Sunteți pe pagina 1din 43

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Şcoala Doctorală, Psihologie

BĂDESCU DRĂGHICI AURELIA

Intervenţii cognitiv-comportamentale în depresie. Consideraţii psiho-clinice din perspectiva comorbidităţii

Teză de doctorat în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor in psihologie

-rezumat-

Conducător ştiinţific:

Prof. univ.dr.Nicolae Mitrofan

2009

CUPRINS

Prefaţă / 3 CAPITOLUL 1. PSIHOTERAPIA. CONSIDERATII GENERALE. PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALA / 4

CAPITOLUL 2. DEPRESIA – CADRU GENERAL ŞI CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV- COMPORTAMENTAL / 6

CAPITOLUL 3. ANXIETATEA - CADRU GENERAL ŞI CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV- COMPORTAMENTAL / 6

CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETĂRII / 7 4.1.Obiectivele cercetării / 8 4.2.Ipotezele cercetării / 9 4.3.Descrierea participanţilor / 9 4.4. Etapele studiului /11

4.5.Metodologia cercetării prezentată pe larg / 15

4.5.1. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 1 / 15

4.5.2. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 2 / 15

4.5.3. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 3 / 17

4.5.4. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 4 / 23

4.5.5. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 5 / 26

4.5.6. Etapele desfăşurării studiului-Etapa 6 / 26

4.6 Rezultatele cercetării, analiza şi prelucrarea datelor / 27

4.7.Concluzii /33 Bibliografie / 37

Prefaţă

Înca din primii ani ai facultaţii am indragit disciplinele din aria psihologiei clinice, psihoterapiei a căror drum intortocheat l-am şi urmat în specializările ulterioare şi pe care le-am continuat până la studiile doctorale prezente. Ataşat preferinţelor mele de la începutul studenţiei atât la lucrarea de diplomă cât şi la teza de doctorat am ales drept procedură metodologică pentru studiu experimentul; toate aceste demersuri se înscriu în curentul actual care domină ştiinţele medicale şi psihologice „evidence based„ bazat pe dovezi ştiintifice. Mulţumesc Şcolii Doctorale din cadrul Universitaţii din Bucuresti pentru oportunitatea creată de a-mi desfăşura pregatirea pentru studiile doctorale şi întregului colectiv ştiinţific al acestei instituţii. Cercetarea s-a desfasurat sub îndrumarea distinsului profesor dr. Nicolae Mitofan, care în calitate de conducator ştiintific m-a sprijinit şi coordonat cu mult profesionalism în organizarea, desfăşurarea şi finalizarea acestui labirint al cercetarii. Pentru toate acestea doresc să-i mulţumesc cu deosebită recunoştintă şi profund respect. Un imens gând de recunostinţă îl îndrept spre familia mea, parinţii mei şi spre fiul meu care au fost alturi de mine şi nu in ultimul rând acelor prieteni care m-au sprijinit activ în realizarea acestei teze.

CAPITOLUL 1 PSIHOTERAPIA. CONSIDERAŢII GENERALE. PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ

În acest capitol au fost prezentate orientările terapeutice apoi accentul cazând pe descrirea paradigmei cognitiv-comportamentale, acesta fiind abordarea lucrarii de faţă. În cadrul acestei paradigme este explicat impactul gândurilor asupra emoţiilor, relaţia dintre comportament si gândurile automate, tipuri de cogniţii caracteristice diferilor tipuri de probleme. De asemenea, au fost prezentate asumpţiile, iptezele terapiei cognitiv-comportamentale; au fost prezentate principalele tehnici ale terapiei cognitiv-comportamentale de grup şi abordarea unui astfel de tratament. În acest moment există trei mari orientări psihoterapeutice:

(1) Orientarea cognitiv-comportamentală (2) Orientarea dinamic-psihanalitică (3) Orientarea unamist-experienţială (incluzând şi orientarea ericksoniană). Terapia cognitivă poate fi cel mai bine descrisă ca o “şcoală a gândurilor”. Modelele cognitive pot fi caracterizate de-a lungul unui continuum care se întinde de la raţionalismul orientat comportamental până la constructivismul radical. Deşi aceste abordări sunt oarecum distincte din punct de vedere conceptual, ele împărtăşesc un număr de asumpţii fundamentale. Asumpţiile de bază ale terapiei cognitive sunt următoarele:

