UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Şcoala Doctorală, Psihologie

BĂDESCU DRĂGHICI AURELIA

Intervenţii cognitiv-comportamentale în depresie.

Consideraţii psiho-clinice din perspectiva
comorbidităţii
Teză de doctorat în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor in
psihologie
-rezumat-

Conducător ştiinţific:
Prof. univ.dr.Nicolae Mitrofan

2009
 CUPRINS

Prefaţă / 3
CAPITOLUL 1. PSIHOTERAPIA. CONSIDERATII GENERALE.
PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALA / 4

CAPITOLUL 2. DEPRESIA – CADRU GENERAL ŞI

CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV-
COMPORTAMENTAL / 6

CAPITOLUL 3. ANXIETATEA - CADRU GENERAL ŞI

CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV-
COMPORTAMENTAL / 6

CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETĂRII / 7

4.1.Obiectivele cercetării / 8
4.2.Ipotezele cercetării / 9
4.3.Descrierea participanţilor / 9
4.4. Etapele studiului /11
4.5.Metodologia cercetării prezentată pe larg / 15
4.5.1. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 1 / 15
4.5.2. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 2 / 15
4.5.3. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 3 / 17
4.5.4. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 4 / 23
4.5.5. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 5 / 26
4.5.6. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 6 / 26
4.6.. Rezultatele cercetării, analiza şi prelucrarea datelor / 27
4.7.Concluzii /33
Bibliografie / 37

2
Prefaţă

Înca din primii ani ai facultaţii am indragit disciplinele din aria psihologiei
clinice, psihoterapiei a căror drum intortocheat l-am şi urmat în specializările ulterioare
şi pe care le-am continuat până la studiile doctorale prezente. Ataşat preferinţelor mele
de la începutul studenţiei atât la lucrarea de diplomă cât şi la teza de doctorat am ales
drept procedură metodologică pentru studiu experimentul; toate aceste demersuri se
înscriu în curentul actual care domină ştiinţele medicale şi psihologice „evidence
based„ bazat pe dovezi ştiintifice.
Mulţumesc Şcolii Doctorale din cadrul Universitaţii din Bucuresti pentru
oportunitatea creată de a-mi desfăşura pregatirea pentru studiile doctorale şi întregului
colectiv ştiinţific al acestei instituţii.
Cercetarea s-a desfasurat sub îndrumarea distinsului profesor dr. Nicolae
Mitofan, care în calitate de conducator ştiintific m-a sprijinit şi coordonat cu mult
profesionalism în organizarea, desfăşurarea şi finalizarea acestui labirint al cercetarii.
Pentru toate acestea doresc să-i mulţumesc cu deosebită recunoştintă şi profund respect.
Un imens gând de recunostinţă îl îndrept spre familia mea, parinţii mei şi spre
fiul meu care au fost alturi de mine şi nu in ultimul rând acelor prieteni care m-au
sprijinit activ în realizarea acestei teze.

3
 CAPITOLUL 1
PSIHOTERAPIA. CONSIDERAŢII GENERALE.
PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ

În acest capitol au fost prezentate orientările terapeutice apoi accentul cazând

pe descrirea paradigmei cognitiv-comportamentale, acesta fiind abordarea lucrarii de
faţă. În cadrul acestei paradigme este explicat impactul gândurilor asupra emoţiilor,
relaţia dintre comportament si gândurile automate, tipuri de cogniţii caracteristice
diferilor tipuri de probleme. De asemenea, au fost prezentate asumpţiile, iptezele
terapiei cognitiv-comportamentale; au fost prezentate principalele tehnici ale terapiei
cognitiv-comportamentale de grup şi abordarea unui astfel de tratament.
În acest moment există trei mari orientări psihoterapeutice:
(1) Orientarea cognitiv-comportamentală
(2) Orientarea dinamic-psihanalitică
(3) Orientarea unamist-experienţială (incluzând şi orientarea ericksoniană).
Terapia cognitivă poate fi cel mai bine descrisă ca o “şcoală a gândurilor”.
Modelele cognitive pot fi caracterizate de-a lungul unui continuum care se întinde de la
raţionalismul orientat comportamental până la constructivismul radical. Deşi aceste
abordări sunt oarecum distincte din punct de vedere conceptual, ele împărtăşesc un
număr de asumpţii fundamentale. Asumpţiile de bază ale terapiei cognitive sunt
următoarele:
1. Modul în care persoanele construiesc sau interpretează evenimentele şi situaţiile
mediază modul cum se vor simţi sau se vor comporta în continuare. Cogniţiile sunt
postulate pentru a exista într-o relaţie tranzacţională cu efectele consecutive ale
evenimentelor din mediu. Astfel, funcţionarea umană este produsul unei interacţiuni
continue între “variabile ale persoanei” specifice (credinţe şi procese cognitive, emoţii
şi comportamente) şi variabile ale mediului. Aceste variabile se influenţează unele pe
altele într-o manieră reciprocă în decursul timpului.
2. Această interpretare a evenimentelor este activă şi continuă. Construirea
evenimentelor permite persoanelor să deducă sau să extragă un înţeles din experienţele
lor şi să le permită să înţeleagă evenimentele cu scopul de a stabili “mediul lor
personal” şi de a raspunde la evenimente. Funcţionarea comportamentală şi emoţională,
ca rezultat, e vazută ca un obiectiv direcţionat şi adaptativ.

4
3. Persoanele dezvoltă sisteme de credinţe idiosincratice/particulare care le ghidează
comportamentul. Credinţele şi asumpţiile influenţează percepţiile şi memoriile
individuale şi conduc memoria să fie activată de stimuli sau evenimente specifice.
Persoana e sensibilă la “stresori” specifici”, incluzând atât evenimente externe cât şi
experienţe afective interne. Credinţele şi asumpţiile contribuie la tendinţa de a se ocupa
şi de a-şi aminti în mod selectiv informaţii care sunt consecvente cu conţinutul
sistemului de credinţe şi de a “omite” informaţiile care nu corespund acestor credinţe.
4. Aceşti stresori contribuie apoi la o deteriorare functională a procesării cognitive
individuale şi de activare a unor raspunsuri de coping dezadaptative, supraînvăţate. E
stabilit un sistem de urmărire în care activarea comportamentelor de coping
dezadaptative contribuie la menţinerea unor evenimente adverse din mediu şi la
consolidarea sistemului de credinţe. Persoana care crede, de exemplu, ca “autostrada e
groaznic de periculoasă” poate conduce într-un astfel de mod timid (20 mile pe oră, mai
încet decât traficul, oprindu-se la rampa de intrare pe autostrada), provocând astfel un
accident şi astfel întărindu-şi credinţa în pericolul autostrăzilor şi importanţa conducerii
chiar şi mai defensiv.
5. “Ipotezele cognitive ale specificităţii” spun că sindroamele clinice şi stările
emoţionale pot fi diferenţiate prin conţinutul specific al sistemului de credinţe şi a
proceselor cognitive care sunt activate.
Fundaţia terapiei cognitive o reprezintă sistemul de credinţe sau înţelesuri.
Cunoştintele noastre ne oferă o lentilă prin care interpretăm experienţele noastre şi un
set de expectaţii care ne ghidează în dezvoltarea planurilor şi obiectivelor. Credinţele
noastre pot fi disponibile constiintei noastre (ca in cazul “gandurilor automate”) sau
implicite sau nespuse (schemele). Folosirea termenului de “sistem de înţelesuri”
sugerează că baza noastră de cunoştinţe şi moduri de procesare a informaţiilor sunt
organizate şi coerente. Din această perspectivă, comportamentul uman e orientat spre
scop şi este generativ. Se bazează pe reguli şi credinţe tacite care sunt elaborate şi
consolidate în cursul vieţii individului. Procesele cognitive, răspunsurile emoţionale şi
abilităţile comportamentale sunt adaptative. Procesele cognitive joacă un rol important
în organizarea răspunsului nostru atât la evenimentele zilnice, cât şi la provocările pe
termen lung. Procesele cognitive nu funcţionează independent de reglarea emoţională şi
de acţiunea comportamentală. Mai degrabă, ele formează un sistem integrat adaptativ
(Lazarus R., 1991; Leventhal, 1984). Procesele cognitive, emoţiile şi comportamentul
nu pot fi separate de funcţionarea biologică şi socială. Cogniţiile sunt dependente de (şi

5
influenţează) funcţiunile creierului şi sunt dobândite într-un context social. Pentru a
întelege cogniţia, apoi, trebuie să înţeleagă acţiunea şi modul în care vor fi folosite
cunoştintele. Pentru a întelege emoţia, trebuie să înţelegi cogniţia şi structura care e
impusă de un sistem de înţelesuri.

CAPITOLUL 2 DEPRESIA- CADRU GENERAL ŞI

CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV-
COMPORTAMENTAL

În acest capitol a fost prezentată exhaustiv problematica depresiei

conceptualizată în paradigma cognitiv-comportamentală, tipologiile depresiei,
probleme leagte de epidemiologia acestei afectiuni. Dispoziţia emoţională şi patologică
– cadru general de analiză a fenomenului depresiei precum şi teoriile explicative au
facut parte din ancora teoretică a cercetarii prezente. Toate aceste informaţii constituie
suport pentru explicarea cogniţiilor disfuncţionale care explica cel mai bine depresia,
acestea constituind de fapt vulnerabilitatea cognitivă pentru populaţie non-clinică.

CAPITOLUL 3 - ANXIETATEA- CADRU GENERAL ŞI

CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV-
COMPORTAMENTAL

Acest capitol teoretic a fost alocat conceptului general de anxietate unde au fost
prezentate notiuni precum definiţie si clasificare, epidemiologie şi teorii cognitiv-
comportamentale explicative ale anxietăţii. Dispoziţia emoţională şi patologică – cadru
general de analiză a fenomenului anxietate a fost de asemenea unul din aspectele
importante ale capitolului, aici grefându-se informaţiile despre vulnerabilitatea
cognitivă a anxietaţii.
Tot în acest capitol sunt dezbătute şi prezentate comorbiditatea ca şi concept cât
şi vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu anxietatea. Prezentarea
studiilor internaţionale pe problematica vulnerabilitaţii depresiei si anxietaţii există aici.

