiind de forma y = γr2 + α, α, γ ∈ R. Revenind la A şi B
găsim că :
α α
B 2 = c2 (r)(1 + + γr2 ) ; 1/A2 = 1 + + γr2 (4.6.0.5)
r r
metrica (4.6.0.2) obţinută astfel fiind asemănătoare cu (4.5.2.11).
Discuţii privind această metrică se găsesc ı̂n [52].
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 103
4.7 Elemente de cosmologie.

Modelele cosmologice actuale au la bază ideia că Universul este cam la fel
oriunde, idee conţinută ı̂n aşa-numitul principiu al lui Copernic (Principiu
Cosmologic).
Formulat matematic Principiul lui Copernic prsupune că varietatea sat-
isface două condiţii: izotropie şi omogeneitate.
Condiţia de izotropie presupune că spaţiul este la fel pe orice direcţie şi se
traduce prin faptul că ı̂n fiecare spaţiu tangent Tx M orice doi vectori X, Y se
pot obţine unul din celălalt printr-o izometrie, abstracţie făcând de lungimile
lor.
Condiţia de omogeneitate se referă la faptul că spaţiul este la fel ı̂n orice
punct, metrica spaţiului este asemănătoare de la un punct la altul, mai precis
orice două puncte din M se pot obţine unul din clălalt printr-o izometrie.
Nu esistă o relaţie de dependenţă ı̂ntre cele două condiţii. O varietate
poate fi omogenă fără să fie izotropă (ex. R×S 2 ) şi invers (ex. pentru puncte
din jurul vârfului unui con).
De fapt aceste condiţii trebuiesc privite cu rezerva că Universul cu distanţele
sale galactice nu este static, el se transformă ı̂n timp. Deci condiţiile de
izotropie şi omogenitate se referă doar la spaţiu nu şi la timp. Pentru fiecare
moment se obţine o anumită stare galactică izotropă şi omogenă. Deci este
vorba de o foliaţie de tip spaţio-temporal, R × Σ, unde R reprezintă direcţia
temporală, şi Σ o varietate 3-dimensională izotropă şi omogenă, adică un
spaţiu maximal simetric (deci admite un număr maxim de vectori Killing).
Metrica unui asemenea spaţiu, potrivit lui Weyl, se ia sub forma :
ds2 = (dx0 )2 − a2 (t)γαβ duα duβ , α, β = 1, 2, 3 (4.7.0.1)
γαβ fiind metrica spaţiului Σ şi a(t) un factor temporal, numit ”factor
scală ”.
Condiţia ca (Σ, γαβ ) să fie varitate maximal simetrică implică faptul ca
spaţiul să fie să fie de curbură constantă( prima ipoteză Einsrtein):
Σ
R (X, Y )Z = K [γ(Z, Y )X − γ(Z, X)Y ]
Σ
şi deci este un spaţiu Einstein : S (X, Y ) = 2Kγ(X, Y ).
Pe de altă parte, am caracterizat simetria sferică la metrica Schwarzschild
prin invarianţa la transformările ortogonale spaţiale. Prin urmare dσ 2 =
γαβ duα duβ trebuie să fie de forma:

dσ 2 = e2ψ(r) dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) (4.7.0.2)
Tensorul lui Ricci pentru metrica spaţială dσ 2 se poate calcula cu for-
mulele (4.6.0.2) punând A = e2ψ(r) şi B = 0,
Σ 2 Σ Σ Σ
S11 = ψ 0 ; S22 = 1 + e−2ψ (rψ 0 − 1) ; S33 =S22 sin2 θ (4.7.0.3)
r
Condiţia de spaţiu Einstein implică imediat că ψ(r) = − 21 ln(1 − Kr2 ).
Înlocuind ı̂n (4.7.0.2) obţinem că ds2 din (4.7.0.1) este:

2 0 2 2 1 2 2 2 2 2
ds = (dx ) − a (t) dr + r (dθ + sin θ dϕ ) (4.7.0.4)
1 − Kr
numită metrica Robertson-Walker.
O observaţie
p legată de această metrică este că dacă facem ı̂nlocuirile K →
K
|K|
, r → r |K| şi a → √a ea rămâne la fel , valorile pe care le poate lua
|K|
K
|K|
fiind doar ±1 şi 0. Pentru K = 0 spaţiul Σ va fi plat, pentru K = 1
spaţiul este cu curbură pozitivă şi Σ se va numi suprafaţă ı̂nchisă, iar pentru
K = −1 spaţiul este de curbură negativă şi spaţiul Σ se va numi deschis.
Mai exact, ı̂n cazul K = 0, dσ 2 = dr2 + r2 dΩ2 = (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 ,
adică este metrica uzală, spaţiul fiind local euclidian.
Pentru K = 1, eventual notând r = sin α se obţine metrica sferei S 2 .
Pentru K = −1, dσ 2 este de curbură negativă , izometric spre exemplu
cu pseudosfera (titirezul).
Calculul simbolilor lui Christoffel şi apoi a tensorului lui Ricci pentru
metrica R-W (4.7.0.4) ne dă:
ä aä + 2ȧ2 + 2K
S00 = −3 ; S11 = (4.7.0.5)
a 1 − Kr2
S22 = r (aä + 2ȧ + 2K) ; S33 = S22 sin2 θ
2 2
6
ρ = 2 (aä + ȧ2 + 1)
a
unde ȧ = da/dx0 , ä = d2 a/dx02 .
Deoarece Universul nu este gol nu ne interesează soluţii Einstein ı̂n vid.
Tensorul energie-impuls pentru Univers se acceptă a fi analog cu cel al unui
fluid perfect, adică de forma( a doua ipoteză Einstein):
Tij = (p + ρ)Ui Uj + pgij (4.7.0.6)
unde ρ este densitatea de energie a fluidului, p presiunea ,şi Ui cvadivectorul

viteză al fluidului perfect, raportat la un reper. Pentru simplitate se poate
schimba reperul astfel ı̂ncât Ui = (1, 0, 0, 0) şi deci :
 
ρ 0 0 0
 0 
Tij = 
 0
 (4.7.0.7)
pgαβ 
0
Ridicând indicii obţinem că Tji = diag(ρ, −p, −p, −p) şi T = Tii = ρ−3p.
Acum trebuie verificată legea conservării energiei ∇k Tki = 0. Un calcul direct
ne arată că aceasta nu se verifică ı̂ntodeauna, spre exemplu pentru i = 0.
Apare necesitatea de a impune condiţii asupra lui p şi q ce determină starea
fluidului. O condiţie convenabilă este atunci când cele două mărimi sunt
proporţionale, p = wρ , numită ecuaţie de stare.
Dacă w = 0 se obţin aşa-numitele “zone materiale” ale universului, pre-
siunea fiind neglijabilă ı̂n raport cu densitatea.
Alt caz important este atunci când w = 31 , pentru care se obţin “zonele
de radiaţie”. Se arată că ı̂n acest caz (4.7.0.6) ne conduce la tensorul energie
impuls al electromagnetismului.
Există şi alte situaţii ı̂n care legea conservării energiei se verifică. Pentru
aceste soluţii ecuaţiile cosmologice ale lui Einstein (4.3.0.3) sunt:
Eij + Λgij = 8πGTij (4.7.0.8)
Aceste ecuaţii pot fi interpretate şi ca ecuaţii necosmologice cu tensorul

vid
Λ
energie-impuls Tij = 8πG gij . Din (4.7.0.6) observăm că acest caz este tocmai
Λ
p = −q = 8πG , şi deci corespunde stării w = −1,pentru p şi q constante. În
acest caz se zice că Universul este “dominat de vid”.
Ecuaţiile cosmologice ale lui Einstein pot fi srise şi sub următoarea formă
echivalentă:
1
Sij = 8πG(Tij − Tgij ) (4.7.0.9)
2
Pentru i = j = 0, din (4.7.0.5) şi (4.7.0.9) obţinem : −3ä
a
= 4πG(ρ + 3p),
ä ȧ 2 K
iar pentru i = j = 1, 2, se obţine : a + 2( a ) + 2 a2 = 4πG(ρ − p). Eliminând
ä
a
din acestea , rezultă următoarele ecuaţii :
ä −4πG ȧ 8πG K2
= (ρ + 3p) ; ( )2 = ρ− 2 (4.7.0.10)
a 3 a 3 a
numite ecuaţiile lui Friedmann. Soluţiile acestor ecuaţii introduse ı̂n (C.4)
ne dă Universul Friedman-Robertson-Walker (FRW).
În asrofizică este cuoscută ideia lui Huble privind expansiunea Universu-
lui. Am precizat că a este o funcţie de timp. Huble leagă această expansi-
une de parametrul H = aȧ , numit parametrul Huble. Asupra valorii acestui
parametru la momentul actual este o problemă destul de controversată. Alt
parametru important, parametrul de decelare, este q = − aä ȧ2
.
3H 2
Pentru ρ = 8πG ı̂n a doua ecuaţie Friedmann se obţine aşa-numita densi-
tate critică, ρcrt. . Notăm cu Ω = 8πG
3H 2
ρ şi din ecuaţiile Friedmenn obţinem că
Ω − 1 = HK2 a2 .
Dacă ρ < ρcrt. , atunci Ω < 1, deci K = −1, Univers descis,
Dacă ρ > ρcrt. , atunci Ω > 1, deci K = 1, Univers ı̂nscis,
Dacă ρ = ρcrt. , atunci Ω = 0, deci K = 0, Univers plat.
Există un caz singular al ecuaţiilor Friedmann, a = 0, numit Big Bang.
Acesta este interpretat ca punct de creare a Universului dintr-o stare sin-
gulară şi nicidecum, ceea ce ar putea interpreta cineva , ca fiind explozia
Universului. Densitatea Universului devine arbitrară atunci când a → 0,
teoria FRW ne fiind aplicabilă.
Se pune problema integrării ecuaţiilor Friedmann. Vom discuta acest
lucru ı̂n următoarele situaţii particulare:
1) Universul este masic(p = 0) şi c = 8πG 3
ρa3 = const. Faptul că p = 0
presupune că fluidul este perfect, numit şi praf cosmic. Din (4.7.0.10) se
obţin soluţii de forma:
-pentru K = −1
c
a = (chα − 1)
2
c
t = (shα − ϕ)
2
α ∈ R, parametru,
-pentru K = 0
9c 1 2
a=( )3 t3
4
-pentru K = 1
c
a = (1 − cos α)
2
c
t = (α − sin θ)
2
8πG
2) În cazul zonei de radiaţie, ρ = 3p, şi c̃ = 3
ρa4 = const se obţin
soluţiile
-pentru K = −1
√ x0 1
a = c̃[ (1 + √ )2 − 1] 2
c̃
-pentru K = 0
1 1
a = (4c̃) 4 (x0 ) 2
-pentru K = 1
√ x0 1
a= c̃[1 − (1 − √ )2 ] 2
c̃
3) Pentru Universuri ce nu depind explicit de Λ, deci p şi q sunt constante,
se obţin soluţiile:
-pentru K = −1, Λ < 0
r r
−3 0 −Λ
a= sin(x ) (4.7.0.11)
Λ 3
-pentru K = −1, Λ > 0
r r
3 Λ
a= sh(x0 ) (4.7.0.12)
Λ 3
-pentru K = 0, Λ > 0 √Λ
±x0
a=e 3 (4.7.0.13)
-pentru K = 1, Λ > 0
r r
3 Λ
a= ch(x0 ) (4.7.0.14)
Λ 3
Cazurile Λ > 0 determină aşa-numitul spaţiu de Sitter, iar cazul Λ < 0
se numeşte spaţiu anti-de Sitter.
Asupra interpretări fizico-filozofice a ipotezelor Cosmologiei relativiste se
poate consulta [17]
Cazul spaţiului de Sitter a fost intuit de Einstein, cazul anti-de Sitter s-a
analizat după ani ’50 şi reclamă prezenţa unor densităţi de energie negative.
Există mai multe concepte despre acest caz, printre acestea fiind şi cel de vid
degenerat care implică luarea ı̂n calcul a unor Lagrangieni şi Hamiltonieni
complexi ce descriu ecuaţiile de mişcare (aplicţii vom vedea ı̂n finalul acestei
lucrări ).
Capitolul 5
Teorii gravitaţionale
dependente de direcţie
În aproape un secol de existenţă, teoria relativităţi a cunoscut numeroase