1. Modul în care persoanele construiesc sau interpretează evenimentele şi situaţiile mediază modul cum se vor simţi sau se vor comporta în continuare. Cogniţiile sunt postulate pentru a exista într-o relaţie tranzacţională cu efectele consecutive ale evenimentelor din mediu. Astfel, funcţionarea umană este produsul unei interacţiuni continue între “variabile ale persoanei” specifice (credinţe şi procese cognitive, emoţii şi comportamente) şi variabile ale mediului. Aceste variabile se influenţează unele pe altele într-o manieră reciprocă în decursul timpului. 2. Această interpretare a evenimentelor este activă şi continuă. Construirea evenimentelor permite persoanelor să deducă sau să extragă un înţeles din experienţele lor şi să le permită să înţeleagă evenimentele cu scopul de a stabili “mediul lor personal” şi de a raspunde la evenimente. Funcţionarea comportamentală şi emoţională, ca rezultat, e vazută ca un obiectiv direcţionat şi adaptativ.

3.

Persoanele dezvoltă sisteme de credinţe idiosincratice/particulare care le ghidează

comportamentul. Credinţele şi asumpţiile influenţează percepţiile şi memoriile individuale şi conduc memoria să fie activată de stimuli sau evenimente specifice. Persoana e sensibilă la “stresori” specifici”, incluzând atât evenimente externe cât şi

experienţe afective interne. Credinţele şi asumpţiile contribuie la tendinţa de a se ocupa şi de a-şi aminti în mod selectiv informaţii care sunt consecvente cu conţinutul sistemului de credinţe şi de a “omite” informaţiile care nu corespund acestor credinţe.

4. Aceşti stresori contribuie apoi la o deteriorare functională a procesării cognitive

individuale şi de activare a unor raspunsuri de coping dezadaptative, supraînvăţate. E stabilit un sistem de urmărire în care activarea comportamentelor de coping dezadaptative contribuie la menţinerea unor evenimente adverse din mediu şi la consolidarea sistemului de credinţe. Persoana care crede, de exemplu, ca “autostrada e groaznic de periculoasă” poate conduce într-un astfel de mod timid (20 mile pe oră, mai încet decât traficul, oprindu-se la rampa de intrare pe autostrada), provocând astfel un accident şi astfel întărindu-şi credinţa în pericolul autostrăzilor şi importanţa conducerii chiar şi mai defensiv. 5. “Ipotezele cognitive ale specificităţii” spun că sindroamele clinice şi stările emoţionale pot fi diferenţiate prin conţinutul specific al sistemului de credinţe şi a proceselor cognitive care sunt activate. Fundaţia terapiei cognitive o reprezintă sistemul de credinţe sau înţelesuri. Cunoştintele noastre ne oferă o lentilă prin care interpretăm experienţele noastre şi un set de expectaţii care ne ghidează în dezvoltarea planurilor şi obiectivelor. Credinţele noastre pot fi disponibile constiintei noastre (ca in cazul “gandurilor automate”) sau implicite sau nespuse (schemele). Folosirea termenului de “sistem de înţelesuri” sugerează că baza noastră de cunoştinţe şi moduri de procesare a informaţiilor sunt organizate şi coerente. Din această perspectivă, comportamentul uman e orientat spre scop şi este generativ. Se bazează pe reguli şi credinţe tacite care sunt elaborate şi consolidate în cursul vieţii individului. Procesele cognitive, răspunsurile emoţionale şi abilităţile comportamentale sunt adaptative. Procesele cognitive joacă un rol important în organizarea răspunsului nostru atât la evenimentele zilnice, cât şi la provocările pe termen lung. Procesele cognitive nu funcţionează independent de reglarea emoţională şi de acţiunea comportamentală. Mai degrabă, ele formează un sistem integrat adaptativ (Lazarus R., 1991; Leventhal, 1984). Procesele cognitive, emoţiile şi comportamentul nu pot fi separate de funcţionarea biologică şi socială. Cogniţiile sunt dependente de (şi

influenţează) funcţiunile creierului şi sunt dobândite într-un context social. Pentru a întelege cogniţia, apoi, trebuie să înţeleagă acţiunea şi modul în care vor fi folosite cunoştintele. Pentru a întelege emoţia, trebuie să înţelegi cogniţia şi structura care e impusă de un sistem de înţelesuri.