6
 CAPITOLUL 4 - METODOLOGIA CERCETĂRII

În cadrul acestui studiu se vor aborda aspecte subclinice ale depresiei şi

anxietăţii aflate în relaţie de comorbiditate; atât măsurarea, identificarea şi detectarea
cât şi intervenţia se face din perspectiva paradigmei cognitiv-comportamentale.
Populaţia ţinta a acestui studiu sunt tinerii, cu focusare pe identificarea aspectului
subclinic care se referă la acele cogniţii care nu determină manifestări evidente, cu o
simptomatologie slabă, deci fără indeplinirea criteriilor tabloului clinic, dar care totuşi
creează o vulnerabilitate individului exprimată sub forma de distres afectiv.
Astfel, cogniţia (numită şi convingere/credinţă/gând), constientă şi/sau
inconstientă, este cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-
emotionale/subiective, cognitive, comportamentale şi a unor răspunsuri
psihofiziologice/biologice, toate interrelaţionate. Cogniţiile sunt structuri
informaţionale (prelucrări informaţionale) care implică conţinuturi şi procese
informaţionale care generează aceste conţinuturi. Conţinuturile au caracter specific,
motivaţii, percepţii, imagini, gânduri, iar procesele au caracter nespecific (ele putând
acomoda orice conţinut în dubletul “dacă-atunci”).
Mare parte a psihopatologiei este rezultatul cogniţiilor disfuncţionale şi/sau
iraţionale, fiind aşadar penetrabilă cognitiv. Cogniţiile disfuncţionale şi/sau iraţionale
pot fi identificate şi schimbate prin tehnici cognitiv-comportamentale. Pornind de la
acestă asumpţie de bază, ne propunem să conceptualizam din punct de vedere
psihopatologic depresia şi anxietatea. Conceptualizarea generala în terapia cognitiv-
comportamentală se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate. Altfel spus, anumite
evenimente stresante (de exemplu, stresori psihosociali-Axa IV DSM) interacţionează
cu o stare de vulnerabilitate generală biologică şi/sau psihologică, generând tulburările
clinice (de exemplu Axa I si II din DSM). În acest model, stresorii şi vulnerabilitatea
generală se constituie în mecanisme etiopatogenetice specifce. Această vulnerabilitate
va face obiectivul identificării şi inetrventiei cognitiv-comportamentale în acest studiu.
Din perspectiva mecanismelor etiopatogenetice nu o să luăm în considerare decât
formele subclinice ale depresiei şi anxietăţii, deci acele simptome care nu ating
intensitatea clinică, dar pot predispune subiectul la dezvoltarea unor tulburări clinice.
Altfel spus, intervenţia psihologica va fi primara, adică se referă la prevenirea instalării
bolii (psiho-educatie).

7
Obiectivele cercetării:

• Validarea intervenţiei-cognitiv comportamentale pe populaţie non-clinică care

prezintă distres emoţional exprimat sub forma vulnerabilităţii cognitive spre a
dezvolta depresie comorbidă cu anxietatea, folosind metoda experimentală.
• Operaţionalizarea şi măsurarea conceptului de vulnerabilitate cognitivă, ca
factor predispozant spre a dezvolta depresie comorbidă cu anxietatea.
• Elaborarea unui protocol de intervenţie cognitiv-comportamentală adecvat
problematicii cercetate care să ţintească vulnerabilitatea cognitivă care poate
predispune individul la dezvoltarea tulburărilor psiho-emoţionale, depresie şi
anxietate
• Angajarea participanţiilor în travaliul psihoteapiei cognitiv-comportamentala şi
încurajarea acestora să-şi modifice activ credinţele dezadaptative şi să asimileze
credinţe mai eficiente, adaptative şi raţionale, cu impact pozitiv asupra
răspunsurilor lor emoţionale, cognitive şi comportamentale.
• Stabilirea unei baterii de teste folosită pentru testare psihologică de tip
screening pentru identificarea populaţiei non-clinice care prezintă
vulnerabilitate pentru dezvoltarea tulburărilor psiho-emoţionale (convingeri
iraţionale, scheme cognitive disfuncţionale) cu instrumente standardizate şi
etalonate
• Alcătuirea criteriilor de includere a participanţilor în lotul asupra căruia se
aplică intervenţia psihologică propriu-zisa, în acord cu necesităţile studiului
• Selectarea grupului ţintă în funcţie de criteriile stabilite (scorurile ridicate la
credinţele iraţionale considerate conform literaturii de specialitate factori de
vulnerabilitate pentru tulburările emoţionale, depresie şi anxietate).
• Proiectarea designului experimental pentru subiecţii identificaţi cu
vulnerabilitate cognitivă spre depresie şi vulnerabilitate
• Reducerea distresului emoţional pentru subiecţii din lotul supus cercetării în
sensul dobândirii capacităţii de a gestiona cogniţiile şi comportamentele care
constituie un factor de vulnerabilitate pentru tulburările psiho-emoţionale
• Realizarea unui program de prevenţie primară eficient, uşor de aplicat, de scurtă
durată

8
Ipoteza generală a cercetării:
Dacă intervenim cognitiv-comportamental cu tehnici psihoterapeutice specifice
atunci vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu anxietatea se modifică.
Ipoteze de lucru:
1. Intervenţia cognitiv-comportamentală cu tehnici specifice duce la scăderea
vulnerabilitaţii pentru depresie
2. Intervenţia cognitiv-comportamentală cu tehnici specifice duce la scăderea
vulnerabilitatii pentru anxietate
3. Rezultatul intervenţiei cognitiv-comportamentale duce la scăderea
semnificativă a distresului afectiv, a cogniţiilor iraţionale corespondente
depresiei şi anxietăţii
4. Rezultatul intervenţiei cognitiv-comportamentale duce la scăderea
semnificativă a gândurilor automate
5. Rezultatul intervenţiei cognitiv-comportamentale duce la creşterea factorilor
protectivi pentru sănătatea mentală( acceptarea necondiţionată a propriei
persoane, autoeficacitatea, stima de sine)

Descrierea participanţilor
Pentru prima etapa a cercetării, respectiv cea de screening psihologic, am ales
drept populaţie non-clinică, studentii anului I, studii de licenţă, ai Facultăţii de Ştiinţe
din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu. Facultatea de Ştiinte cuprinde
următoarele specializări : psihologie, sociologie, asistenţă socială, ecologie şi protecţia
mediului, biologie, educaţie fizică şi sport, informatică, matematică. Au fost 205
subiecţi care au completat integral bateria de teste şi un numar de 28 care au fost
descalificaţi şi pe care le-am exclus din studiu pentru că nu era bateria de teste
psihologice integral completată.
Tabelul 14. Distribuţia participantilor în funcţie de sex
Distribuţia participanţilor în funcţie de sex

Frecvenţa Procente Procente Procente cumulate

valide
Feminin 168 82.0 82.0 82.0
masculin 37 18.0 18.0 100.0
Total 205 100.0 100.0

9
Figura 15. Distribuţia participantilor în funcţie de sex

Tabelul 15. Distribuţia participanţilor pe specializări

Distribuţia participanţilor pe specializări

Frecvenţă Procente Procente Procente

valide cumulate
psihologie 71 34.6 34.8 34.8
sociologie 21 10.2 10.3 45.1
asistenţă socială 30 14.6 14.7 59.8
ecologie şi protecţia 44 21.5 21.6 81.4
mediului
biologie 3 1.5 1.5 82.8
sport 11 5.4 5.4 88.2
matematică 15 7.3 7.4 95.6
informatică 9 4.4 4.4 100.0
Total 204 99.5 100.0

Valori lipsă 1 .5

Total 205 100.0

10
Figura 16. Distribuţia participanţilor pe specializări

Etapele studiului:
În continuare, voi prezenta metodologia cercetării pe scurt,enumerând etapele
studiului, urmând ca la secţiunea Metodologia cercetării prezentată pe larg să fie
detaliate ficare dintre etapele cercetării şi metodele aferente lor.
Prima etapă a studiului: Elaborarea protocolului de psihoterapie cognitiv-
comportamentală pe baza modelului prevenţiei primare şi în acord cu conceptualizarea
teoretică. Intervenţia primară se referă la intervenţia pentru prevenţie, simplu spus
psiho-educaţie. Din conceptualizarile teoretice ale anxietăţii şi depresiei, au fost extrase
cogniţiile iraţionale specifice fiecăreia şi acestea au făcut obiectul intervenţiei din
protocolul de psihoterapie. Urmează prezentarea celorlalate etape ale studiului
prezentate cronologic şi metodologia aferentă fiecăreia.
Prezentarea sumarizată a protocolului de psihoterapie cognitiv-comportamentală, cu
obiectivele generale pe care le-a urmărit:

Sedinţele 1-4: vizează cunoaşterea participanţilor, stabilirea relaţiei
terapeutice specifice grupului, elemente de psiho-educaţie şi conceptualizarea

11
 distresului emoţional pe baza modelului ABC din cognitiv-comportamentală
şi raţional emotivă, percepţia pozitivă a participanţilor asupra coeziunii
grupului şi confidenţialitatea ca factori importanţi pentru evoluţia grupului.

Sedinţele 5-9: sunt centrate specific pe cogniţiile disfuncţionale cu scopul
disputării şi flexibilizării acestora: catastrofarea, trebuie absolutist, evaluarea
globală, acceptarea necondiţionată a propriului sine, a celorlalţi şi a vieţii în
general şi autodeprecierea. Dezvoltarea alternativelor raţionale în scopul
optimizării personale a participanţilor.

Sedinţa 10: se pune accentul pe integrarea abilităţilor dobândite, menţinerea
confidentialităţii informaţiilor şi după incheierea procesului terapeutic, fiecare
participant îşi face bilantul cost-beneficii raportând beneficiile obţinute în
urma participării.