extideri şi ı̂n acelaşi timp contestări datorate faptului că nu găseşte soluţii la
noile probleme ale fizici teoretice, ı̂n special cele apărute ı̂n mecanica cuantică
sau fizica particulelor elementare.
Scopul acestui capitol este de a prezenta o extensie interesantă a ecuaţiilor
lui Einstein la spaţiimai generale decât varietătea spaţio-temporală. Este
vorba de spaţiile Finsler sau Lagrange modelate pe fibratul tangent la o va-
rietate şi dotate cu metrici ce depind nu numai de punct ci şi de direcţie
(viteză), spaţii intens studiate de geometri ı̂n special ı̂n a doua parte a sec-
olului. În acest domeniu şcoala românească de geometrie are rezultate re-
marcabile ([28],[29],...), noi facem aici doar o iniţiere ı̂n aceste teorii.
Înainte de a face această iniţiere ı̂n teoria Finsleriană a spaţiului şi timpu-
lui am dori să prezentăm un exemplu ce ilustrează destul de bine necesitatea
unor astfel de teorii.
În spaţilul Mnkowski acceleraţia proprie a unei particule (cvadriaceleraţia)
2 i i
era dată de ui = ddτx2 = du dτ
, i = 0, 1, 2, 3, şi deci mărimea sa este w2 =
ηij wi wj . În spaţiul curb al lui Einstein, ds2 = gij dxi dxj , acceleraţia prorie a
particulei se va calcula potrivit principiului de covarianţă (Cap.II, §2.3) după
formula
2 ∇ui ∇uj
w = gij (5.0.0.1)
ds ds
dxi ∇ui
unde ui = ds
este viteza relativistă a particulei iar ds
este derivata sa
109
110CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAŢIONALE DEPENDENTE DE DIRECŢIE
covariantă:
∇ui dui
= + Γijk uj uk (5.0.0.2)
ds ds
Am văzut că deplasarea ı̂n câmp gravitaţional a particulei libere(deci ı̂n
absenţa altor forţe decât cea gravitaţională) se face pe geodezică, acceleraţia
proprie fiind nulă. În prezenţa altor forţe aceasta nu se mai ı̂ntâmplă , teoria
generală a relativităţii poate preciza doar ceva legat de valoarea maximă a
acestei acceleraţii, ea fiind limitată la([11]):
r
c7
a0 = 2πα (5.0.0.3)
}G
unde } este constanta lui Planck, G constanta gravitaţională şi α < 1 este
o mărime ce depinde de densitatea externă şi radiaţie (ea apare ı̂n special
ı̂n noile teorii string). Avem deci că w2 ≤ a0 ,condiţie ce se traduce ţinând
seamă de expresia lui w prin faptul că următoarea formă pătratică este pozitiv
definită[11]:
dσ 2 = gij dxi dxj + ρ20 dui + Γikh uk dxh duj + Γjlm ul dxm ≥ 0

(5.0.0.4)
unde ρ0 = c2 0a0 .
Privită altfel această metrică Brandt este de fapt ı̂ntr-un spaţiu cu opt
dimensiuni, un punct fiind caracterizat de (xi , ui ) , i = 0, 1, 2, 3 , unde ui =
dxi 0ds sunt componentele vitezei proprii tangentă la varietatea spaţio-temporală.
Prin urmare, metrica dσ 2 este definită pe spaţiul tangent la varietatea spaţio-
temporală, dσ 2 = Gab (xi , ui )dz a dz b , unde z a ia valorile xi şi ui .
Studiul geometriei fibratului tangent la o varietate comportă unele di-
ficultăţi, de aceea ı̂n paragraful următor vom face o prezentare pe scurt a
acestei geometrii. Ea este un caz particular al geometriei unui fibrat vecto-
rial. Pentru detalii se pot consulta excelentele monografii [28][29]
5.1 Geometria fibratului tangent T M.

Să considerăm M o varietate diferenţiabilă, reală, n−dimensională, (U, ϕ) o
hartă locală ı̂n punctul x = (xi ) , i = 1, n. Un vector tangent Xx la varietate
se descompune după baza naturală Xx = y i ∂x∂ i . Dacă (x0i ) sunt coordonatele
lui x ı̂n altă hartă locală, x0i = x0i (x), atunci baza naturală a lui Tx M se
0j ∂
schimbă cu matricea Jacobi a transformări, adică ∂x∂ i = ∂x ∂xi ∂x0j
. Reuniunea
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT T M. 111
spaţiilor tangente T M = ∪x Tx M determină o structură de fibrat vectorial

π : T M → M, numit fibratul tangent la varietatea M.
Orice fibrat vectorial poate fi dotat cu o structură de varietate diferenţiabilă
2n−dimensională, un punct de pe varietatea T M fiind caracterizat ı̂ntr-o
hată locală de coordonatele sale u = (xi , y i ) , unde (y i )sunt componentele
unui vector din spaţiul tangent Tx M.
Geometria pe care dorim să o dezvoltăm este geometria varietăţii T M.
Schimbările de hărţi locale pe M vor determina următoarele schimbări de
coordonate pe T M :
x0i = x0i (x) (5.1.0.1)
∂x0i j
0i
0i ∂x
y = j
y ; rang =n
∂x ∂xj
Vectorii tangenţi ı̂n u = (x,
n y)din ospaţiul tangent Tu (T M ) se vor de-
scompune după baza naturală x∂i , ∂y∂ i , iar schimbările acesteia se fac cu
matricea Jacobi a transformării (5.1.0.1), adică:
∂ ∂x0k ∂ ∂ 2 x0k j ∂
= + y (5.1.0.2)
∂xi ∂xi ∂x0k ∂xi ∂xj ∂y 0k
∂ ∂x0k ∂
=
∂y i ∂xi ∂y 0k
Aşa cum observăm din (5.1.0.2) aceste schimbări au un caracter neliniar,
vectorii ∂x∂ i schimbându-se cu derivatele de ordinul al doilea, fapt ce ı̂ngreunează
considerabil calculele. Soluţii pentru rezolvarea acestei dificultăţi sunt de mai
multă vreme, dar abia ı̂n ultimi 30 de ani a apărut clară ideia de conexiune
neliniară, care ı̂nlocuieşte vectorii ∂x∂ i cu alţii ce se schimbă simplu ca şi ∂y∂ i ,
obţinându-se o aşa numită bază adaptată conexiuni neliniare pe T M.
Pe scurt această ideie constă ı̂n următoarele. Fie V (T M ) = Ker π∗ fi-
bratul vertical,nadică
o fibratul ce reuneşte distribuţiile verticale Vu (T M ) gen-
∂
erate local de ∂yi .
i=1,n
O conexiune neliniară este determinată de un subfibrat suplementar lui
V (T M ) ı̂n T (T M ), numit subfibrat orizontal, şi deci T (T M ) = H(T M ) ⊕
V (T M
). În fiecare distribuţie orizontală Hu (T M ) să considerăm o bază no-
δ

tată δxi i=1,n care, evident, se va descompune după ∂0∂xi şi ∂0∂y i , adică:
δ ∂ ∂
i
= i
− Nij j (5.1.0.3)
δx ∂x ∂y
unde Nij (x, y) sunt funcţii, numite coeficienţii conexiunii neliniare.

În continuare să cerem ca această bază δ0δxi ,pe care o vom numi adaptată
conexiuni neliniare , să verifice următoarea regulă de transformare:
δ ∂x0j δ
= (5.1.0.4)
δxi ∂xi δx0j
Aceasta impune ca funcţiile Nji să verifice următoarele reguli de schimbare

ce rezultă uşor ţinând cont de (5.1.0.2):
∂x0j 0k ∂x0k j ∂ 2 x0k j

N = N − y (5.1.0.5)
∂xi j ∂xj i ∂xi ∂xj
În baza adaptată δxδ i , ∂x∂ i din Tu (T M ) lucrurile se simplifică consider-

abil, semănând cu cele binecunoscute din spaţiul Tx M.

Desigur, problema principală rămâne găsirea unei conexiuni neliniare
(adică de fapt coeficienţii săi Nji ) care să fie direct legată de geometria
spaţiului respectiv. În unele cazuri particulare (spaţiile Finsler, spaţiile La-
grange) aceasta este posibil. La modul general, dacă pe varietatea M este
dată o conexiune liniară ∇ cu coeficienţii de conexiune Γijk (x), atunci putem
verifica uşor că :
Nji (x, y) = Γikj (x)y k (5.1.0.6)
satisfac (5.1.0.5) şi deci determină o conexiune neliniară.
În geometria varietăţilor diferentiabile lucrăm cu nişte obiecte mai gen-
erale decât vectorii, numite tensori. În cazul varietăţi T M nu toate obiectele
geometrice vor avea acea regulă “liniară” de transformare (1.1.2.5). Totuşi
cele ce se transformă ca şi tensorii de pe varietatea M o să le numim d−tensori
(tensori distinşi ı̂n terminologia lui R.Miron).
Pentru astfel de obiecte geometrice, d−tensorii, este important să intro-
ducem derivarea lor covariantă şi rezultatul să fie tot un d−tensor. Aceasta a
condus la noţiunea de d−conexiune liniară, ea definindu-se ca fiind o conex-
iune liniară de varietatea T M , D : χ(T M ) × χ(T M ) → χ(T M ) ce păstrează
distribuţiile determinate de o conexiune neliniară dată, adică vDX (hY ) =
hDX (vY ) = 0, unde v şi h sunt proiectori pe cele două distribuţii: verticală
şi orizontală.
Există mai multe caracterizări pentru o d−conexiune liniară ([28]). O
d−conexiune liniară va fi cunoscută local dacă se dă acţiunea sa asupra bazei
adaptate:
1 2
δ δ ∂ ∂
D δ = Lijk ; D δ =L i
jk (5.1.0.7)
δxj
δxk δxi ∂y j
δxk ∂y i
1 2
δ i δ ∂ i ∂
D ∂ = Cjk ; D ∂ = C jk
∂y k δxj δxi ∂y k ∂y j ∂y i
2 1
∂Nki
Dacă Lijk = i
j şi Cjk = 0, conexiunea se spune că este de tip Berwald.
∂y
h v
D determină o derivare orizontală DX Y = DhX Y şi una verticală DX Y =
1 2 1 2
DvX Y, funcţiile Lijk şi Lijk sunt coeficienţi derivari orizontale iar Cjki i
şi Cjk
sunt coeficienţi derivari verticale.
În continuare vom mai utiliza abrevierile δk = δxδ k şi ∂˙k = ∂y∂ k , notaţia ∂k
rămânând pentru ∂x∂ k .
Din punctul de vedere al obiectelor ce le reprezintă, putem spune că
1 2
Lijk şi Lijk au aceeaşi regulă de schimbare la 5.1.0.2, nefiind d−tensori, ı̂n
1 2
i i
timp ce Cjk şi Cjk sunt exemple de d−tensori de tip (1,2). Prin urmare
se ridică ı̂ntrebarea firească ı̂n ce condiţii aceste perechi de obiecte ar coin-
1 2 1 2
cide: Lijk =Lijk = Lijk şi Cjk
i i
=Cjk i
= Cjk . Şi aici răspunsul poate fi dat ı̂n diverse
variante, d−conexiunea liniară numindu-se ı̂n acest caz N −conexiune liniară
(sau conexiune normală). Dacă considerăm structurile aproape tangente re-
ciproce una ateia F şi F ∗ , F 2 = F ∗2 = 0, date local (dar global deinite)
de:
F (δk ) = ∂˙k ; F (∂˙k ) = 0 ; F ∗ (δk ) = 0 ; F (∂˙k ) = δk
atunci D este N −conexiune liniară dacă şi numai dacă DF = DF ∗ = 0,
([35]). În continuare este de preferat să lucrăm cu N −conexiuni liniare
caracterizate doar de coeficienţi Lijk , Cjk i
pentru o conexiune neliniară Nji
fixată.
...i....
Derivarea unui d−tensor W...j.... ı̂n raport cu o N −conesiune liniară de-
...i....
termină o derivare orizontală şi una verticală, notate respectiv cu W...j....|k şi
...i....
W...j...kk după cum urmează:
...i....
...i....
δW...j.... X
i ...h....
X
W...j....|k = + L W
hk ...j.... − Lhjk W...h....
...i....
δxk
...i....
...i....k
∂W...j.... X
i ...h....
X
h ...i....
W...j....kk = + C W
hk ...j.... − Cjk W...h....
∂y k
Calculul croşetelor bazei adaptate ne dă :