CAPITOLUL 2 DEPRESIA- CADRU GENERAL ŞI CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV- COMPORTAMENTAL

În acest capitol a fost prezentată exhaustiv problematica depresiei conceptualizată în paradigma cognitiv-comportamentală, tipologiile depresiei, probleme leagte de epidemiologia acestei afectiuni. Dispoziţia emoţională şi patologică – cadru general de analiză a fenomenului depresiei precum şi teoriile explicative au facut parte din ancora teoretică a cercetarii prezente. Toate aceste informaţii constituie suport pentru explicarea cogniţiilor disfuncţionale care explica cel mai bine depresia, acestea constituind de fapt vulnerabilitatea cognitivă pentru populaţie non-clinică.

CAPITOLUL 3 - ANXIETATEA- CADRU GENERAL ŞI CONCEPTUALIZAREA PRIN PRISMA MODELULUI COGNITIV- COMPORTAMENTAL

Acest capitol teoretic a fost alocat conceptului general de anxietate unde au fost prezentate notiuni precum definiţie si clasificare, epidemiologie şi teorii cognitiv- comportamentale explicative ale anxietăţii. Dispoziţia emoţională şi patologică – cadru general de analiză a fenomenului anxietate a fost de asemenea unul din aspectele importante ale capitolului, aici grefându-se informaţiile despre vulnerabilitatea cognitivă a anxietaţii. Tot în acest capitol sunt dezbătute şi prezentate comorbiditatea ca şi concept cât şi vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu anxietatea. Prezentarea studiilor internaţionale pe problematica vulnerabilitaţii depresiei si anxietaţii există aici.

CAPITOLUL 4 - METODOLOGIA CERCETĂRII

În cadrul acestui studiu se vor aborda aspecte subclinice ale depresiei şi anxietăţii aflate în relaţie de comorbiditate; atât măsurarea, identificarea şi detectarea cât şi intervenţia se face din perspectiva paradigmei cognitiv-comportamentale. Populaţia ţinta a acestui studiu sunt tinerii, cu focusare pe identificarea aspectului subclinic care se referă la acele cogniţii care nu determină manifestări evidente, cu o simptomatologie slabă, deci fără indeplinirea criteriilor tabloului clinic, dar care totuşi creează o vulnerabilitate individului exprimată sub forma de distres afectiv. Astfel, cogniţia (numită şi convingere/credinţă/gând), constientă şi/sau inconstientă, este cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv- emotionale/subiective, cognitive, comportamentale şi a unor răspunsuri psihofiziologice/biologice, toate interrelaţionate. Cogniţiile sunt structuri informaţionale (prelucrări informaţionale) care implică conţinuturi şi procese informaţionale care generează aceste conţinuturi. Conţinuturile au caracter specific, motivaţii, percepţii, imagini, gânduri, iar procesele au caracter nespecific (ele putând acomoda orice conţinut în dubletul “dacă-atunci”). Mare parte a psihopatologiei este rezultatul cogniţiilor disfuncţionale şi/sau iraţionale, fiind aşadar penetrabilă cognitiv. Cogniţiile disfuncţionale şi/sau iraţionale pot fi identificate şi schimbate prin tehnici cognitiv-comportamentale. Pornind de la acestă asumpţie de bază, ne propunem să conceptualizam din punct de vedere psihopatologic depresia şi anxietatea. Conceptualizarea generala în terapia cognitiv- comportamentală se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate. Altfel spus, anumite evenimente stresante (de exemplu, stresori psihosociali-Axa IV DSM) interacţionează cu o stare de vulnerabilitate generală biologică şi/sau psihologică, generând tulburările clinice (de exemplu Axa I si II din DSM). În acest model, stresorii şi vulnerabilitatea generală se constituie în mecanisme etiopatogenetice specifce. Această vulnerabilitate va face obiectivul identificării şi inetrventiei cognitiv-comportamentale în acest studiu. Din perspectiva mecanismelor etiopatogenetice nu o să luăm în considerare decât formele subclinice ale depresiei şi anxietăţii, deci acele simptome care nu ating intensitatea clinică, dar pot predispune subiectul la dezvoltarea unor tulburări clinice. Altfel spus, intervenţia psihologica va fi primara, adică se referă la prevenirea instalării bolii (psiho-educatie).

Obiectivele cercetării:

Validarea intervenţiei-cognitiv comportamentale pe populaţie non-clinică care prezintă distres emoţional exprimat sub forma vulnerabilităţii cognitive spre a dezvolta depresie comorbidă cu anxietatea, folosind metoda experimentală.