Principiile generale folosite pe parcursul desfaşurăii sedinţelor :

Orice sedinţă de terapie cognitiv-comportamentală de grup începe cu
stabilirea agendei, apoi:
1. O trecere scurta în revista din partea fiecărui participant, peste interacţiunile şi
problemele săptămânale. Persoanelor li se cere să enumere specificul
evenimentelor săptămânii, incluzând reacţia la ultima sedinţă;
2. O trecere în revista a temelor pentru acasă, ce a funcţionat, ce-a fost învăţat din
efectuarea lor, cu ce probleme s-au confruntat şi sentimentele, comportamentul
şi cogniţiile aferente.
3. O problemă specifică pe care să fie axata orice sedinţă: priorităţile sunt
determinate de relaţia colaborativă, în conformitate atât cu preferinţa clientului
cât şi în consonanţă cu modelul. În cazul de faţă accentul se pune pe cogniţiile
iraţionale specifice vulnerabilităţii cognitive la depresie şi anxietate
4. O încheiere şi o trecere în revistă a sedinţei, precum şi feedback-ul către
terapeut. Trebuie lăsat întotdeauna timp înainte de încheierea sedinţei pentru a
acorda timp fiecărei persoane de a treace în revista şi de a schiţa ce a obţinut în
urma sedinţei. Aceasta da sedinţei substanţă şi solidifică realizările făcute.

A doua etapă a studiului: procedura de testare psihologică aplicată sub

forma de screening s-a desfaşurat în condiţii adecvate, în săli de curs, în perioada lunii
ianuarie 2009. A implicat în prima faza solicitarea consimţământului scris de

12
participare la studiu (vezi Anexa 1) după care a fost completate individual câte un
pachet conţinând instrumentele selecţionate pentru acest studiu, fără limită de timp.
Bateria de instrumentele selecţionate pentru scopul cercetării este prezentată în
capitolul metodologia cercetării, la subcapitolul instrumente folosite. Informaţiile
colectate, precum şi încadrarea scorurilor în etaloanele validate pe populaţia
românească au dus la constituirea bazei de date, introduse în SPSS.

A treia etapă a studiului – s-a desfasurat în lunile februarie - martie 2009 şi a

constat în selectarea din numărul total de subiecţi care au fost supuşi procedurii de
screening psihologic, a grupului ţintă. În acestă etapă au fost elaborate criteriile de
includere pentru grupul ţintă. Includerea subiecţilor în acest grup s-a realizat prin
împerecherea scorurilor ridicate şi foarte ridicate la ABS-2 - DAS-A şi cu ajutorul
interviului clinic structurat şi semi-structurat desfăsurat pe parcursul a două sesiuni cu
fiecare subiect în parte.

A patra etapă a studiului - luna martie, 2009, stabilirea grupurilor

experimentale şi a designului experimental

A cincea etapă a studiului - aprilie-iunie 2009, derularea celor zece sesiuni ale
intervenţiei cognitiv-comportamentale cu scopul reducerii vulnerabilităţii cognitive
pentru depresie comorbidă cu anxietatea. Fiind populaţie non-clinica putem spune că
scopul a fost de optimizare personală în sensul reducerii distresului emoţional.

A sasea etapă a studiului- iunie 2009 - retestarea subiecţilor care au fost

incluşi în grupul pe care s-a aplicat procedura de intervenţie cognitiv-comportamentală.
Retestarea s-a facut şi pe grupul de control, considerat martor în acest studiu, asupra
căruia nu s-a aplicat intervenţia psihologică şi a avut loc în perioada lunii iunie 2009,
pentru ambele grupuri. Pentru acesta s-au folosit următoarele scale extrase de
asemenea, din SEC (Sistemul de evaluare clinică): DAS-A, ABS-2, PDA, ATQ, SS,
USAQ, SES.

13
Figura 17. Prezentare metodologiei cercetării

14
Metodologia cercetării prezentată pe larg

În acesta secţiune va fi prezentată detaliat metodologia folosită în acest studiu,

în ordine cronologică, în funcţie de etapele de desfăsurare.

PRIMA ETAPĂ A STUDIULUI: protocolul celor zece sedinţe a fost elaborat

pentru conceptele care operaţionalizeaza vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie
comorbidă cu anxietatea. Acest demers a avut loc în 2008.
A DOUA ETAPĂ A STUDIULUI derulată în ianuarie 2009.

Testarea psihologică- se referă la etapa de screening cu bateria de teste selectată

pentru scopul acestui studiu care este o activitate preliminară psihodiagnosticului
aprofundat, orientată spre identificarea vulnerabilităţii psihologice a participanţilor spre
tulburări psiho-comportamentale, având în vedere depresia şi anxietatea de intensitate
subclinică în studiul de faţă; s-au utilizat proceduri psihologice eficiente sub aspect
teoretico-aplicativ. Screeningul nu se referă la psihodiagnosticul aprofundat al
tulburărilor psiho-comportamentale ci la identificarea timpurie a: prezenţei sau absenţei
unor simptome caracteristice acestor tulburări şi a prezenţei sau absenţei factorilor de
vulnerabilitate pentru dezvoltarea unor tulburări psiho-comportamentale.
Pe măsură ce bateria de teste a fost completată, fiecare subiect a fost codificat
aleator cu un număr cuprins între 1...205, astfel protejându-se identitatea subiectului
conform standardelor impuse de Colegiul Psihologilor din România prin Codul
Deontologic al profesiei de psiholog. Accesul la instrumente: licenţa instrumentelor pe
care le-am folosit aparţine Universitaţii Lucian Blaga din Sibiu, catedra de psihologie,
utilizarea lor in scopul acestei cercetari mi-a fost permis de catre furnizorii de teste.
Abia în etapa a doua a studiului, subiecţii cu scoruri mari la anumite scale, intră
în faza de psihodiagnostic aprofundat prin interviu clinic.
Alegera scalelor a servit scopului cercetării şi s-a fundamentat pe asumpţia de
baza a paradigmei cognitiv-comportamentale care spune ca la baza problemelor de tip
emoţional şi comportamental sunt credinţele iraţionale despre sine, lume şi viaţă. Dacă
o persoană deţine credinţe raţionale despre sine, ceilalţi şi viaţă şi se poate considera o
fiinţă valoroasă indiferent de comportamentele sale, va trăi emoţii pozitive sau
negative, conform dinamicii dintre evenimentele de viaţă şi scopurilor sale şi nu va trăi
emoţii invalidante/disfuncţionale.

15
 Pentru această etapa am constituit o baterie de teste extrase din SEC (Sistem de
evaluare clinică), insoţită de un chestionar de personalitate extras din SCID II,
conceput pentru aceste activităţi de screening. Scopul aplicării bateriei de teste
menţionată este de a identifica acele persoane cu scoruri ridicate la anumite scheme
cognitive care pot constitui vulnerabilitate pentru dezvoltarea tulburărilor psiho-
comportamentale urmarite în acest studiu. Descrierea scalelor folosite în bateria de
testare precum şi a dimensiunilor măsurate de acestea, indici de validitate şi fidelitate,
vor fi prezentate în continuare.
Participanţii la studiul de faţă constituie o populaţie non-clinică, altfel spus
emoţiile negative trăite nu apar ca parte a unui tablou clinic invalidant. Alegerea
scalelor pentru testarea psihologică s-a făcut în funcţie de indicaţiile manualelor testelor
care menţionează asocierea pozitivă între credinţele iraţionale şi anxietate şi depresie
(evaluate ca şi complexe de manifestări cognitive, comportamentale, fiziologice şi
subiective (DiGiusepe,R.,Leaf, Exner, T.,si Robin, M.(2007). Manual. Scala de
atitudini şi convingeri 2 (adaptat de Macavei, B.). În D. David (coordinator), Sistem de
evaluare clinică. Editura RTS, Cluj-Napoca).
Chestionarul de personalitate din SCID-II care a folosit la identificarea
problemelor clinice pe axa II, utilizat ulterior pentru interviul structurat şi împreună cu
CASM (scala de autoevaluare a sănătăţii mentale).
Scalele care masoară credinţele iraţionale (de genul: pretenţii absolutiste,
evaluare negativă a propriei persoane, toleranţă scazută la frustrare, catastrofarea,
emoţii negative funcţionale şi disfuncţionale, trebuie direcţionat spre sine, trebuie
direcţionat spre alţii) sunt: DAS-A (care operaţionalizează şi măsoară cel mai adecvat
vulnerabilitatea la depresie) şi ABS-2 care operationalizează anxietatea (aici focusarea
atentiei a fost pe scorurile scaleleor: ABS-2 -SD/GE care măsoară evaluarea globală a
propriei persoane, ABS-2-AWF - catastrofarea ca element cheie al vulnerabilităţii spre
anxietate, ABS-2-DEM - trebuie absolutist şi am mai urmărit scorul ABS-2 total).
Aceste două scale au fost cele care au influenţat decisiv alegerea subiecţilor în grupul
ţintă.
Au mai fost selectate trei scale care nu au jucat rol de decizie pentru admisia în
grupul ţintă, însă au fost folosite ca şi cumul de informaţii psihologice şi pentru
analizele statistice ale grupului. Acestea sunt: PDA (operaţionalizează şi masoară
distresul afectiv), ATQ (măsoară gândurile automate), WBSI (măsoară fenomenul de
supresie).

16
 Am adugat bateriei selectate şi scale care măsoară factorii protectivi la
confruntarea cu situaţiile de viaţă negative cum ar fi: acceptarea necondiţionată a
propriei persoane (măsurată cu USAQ), stima de sine (măsurată cu SS) şi constructul
de autoeficacitate (măsurăt cu SES), iar aceste probe şi nu vor constitui criterii după
care se vor selecta participanţii ci doar probe folosite pentru analiza datelor de final.
Testarea screening a decurs conform instrucţiunilor din manualele testelor, în
condiţii optime de spatiu şi timp, participanţii fiind invitaţi să completeze bateria de
teste după ascultarea instructajului. Perioada de timp în care s-a desfăşurat această
etapa a fost de două săptămâni, luna ianuarie 2009. Apoi au fost introduse datele în
SPSS pentru subiecţii care au avut bateria de teste completată integral.