i ˙ i
[δj , δk ] = −Rjk ∂i ; unde Rjk = δj (Nki ) − δk (Nji ) (5.1.0.8)
h i h i
˙ ˙ i ˙
δj , ∂k = ∂k (Nj )∂i ; si ˙ ˙
∂j , ∂k = 0
Astfel că torsiunea T (X, Y ) = DX Y − DY X − [X, Y ] a unei d−conexiuni

liniare d va avea următoarele 5 componente nenule, descompuse după X şiY
orizontali sau verticali:
i i ˙
hT (δk , δj ) = Tjk δi ; vT (δk , δj ) = Rjk ∂i (5.1.0.9)
hT (∂˙k , δj ) = Cjki
δi ; vT (∂˙k , δj ) = Pjk
i ˙
∂i
vT (∂˙k , ∂˙j ) = S i ∂˙i
jk
1 1 2 2 2
i
unde Tjk =Lijk − Likj ; Pjk
i
= ∂˙k (Nji )− Likj ; Sjk
i i
=Cjk i
− Ckj .
Cu totul analog se scriu componentele curburii unei d−conexiuni liniare
R(X, Y )Z = DX DY Z − DY DX Z − D[X,Y ] Z, singurele componente nenule
fiind:
1 2
i
R(δk , δj )δl = Rljk δi ; R(δk , δj )∂˙l =Rljk
i
∂˙i (5.1.0.10)
1 2
R(∂˙k , δj )δl = Pljk
i
δi ; R(∂˙k , δj )∂˙l =Pljk
i
∂˙i
1 2
R(∂˙k , ∂˙j )δl = Sljk
i
δi ; R(∂˙k , ∂˙j )∂˙l =Sljk
i
∂˙i
unde:
α α α α α α α α
i
Rjkl = δl Lijk i h i
−δk Ljl + Ljk Lhl − Lhjl Lihk + i
Cjh h
Rkl
α α α α
i
Pjkl = ∂˙l Lijk i
− Cjl|k i
+ Cjh Pklh ; α = 1, 2
α α α α α α α
i
Sjkl = ˙
∂l Cjki
−∂˙k Lijl + Cjkh
Chli
− Cjlh Chk
i
Identităţile lui Ricci şi Bianchi se scriu ı̂n baza adaptată separând părţile
orizontale şi verticale.
În cazul particular al N −conexiunilor liniare curburile vor fi ı̂n număr de
trei distincte, torsiunile rămânând tot cinci.
Pentru a ajunge la ceea ce ne interesează -ecuaţii Einstein, este nevoie
de existenţa unei structuri metrice pe T M exprimată relativ la o conexiune
neliniară fixată.
Să considerăm G un câmp tensorial de tip (0, 2) pe T M, simetric, nede-

generat şi de signatură constantă, aceasta referindu-se la forma pătratică
G(u) : Tu (T M ) × Tu (T M ) → R. Perechea (T M, G) se va numi structură
metrică pe T M. n o
∂ ∂
În raport cu baza naturală ∂xi , ∂yi , G va admite matricea 2n−dimensională
simetrică şi inversabilă:
Gij G̃ij
G=
G̃ij Hij
unde Gij = G( ∂x∂ i , ∂x∂ j ) ; G̃ij = G( ∂x∂ i , ∂y∂ j ) şi Hij = G( ∂y∂ i , ∂y∂ j ).
Aşa cum se arată ı̂n [28], dacă (Hij ) este matrice inversabilă cu invesa
(H ij ), atunci există o conexiune neliniară Nij pentru care G(hX, V Y ) =
0, ∀X, Y ∈ χ(T M ), ea fiind dată de :
Nij = G̃ik H jk (5.1.0.11)
Structura metrică se descompune atunci ı̂n :
G(X, Y ) = hG(hX, hY ) + vG(vX; vY )

n o
adică local ı̂n raport cu baza duală bazei adaptate δk , ∂˙k , notată
k k
dx , δy = dy k + Njk dxj , metrica G se scrie:
G = gij (x, y)dxi ⊗ dxj + hij (x, y)δy i ⊗ δy j (5.1.0.12)
Componentele orizontale, respectiv verticale gij şi hij sunt d−tensori şi
ı̂n general nu sunt egale.
Reciproc , fixând o conexiune neliniară Nji şi doi d−tensori de tip (0, 2)
, simetrici şi nedegeneraţi gij (x, y) şi hij (x, y) pe T M atunci (5.1.0.12) ne
furnizează o structură metrică pe T M ı̂n raport cu care distribuţiile sunt
ortononale.
O d−conexiune liniară D se numeşte metrică dacă (DX G)(Y, Z) = XG(Y, Z)−
G(DX Y, Z) − G(Y, DX Z) = 0, adică gij|k = hij|k = gijkk = hijkk = 0
Să facem următoarele notaţii:
c

i 1 im δgmk δgjm δgjk
Ljk = g + − m (5.1.0.13)
2 δxj δxk δx
c

i 1 im ∂hmk ∂hjm ∂hjk
Cjk = h + − m
2 ∂y j ∂y k ∂y
0 01 02 01 02
Conform cu [28], dacă D= (Lijk , Lijk , Cjk
i i
, Cjk ) este o d−conexiune liniară
0 0 0
fixată şi |, k derivarile orizontale , respectiv verticale ı̂n raport cu D , atunci:
1 c 2 02
1
Lijk = Lijk ; Ljk =Lijk
i
+ hil h 0 (5.1.0.14)
2 jl |k
2 c 1 01
i i i i 1
Cjk = Cjk ; Cjk =Cjk + g il g 0
2 jlkk
este o d−conexiune metrică ı̂n raport cu G cu hT (hX, hY ) = vT (vX, vY ) =

0.
0
Desigur D poate fi chiar şi o conexiune de tip Berwald, particularizarea
02 01
∂Nki
constând ı̂n faptul că ı̂n (5.1.0.14) Lijk = ∂y j
i
şi Cjk = 0.
În [28] sunt precizate şi alte tehnici de a obţine d−conexiuni liniare met-
rice, eventual pentru care torsiunile să aibă o formă prescrisă, lucru important
ı̂n teoria relativităţii.
Cazuri particulare de structuri metrice pot fi următoarele:
1) h−riemanniană, pentru care gij (x, y) = gij (x)
2) v−riemanniană, pentru care hij (x, y) = hij (x)
3) (h, v) −riemanniană
4) v−local Minkowski, pentru care hij (x, y) = hij (y).
Pentru cazurile 1),2),3) o conexiune neliniară funcţie numai de metrică se
poate obţine din (5.1.0.6), unde Γijk (x) sunt simboli lui Christoffel ai metricii
h−, v−riemanniene. În cazul local Minkowski se pot alege hărţi locale ı̂n care
Nji = 0 şi deci baza adaptată δk coincide cu cea naturală ∂0∂xk .
Un alt aspect important ar fi caracterizarea acelor structuri metrice pe
T M pentru care gij = hij . Un răspuns este următorul([35]): Structura met-
rică G dată de (5.1.0.12) are gij = hij dacă şi numai dacă (T M, G, F ) este
o structură metrică apoape tangentă, adică G(vX, hY ) = 0, G(F X, F Y ) =
G(hX, hY ), unde F este structura tangentă naturală definită ı̂n baza adap-
tată ca mai sus.
Am văzut că putem caracteriza N -onexiunile liniare cu ajutorul lui F
0
şi F ∗ . Fie ∇ conexiunea Levi-Civita a metricii G pe T M, Nji o conexiune
neliniară ı̂n raport cu care distribuţiile sunt ortogonale şi G = gij (x, y)dxi ⊗
dxj + gij (x, y)δy i ⊗ δy j exprimarea locală a structuri metrice( numită liftul
5.2. ECUAŢII EINSTEIN PE T M. 117
Sasaki al lui gij ). Atunci o N −conexiune liniară metrică ı̂n raport cu G este:
c 0 0 0
∗
DX Y =∇X Y + v(∇ v)Y + F (∇X F )Y
c c
ce are drept coeficienţi de conexiune tocmai pe (Lijk , Cjk
i
).
5.2 Ecuaţii Einstein pe T M.

Să considerăm T M dotat cu o structură metrică G şi o conexiune neliniară Nji
ı̂n raport cu care distribuţiile sunt ortogonale, G scriindu-se ca ı̂n (5.1.0.12).
Fixăm o d−conexiune liniară D ı̂n raport cu G, eventual una cu h(h, h)−
şi v(v, v)−torsiuni prescrise.
În raport cu D putem efectua derivările orizontale şi verticale, să scriem
tensorii de curbură, tensorii lui Ricci,nscalrul olui Ricci, toate ı̂n reperele
adaptate conexiuni neliniare {Xα } = δxδ i , ∂y∂ i , α = 1, 2n. Pentru a face
distincţie asupra lui Xα vom nota cu Xi dacă este δxδ i i = 1, n şi cu Xa dacă
este ∂y∂ a , a = 1, n.
γ
Din (5.1.0.8) deducem cu uşurinţă componentele wαβ ale croşetului [Xα , Xβ ] =
γ γ
wαβ Xγ a două câmpuri adaptate, iar din (5.1.0.9) componentele Tαβ ale tor-
γ δ
siuni T (Xβ , Xα ) = Tαβ Xγ . Analog (5.1.0.10) ne dă componentele Rαβγ ale
δ
curburii R(Xγ , Xβ )Zα = Rαβγ Xδ . Tensorul lui Ricci ı̂n reperele adaptate
{Xα } are componentele:
1 1
k k
Sij = Rikj = Rij ; Sia =Pika =Pia (5.2.0.1)
2 2 2
b c
Saj = −Pajb ; Sab =Sacb =Sab
Calculul scalarului de curbură ρ = Gαβ Sαβ ne dă ρ = ρ1 +ρ2 , unde ρ1 = g ij Rij

şi ρ2 = hab Sab .
Cu această pregătire putem scrie formal ecuaţiile lui Einstein pe T M
pentru d−conexiunea liniară D :
1
Sαβ − ρGαβ = χTαβ (5.2.0.2)
2
unde Tαβ sunt componentele tensorului energie-impuls.
În reperele adaptate, ecuaţiile (5.2.0.2)se traduc prin ecuaţiile:

1
Rij − ρgij = χTij (5.2.0.3)
2
1
Sab − ρhab = χTab
2
1
Pia = χTia
21
Pai = −χTai
Câteva observaţii se cuvin făcute asupra acestui sistem de ecuaţii Einstein

pe T M.
1) Deoarece d−conexiunea liniară D nu este fără torsiuni, cu toate că este
metrică (deci nu este conesiunea riemanniană), tensorul lui Einstein Eαβ =
Sαβ − 12 ρGαβ nu are neapărat divergenţa nulă ,aşa cum se ı̂ntâmpla pentru
conexiunea riemanniană. Pentru ca legea conservării energiei DXα Eαβ = 0 să
fie verificată va trebui să impunem:

α 1 β
DXα Sβ − ρδα = 0 (5.2.0.4)
2
condiţie ce se traduce ı̂n reperele adaptate prin:

i 1 i 2
a
Rj − ρδj − Pjka = 0 (5.2.0.5)
2 |i
1

a 1 a i
Sb − ρδb + Pb|i = 0
2 ka
1 1 2 2
unde Rji = g ia Rkj , Sba = hac Scb , Pbi = g ij Pjb , Pja = hab Pbj .
Tot legea conservării cnergiei presupune ca divergenţa tensorului energie-
impuls să se anuleze, DXα Tαβ = 0, din care rezultă că:
Tij|i + Tajka = 0 ; Tia|i + Tabka = 0 (5.2.0.6)
2) Sistemul (5.2.0.5) conţine (2n)2 ecuaţii cu simetriile respective, iar

necunoscute sunt : Nji , gij , hij şi, eventual, torsiunile Tjk
i a
, Sbc care pot fi
nule dacă se consideră D dată de (5.1.0.14). Deci necunoscute sunt ı̂n număr
de n2 + n(n + 1) + n2 (n − 1),deci mai mare decât cel al ecuaţiilor, fapt ce dă
un grad mai mare de libertate ı̂n alegerea soluţiilorecuaţiilor Einstein.
5.3. SPAŢII FINSLER. SPAŢII LAGRANGE. 119
3) Se pot considera modele relativiste pe T M ı̂n care metrica G să aibă

aspecte particulare, spre exemplu cel propus de R.Miron ([28] )- modelul
Riemann-local Minkowski ı̂n care se consideră gij (x) şi hij (y). Ecuaţiile Ein-
stein se reduc doar la primele două seturi de ecuaţii din (5.2.0.3), ı̂n care
Rij = rij este tocmai tensorul lui Ricci al conexiuni riemanniene a metricii
gij (x) pe varietatea M. Se scriu cu uşurinţă ı̂n acest caz condiţiile (5.2.0.5)
şi (5.2.0.6) ale legii conservării energiei.
Ca şi ı̂n cazul clasic al varietăţi spaţio-temporale se pune problema re-
zolvări sistemului de ecuaţii (5.2.0.3). Se cunosc pentru moment puţine re-
alizări ı̂n acest sens . Aceste idei pornesc de la faptul că metrica G provine
din geometria unui anumit spaţiu, spre exemplu spaţiu Finsler, Lagrange
sau Lagrange generalizat. Acest lucru ı̂l prezentăm pe scurt ı̂n paragraful
următor.
5.3 Spaţii Finsler. Spaţii Lagrange.

Să considerăm π : T M → M fibratul tangent al unei varietăţi reale, n−dimensionale,
C ∞ diferenţiabile. Fie u = (x, y) un punct din T M.
Se numeşte spaţiu Finsler perechea (M, F ), unde F : T M → R este o
funcţie cu următoarele proprietăţi:
1) F (x, y) > 0, ∀y 6= 0
2) F este C ∞ diferenţiabil[ pentru y 6= 0
3) F (x, λy) =| λ | F (x, y), ∀λ ∈ R
2 2
4) Forma pătratică gij (x, y) = 12 ∂ iF j este nedegenerată şi pozitiv definită.
∂y ∂y
Funcţia fundamentală F (x, y) a unui spaţiu Finsler ne permite pe un
arc de curbă c : t ∈ [0, 1] → x(t) ∈ M să calculăm lungimea sa s =
R1
0
F (x(t), dx(t)
dt
))dt .
Exemple particulare de spaţii Finsler sunt: p
a) Spaţiile Riemann, (M, gij (x)), unde F (x, y) = gij (x)y i y j .
b) Spaţiile Randers, ı̂n care (M, aij (x)) este un pspaţiu Riemann şi i bi (x)
este un câmp de 1-forme pe M. Atunci F (x, y) = aij (x)y i y j + bi (x)y .
c) Spaţiile Kropina, L(x, y) = aij (x)y i y j /bk y k
d) Spaţiile
p cu (α, β) metrici, ı̂n carei L(x, y) sunt funcţii omogene de
α(x, y) = aij (x)y i y j şi β(x, y) = bi (x)y .
Geometria spaţiilor Finsler cunoaşte o largă bibliografie, pentru detalii
vezi [28],[15]..
2 2
Considerând gij (x, y) = 12 ∂y
∂ F
i ∂y j tensorul metric pe T M , condiţia 3) de
pozitivă omogeneitate a lui F determină o conexiune neliniară direct legată

de metrica gij , numită conexiunea neliniară Cartan:
c i
1 ∂γ00
Nji = (5.3.0.1)
2 ∂y j
n o
∂g ∂g
unde i
γ00 = i j k
γjk y y i
şi γjk = 12 g ih ∂ghk
∂xj
+ ∂xjhk − ∂xjkh .
c
Mai mult, fixând Nji există o singură N −conexiune liniară metrică , gij|k =
c c c c
gijkk = 0, numită conexiunea Miron canonică, D= (Nji , Lijk , Cjk i
) cu hT (h, h)
şi vT (v, v) torsiuni nule:
c

1 ih δghk δgjh δgjk
Lijk = g + k − h (5.3.0.2)
2 δxj δx δx
c

i 1 ih ∂ghk ∂gjh ∂gjk
Cjk = g + −
2 ∂y j ∂y k ∂y h
Cu ajutorul acestei conexiuni canonice se pot construi alte N −conexiuni
liniare interesante. Nu dorim să facem aici o teorie a acestor spaţii.
Se numeşte spaţiu Lagrange perechea (M, L) unde L : T M → R este
o funcţie C ∞ diferenţiabilă cu proprietatea că d−câmpul tensorial gij =
2
1 ∂ L
2 ∂y i ∂y j
este nedegenerat.
Observăm că orice spaţiu Finsler este spaţiu Lagrange cu L = F 2 .
Renunţând la condiţia de pozitivă omogeneitate a funcţiei din cazul Finsler,
desigur că geometria spaţiului devine ceva mai dificilă. Totuşi şi ı̂n acest caz
un rezultat remarcabil determină o conexiune neliniară pe T M funcţie numai
de L ([24],[28]):
Dacă (M, L) este un spaţiu Lagrange atunci
c
∂Gi
2
i i 1 ih ∂ L k ∂L
Nj = , unde G = g y − h (5.3.0.3)
∂y j 4 ∂y h ∂xk ∂x
sunt coeficienţi unei conexiuni neliniare pe T M.
c c c c
O N −conexiune liniară metrică va fi dată de (5.3.0.2), D= (Nji , Lijk , Cjki
).
Cu ajutorul ei se pot construi alte conexiuni metrice cu torsiuni prescrise.
R.Miron ia ı̂n discuţie situaţia spaţiilor Lagrange generalizate, (M, gij (x, y)),
ı̂n care gij (x, y) este un d−tensor simetric şi nedegenerat pe T M ce nu
5.4. TEORIA GRAVITAŢIONALĂ ŞI CÂMPUL ELECROMAGNETIC PE T M.121
provine neapărat dintr-un Lagrangian. Aici problema este mult mai com-
plicată, determinarea unei conexiuni neliniare funcţie numai de gij nu mai
este ı̂ntodeauna posibilă. Putem preciza câteva cazuri ı̂n care este posibilă:
-merica gij (x, y) este slab regulată, pentru care perechea (M, E) este spaţiu
Lagrange, unde E = gij (x, y)y i y j este energia spaţiului.
-metrica gij depinde local doar de y, gij (y), numite spaţii local Minkowski.
În continuare problema noastră este să facem legătura cu ecuaţiile Ein-
stein.
Să considerăm Nji (x, y) o conexiune neliniară legată numai de metrica
n o
˙

spaţiului Lagrange (sau Finsler) şi δk , ∂k baza sa adaptată, dxk , δy k
baza duală. Fie F şi F ∗ structurile tangente, F 2 = F ∗2 = 0, asociate şi,
eventual, structura complexă J(δk ) = −∂˙k ; J(∂˙k ) = δk .
Am văzut că darea unui d−câmp tensorial gij (x, y) pe T M determină
structura metrică aproape tangentă (5.1.0.12):
G = gij (x, y)dxi ⊗ dxj + gij (x, y)δy i ⊗ δy j (5.3.0.4)
numită N − liftul Sasaki al metricii gij . Mai mult, (T M, G, J) este o vari-

etate aproape hermitiană, numită modelul aproape hermitian al spaţiului
Lagrange, geometria spaţiului depinzând numai de funcţia lui Lagrange.
c
Pentru metrica G şi conexiunea canonică D (sau alta cu torsiuni prescrise
obţinută din ea) putem scrie ecuaţiile Einstein ca ı̂n paragraful precedent.
5.4 Teoria gravitaţională şi câmpul elecromag-

netic pe T M.
Am văzut că teoria relativităţii dă soluţie invarianţei ecuaţiilor lui Maxwel la
transformările Lorentz. În cazul gravitaţional aceasta se realizează potrivit
principiului de covarianţă, derivata parţială fiind ı̂nlocuită de derivata co-
variantă (§2.3,Cap.)
Vom ı̂ncerca să prezentăm extensia pe T M a teoriei câmpului electro-
magnetic pentru cazul spaţiilor Lagrange.
c c c c
Să considerăm D= (Nji , Lijk , Cjk
i
), N −conexiunea metrică canonică a spaţiului
Lagrange (M, L).
Introducem următori d−tensori, numiţi h− şi respectiv v−tensori de de-

flexie:
c c c
Dki = y|k
i
=Lijk y j − Nki ; dik = ykk
i
= δki + Cjk
i
yj (5.4.0.1)
Dij = gik Djk ; dij = gik dkj
Formula (2.3.2.6) dădea legătura ı̂ntre potenţialul electomagnetic Ai şi

tensorul electromagnetic Fij . Aici vom defini direct h− şi v− tensori electro-
magnetici ai spaţiului Lagrange ([29])ca fiind:
1 1
Fij = (Dij − Dji ) ; fij = (dij − dji ) (5.4.0.2)
2 2
c
În raport cu conexiunea canonică D , din simetria lui dij se verifică faptul
că dij = 0 şi că forma primelor ecuaţiilor Maxwell este:
X
h
Fij|k + Fjk|i + Fki|j = − Rjk Cioh (5.4.0.3)
(i,j,k)
Fijkk + Fjkki + Fkikj = 0
3
unde Cioh = 14 ∂yi∂∂yFj ∂yh y j
La rândul lor, tot din principiul de covarianţă , tensori electromagnetici
determină următoari h− şi v− curenţi:
hJ i = F|jij ; ij
vJ i = Fkj (5.4.0.4)
ce satisfac alte două ecuaţii Maxwell:

1 ij ij h
hJ|ii = [F (Rij − Rji ) + Fkh Rij ] (5.4.0.5)
2
i
vJki = 0
În particular dacă distribuţia orizontală este integrabilă, Rij = 0, atunci

şi hJ|ii = 0.
Am văzut că teoria electromagnetismului poate fi descrisă şi ı̂n termanii
mecanicii Lagrangiene. Generalizarea propusă de R.Miron pentru Lagrangian-
ului electrodinamicii este:
2e
L(x, y) = mcγij (x)y i y j + Ai (x)y i (5.4.0.6)
m
5.5. MODELE RELATIVISTE ÎN SPAŢII LAGRANGE ŞI FINSLER. 123
unde γij (x) este metrica spaţio-temporală şi Ai (x) un covector ce exprimă
potenţialul electromagnetic.
Spaţiul (M, L) este Lagrange cu gij (x, y) = mcγij (x), din care rezultă
1 ij
că g ij = mc γ şi din (5.3.0.3) se obţine conexiunea neliniară caconică cu
∂A
1
Gi = 2 γ00i
+ 2me2 c γ ij ( ∂xkj − ∂Ak
∂xj
)y k .
Cosiderăm tensorul electromagnetic Fij :
∂Ai ∂Aj
Fij = − ; Fji = g ik Fkj (5.4.0.7)
∂xj ∂xi
Curbele autoparalele ale conexiuni canonice sunt soluţii ale ecuaţiilor lui
Lorentz.
c
Coeficienţi conexiuni canonice sunt Lijk = γjk
i
(simboli lui Christofell) şi
c
i
Cjk = 0, fapt ce determină ca ecuaţiile lui Einstein să se reducă la cele cla-
i
sice ale metricii γjk (x) spaţio-temporale. Tensorul electomagnetic Fij dat de
e
(5.4.0.7) coincide (pâna la un factor de proporţionalitate 2m ) cu h− tensorul-
electromagnetic (5.4.0.2), deci ecuaţiile Maxwell (5.4.0.3),(5.4.0.5) coincid cu
i
cele clasice ale metricii γjk (x).
5.5 Modele relativiste ı̂n spaţii Lagrange şi

Finsler.
Am ı̂ntâlnit deja câteva modele relativiste: unul ı̂n spaţii Lagrange l-am vazut
mai sus pentru electromagnetism. Altă metrică desrisă la ı̂nceput era cea a
Brandt ce determină o structură Finsleriană a universului spaţio-temporal.
Vom trece ı̂n continuare ı̂n revistă ı̂ncă câteva modele relativiste destul
de interesante.
5.5.1 Metrica Beil.

Această metrică este legată tot de teoria electrodinamicii.
În spaţiul Minkowski să considerăm o particulă a cărei poziţie ı̂n funcţie
de timpul propriu τ este dată de coordonatele xi (τ ), i = 0, 1, 2, 3. Avem
c2 dτ 2 = ηij dxi dxj .
În prezenţa doar a unui câmp electomagnetic de potenţial Ai (x) ecuaţiile
de mişcare sunt date de legea lui Lorentz:

e ij
wi = η Fjk uk (5.5.1.1)
mc
unde ui = dxi 0dτ este viteza, wi = d2 xi 0dτ 2 este acceleraţia şi Fij este tensorul
electromagnetic(5.4.0.7).
Aceste ecuaţii de mişcare nu coincid cu geodezicele spaţiului Minkowski.
Problema propusă de R.Beil([8][9]) este să modificăm metrica spaţiului
R , notând-o cu g̃ij , astfel ca (5.5.1.1) să determine o geodezică ı̂n (R4 , g̃ij ) .
4
Vom păstra aceleaşi coordonate ale spaţiului Minkowski.

Dacă notăm cu τ̃ timpul propriu ı̂n noul spaţiu (o nouă scală a timpului),
atunci c2 dτ̃ 2 = g̃ij dxi dxj . Viteza şi acceleraţia ı̂n noul spaţiu vor fi:
dxi dũi db
ũi = = bui ; w̃i = = w i b2 + ui
dτ̃ dτ̃ dτ̃
unde b = dτ
dτ̃
.
Beil caută această nouă metrică sub forma:
g̃ij = ηij + kBi Bj (5.5.1.2)
ı̂n care Bi este un potenţial electric ce trebuie legat de Ai şi k = const.

Pentru ı̂nceput să observăm că poate exista inversa lui g̃ij şi anume: g̃
ij
= η ij − k(1 + kB 2 )B i B j , unde B i = η ij Bj şi B = B i Bi .
Înlocuind (5.5.1.2) ı̂n expresia metricii relativiste obţinem c2 dτ̃ 2 = g̃ij dxi dxj
= g̃ij ui uj dτ 2 = [c2 + k(Bi ui )2 ]dτ 2 de unde rezultă că:
−1
b = [1 + kc2 (Bi ui )2 ] 2 (5.5.1.3)
Scriind acum geodezicele metricii (5.5.1.2) şi comparând cu ecuaţia lui

Lorentz (5.5.1.1), prin calcul direct se arată că potenţialul Bi trebuie să fie
∂Λ i e
de forma: Bi = Ai + ∂x i şi că trebuie să ı̂ndeplinească condiţia k(Bi u ) = − mc
.
Să notăm că b din (5.5.1.3) depinde punct şi de viteză şi deci, Bi va
depinde şi ei de punct şi de viteză. În concluzie metrica g̃ij va depinde
x şi de viteza u. Pentru a fi ı̂n notaţiile din paragrafele precedente vom
nota ui = y i . Suntem conduşi la a considera metrica g̃ ij (x, y) = ηij +
kBi (x, y)B i (x, y). Aceasta este o metrică Lagrange generalizată. Problema
care o ridică Beil este de a găsi condiţii ı̂n care ea să se reducă la una
Finsler. Pentru aceasta este necesar ca ea să fie 0−omogenă ı̂n λ, adică
Bi (x, λy) = Bi (x, y). Folosind Th. Euler pentru funcţii omogene această
condiţie se traduce prin (∂Bi 0∂y j )y j = 0.
În această situaţie funcţia Finsler este:
1
F (x, y) = (ηij + kBi Bj )y i y j 2

(5.5.1.4)
În particular dacă Bi este funcţie numai de x se obţine cazul riemannian.

În(??) sunt analizate şi alte câteva cazuri ce satisfac condiţia de omogeneitate
1
şi prezintă interes pentru electrodinamică, cum ar fi: Bi = (uj uj )− 2 ui sau
Bi = (sj (x)uj )−1 ui , etc. Aceste modele fiind spaţii Finsler, de acum geometria
acestora urmează calea cunoscută: determinarea conexiuni neliniare Cartan,
N −conexiuni liniare, curburi, ecuaţii Einstein.
Această metrică Beil are implicaţii ı̂n teorii de unificare a câpurilor fizice,
fiind comparabilă cu metrica Kaluza-Klein:
ds2 = (ηij + β 2 Ai Aj )dxi dxj − 2iβAk dxk dx5 − (dx5 )2
5.5.2 Metrica Miron-Tavakol.

Încercând să răspundă ipotezelor axiomatice ale teoriei relativităţii generale
formulate de Ehlers, Pirani şi Schild (EPS) ([18]), Tavakol şi Van der Berg
([49]) propune un model Finslerian bazat pe o metrică conformă cu cea a
unui spaţiu Finsler.
Această metrică a fost generalizată de R.Miron şi R.Tavakol sub forma:
gij (x, y) = e2σ(x,y) γij (x, y) (5.5.2.1)
unde γij (x, y) este metrica unui spaţiu Finsler, iar σ(x, y) este o funcţie
diferenţiabilă pe T M.
Metrica (5.5.2.1) defineşte un spaţiu Lagrange generalizat şi nu ı̂ntodeauna
este posibil de obţinut o conexiune neliniară depinzând numai de ea. Câteva
subcazuri le vom analiza aici ı̂n continuare.
I) Presupunem că γij (x) este metrica universului spaţio-temporal şi deci
:
gij (x, y) = e2σ(x,y) γij (x) (5.5.2.2)
A doua ipoteză se referă la conexiunea neliniară pe care o presupunem de-
terminată numai de metrica rimanniană γij (x), adică Nij (x, y) = γjk
i
(x)y i y j ,
i
unde γjk sunt simboli lui Chrisoffel ai metricii γij .
În ([29],[32]) se arată că aceste două presupuneri sunt echivalente cu

condiţiile relativiste EPS.
Pentru această alegere a bazei adaptate, conexiunea metrică canonică
(5.3.0.2) are coeficienţii:
c
Lijk = γjk
i
+ Λijk ; Λijk = δji σk + δki σj − gjk σ i (5.5.2.3)
c
i
Cjk = δji σ̇k + Θijk ; Θijk = δji σ̇k + δki σ̇j − gjk σ̇ i
unde σk = σ|k , σ k g kj σj , σ̇k = ∂σ0∂y k , σ̇ k = g kj σ̇j .
Calcule directe ([29]) ne dau tensorii de torsiune, de curbura , tensorii
lui Ricci. Se scriu tensorii electromagnetici şi ecuaţiile Maxwell. Prima
ecuaţie Einstein se reduce la cea a metricii riemanniene γij (x), iar celelalte
trei grupe se scriu după formulele (5.2.0.3). În cazul particular când σ̇k = 0
atunci ecuaţiile Einstein se reduc doar la cele ale metricii γij .
Subcazuri ale metricii (5.5.2.2) sunt:
I.1). gij = e2σ(x) γij (x), metrică coform riemanniană.
c
i
Avem σ̇k = 0 şi de aici Cjk = 0. Ecuaţiile Einstein, ecuaţiile Maxwell se
reduc la cele clasice ale metricii γij . Asupra acestui caz vom mai reveni.
k
I.2). gij = e2Ak (x)y γij (x), unde Ak (x) poate fi privit ca un potenţial
electromagnetic.
În acest caz Λijk = 0 şi Θijk = δji Ak + δki Aj − γjk γ ih Ah .
k h
I.3). gij = e2γkh (x)y y γij (x). Se verificăimediat că σk = 0 şi σ̇k = γik y i , iar
c 1 2
Λijk = 0 şi Cjk
i
= (δji γkh +δki γjh −δhi γjk )y h . Ecuaţiile Einstein au Pia =Pai = 0 şi
1 2
deci Tia =Tai = 0, iar ecuaţiile Maxwell sunt caracterizate de Fij = 0, fij = 0.
II) O altă clasă mare de metrici este:
gij = e2σ(x,y) γij (y) (5.5.2.4)
conformă cu metrica local Minkowski γij (y).
Pentru γij (y) putem alege hărţi locale ı̂n care coeficienţi conexiunii neliniare
0
sunt nuli, Nji = 0, şi deci derivarea orizontală coincide cu cea parţială ∂0∂xk .
Spaţiul (M, gij ) ı̂n general nu este reductibil la unul Lagrange dacă σ̇k 6= 0.
0
Pentru alegerea Nji = 0, conexiunea canonică se scrie
c c
Lijk = Λijk i
; Cjk = γ ih Cjhk + Θijk
Apoi se scriu ecuaţiile Einstein şi Maxwell după formulele cunoscute.

Aici un caz particular este metrica Antonelli ce oferă modele utile ı̂n
ecologie:
gij = e2σ(x) γij (y) (5.5.2.5)
0
unde σ(x) = αi xi , αi ∈ R+ ,iar γij (y) este metrica spaţiului Finsler (M, F ),
0 1
unde F (y) = ((y 1 )m + ... + (y n )m ) m .
5.5.3 Modele ı̂n optica relativistă.