Prezentarea instrumentelor folosite pentru etapa de screening psihologic:

1. Chestionarul de Personalitate SCID-

SEC (Sistemul de Evaluare Clinica): probele psihologice cuprinse în SEC au
fost selectate pornind de la pardigma psihodiagnosticului şi evaluării clinice validate
ştiinţific. Mecanismele etiopatogenetice/de sanogeneză asociate pe baza analizei
comprehensive a literaturii de specialitate cu tabloului clinic/starea de sănătate, sunt
identificate cu aceste probe psihologice. Din SEC, am selectat următoarele probe
psihologice:
2. Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale(CASM)
3. Scala de atitudini şi convingeri 2 (ABS-2)
4. Scala de atitudini disfuncţionale(DAS-A)
5. Chestionarul gândurilor automate (ATQ)
6. Profilul distresului afectiv (PDA)
7. Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane(USAQ)
8. Inventarul de supresie "Ursul Alb" (WBSI)
9. Scala de stimă de sine(SS)
10. Scala de autoeficacitate(SES)

A TREIA ETAPĂ A STUDIULUI s-a desfăşurat în perioada februarie- martie 2009 şi

a debutat cu stabilirea criteriilor de includere în grupul ţintă a acelor subiecţi care se
pliază pe obiectivul general al studiului de faţă.

17
 Criterii de includere a participanţilor în grupul ţintă care va fi supus designului
experimental:
• 1. Identificarea în urma screeningului a subiecţilor care au scoruri mari şi foarte
mari ale credinţelor iraţionale care operaţionalizează anxietatea şi depresia, care
conform conceptualizării teoretice şi a manualului testelor înseamna factori de
vulnerabilitate pentru aceste probleme emoţionale. Pentru verificarea acestui
crietriu s-au folosit scalele ABS-2 si DAS-A
• 2. Identificarea subiecţilor care prezintă concomitent, scoruri mari şi foarte
mari la cogniţiile care măsoara anxietatea şi depresia, îndepliniid astfel criteriul
de comorbiditate
• 3. Pentru subiecţii care îndeplinesc criteriile anterioare, verificăm absenţa
tabloului clinic pentru depresie şi anxietate înregistarate ca probleme pe axa I-
DSM IV-TR, realizată prin aplicarea scalelor specifice care măsoara aceste
aspecte:Beck Depression Inventory (BDI) şi Hamilton anxietate (HARS)
• 4. Pentru subiecţii care îndeplinesc criteriile anterioare, este necesară verificarea
absenţei tulburărilor de pe axa II din DSM IV –TR, tulburări de personalitate,
realizată cu interviul structurat SCID-II însoţit de chestionarul de personalitate a
aceluiaşi instrument.
Notă: toate cele patru criterii de includere a participanţilor în lotul asupra căruia se
face intervenţia psihologică primară trebuiesc îndeplinite integral. Aceste criterii au fost
stabilite pentru a răspunde necesităţii studiului şi vor fi verificate punctual de-al lungul
etapelor, menţionându-se explicit acest lucru. Primele două criterii stau la baza
identificării vulnerabilităţii cognitive crescute pentru anxietate şi depresie cât şi a
comorbidităţii acestora. Ultimele două criterii au fost stabilite pentru includerea în
grupul ţintă doar acelor subiecţi care nu înregistrează probleme clinice pe Axele I şi II
din DSM-IV-TR. Subiecţii pe care s-a aplicat screening-ul psihologic sunt ipotetic
populaţie non-clinică, dar am considerat obligatotriu acest criteriu.
Verificarea criteriului 1 pentru stabilirea grupului ţintă: din cei 205 subiecţi testaţi
în faza de screening, au fost selectaţi doar aceia care au înregistrat scoruri mari şi foarte
mari la scalele ABS-2 si DAS-A, astfel:

18
Tabelul 16. DAS-A etalon, frecvenţa şi numărul subiecţilor cu scor foarte ridicat şi
ridicat al atitudinilor disfuncţionale

Etalon DAS-A Frecventţ Procent

Atitudini nivel ridicat 52 25.4

disfuncţionale
nivel foarte ridicat 4 2.0

Total 56 27.3

nivel mediu, scazut şi 149 72.7

foarte scăzut

Total 205 100.0

Tabel 17. ABS-2 etalon, frecvenţa şi numărul subiecţilor cu scor foarte ridicat şi ridicat
la iraţionalitate

Etalon ABS-2 Frecvenţa Procent

Nivel iraţionalitate ridicată 75 36.6

irationalitate
iraţionalitate foarte ridicată 8 3.9

Total 83 40.5

Iraţionalitate de nivel mediu, 122 59.5

scăzută şi foarte scazută

Total 205 100.0

Tabelele extrase din baza de date arată că scoruri foarte ridicate şi ridicate au
avut:
 56 de subiecţi la scala DAS-A, dintre care 4 au avut nivel foarte ridicat de
atitudini disfuncţionale
 83 de subiecţi la scala ABS-2, dintre care 8 au avut nivel foarte ridicat de
iraţionalitate
Acesta a fost primul filtru aplicat în urma constituirii etaloanelor, pentru toţi
subiecţii din baza de date şi verificarea criteriului 1.

Verificarea criteriului 2 pentru stabilirea grupului ţintă: adică identificarea

subiecţilor care prezintă concomitent, scoruri mari şi foarte mari la cogniţiile care
măsoară anxietatea şi depresia, indepliniid astfel criteriul de comorbiditate. Pentru

19
realizarea efectivă a împerecherii scorurilor ridicate şi foarte ridicate obţinute de fiecare
subiect la cele două scale, s-a procedat astfel: s-a luat fiecare scor DAS-A din cele 56,
aflate în zona vulnerabilităţii şi a fost împerecheat cu scoruri similare obţinute de cei
83 de subiecţi, la ABS-2, stabilindu-se astfel existenţa comorbidă a vulnerabilităţii
cognitive pentru depresie şi anxietate.
In urma acestei explorări au rezultat 44 de subiecţi care au îndeplinit criteriile 1
şi 2 şi care au format grupul ţintă, respectiv scoruri mari la credinţele iraţionale care
operaţionalizau depresia şi anxietatea aflate în relatie de comorbiditate
Tot în acesta a doua etapă a urmat verificarea crietriilor 3 şi 4 folosindu-se
drept metodologie de lucru interviul clinic structurat şi semistructurat: acesta s-a
desfăsurat în două sesiuni temporare, programate telefonic, cu durata de aproximativ o
oră fiecare. Acestă metodologie de lucru s-a aplicat acelor 44 de subiecţi care au
îndeplinit criteriile 1 şi 2 de includere în grupul ţintă. Obiectivele generale ale
interviului clinic în acesta cercetare au fost:
 psihodiagnoza aprofundată a acelor subiecţi care au devenit grup ţintă
 verificarea criteriilor 3 şi 4 de includere pentru aceşti subiecţi
 conceptualizarea cognitiv-comportamentală.
a) prima sesiune: a debutat cu completarea scalei BDI şi aplicarea Hamilton
anxietate, interviul clinic propriu-zis, verificarea criteriului 3 de includere a subiecţilor
în grupul ţintă, conceptualizarea cognitiv-comportamentală a distresului emoţional
prezent
b) a doua sesiune: a continuat cu interviul clinic structurat pe baza chestionarului
de personalitate din SCID-II astfel verificându-se criteriului 4 de includere a subiecţilor
în grupul ţintă. S-a folosit şi CASM completat în faza de screening de către subiect, ca
suport pentru elaborarea întrebărilor din interviul clinic.

Prima sesiune - interviul clinic - descriere procedurală şi scopuri urmărite:

interviul clinic s-a desfăşurat cu fiecare subiect din cei 44 selectaţi. La metodologia
interviului clinic s-a adăugat aplicarea scalelor BDI şi Hamilton anxietate pentru
verificarea criterului trei de includere în grupul ţintă care impunea verificarea absenţei
tabloului clinic pentru depresie şi anxietate înregistarate ca probleme pe axa I- DSM
IV-TR. S-au respectat standardele de confidenţialitate şi protecţia identităţii subiectului,
în lucrarea de faţă fiind folosite numai codificările într-o formulă care păstreaza cu
rigurozitate anonimatul.

20
Scala de Anxietate Hamilton prescurtat HARS şi Inventarul de Depresie Beck, au
fost prezentate in lucrarea extinsă, cu indici de fidelitate şi validitate.

Procedura de utilizare a interviului clinic în cercetarea de faţă: iniţial fiecare

subiect completează formularul scalei BDI fără limită de timp; pentru Hamilton
anxietate, evaluatorul – folosind ghidul de cotare – acordă scoruri pentru fiecare item în
cadrul interviului semistructurat. În acestă etapă, el ştie că face parte din grupul ţintă şi
că vor urma şi alte etape ale studiului despre care este informat în timpul acestui
interviu. Este nevoie ca el să-şi exprime în continuare acceptul de a continua să
participe la studiu şi ştiind că oricând, în orice etapă se poate retrage.
Interviul iniţial a fost gândit strategic, ca fiind o piatră de temelie pentru
dezvoltarea unei relaţii terapeutice constructive, care urmăreste în principal implicare şi
motivarea clientului pentru schimbare. Dezvoltarea relaţiei terapeutice în acest prim
interviu clinic s-a facut intermediul tehnicilor speciale, cum ar fi confidenţialitatea
informaţiilor discutate, empatia, acceptarea neconditionata a persoanei. Interviul a avut
loc intr-un cadru adecvat. Prin integrarea datelor culese din interviul initial se ajunge la
o formulare comprehensivă care explică etiologia şi menţinerea distresului emoţional
înregistrat prin scorurile ridicate şi foarte ridicate la teste şi confirmat de subiecţi în
cadrul interviului. În termeni tehnici acesta se numeşte conceptualizarea cazului, iar
acesta capată utilitate când se prezintă şi se discuta cu subiectul, căutându-se aprobarea
acestuia, acceptarea ei; oricum, respingerea conceptualizării este considerată şi ea o
informaţie utila, deoarece aceasta poate să puncteze o incoerenţă care necesită o
clarificare.
Obiectivele generale ale primei sesiuni a interviului clinic, urmăresc verificarea
punctuală a criteriului 3 de includere a subiecţilor în grupul ţintă şi conceptualizarea
problemei din paradigma cognitiv-comportamentală.
În a doua sesiune a interviului clinic s-a folosit CASM si SCID II utilizat
împreună cu chestionarul de personalitate SCID-II.

Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale (CASM), în varianta

screening se bazează pe procedura de autoevaluare şi a fost ataşat bateriei de teste
folosită la screening şi prezentata anterior. CASM surprinde numai autoaprecierile
referitoare la funcţionarea psihologică, socială şi profesională. La fiecare subiect din cei
44 care fac parte din grupul ţintă s-a folosit drept suport chestionarul completat de

21
subiect, adresându-se întrebări deschise pe marginea răspunsurilor date de subiect.
Folosirea acestui chestionar s-a justificat prin finalitatea lui în cazul în care nu apar
răspunsuri problematice ale subiectului examinat, acesta fiind considerat fără probleme
psiho-comportamentale evidente. La nici unul din subiecţii examinaţi cu acest
instrument nu au fost înregistrate zone problematice.

Interviul clinic structurat pentru tulburările de pe Axa II a DSM este un

interviu diagnostic de evaluare a celor zece tulburări de personalitate de pe Axa II a
DSM-IV. S-a ales drept finalitate diagnosticul categorical (prezent sau absent) acesta
răspunzând cel mai bine nevoilor studiului. Interviul a fost conceput pe baza
manualului la care s-a lucrat în anexa cu chestionarul de personalitate al acestui
instrument; rolul chestionarului de personalitate completat de subiecţi odată cu bateria
de teste iniţială. Structura de baza a SCID-II este elaborata pe baza interviului clinic,
instrumentul începând cu o trecere în revistă a patternurilor comportamentale şi
relaţionale caracteristice subiectului, oferind de asemenea informaţii despre capacitatea
de autoreflecţie a acestuia. Trecera în revista a SCID-II începe cu următoarea frază:
“Am să vă pun câteva întrebări legate de ce fel de persoană sunteţi - mai precis, despre
cum vă comportaţi sau ce simtiţi în general”. Această introducere este urmată de de un
număr de întrebări deschise care au ca obiectiv evaluarea unor trasături generale de
personalitate, cum ar fi “Cum v-aţi descrie ca persoană?””Ce lucruri aţi făcut care ar
putea fi supărătoare pentru alţii?””Dacă v-aţi putea schimba personalitatea, în ce fel aţi
dori să fie diferită?”. Apoi având chestionarul de personalitate completat de subiect, se
trece la investigarea întrebărilor la care acesta a răspuns afirmativ, urmărindu-se
instrucţiunile manualului SCID-II; aici incepe decizia clinică care stabileşte dacă itemul
criteriul la care subiectul a răspuns afirmativ este prezent la nivelul prag. Toţi cei 44 de
subiecti ai grupului ţintă au avut drept finalitate a acestui gen de interviú absenţa unui
posibil diagnostic de tulburare de personalitate, deci fiind indeplinit acest criteriu.
Toţi cei 44 de subiecti au indeplinit şi criteriile stabilite conform necesităţii
studiului, neexistânt suspiciunea unei probleme clinice pe axa II, intrând astfel în
următoarea etapă.

22
 A PATRA ETAPĂ A STUDIULUI s-a desfăşurat în martie 2009.
Designul experimental- trăsătura definitorie a experimentului este dată de
obiectivul de cunoastere pe care şi-l propune, identificarea unei relaţii cauzale între
variabila independentă (Vi ) şi variabila dependentă (Vd) denumită şi rezultat (Anitei,
M. 2007).
Designul experimental folosit în acesta lucrare a fost cel cu două grupuri:
experimental şi de control.
Repartizarea celor 44 de subiecţi în cele două grupuri experimentale se face
după criteriile “matched group”: îi ordonez descrescător după scorurile la DAS-A pe
cei 44 de subiecţi, după care se iau perechile de scoruri aflate pe şir în ordine
descrescătoare şi fiecare subiect din cei doi se distribuie aleator în grupul 1 sau grupul
2. Se procedează astfel cu toţi subiectii, până la obţinerea a două grupuri formate
fiecare din 22 de subiecti. Tot aleator se stabileşte care grup va fi experimental şi care
de control.
Constituirea grupurilor experimental şi de control:
Tabelul 18. Distribuţia aleatorie a subiecţilor în cele două grupuri: experimental şi de
control
Grupul ţintă Grupul Grupul de
44 subiecţi experimental control
(de tratament) (non tratament)
S1 cod 205 S1 cod 205
S2 cod 6 S2 cod 6
S3 cod 185 S3 cod 185
S4 cod 124 S4 cod 124
S5 cod 95 S5 cod 95
S6 cod 32 S6 cod 32
S7 cod 48 S7 cod 48
S8 cod 99 S8 cod 99
S9 cod 80 S9 cod 80
S10 cod 46 S10 cod 46
S11 cod 59 S11 cod 59
S12 cod 64 S12 cod 64
S13 cod 61 S13 cod 61

23
 S14 cod 161 S14 cod 161
S15 cod 114 S15 cod 114
S16 cod 188 S16 cod 188
S17 cod 191 S17 cod 191
S18 cod 131 S18 cod 131
S19 cod 92 S19 cod 92
S20 cod 71 S20 cod 71
S21 cod 137 S21 cod 137
S22 cod 127 S22 cod 127
S23 cod 86 S23 cod 86
S24 cod 181 S24 cod 181
S25 cod 135 S25 cod 135
S26 cod 93 S26 cod 93
S27 cod 90 S27 cod 90
S28 cod 25 S28 cod 25
S29 cod 156 S29 cod 156
S30 cod 132 S30 cod 132
S31 cod 75 S31 cod 75
S32 cod 121 S32 cod 121
S33 cod 81 S33 cod 81
S34 cod 113 S34 cod 113
S35 cod 197 S35 cod 197
S36 cod 101 S36 cod 101
S37 cod 67 S37 cod 67
S38 cod 157 S38 cod 157
S39 cod 196 S39 cod 196
S40 cod 77 S40 cod 77
S41 cod 187 S41 cod 187
S42 cod 129 S42 cod 129
S43 cod 198 S43 cod 198
S44 cod 31 S44 cod 31
Legenda: cod = codificarea pe care a primit-o fiecare participant la intrarea în studiu; S = subiectul nr.;
Grup ţintă = toţi subiecţii care au îndeplinit criteriile de includere în studiu

24
Tabelul 19. Caracteristici demografice ale grupurilor experimental şi de control

Grup experimental Grup de control

n=22 n=22
Variabile M SD M SD
Sex (f/m) 19 / 3 18 / 4
Vârstă 21,76 1,523 21,59 1,312

S-au obtinut grupurile de control şsi experimental, asigurand astfel echivalenţa

grupurilor comparate şi distribuirea aleatorie simplă a subiectilor. Schematic designul
experimental este prezentat:
Grup experimental : măsurare pre-test…… tratament………….măsurare post-test
Grup control ;măsurare pre-test…….fără tratament……..măsurare post-test
Definirea variabilelor experimentale:
• Variabila independentă (Vi) – tratamentul aplicat sub forma
intervenţiei psihologice de grup
• Variabila dependentă (Vd) – vulnerabilitatea cognitivă pentru
depresie comorbida cu anxietatea

Operaţionalizarea variabilelor:
-Variabila independentă(Vi): are două nivele:
• intervenţie cognitiv-comportamentală: pentru grupul experimental
• non-intervenţie cognitiv-comportamentală: pentru grupul de control
Manipularea Vi se face prin aplicarea celor zece sesiuni de terapie cognitiv-
comportamentală conform protocolului stabilit, cu frecvenţa de o sesiune pe săptămâna
şi durata de două ore.

-Variabila dependentă: vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu

anxietatea. Operaţionalizarea Vd, deci a vulnerabilităţii cognitive pentru depresie
comorbidă cu anxietatea constă în masurarea conceptelor care sunt acceptate de către
literatura de specialitate ca factori etiologici ai vulerabilităţii cognitive amintite şi se
face cu următoarele scale:

25
 DAS-A (care operaţionalizează şi măsoara cel mai adecvat vulnerabilitatea la
depresie) şi ABS-2 care operaţionalizează anxietatea (aici focusarea atenţiei a fost pe
scorurile scaleleor:ABS-2 -SD/GE care măsoara evaluraea globală a propriei persoane,
ABS-2-AWF-catastrofarea ca element cheie al vulnerabilităţii spre anxietate, ABS-2-
DEM-trebuie absolutist şi am mai urmărit scorul ABS-2 total).
Au mai fost selectate trei scale: PDA scorul total (operaţionalizează şi măsoară
distresul afectiv), ATQ (măsoară gândurile automate).
Scale care măsoara factorii protectivi la confruntarea cu situaţiile de viaţă
negative cum ar fi: acceptarea necondiţionata a propriei persoane (măsurată cu USAQ),
stima de sine (măsurată cu SS) şi constructul de autoeficacitate (măsurat cu SES), iar
aceste probe şi nu vor constitui criterii după care se vor selecta participanţii ci doar
probe folosite pentru analiza datelor de final.
Toate aceste scale au costituit unitatea de măsura pentru Vd, atât în faza de pre-
test şi post-test. Un am considerat necesar să folosesc alte scale pentru post-test pentru
ca distanţa între testarea iniţiala şi cea finala a fost de şase luni ianuarie / iunie 2009,
neexistând suspiciunea ca subiecţii se pot obişnui cu aceste instrumente.

A CINCEA ETAPA a studiului s-a desfăşurat în perioada aprilie-iunie 2009: se

aplică condiţia tratament doar grupului experimental, în cazul acestui studiu fiind vorba
despre protocolul de intervenţie cognitiv-comportamentală de grup, desfăşurat pe
parcursul a zece sedinţe, cu o frecvenţe de o sedinţă pe săptămână şi aplicat doar
grupului experimental, aceasta fiind manipularea Vi din studiul experimental.
Grupul experimental este acum constituit din 22 de persoane care prin împărţire
aleatorie simplă, va fi divizat în două grupuri, adica viitoarele unităţi pe care se aplică
protocolul de intervenţie cognitiv-comportamentală de grup.
Pe parcursul acestei etape s-a inregistrat un abandon S23 cod 86, sex feminin,
19 ani care a declarat că nu mai doreşte sa participe la sesiunile de grup.

A SASEA ETAPĂ a studiului s-a desfăşurat în iunie 2009 când au fost retestaţi
toţi subiecţii care au participat la experiment, adică 42 de subiecti ramaşi în studiu.