Să considerăm spaţiul Lagrange generalizat (M, gij (x, y)) ı̂n care tensorul
metric este:
1
gij (x, y) = γij (x) + (1 − 2 )yi yj (5.5.3.1)
n (x, y)
cu γij (x) metrica spaţio-temporală şi yi = γij (x)y j , iar n(x, y) o functie reală
numită indice de refracţie.
Metrica(5.5.3.1) este o generalizare a metricii Synge([?]) din optica rela-
tivistă.
O tratare profundă a acestui spaţiu este făcută de R.Miron şi T.Kawaguchi
(??,[29]).
Întâi să observăm că gij este nedegenerată, cu inversa g ij = γ ij (x) −
1 1
a(x,y)
(1 − n2 (x,y) )y i y j , unde am notat a(x, y) = 1 + (1 − n2 ) k y k2 ,cu k y k2 =
γij y i y j .
Tripletul M = (M, V i (x), n(x, V (x)), ı̂n care V i (x) este viteza particulei,
se numeşte mediu dispersiv.
Restricţionând la secţiunile SV : M → T M, xi = xi ; y i = V i (x), se
obţine o teorie geometrică a mediului dispersiv. Metrica (5.5.3.1) cu y i =
V i (x) a fost introdusă de J.L.Synge.
Dacă ∂n(x, y)0∂y i = 0, atunci mediul se numeşte nedispersiv.
O altă remarcă se referă la cazul când n este funcţie numai de x, caz ı̂n care
vom utiliza notaţia σ(x) = α2 (1 − n21(x) ). Atunci metrica riemanniană Miron-
Tavakol (5.5.2.2) cazul I.1), cu σ(x) notaţia de acum, dezvoltată ı̂n serie Tay-
lor ne dă: e2σ(x) = 1 + 2σ(x) + .... = 1 + α(1 − n21(x) 9 + .... Aproximăm această
cantitate şi obţinem metrica gij (x) = [1 + α(1 − n21(x) )]γij (x), adică o esti-
mare post-newtoniană comparabilă cu cea a unui mediu nedispersiv. Acest
lucru ne conduce la ideia de a lua ı̂n calcul o metrică de forma gij (x, y) =
1
γij (x) + α(1 − n2 (x,y) )yi yj , unde α este o constantă pozitivă, metrică de tip
Miron-Tavakol.
Considerăm c : [0, 1] → M o curbă (linie de univers R 1 pe
p varietatea spaţio-
temporală) şi definim lungimea sa ca fiind l(c) = 0 gij (x, y)dt. Curba
devine geodezică a metricii gij dacă este soluţie a ecuaţiei E-L , Lagrangianul
mişcării fiind cel clasic
12
1
q
2 2
L(x, y) = −m0 c gij (x, y)y i y j = −m0 c k y k [1 − α(1 − 2 ) k y k ]
n
cu y = ẋ.
O estimare post-newtoniană se obţine dezvoltând indicele de refracţie
2 2 4
sub forma n2 = 1 + εU + δ vc2 + µU vc2 + νU 2 + σ vc2 , unde U este potenţialul
gravitaţional şi ε, δ, µ, ν, σ parametri. Introducând ı̂n Lagrangianul de mai
sus se pot determina condiţii asupra parametrilor facând aproximare cu cazul
newtonian ([29]) .
Să ne oprim puţin asupra geometriei mediului dispersiv.
Spaţiul Lagrange generalizat (M, gij ) cu gij dată de (5.5.3.1) nu este
reductibil la unul Lagrange, deci conexiunea neliniară va trebui postulată:
0
Nji = γjk
i k i
y , unde γjk (x) sunt simboli lui Christoffel ai metriciiγij . Alegerea
acestei conexiuni neliniare este convenabilă din cel puţin următoarele motive:
1) Satisface condiţia EPS ı̂n următorul sens: curbele autoparalele ale
i
conexiunii neliniare sunt geodezicele conexiunii γjk
i dxj
2) Extremalele acţiuni energiei E = gij (x, y)y i y j cu proprietatea că gij dx
dt dt
=
i
0 coincid cu geodezicele conexiuni γjk
3) Energia E şi indicele de refracţie n(x, y) sunt constante pe autopar-
alelele conexiunii neliniare.
1
Pentru simplitatea scrierii ı̂n continuare vom face notaţia u(x, y) = n(x,y)
În raport cu baza adaptată acestei conexiuni neliniare, conexiunea canonică
(5.3.0.2) capătă forma:
c c 0
Lijk = γjk
i
+ Λijk i
; Cjk i
=Cjk +Θijk (5.5.3.2)
cu Λijk = g ih Λjhk şi Θijk = g ih Θjhk , unde:
0
Cijk = (1 − u2 )γik yj
5.6. DEVIAŢII ALE GEODEZICELOR ÎN SPAŢIUL FINSLER AL UNIVERSULUI SPAŢIO-TEM
δu δu δu
Λijk = −u(yi yj + y j y k − y k y i )
δxk δxi δxj
∂u ∂u ∂u
Θijk = −u(yi yj k + yj yk i − yk yi j )
∂y ∂y ∂y
Acum se pot scrie torsiunile, curburile, tensori lui Ricci şi electromag-
netici. Ecuaţiile Einstein şi Maxwell se traduc corespunzător după formulele
cunoscute. Simplificări ale acestora se obţin pentru cazul mediului nedisper-
siv când n = 0, obţinându-se h− şi v− ecuaţii Einstein clasice.
5.6 Deviaţii ale geodezicelor ı̂n spaţiul Finsler

al universului spaţio-temporal.
5.7 Soluţii ale ecuaţiilor Einstein pe T M pen-

tru câmpul gravitaţional slab.
5.8 Ecuaţii Einstein pe fibratul olomorf T 0M.

Cercetările din fizica teoretică din ultimele decenii au impus domenii noi cum
ar fi : cuantica relativistă, fizica particulelor elementare, teorii de unificare a
câmpurilor fizice, etc.
În multe din aceste teorii ecuaţiile de miscare sunt descrise de actiunea
unor Lagrangieni ce nu depind de variabile reale. Acesta este un motiv pentru
care geometria ar trbui să creieze modele matematice corespunzătoare, aşa
cum a procedat ı̂n cazul real.
Din motive mai puţin legate de fizica relativistă, cu mai bine de 20 de
ani ı̂n urmă, au fost introduse ı̂n studiu spaţiile Finsler complex. Cercetările
noastre din ultimi ani au extins aceste teorii la spaţiile Lagrange complex
([36],[37]..). Suportul geometric al acestor teorii este fibratul olomorf al unei
varietaţi complexe.
Vom face aici o introducere ı̂n această teorie şi vom vedea cum se extind
ecuaţiile Einstein.
5.8.1 Geometria fibratului T 0 M.

Fie M o varietate n−dimensională complexă, (z k = xk + ixn+k ) coordonate
complexe ı̂ntr-o hartă locală. Pe M există o structură complexă naturală
R R R
J 2 = −I, dată de J ( ∂x∂ k ) = ∂
∂xn+k
∂
; J ( ∂xn+k ) = − ∂x∂ k . Valorile proprii
R
ale lui J sunt ±i, fapt ce ne determină să luăm ı̂n studiu complexificatul
R
TC M al fibratului tangent real. Structura complexă J se extinde prin liniar-
itate la TC M , notând-o simplu cu J. Prin reunirea subspaţiilor proprii core-
spunzătoare lui i se obţine fibratul olomorf T 0 M al vectorilor de tip (1, 0), iar
subspaţiile proprii corespunzătoare lui −i ne dă fibratul T 00 M al vectorilor
de tip (0, 1), T 00 M = T 0 M şi TC M = T 0 M ⊕ T 00 M ([21]).
Fibratul πT : T 0 M → M este olomorf şi ca varietate complexă este su-
portul geometriei pe care dorim să o dezvoltăm.
Să notăm cu u = (z k , η k ), k = 1, n, coordonatele complexe pe varietatea
2n−dimensională T 0 M, cu transformările lor la schimbări de hărţi locale date
de:
z 0k = z 0k (z) (5.8.1.1)
∂z 0k j
0k
0k ∂z
η = j
η ; rang =n
∂z ∂z j
z 0k = z 0k (z) satisfăcând condiţii de olomorfie.

Din aceleaşi motive ca mai sus, de data aceasta pentru varietatea T 0 M,
suntem obligaţi să luăm ı̂n studiu complexificatul TC (T 0 M ) = T 0 (T 0 M ) ⊕
T 00 (T 0 M ). n o
0 0 ∂ ∂
O bază locală pe T (T M ) este ∂zk , ∂ηk , schimbările acesteia sunt date
de matricea Jacobi a transformării(5.8.1.1).
Fie V (T 0 M ) = ker πT ∗ subfibratul n vertical
o ı̂n T 0 (T 0 M ), o bază locală ı̂n
distribuţia verticală Vu (T 0 M ) fiind ∂η∂ k .Să considerăm H(T 0 M ) un sub-
fibrat suplementar lui V (T 0 M ), T 0 (T 0 M ) = H(T 0 M ) ⊕ V (T 0 M ). Acesta de-
trmină o aplicaţie N : u = (z, η) → Hu (T 0 M ), numită conexiune neliniară
complexă (pe scurt (c.n.c.)). În distribuţia orizontală Hu (T 0 M ) o bază locală
se consideră de forma
δ ∂ ∂
k
= k − Nkj j (5.8.1.2)
δz ∂z ∂η
Asupra bazei δzδk vom impune să satisfacă regula simplă de transfor-

5.8. ECUAŢII EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T 0 M. 131
∂
mare, asemănătoare cu cea pentru ∂η k
:
δ ∂z 0j δ
= (5.8.1.3)
δz k ∂z k δz 0j
fapt ce implică ca funcţiile Nkj (z, η), coeficienţii (c.n.c.), să satisfacă o regulă
o regulă de
n transformare
o analoagă cu ([?]) din cazul real.
Baza δ
, ∂
δz k ∂η k
astfel obţinută o vom numi adaptată (c.n.c.) pe T 0 M.
n o
Prin conjugare obţinem o bază adaptată δz̄k , ∂ η̄k pe T 00 (T 0 M ) ce se schimbă
δ ∂
0j
cu matricea conjugată ∂∂z̄z̄k .
Se obţine ı̂n totalitate următoarea descompunere:
TC (T 0 M ) = H(T 0 M ) ⊕ V (T 0 M ) ⊕ H(T 0 M ) ⊕ V (T 0 M ) (5.8.1.4)
n În distribuţiile o locale adaptate (c.n.c.) vom nota pe scurt aceste baze cu
δk , ∂˙k , δk̄ , ∂˙k̄ .
Pe TC (T 0 M ) acţionează global următoarele structuri:
-structura complexă naturală
J(δk ) = iδk ; J(∂˙k ) = i∂˙k si J(X) = J(X̄)
-structurile aproape tangente F şi F ∗ adaptate (c.n.c.) :
F (δk ) = ∂˙k ; J(∂˙k ) = 0 si J(X) = J(X̄)

F ∗ (δk ) = 0 ; F ∗ (∂˙k ) = δk si J(X) = J(X̄)
În continuare suntem interesaţi să studiem acele obiecte geometrice

0j nu-
∂z
mite d−tensori complexi ce se transformă numai cu matrcea ∂zk , inversa
sa şi conjugatele lor.
Pentru astfel de obiecte geometrice vom defini derivarea covariantă, rezul-
tatul fiind tot un d−tensor.
Numim d−conexiune liniară complexă, (d − (c.l.c.)), o lege de derivare D
pe T 0 M ce păstrează distribuţiile ı̂n (5.8.1.4).
O analiză a exprimării locale a lui D arată că o parte din coeficienţii
de conexiune sunt conjugaţii altora, DX Y = DX̄ Ȳ şi că perechi din ei au
reguli de transformare similare([36]). Aceasta ne-a condus la studiul unui
caz particular de lege de derivare , numită N − (c.l.c.) , pentru care DJ =

DF = DF ∗ = 0, şi care local este caracterizat doar de coeficienţii:
Dδk δj = Lijk δi ; D∂˙k ∂˙j = Cjki ˙

∂i (5.8.1.5)
Dδk δj̄ = Līj̄k δī ; D∂˙k ∂˙j̄ = Cj̄k ∂˙ī
ī
Dacă Līj̄k = Cj̄k

ī
= 0 legea se numeşte de tip (1, 0).
Exprimarea locală a componentelor torsiunii şi curburii unei N − (c.l.c.)
se face prin separarea părţilor verticale, orizontale şi a conjugatelor lor([36]),
lucru pe care nu-l mai reproducem aici.
Diferenţa semnificativă ı̂n calcule faţă de cazul real este că pe TC (T 0 M ))
vom lua ı̂n studiu structurile metrice hermitiene, adică acele metrici G pe
T 0 M cu proprietatea G(X, Ȳ ) = G(Y, X̄),nedegenerate, ce sunt compatibile
cu structurile (J, F, F ∗ ). Astfel de structuri metrice sunt de forma :
G = gij̄ dz i ⊗ dz̄ j + gij̄ δη i ⊗ δ η̄ j (5.8.1.6)
unde gij̄ (z, η) este un d−tensorc omplex, nedegenerat şi hermitian, gij̄ = gj ī .
O N − (c.l.c.)D se va numi metrică dacă DG = 0 fapt ce implică ca
derivările orizontale şi verticale ale lui gij̄ să se anuleze, gij̄|k = gij̄kk = gij̄|k̄ =
gij̄kk̄ = 0.
O N − (c.l.c.) metrică deosebită, numită canonică, este:
c c
δg δgkl ∂g ∂gkl
Lijk = 21 g li ( δzjlk + δz j
) ; i
Cjk = 21 g li ( ∂ηjlk + ∂η j
)
c ī c (5.8.1.7)
1 īl δglj̄ δgkj̄ ∂gkj̄
Lj̄k = 2
g ( δzk − δz l
) ; ī
Cj̄k = 12 g īl ( ∂gl
∂η k
j̄
− ∂η l
)
ce are torsiunile hT (h, h) şi vT (v, v) nule şi conjugatele lor.

Din aceasta se pot obţine conexiuni metrice complexe cu torsiuni prescrise([37]).
5.8.2 Spaţii Lagrange şi Finsler complex.

Numim spaţiu Lagrange complex generalizat perechea (M, gij̄ ), unde gij̄ este
un d−tensor complex, nedegenerat şi hermitian.
Fixând o (c.n.c.) atunci gij̄ determină structura metrică (5.8.1.6) pe TC (T 0 M ).
Desigur că ne interesează ca această structură metrică să fie legată direct de
gij̄ , adică (c.n.c.) să depindă numai de metrică. Problema este complicată ca
şi ı̂n cazul real, dar cazuri particulare importante sunt.
Numim spaţiu Lagrange complex perechea (M, L), unde L : T 0 M → R

este o funcţie diferenţiabilă cu proprietatea că tensorul metric gij̄ = ∂ 2 L0∂η i ∂ η̄ j
este nedegenerat.
Un caz particular de spaţiu Lagrange complex este spaţiu Finsler complex
ı̂n care Lagrangianul L este absolut omogen ı̂n η, adică L(z, λη) =| λ |2
L(z, η) , ∀λ ∈ C. Această condiţie de omogeneitate ı̂ntr-un spaţiu Finsler
complex implică condiţii suplimentare asupra lui L :
∂L i ∂L
i
η = L ; gij̄ η i = j (5.8.2.1)
∂η ∂ η̄
∂gkj̄ i ∂gij̄ i
gij̄ η i η̄ j = L ; η = η =0
∂η i ∂η k
Pentru spaţiile Lagrange complex, ı̂n particular Finsler complex, a fost

rezolvată problema determinării (c.n.c.) funcţie numai de L.
Din problema variaţională ı̂n ([36]) se arată că pe un spaţiu Lagrange
complex (M, L) următoarele funcţii:
c
∂H j 1 m̄j ∂ 2 L k
Nij = j
cu H = g η (5.8.2.2)
∂η i 2 ∂z k ∂ η̄ m
sunt coeficienţii unei (c.n.c.).

Recent, folosind transformările Legendre ı̂n spaţii Hamilton, am arătat
că esistă o (c.n.c) mult mai convenabilă pe un spaţiu Lagrange complex, ı̂n
sensul că [δk , δj ] = 0, ea fiind:
K
∂2L
Nij = g m̄j (5.8.2.3)
∂z i ∂ η̄ m
numită conexiune de tip Chern complex.

K
c K K
∂ N0j
Legătura dintre cele două (c.n.c) este dată de Nij = 12 unde N0j =Nij η i
∂η i
.
În cazul particular al spaţiilor Finsler complex , cele două (c.n.c.) se reduc
astfel:
- prima la (c.n.c.) de tip Cartan :
c j
1 ∂γ00
Nij = (5.8.2.4)
2 ∂η i
= 12 g m̄i ∂g∂zhkm̄ + ∂g∂zkhm̄ ,

i i j k i

unde γ00 = γjk η η şi γjk
- a doua la cunoscuta (c.n.c.) Chern-Finsler:
K
∂glm̄ l
Nij = g m̄j η (5.8.2.5)
∂z i
Folosind una din (c.n.c.) (5.8.2.2) sau(5.8.2.3),ce sunt legate numai de
metrica spaţiului Lagrange complex, construim structura metrică hermitiană
(5.8.1.6)G pe complexificatul lui T 0 M şi apoi fixând o N −(c.l.c.), spre exem-
c
plu cea canonică D dată de (5.8.1.7) sau una cu torsiuni prescrise obţinută
din ea, se trece la scrierea curburilor (ı̂n număr de 14, vezi[36]), la calculul
tensorilor lui Ricci pe T 0 M :
k
Rij = Rikj ; Rij̄ = Rj ī = −Rikj̄k ; Pij = Pikj
k
(5.8.2.6)
k
Sij = Sikj ; Πij̄ = Πj ī = −Πkij̄k ; Ωij = Φkikj
unde R(δh , δk )δj = Rjkh i

δi ; R(∂˙h , δk )∂˙j = Pjkh i
∂˙i ; R(∂˙h , ∂˙k )∂˙j = Sjkh
i
∂˙i ;
R(δh̄ , δk )∂˙j = Ωijkh̄ ∂˙i ; R(δh , ∂˙k̄ )∂˙j = Πij k̄h ∂˙i şi conjugate ale lor.
Apoi scalarii lui Ricci sunt: ρ = r + s , unde r = g īj Rj ī şi s = g īj Sj ī . În
c c
reperele adaptate N −(c.l.c.) D ecuaţiile lui Einstein se pot scrie formal ca
ı̂n cazul real:
1
Sαβ − ρGαβ = χTαβ (5.8.2.7)
2
unde α, β pot fi şi indici conjugaţi.
Pe componente (5.8.2.7) se transcrie :
1 hh̄
Rij̄ − ρgij̄ = χ Tij̄ (5.8.2.8)
2
1 vv̄
Sij̄ − ρgij̄ = χ Tij̄
2
hh
Rij = χ Tij
vv
Sij = χ Tij
hv
Pij = χ Tij
hv̄
Πij̄ = χ Tij̄
v h̄
Ωij̄ = χ Tij̄
hh̄
unde ı̂n dreapta Tij̄ ,etc., sunt componentele după orizontal, vertical şi con-
jugatele lor ale tensorului energie-impuls al spaţiului complex.
c
Legea conservări energiei este DXα (Sαβ − 12 ρδβα ) = 0 şi se traduce asemănător
pe componente.
Urmând ideile din cazul real, putem formal să introducem următorii ten-
sori de deflexie complex:
c c c
i
Dki = η|k i
=Li0k − Nki ; Dk̄i = η|ik̄ =Li0k̄ ; Dkī = η̄|k = Dk̄i
c c
dik = ηkk
i i
=C0k +δki ; dik̄ = ηki k̄ =C0i k̄ ; dīk = η̄kk
i
= dik̄
şi cei covarianţi:
Dij = gik̄ Djk̄ ; Dij̄ = gik̄ Dj̄k̄ = Dj ī

dij = gik̄ dk̄j ; dij̄ = gik̄ dk̄j̄ = dj ī
Propunem aici următorii tensori electromagnetici ı̂n complex:

1 1
Fij = (Dij − Dij ) ; fij = (dij − dij ) (5.8.2.9)
2 2
1 1
Fij̄ = (D − Dij̄ ) ; fij̄ = (dij̄ − dij̄ )
2 ij̄ 2
pentru care se pot scrie ecuaţiile Maxwell complex calculând derivatele lor
orizontale, verticale şi sumând ciclic. Preferăm să nu mai dezvoltăm acest
calcul direct aici.
În ı̂ncheierea acestei secţiuni prezentăm câteva exemple de spaţii Lagrange
complex.
1) Modelul complex al electrodinamicii:
e
L(z, η) = mcγij̄ (z)η i η̄ j + (Ak (z)η k + Ak̄ (z)η̄ k ) (5.8.2.10)
m
unde γij̄ (z) este o metrică hermitiană pe M, Ak (z) este un covector complex
şi Ak̄ (z) = Ak (z).
Conexiunea neliniară canonică (5.8.2.2) are exprimarea :
c i
1 ∂γ00 e ∂A
Nij = i
+ 2
γ k̄j ik̄
2 ∂η 4m c ∂z
n o
∂γkm̄ ∂γj m̄
i
unde γ00 i j k
= γjk i
η η şi γjk = 12 γ m̄i ∂z j
+ ∂z k
c
Coeficienţii N −conexiunii liniare canonice sunt:
c c c c
i i ī 1 īm ∂γmj̄ ∂γkj̄ i ī
Ljk = γjk ; Lj̄k = γ − m , Cjk =Cj̄k =0
2 ∂z k ∂z
Se calculează torsiunile şi curburile şi apoi se scriu ecuaţiile Einstein ı̂n
care Rij̄ = rij̄ este tensorul lui Ricci a conexiunii Levi-Civita ai metricii γij̄ (z)
iar Sij̄ = Rij = Sij = Pij = Πij̄ = Ωij̄ = 0
Tensorii electromagnetici se reduc doar la :
e ∂Aj̄ ∂Ai
Fij̄ = ( i − j)
2m ∂z ∂ z̄
ceilalţi find nuli.
2) Considerăm funcţia pe T 0 M :
∂Φ ∂ Φ̄
L(z, η) = γ j̄i (z) + m20 Φ · Φ̄ (5.8.2.11)
∂η i ∂ η̄ j
Lagrangianul câmpului scalar liber, introdus prin ani ’60 pentru a ilustra
conceptul de vid degenerat ([17]).
Presupunând γij̄ (z) o metrică hermitiană ı̂n universul Einsteinian, să ob-
servăm că gij̄ = ∂ 2 L0∂η i ∂ η̄ j ı̂n general nu satisface condiţia de a determina
o matrice inversabilă. Totuşi pentru anumite alegeri ale funcţiei de undă Φ
este posibil ca gij̄ să fie nedegenerat. Spre exemplu pentru:
Φ = Ak (z)η k eiα ; Φ̄ = Āk (z)η̄ k e−iα
α ∈ R şi Ak (z) covector complex ce satisface det(Ak · Āj ) 6= 0, determină

tensorul metric gij̄ = m20 Ai Āj nedegenerat.
Implicaţiile fizice ale acestui Lagrangian sunt legate de cuantica rela-
tivistă, ı̂n special de teorii gauge contemporane de unificare a câmpurilor
fizice( fenomenul “ruperi spontane de simetrii”).
Bibliografie
[1] Atanasiu Gh.,Munteanu Gh.,Postolache M.,Algebră liniară geometrie

analitică, diferenťială şi ecuaţii diferenţiale, Ed.All, 1994.
[2] Asanov,G.S., Finsler Geometry, Relativity and Gauge Theories,

D.Reidel Publ.Comp., Dordrecht,1985.
[3] Bălan V.,
[4] Bălan V.
[5] Bălan V.,
[6] Bălan V.
[7] Beigel A., Buchner K,. d-spaces,singularities, and the origin of change,
Proc. 4-th Workshop, Brasov, 1999, 46-55
[8] Beil R.G., Electrodynamics from a metric, Int.J. of Theor.Physics,

Vol.26, 2, 1987, 189-197
[9] Beil R.G., New class of Finsler metrics, Int. J. of Theor.Physics, Vol 28,
6, 1989, 659-667
[10] Berger M.,Encounter with a Geometer, 2, Notices of AMS, vol47, 3,

2000, 327-340
[11] Brandt H., Finslerian Spacetime, Contemporanz Math., vol. 196, 1996,
273-287.
[12] Beju I., Şooş E., Teodorescu P.P., Tehnici de calcul spinorial şi tensorial
neeuclidian cu aplicaţii, Ed. Tehnică, 1979
137
138 BIBLIOGRAFIE
[13] Carroll S., Lecture notes on General Relativity,Univ. of California

,1997,itp.ucab.edu/˜carroll/notes
[14] Chandrasekhar S.,The mathematical theory of Black Holes, Oxford Univ.