26
Rezultatele cercetării , analiza şi prelucrarea datelor cu ajutorul SPSS

Scorurile subiecţilor de la faza de post-test a cercetării au fost introduse în baza

de date şi prelucrate cu SPSS. Analiza şi prelucrarea rezultatelor s-a facut cu ajutorul
testelor neparametrice compatibile cu designul cercetarii. Scopul acestora este de a
verifica ipoteza cercetării, mai exact testarea statistică a diferenţelor in multiple
ipostaze:
- pre si post-test la grupul experimental - testul Wilcoxon T
- pre si post-test la grupul de control - testul Wilcoxon T
- post-test la grupul experimental şi de control – testul Mann –
Whitney U

În urma aplicării testului Wilcoxon T- între pre şi pot-test la grupul

experimental putem concluziona că diferenţele puternic semnificativ statistic indică
gradul ameliorării obţinut în urma aplicării tratamentului, deci a cogniţiilor iraţionale
care pot predispune subiecţii la dezvoltarea depresiei şi anxietatii. Decizia statistică se
face pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed
• pentru DAS-A (atitudini disfuncţionale care operaţionalizeaza depresia)
Wilcoxon: N=21, Z=-4,015, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru
Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed , arată ca diferenţele de scoruri între pre
si post-test la grupul experimental ale atitudinii disfuncţionale care
operaţionalizează depresia nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, aceasta
diferenţă este statistic semnificativă
• Pentru ABS-2 scor total (nivel de iraţionalitate care operaţionalizează distresul
emoţional) Wilcoxon: N= 21, Z= - 4,015, two-tailed, p<0,0001 . Decizia
statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de
scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale nivelului de iraţionalitate
care operaţionalizează anxietatea nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus,
aceasta diferenţa este statistic semnificativă .
• Pentru ABS2 - Evaluare globală negativa a propriei persoane- Wicoxon: N=21,
Z= - 4.020, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la

27
 grupul experimental ale evaluării globale a propriei persoane nu pot fi
atribuite întâmplării altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru ABS-2 Catastrofarea - Wilcoxon: N= 21, Z= - 4.020, two-tailed,
p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale
catastrofării nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, această diferenţă este
statistic semnificativă.
• Pentru ABS2 - Pretenţii absolutiste / imperativul trebuie - Wicoxon: N=21, Z=
- 4.027, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la
grupul experimental ale pretenţiilor absolutiste / imperativul trebuie nu pot fi
atribuite întâmplării altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru PDA Total ( nivel de distres emoţional) Wicoxon: N=21, Z= - 4.018,
two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-
tailed, arata ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental
ale nivelului de distres emoţional nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus,
această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru USAQ (acceptarea necondiţionată a propriei persoane) Wicoxon: N=21,
Z= - 4.016, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la
grupul experimental ale acceptării necondiţionate a propriei persoane nu pot fi
atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru SS (stima de sine) Wicoxon: N=21, Z= -3.926, two-tailed, p<0,0001.
Decizia statistica pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată ca
diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale stimei de
sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic
semnificativă.
• Pentru ATQ (gândurile automate) - Wicoxon: N=21, Z= -4.023, two-tailed,
p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată ca diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale
stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este
statistic semnificativă.

28
 • Pentru SES (autoeficacitatea) - Wicoxon: N=21, Z= -3.736, two-tailed,
p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată ca diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale
stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este
statistic semnificativă.

In urma aplicării testului Wilcoxon T- pentru pre şi pot-test la grupul de

control, se poate spune că diferenţele nu sunt statistic semnificative deci participanţii
care nu au primit tratamentul sub forma intervenţiei cognitiv-comportamentale nu au
înregistrat diferenţe la scorurile pre şi post-test. Decizia statistică se face pentru
Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed. Prezentare detaliată pentru fiecare scala în
parte:
• pentru DAS-A (atitudini disfunctionale care operationalizeaza depresia)
Wilcoxon: N=21, Z= - 1.883, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru
Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed , arată ca nu sunt diferenţe de scoruri
între pre şi post-test la grupul de control ale atitudini disfuncţionale care
operaţionalizeaza depresia, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic
semnificativă.
• Pentru ABS-2 scor total (nivel de iraţionalitate care operaţionalizează distresul
emoţional) Wilcoxon: N= 21, Z= - 0.302 , two-tailed, p<0,0001 . Decizia
statistica pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt
diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale nivelului de
iraţionalitate care operaţionalizează anxietatea, altfel spus, aceasta diferenţă nu
este statistic semnificativă .
• Pentru ABS2 - Evaluare globală negativa a propriei persoane Wicoxon: N=21,
Z= - 0.288, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test
la grupul de control ale evaluării globale a propriei persoane, altfel spus,
această diferenţă nu este statistic semnificativă.
• Pentru ABS-2 Catastrofarea - Wilcoxon: N= 21, Z= 0.000, two-tailed,
p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată ca nu sunt diferenţă de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale
catastrofării, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

29
 • Pentru ABS2 - Pretenţii absolutiste / imperativul trebuie - Wicoxon: N=21, Z=
- 1.265, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată că nu sunt diferenţele de scoruri între pre şi post-test
la grupul de control ale pretenţiilor absolutiste / imperativul trebuie, altfel spus,
această diferenţă nu este statistic semnificativă.
• Pentru PDA Total (nivel de distres emoţional) Wicoxon: N=21, Z= -1.550, two-
tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-
tailed, arată că nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test a nivelului de
distres emoţional, altfel spus, această diferenţă nu este statistic semnificativă.
• Pentru USAQ (acceptarea necondiţionată a propriei persoane) Wicoxon: N=21,
Z= - 2.517 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată ca există diferenţele de scoruri între pre şi post-test
la grupul de control ale acceptării necondiţionate a propriei persoane, altfel
spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru SS (stima de sine) Wicoxon: N=21, Z= - 0.277 , two-tailed, p<0,0001.
Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt
diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale stimei de sine,
altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.
• Pentru ATQ (gândurile automate) - Wicoxon: N=21, Z= - 1.271 , two-tailed,
p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale
gândurilor automate, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic
semnificativă.
• Pentru SES (autoeficacitatea) - Wicoxon: N=21, Z= 0.000 , two-tailed,
p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată că nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale
autoeficacităţii, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

În urma aplicării testului Mann – Whitney U – se poate concluziona ca toate

diferenţele între post-test grup experimental şi pot-test la grup de control sunt
puternic semnificative din punct de vedere satistic, ceea ce se poate vedea în continuare
detaliat pentru fiecare test în parte. Decizia statistică se face pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed

30
• pentru DAS-A (atitudini disfuncţionale care operaţionalizează depresia) testul
Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.270, two-tailed, p<0,0001 . Decizia
statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed , arată ca diferenţele
scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale
atitudinilor disfuncţionale care operaţionalizează depresia nu pot fi atribuite
întâmplării, altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă
• Pentru ABS-2 scor total (nivel de iraţionalitate care operaţionalizează distresul
emoţional), testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.615,two-tailed,
p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed,
arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup
de control ale nivelului de iraţionalitate care operaţionalizează anxietatea nu pot
fi atribuite întâmplării, altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă .
• Pentru ABS2 - Evaluare globală negativă a propriei persoane testul Mann –
Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.525, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică
pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele de scoruri
între pre şi post-test a evaluării globale a propriei persoane nu pot fi atribuite
întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru ABS-2 Catastrofarea - testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= -
5.623, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup
experimental şi post-test grup de control ale catastrofării nu pot fi atribuite
întâmplării, altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru ABS2 - Pretenţii absolutiste / imperativul trebuie testul Mann – Whitney
U: N=21 si N=21, Z= - 5.635, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru
Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-
test grup experimental şi post-test grup de control ale pretenţiilor absolutiste /
imperativul trebuie nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă
este statistic semnificativă.
• Pentru PDA Total (nivel de distres emoţional) testul Mann – Whitney U : N=21
si N=21, Z= - 4.887, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│
1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup
experimental şi post-test grup de control ale nivelului de distres emoţional nu

31
 pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic
semnificativă.
• Pentru USAQ (acceptarea necondiţionată a propriei persoane) testul Mann –
Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.471, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică
pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele scorurilor
între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale acceptării
necondiţionate a propriei persoane nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus,
această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru SS (stima de sine testul- Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 4.888,
two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05,
two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi
post-test grup de control ale stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel
spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru ATQ (gândurile automate) - testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21,
Z= - 4.367 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup
experimental şi post-test grup de control ale gândurilor automate nu pot fi
atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
• Pentru SES (autoeficacitatea) - testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= -
5.019, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=│ 1,96│,
alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup
experimental şi post-test grup de control ale autoeficacităţii nu pot fi atribuite
întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.
Concluzie statistică: În urma aplicării testului Mann – Whitney U – se respinge
ipoteza de nul “Dacă intervenim cognitiv-comportamental cu tehnici specifice, atunci
vulnerabilitatea cognitivă nu se modifică” . Decizia statistică a fost făcută pentru
Zcritic=│ 1,96│, alfa=0,05, two-tailed pentru respingerea ipotezei de nul. Astfel se
poate spune in condiţii de maximă siguranţă la un prag crescut de semnificaţie statistic,
că ipoteza aletrnativă se confirma, adică ipoteza cercetării “ .Dacă intervenim cognitiv-
comportamental cu tehnici psihoterapeutice specifice, atunci vulnerabilitatea cognitivă
pentru depresie comorbida cu anxietatea se modifică.”

32
 Analiza şi interpretarea rezultatelor: realizată în ipostaze multiple adică
comparativ între faza de pre-test şi post-test la grupul experimental şi de control şi apoi
doar în faza de post-test la grupul experimental şi de control.