Press.,1998
[15] Chern S.S, Bao D.,Shen Z., An introduction to Riemannian-Finsler ge-

ometry , Graduate Texts in Math, Vol. 200.
[16] Codreanu S.,Tataru L.,Teoria relativităţii şi electrodinamică, Ed. Casa

cărţii de ştiinţă,Cluj,1994
[17] Dariescu C., Dariescu M., Gravitaţie şi câmpuri ı̂n universul Ein-
steinian, Ed. Vesper, 1997
[18] Ehlers J., Pirani F., Schild A., General relativity: An Einstein centenary
survey , Cambridge , 1979
[19] Einstein A.,Teoria relativitaţii, Ed. Tehnică ,Bucureşti,1957
[20] Fock V.A.,Teoria spaţiului, timpului şi gravitaţiei, Ed. Academiei, Bu-
cureşti, 1962
[21] Ghoerghiev Gh.,Oproiu V., Varietaţi diferenţiabile finit şi infinit dimen-
sionale ,Ed. Academiei ,Vol 1, 1976, Vol 2 , 1979
[22] Ianuş S., Geometrie diferenţială cu aplicaţii ı̂n teoria relativităţii, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1983
[23] Israel W., The internal geometry of black holes, Contemp. Math.,vol.
170, 1994
[24] Kern J., Lagrange geometry, Arch. Math., 25 ,1974, 438-443
[25] Kawaguchi T.,Miron R.,A Lagrangian model for gravitation and electro-
magnetism ,Tensor N.S, 48, 1989, 153-168
[26] Kobayashi S., Nomizu K.,Fundation of Diff. Geom. Interscience Publ.,

1963, 1969.
[27] Landau L.,Lifchitz E., Teorie du champ , Ed.de la Pais ,1984

BIBLIOGRAFIE 139
[28] Miron R., Anastasiei M., Fibrate vectoriale. Spaţii Lagrange. Aplicaţii
ı̂n teoria relativităţii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1987
[29] Miron R., Anastasiei M., The geometry of Lagrange spaces. Theory and
appl., Kluwer Acad. Publ., 1994
[30] Miron R., A Lagrangian theory of relativity , An.St.Univ.Al.I.Cuza, Iaşi,
s1.a, Mat., 32, 1986, 37-62
[31] Miron R., Kawaguchi T., Relativistic geometrical optics,
Int.J.Theor.Phys., 30/11, 1991, 1521-1543
[32] Miron R.,Tavakol R., Balan V.,Rosburg I., Geometry of space-time and
generalized Lagrange Gauge theory , Publ.Math.Debrecen, 42/3-4, 1993,
215-224
[33] Misner W., Thorne K.S., Wheeler J.A., Gravitation, Freeman, San Fran-
cisco, ,1973.
[34] Munteanu Gh., Metrical almost tangent structures, An.St.Univ.
Al.I.Cuza, Iaşi, XXXIII, f2, 1987, 151-158
[35] Munteanu Gh., On normal d-connection, Proc. of the fifth Naţ. Sem. on
Finsler and Lagrange spaces, Braşov, 1988
[36] Munteanu Gh., Complex Lagrange spaces, Balkan J. of Geom. Vol 2,1,
1998, 61-73
[37] Munteanu Gh., Generalized complex Lagrange spaces , Kluwer
Acad.Publ. Vol. 109, 1999, 209-221
[38] Negrescu H., De la mecanica clasică la teoria relativităţi, Ed.Albatros
[39] Pitiş Gh. Curs de geometrie diferenţială, Univ. Braşov, 1992
[40] Penrose R., General Relativity: An Einstein Centenary survey, Cam-
brige, 1979
[41] Poisson E., Israel W., Internal structure of black holes, Physical Review
D, Vol 46, 6, 1990
[42] Raigorodski L.D., Stavrinos P.C., Bălan V., Introduction to the physical
principles of dif.geom. Univ. of Athenes, 2000
140 BIBLIOGRAFIE
[43] Sachs R., Wu H., General Relativity for Mathematiciens, Springer-

Verlag, 1977
[44] Schutz B.F., A first course in General relativity, Cambridge, 1985
[45] Sofonea L. Geometrii reprezentative şi teorii fizice, Ed.Dacia, Cluj-

Napoca, 1984
[46] Sterian P., Mecanică relativistă şi noţiuni de teoria gravitaţiei,

Ed.Tehnică, 1979
[47] Straumann N., General Relativity and Relativistic astrophysics,

Springer-Verlag, 1984
[48] Synge J.L., Relativity: General Theory, North-Holland ,1966
[49] Tavakol R.k., Van der Bergh N., Viability criteria for the theories of
gravity and Finsler Spaces, GRG. 18, 1986, 849-859
[50] Teleman K., Metode şi rezultate in geometria dif. modernă, Ed. St. şi
Enciclopedică, Bucuresti, 1979.
[51] Vrejoiu C. , Electrodinamică şi Teoria Relativităţii, Ed. Didactică şi

Ped., Bucureşti, 1993
[52] Vrâncenu Gh., Mihăileanu N., Introducere in teoria relativităţii, Ed.

Tehnică, Bucureşti ,1980
[53] Wald R., General Relativity, Chicago Press, 1984
[54] Weinberg S., Gravitation and Cosmology, Wiley, New-York, 1972
[55] Zet Gh., Lagrangian geometrical models in physics, Pergamon Press,

Vol. 20, 3-4, 1994, 83-91

Teoria Relativitatii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teoria Relativitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lecţii de

Gheorghe Munteanu, Vladimir Bălan

I Elemente de teoria relativităţii restrânse 7

2 Elemente de dinamică relativistă 33

5 Teorii gravitaţionale dependente de direcţie 109

Ultimul capitol din această parte, intitulat “Teorii gravitaţionale depen-

Elemente de teoria relativităţii

Aspectul relativ al teoriilor fiind legat de raportarea la diverse SR , de

-distanţele spaţiale ∆s2 = (∆x1 )2 + (∆x2 )2 + (∆x3 )2 se păstrează dacă

ce apare este că legile lui Maxwell nu ramân invariante la transformările de

1.1.2 Cı̂teva noţiuni fundamentale.

linie, cel de jos de coloană) este matricea de trecere de la baza B la B 0 , adică

iar la schimbările de baze B → B 0 cu matricea S, componentele tensorului

hx, yi . La schimbări de baze la fel orientate forma de volum ω se transformă

siderând toate curbele ce trec prin M, diferenţiala lui f pe aceste curbe se

Spaţiul 1-formelor se numeşte spaţiul cotangent ı̂n M la Rn .

ds2 = gij dxi dxj (1.1.2.10)

x0i = xi + dxi (1.1.2.11)

Corespunzător vom avea variaţia de primul ordin a lui W,

Lζ W = W (x0 ) − W 0 (x0 ) (1.1.2.12)

se numeşte variaţia Lie a obiectului geometric W.

Extremul R λ2 acţiuni se obţine anulândRprima variaţie δA ,adică

1.2 Spaţiul Minkowski.

2 al lui Einstein , ck = c este o constantă. Trecând la norma euclidiană din

ds2 = (dx0 )2 − (dx1 )2 − (dx2 )2 − (dx3 )2 (1.2.1.2)

Intervalul spaţio-temporal se poate scrie tensorial sub forma metricii

ds2 = ηij dxi dxj ; i, j = 0, 1, 2, 3 (1.2.1.3)

Sub formă matricială această condiţie se scrie X 0 = A · X + A0 , detA 6= 0,

ηkl = ηij aik ajl (1.2.1.5)

η00 = 1 = ηij ai0 aj0 = (a00 )2 − (a10 )2 − (a20 )2 − (a30 )2 (1.2.1.6)

∗ Subgrupul translaţiilor spaţiale-temporale X 0 = X+ A0. 

1.2.2 Transformări Lorentz speciale

Din aceste relaţii obţinem că:

De regulă vom folosi următorele notaţii consacrate a00 = γ şi vc = β.

ı̂n care aµλ , µ, λ = 1, 2, 3, verifică următoarele condiţii de ortogonalitate:

ı̂n cazul particular când S 0 se deplasează printr-o translaţie paralelă cu

x00 = x0 chϕ + x1 shϕ (1.2.2.8)

x0 = x00 chϕ − x01 shϕ (1.2.2.9)

1.2.3 Consecinţe cinematice ale transformărilor Lorentz.

1.2.4 Imaginea euclidiană a transformărilor Lorentz.

Spaţiul R4 poate fi privit şi cu pseudoprodusul scalar g(x, y) = ηij xi xj

Fie A(t, a) şi B(t, b) două evenimente simultane, deci ∆t = 0. Atunci

1.2.5 Hipercon luminos.

a) Evenimentele se produc la timpi diferiţi dar ı̂n acelaşi loc. Atunci

b) Evenimentele se produc simultan ı̂n locuri diferite. Atunci t12 = 0 şi

c) Evenimentele se produc simultan ı̂n acelaşi loc. Atunci s212 = s02

Să analizăm ce ar ı̂nsemna că ı̂n sistemul S metrica s212 = 0. Vom da o

Aşa cum ştim , o ecuaţie de forma (x0 )2 − (x1 )2 − (x2 )2 − (x3 )2 = 0

Distingem astfel următoarele situaţii:

1.2.6 Linii de univers. Timp propriu.

Ţinând seamă de (1.2.3.1), dτ are semnificaţia unui interval temporal

1.2.7 Mărimi tensoriale ı̂n spaţiul Minkowski.

al 1- cvadriformelor este {dxi }i=0,3 .

Produsul scalar ı̂n spaţiul Minkowski este definit de (0,2)-cvadritensorul

Un (0,4)- cvadivector important este cel al lui Levi-Civita :εijkl = +1,

2.1 Cvadiviteză şi cvadriacceleraţie.

scrierea Lagrangianului. Cum λ era un parametru arbitrar putem alege ı̂n

2.1.2 Principiul minimei acţiuni pentru particula liberă.

Pe de altă parte ds2 = ηij dxi dxj pe o linie de univers cu parametrul λ

2.2 Dinamica particulei relativiste.

sau altfel scris:

Combinând cele două noţiuni obţinem cvadivectorul energie -impuls T =

masă ce caracterizează proprietăţile inerţiale ale particulei ı̂n mişcare cu

Nu ne putem permite aici să abordăm problema sistemelor de particule

∗ Subgrupul translaţiilor spaţiale-temporale X 0 = X+ A0.