Concluziile studiului

În urma aplicării testului neparametric Wilcoxon pe grupul experimental în faza

de pre şi post-test, s-au inregistrat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic
la un prag crescut de semnificaţie. Intorcându-ne la scalele şi la semnificaţia
conceptelor măsurate de acestea putem emite următoarele concluzii:
• În urma aplicării testului Mann – Whitney U s-a confirmat ipoteza cercetării, ceea
ce în plan ştiinţific are relevanţă crescută prin faptul că s-a validat pe design
experimental, planul de intervenţie propus pentru scăderea vulnerabilităţii
cognitive.
• Prin rezultatele cercetării putem susţine că s-a realizat oferirea unei modalităţi de
coping eficiente a distresulului emoţional al participantilor, a capacităţii de a
gestiona cogniţiile şi comportamentele care constituie un factor de vulnerabilitate
pentru tulburările psiho-emoţionale
• Realizarea obiectivului de prevenţie primară într-un raport cost-beneficii eficient
pentru participanţi,prin intervenţia terapeutică de scurtă durată
• Din punct de vedere psiho-clinic al comorbidităţii, odată identificată
vulnerabilitatea, acel pattern cognitiv care predispune pesoana la depresie aflată în
relaţie de comorbiditate cu anxietatea, ambele fiind emoţii negative disfuncţionale
chiar neînsoţite de tablou clinic, invalidante au fost supuse intervenţiei psihologice,
ambele înregistrând ameliorări semnificative.
• Cel mai puternic test al ipotezei conform căreia variabilele cognitive joacă un rol
cauzal în vulnerabilitatea emoţională provine de la studiile care manipulează în mod
direct variabilele cognitive şi apoi observa impactul unor astfel de manipulări
asupra experienţei emoţionale. Modelul de bază implică identificarea şi schimbarea
unui stil de procesare caracteristic subiecţilor cu tulburări emoţionale. Odată ce s-a
reuşit acest lucru, devine posibilă testarea pentru orice consecinţe ale
vulnerabilităţii emoţionale, lucru pe care l-am realizat şi în acesta cercetare.

33
• Modelele tendinţelor de procesare a informaţiilor joacă un rol cauzal în mediaţia
patologiei emoţionale. Succesul variabilelor stilurilor cognitive în prezicerea
viitoarelor experienţe emoţionale este dat de posibilitatea de manipulare directă a
stilurilor de procesare prin experimente controlate. Concluzionăm că această
abordare a cercetării pentru vulnerabilitatea emoţionala, aduce modificări
consistente în domeniul terapeutic pentru populaţia non-clinica aflată la risc.

Pentru pre-test şi post-test la grupul experimental: a evidenţiat diferenţe

semnificative la scorurile testelor în urma aplicării protocolului de intervenţie cognitiv-
comportamentală, ceea ce din punct de vedere psihologic are următoarea relevanţă:
scorurile la DAS-A, ABS-2 total şi cu următoarele subscale: ABS-2 evaluarea negativă
a propriei persoane, catastrofarea şi la pretenţii absolutiste, PDA, ATQ - au scăzut
semnificativ din punct de vedere statistic, ceea ce în plan psihologic se traduce printr-o
ameliorare considerabilă a vulnerabilităţii cognitive. În lucrarea de faţă, acesta a fost
măsurată exact de constructele măsurate la aceste scale, iar reducerea lor la cote medii
sau scăzute este realmente un confort psihologic pentru participanţi, recunoscut şi de ei
în ultima sesiune de terapie. Dar nu numai faptul că intervenţia i-a scos din zona de risc
este important ca şi câştig personal, ci mai ales faptul că ei au învăţat strategii de
coping, şi-au dezvoltat capacitatea de a gestiona cogniţiile iraţionale şi de a crea pentru o
situaţie de viaţă strategii alternative raţionale, mai eficiente pentru funcţionarea optimă a
individului.
Paradigma cognitiv-comportamentală are la bază modelul stres-vulnerabilitate
cu ajutorul căruia participanţii au înţeles rolul cauzal, etiologic al acestor cogniţii
iraţionale care-i aduce în situaţia unui distres emoţional. Reglajul emoţional pe care l-
au învăţat pe parcursul sesiunilor de terapie i-a învăţat să schimbe o trăire de genul
unei emoţii negative disfuncţionale intr-o emoţie negativă funcţională. De exemplu:
pentru evaluare globală negativă “Nu ar fi trebuit să sufăr o astfel de respingere din
partea prietenilor. Asta înseamnă că sunt o persoană lipsită de valoare”- transformată în
– „E neplăcut că am suferit o astfel de respingere din partea prietenilor, dar pot merge
mai departe. Rămân în continuare o persoană valoroasă, chiar dacă am suferit această
pierdere” pentru evaluarea comportamentului, nu a persoanei (iar ca emoţie:
depresie/tristeţe); sau pentru catastrofare “Nu trebuie să păţesc aşa ceva. Ar fi
îngrozitor dacă s-ar întâmpla aşa ceva” – transformată în- „Mi-aş dori să nu se întâmple

34
aşa ceva. Ar fi destul de neplăcut dacă s-ar întâmpla aşa ceva” pentru evaluare
nuanţată a caracterului aversiv al unei situaţii (iar ca emoţie anxietate/ingrijorare).

Remarcabil este faptul că din punct de vedere psiho-clinic al comorbidităţii, o

dată identificată vulnerabilitatea, acel pattern cognitiv care predispune pesoana la
depresie aflată în relaţie de comorbiditate cu anxietatea, ambele fiind emoţii negative
disfuncţionale, invalidante şi supuse intervenţiei psihologice, ambele s-au ameliorat
semnificativ. Recaderea în acest cerc vicios a fost contrabalansată prin unul din
obiectivele protocolului de intervenţie şi anume psiho-educaţia şi intelegerea
conceptualizării unui astfel de pattern cognitiv, astfel individul putând să prevină
alunecarea în trăirea unor astfel de emoţii invalidante. Temele de casă, ca alt obiectiv
principal al protocolului de intervenţie cognitiv-comportamentală, au atins obiectivul
de formare a abilităţii de autorefecţie, a capacităţii de autocunoaştere şi autoanaliză,
considerate de asemenea elemente importante ale prevenirii recăderilor. Prin aplicarea
tehnicilor specifice de psihoterapie, respectiv disputarea şi restructurarea cognitivă,
generarea de alternative raţionale şi adaptative în locul celor iraţionale şi disfuncţionale,
participanţii la studiu au avut posibilitatea exersării timp de zece săptămâni şi insuşirii
acestor comportamente sanogenetice.
Pe de altă parte, în urma intervenţiei s-au constatat creşteri semnificative
statistic ale factorilor protectivi pentru sănătatea mentală: acceptarea necondiţionată a
propriei persoane, autoeficacitatea şi stima de sine măsurate cu USAQ, SES şi SS care
iniţial înregistrau scoruri scăzute şi foarte scăzute. Lucrul acesta se traduce concret prin
ceea ce au câştigat participanţii învătând că a accepta o persoană sau chiar propria
persoană ca fiinţă umană valoroasă nu se face prin prisma unor comportamente eşuate
sau ratate şi că nu acestea dau valoarea globală a individului.
Prevenţia primară a tulburărilor emoţionale sau a oricărui tip de boală, mai ales
dacă se afla în relaţie de comorbiditate, este mai ieftina decât tratamentul tulburării
respective, calculat sub forma oricărui tip de resursă: umana şi psihologică pentru
beneficiar, consum de timp şi resurse pentru specialist, economic-financiară pentru
societate şi sistem sanitar. Acesta a şi fost premiza iniţială de la care am plecat în
abordarea unui astfel de studiu, scopul final fiind îndeplinit şi demonstrat, adica
creşterea nivelului de funcţionalitate şi optimizare a fiinţei umane.

35
 Pentru pre-test şi post-test la grupul de control, nu au fost înregistrate diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic, concluzie care vine în sprijinul obiectivului
general al acestui studiu.
Statistica neparametrică aplicată în cazul post-test la grupul experimental şi de
grupul de control a facut posibilă testarea ipotezei şi confirmarea validităţii planului
psihoterapeutic aplicat pe populaţie non-clinică dar aflată în zona de risc spre a
dezvolta tulburări emoţionale conceptualizate în lucrarea de faţă sub forma
vulnerabilităţii cognitive.

36
Bibliografie

Andrews, G., Creamer, M., Crino,R., Hunt,C., Lampe,L., Page,A., (2007). Psihoterapia
tulburărilor anxioase: ghid practic pentru terapeuţi şi pacienţi. Editura Polirom,
Iasi.

Aniţei, M. (2007). Psihologie experimentală. Iasi: Polirom

Bandura, A. (1986). Social foundations of thought and action. A social cognitive

theory. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall

Barlow David H. (2002). Anxiety and its disorders: the nature and treatment of anxiety
and panic, New York: Guilford Press

Beck, A.T., Brown, G., Steer, R.A., si Weissman, A.N. (1991). Factor Analysis of the
Dysfunctional Attitude Scale in a Clinical Population. Psychological Assessment:
A Journal of Consulting and Clinical Psychology, 3, 478-483

Beck A.T., Epstein N. & Harrison R., (1983), Cognitions, attitudes and personality
dimensions in depression, British Journal of Cognitive Psychotherapy, 1, 1-16

Beck A.T., Epstein N., Brown G. & Steer R.A. (1988). An inventory for measuring
clinical anxiety: Psychometric properties, Journal of Consulting and Clinical
Psychology, vol.56

Beck, A.T., Kovacs, M., si Weissman, A. (1979). Assessment of suicidal Intent: The
scale for suicide ideation. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 47,
343-352

Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F., si Emery, G. (1979). Cognitive therapy of
depression. New York: Guilford Press

Beck A.T. & Staer R.A. Beck (1990). Anxiety Inventory manual, San Antonio, TX:
Psychological corporation

Beck, A.T., Staer, R.A., Epstein, N., si Brown, G. (1990). Beck Self-Concept Test,
Psychological Assessment, 2, 191-197

Beck, J.S. (1995) Cognitive therapy. Basics and beyond. New York: Guilford Press

Beck Judith S. (1995). Cognitive therapy. Basic and Beyond, New York: The Guilford
Press

Beck Judith S.,(2005) Cognitive therapy for challenging problems, New York:
Guilford Press

Bernard, E.M. (1998). Validation of the General Attitude and Belief Scale. Journal of
Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 13, 9-27

37
Betz, N.E., Hackett, G. (1981). The relationship of career-related self-efficacy
expectations to perceived career options in college women and men. Journal of
Counseling Psychology, 28, 399-410

Bieling P. J., McCabe R. E., Antony M. M., (2006) Cognitive-behavioral therapy in

groups, New York: Guilford Press

Blackburn Ivy-Marie (1996). “Cognitive vulnerability to depression” in Salkovskis,

Paul M. “Frontiers of Cognitive Therapy”, New York: Guilford Publications

Blatt S.J., Quinlan D.M., Chevron E.S., McDonald C. & Zuroff D. (1982). Dependency
and self-criticism: Psychological dimensions of depression, Journal of Consulting
and Clinical Psychology, 50, 113-124

Borkovec T.D., LyonFields J.D., Wiser S.L. & Diehl L. The role of worrisome thinking
in the suppression of cardiovascular response to phobic imagery, Behaviour
Research and Therapy, 1993, 31, p. 321-324

Borkovec T.D., Shadick R.N. & Hopkins M. (1991). The nature of normal and
pathological worry. In R.M. Rapee & D.H. Barlow (Eds), Chronic anxiety:
Generalized anxiety disorder and mixed anxiety-depression (p.29-51), New York:
Guilford Press

Cane, D.B., Olinger, L.J., Gotlib, I.H., Kuiper, N.A. (1986). Factor structure of the
Dysfunctional Attitude Scale in a student population. Journal of Clinical
Psychology, 42, 307-309

Chamberlain, J.M., Haga, D.A.F. (2001). Unconditional self-acceptance and

psychological health. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior
Therapy, 19, 163-176

Chamberlain, J., şi Haaga, D.(2007). Manual.Chestionarul de acceptare necondiţionată

a propriei persoane (adaptat de Macavei B.). În D. David coordonator), Sistem de
evaluare clinică. Editura RTS, Cluj-Napoca

Cottraux, J., (2003) Terapiile cognitive. Cum să acţionăm asupra propriilor gânduri.
Editura Polirom, Iaşi

Costello Charles F.(1993) Basic issues in psychopathology”, New York:Guilford Press

Crandal, R. (1973). The measurement of self-esteem and related constructs. In J.P.

Robinson & P.R. Shaver (Eds), Measurement of social psychological attitudes,
Revised edition, Ann Arbor: ISR

David, D. (2003). Castele de nisip. Bucureşti: Editura Tritonic

David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Fundamente, Iaşi: Editura Polirom

38
David, D., Montgomery, G.H., Macavei, B., si Bovbjerg, D.H. (2005). An empirical
investigation of Albert Ellis’s binary model of distress. Journal of Clinical
Psychology, 61, 499-516

David, D., Schnur, J., si Belloiu A (2002). Another search for the “hot” cognitions:
Appraisal, irrational beliefs, attributions and their relation to emotion. Journal of
Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 2, 93-131

David, D. şi colab. (2007). Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale. In D.

David (coordonator), Sistem de evaluare clinică. Editura RTS. Cluj-Napoca

Dawes, R.M. (1996). House of cards. Psychology and psychotherapy built on myth.
The Free Press: New York

Dent, J., si Teasdale, J.D. (1988). Negative cognition and the persistence of depression.
Journal of Abnormal Psychology, 97, 29-34

DiGiuseppe, R. (1996). The nature of irrational and rational beliefs. Progress in

Rational Emotive Behavior Therapy. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-
Behavior Therapy, 14, 5-28

DiGiuseppe, R., Leaf, R., Exner, T. Si Robin M.V. (1988). The development of a
measure of rational/irrational thinking. Paper presented at the World Congress of
Behavior Therapy, Edinburgh, Scotland

DiGiuseppe, R., Robin, M.W., Leaf, R., si Gormon, B. (1989). A discriminative

validation and factor analysis of a measure of rational/irrational beliefs. Paper
presented at the World Congress of Cognitive Therapy, Oxford, UK

DiGiusepe,R., Leaf, Exner, T., & Robin, M.(2007). Manual. Scala de atitudini şi
convingeri 2 (adaptat de Macavei, B.).In D. David (coordonator), Sistem de
evaluare clinică. Editura RTS, Cluj-Napoca

Dugas Michel J., Robichaud Melisa (2006). Cognitive-behavioral treatment for

generalized anxiety disorder, Taylor & Francis

Dugas M.J., Gosselin P & Ladouceur R. (2001). Intolerance of uncertainty and worry:
Investigating specificity in a nonclinic sample. Cognitive Therapy and Research,
vol.69

Dryden, W., & DiGiuseppe, R. (2003). Ghid de terapie raţional-emotivă şi

comportamentală. Cluj-Napoca: Editura Asociaţiei de Stiinţe Cognitive din
România

Ellis, A. (2002). Some of the Main Differences Between Rational Emotive Therapy
(REBT), Cognitive Therapy (CT), and Cognitive Behavior Therapy (CBT).
Articol nepublicat

Ellis, A. (1977). Psychotherapy and the value of human being. In A. Ellis si R Grieger
(Eds). Handbook of rational-emotive therapy (pp.99-112). New York: Springer

39
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy. New York: Carol Publishing
Group

Ellis, A. (2002). Some of the Main Differences Between Rational Emotive Therapy
(REBT), Cognitive Therapy (CT) and Cognitive Behavior Therapy (CBT).
Articol nepublicat

Ellis, A. (1998). How to control your anxiety before it controls you. Secaucus, NJ:
Carol.

Ellis, A. si Dryden, W. (1997). The practice of Rational Emotive Behavior Therapy.

London: Springer Publishing Company

Eysenck M.W (1992)., Anxiety: The cognitive perspective, Hove, UK: Lawrence
Erlbaum Ltd

Floyd, M., Scogin, F., si Chaplin, W.F. (2004). The Dysfunctional Attitudes Scale :
factor structure, reliability and validity with others adults. Aging & Mental health,
8, 153-160

Grecu I.G.,Gabos. G.M., Raduly L., SzaboG-K., Varga L.J (2007). Depresia. Metode
de diagnostic şi tratament. Editura Farma Media, Targu Mures

Gurman Alan S., Messer Stanley B.(2003) Essential psychotherapies. Theory and
Practice, New York: Guilford Press

Heimberg Richard G., Turk Cynthia L, Mennin Douglas S. (2004). Generalized anxiety
disorders: advances in research and practice, New York: Guilford Press

Hofmann, S.G. (2007). Cognitive factors that maintain social anxiety disorder: A
comprehensice model and its treatment implications. Cognitive Behavior
Therapy, Vol. 46:4, pag. 195-209. Taylor & Francis Ltd.,
http//www.informaworld.com

Hofmann Stefan G., Otto Michael W.(2008). Cognitive behavioral therapy for social
anxiety disorder, Taylor & Francis Group, LLC, USA

Luszczynska, A., Scholz, U, si Schwarzer, R. (2005). The general self-efficacy scale:

Multicultural validation studies. Journal of Psychology: interdisciplinary and
Applied, 139, 439-457

Maser Jack D., Cloninger C. Robert (1990). Comorbidity of mood and anxiety
disorders, American Psychiatric Publishing

McCarthy, J.D., si Hoge, D.R. (1982). Analysis of age effects in longitudinal studies of
adolescent self-esteem. Developmental Psychology, 18, 372-379

40
Rodewalt, F., si Tragakis, M.W. (2003). Self-esteem and self-regulation: Toward
optimal studies of self-esteem. Psychological Inquiry, 14, 66-70

Rogers, C.R. (1961). On becoming a person. Boston: Houghton Mifflin

Rosenberg, M. (1979). The conceiving self. New York: Basic

Sadock, B. J., Sadock, V. A., (2007) Kaplan & Sadock's Synopsis of

Psychiatry:Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry, 10th Edition, Lippincott
Williams & Wilkins

Scholz, U., Benicio, G., Sud, S., si Schwarzer, R. (2002). Is general self-efficacy a
universal construct? Psychometric findings from 25 countries. European Journal
of Psychological Assessment, 18, 242-251

Scwarzer, R., si Mathias, J.(2007). Manual.Scala de autoeficacitate (adaptat de

Moldovan, R.). In D. David(coordonator), Sistem de evaluare clinica. Editura
RTS, Cluj-Napoca

Shahani, C., Dipoye, R.L., si Phillips, A.P. (1990). Global self-esteem as a correlate of
work related attitudes: A question of dimensionality. Journal of Personality
Assessment, 54, 276-288

Silbert, E, si Tippett, J. (1965). Self-esteem: Clinical assessment and measurement

validation. Psychological Reports, 16, 1017-1071

Stajkovic, A.D., si Luthans, F. (1998). Self-efficacy and work-related task performance.

A meta-analysis. Psychological Bulletin, 124, 240-261

Steinberg Marlene (1994). Interviewer’s guide to the structured clinical interview for
DSM-IV, American Psychiatric Publishing

Torgersen S. (1983). Genetic factors in anxiety disorders. Arch Gen Psychiatry.

Tyrer, P. (1999). Anxiety. A Multidisciplinary Review, Imperial College Press.

Vernon, A. (2002). Ce, cum, când în terapia copilului şi adolescentului. Manual de

tehnici de consiliere şi psihoterapie. Editura RTS , Cluj-Napoca

Wegner, D.M. (1994a). Thoughts Suppression. In D. Druckman si R.A. Bjork (Eds).

Learning, remembering, believing: Enchancing human performance (pp. 277-
293). Washington: National Academy Press
Wegner, D., si Zanakos, S. (2007). Manual. Inventarul de supresie „Ursul Alb” (adaptat
de Szentagotai, A.). În D. David (coordonator), Sistem de evaluare clinică.
Editura RTS, Cluj-Napoca

Weissman, A., si Beck, A.(2007). Manual. Scala de atitudini disfuncţionale. Formele A

şi B (adaptat de Macavei, B.). În D. David (coordonator), Sistem de evaluare
clinică. Editura RTS, Cluj-Napoca

41
Wells A. & Papageorgiou C.(1995). Worry and the incubation of intrusive images
following stress, Behaviour Research and Therapy, vol.33

Westbrook David, Kennerley Helen, Kirk Joan.(2007). An introduction to cognitive

behaviour therapy, Sage Publication, London

Williams, J.M.G., Watts, F.N., MacLeod, C. si Mathews, A. (1997). Cognitive

Psychology and Emotional Disorders, Chichester, England: Wiley.

Wright J. H., Basco R. M., Thase M. E. (2006), Learning cognitive-behavior therapy.

An illustrated guide

42