Operaţionalizarea şi măsurarea conceptului de vulnerabilitate cognitivă, ca factor predispozant spre a dezvolta depresie comorbidă cu anxietatea.

Elaborarea unui protocol de intervenţie cognitiv-comportamentală adecvat problematicii cercetate care să ţintească vulnerabilitatea cognitivă care poate predispune individul la dezvoltarea tulburărilor psiho-emoţionale, depresie şi anxietate

Angajarea participanţiilor în travaliul psihoteapiei cognitiv-comportamentala şi încurajarea acestora să-şi modifice activ credinţele dezadaptative şi să asimileze credinţe mai eficiente, adaptative şi raţionale, cu impact pozitiv asupra răspunsurilor lor emoţionale, cognitive şi comportamentale.

Stabilirea unei baterii de teste folosită pentru testare psihologică de tip screening pentru identificarea populaţiei non-clinice care prezintă vulnerabilitate pentru dezvoltarea tulburărilor psiho-emoţionale (convingeri iraţionale, scheme cognitive disfuncţionale) cu instrumente standardizate şi etalonate

Alcătuirea criteriilor de includere a participanţilor în lotul asupra căruia se aplică intervenţia psihologică propriu-zisa, în acord cu necesităţile studiului

Selectarea grupului ţintă în funcţie de criteriile stabilite (scorurile ridicate la credinţele iraţionale considerate conform literaturii de specialitate factori de vulnerabilitate pentru tulburările emoţionale, depresie şi anxietate).

Proiectarea designului experimental pentru subiecţii identificaţi cu vulnerabilitate cognitivă spre depresie şi vulnerabilitate

Reducerea distresului emoţional pentru subiecţii din lotul supus cercetării în

sensul dobândirii capacităţii de a gestiona cogniţiile şi comportamentele care constituie un factor de vulnerabilitate pentru tulburările psiho-emoţionale

Realizarea unui program de prevenţie primară eficient, uşor de aplicat, de scurtă durată

Ipoteza generală a cercetării:

Dacă intervenim cognitiv-comportamental cu tehnici psihoterapeutice specifice

atunci vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu anxietatea se modifică. Ipoteze de lucru:

1. Intervenţia cognitiv-comportamentală cu tehnici specifice duce la scăderea

vulnerabilitaţii pentru depresie

2. Intervenţia cognitiv-comportamentală cu tehnici specifice duce la scăderea

vulnerabilitatii pentru anxietate

3. Rezultatul intervenţiei cognitiv-comportamentale duce la scăderea

semnificativă a distresului afectiv, a cogniţiilor iraţionale corespondente

depresiei şi anxietăţii

4. Rezultatul intervenţiei cognitiv-comportamentale duce la scăderea

semnificativă a gândurilor automate 5. Rezultatul intervenţiei cognitiv-comportamentale duce la creşterea factorilor protectivi pentru sănătatea mentală( acceptarea necondiţionată a propriei persoane, autoeficacitatea, stima de sine)

Descrierea participanţilor Pentru prima etapa a cercetării, respectiv cea de screening psihologic, am ales drept populaţie non-clinică, studentii anului I, studii de licenţă, ai Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu. Facultatea de Ştiinte cuprinde următoarele specializări : psihologie, sociologie, asistenţă socială, ecologie şi protecţia mediului, biologie, educaţie fizică şi sport, informatică, matematică. Au fost 205 subiecţi care au completat integral bateria de teste şi un numar de 28 care au fost descalificaţi şi pe care le-am exclus din studiu pentru că nu era bateria de teste psihologice integral completată. Tabelul 14. Distribuţia participantilor în funcţie de sex

Distribuţia participanţilor în funcţie de sex

 

Frecvenţa

Procente

Procente

Procente cumulate

 

valide

Feminin

168

82.0

82.0

82.0

masculin

37

18.0

18.0

100.0

Total

205

100.0

100.0

Figura 15. Distribu ţ ia participantilor în func ţ ie de sex Tabelul 15. Distribu

Figura 15. Distribuţia participantilor în funcţie de sex

Tabelul 15. Distribuţia participanţilor pe specializări

Distribuţia participanţilor pe specializări

 

Frecvenţă

Procente

Procente

Procente

 

valide

cumulate

 

psihologie

71

34.6

34.8

34.8

sociologie

21

10.2

10.3

45.1

asistenţă socială

30

14.6

14.7

59.8

ecologie şi protecţia mediului

44

21.5

21.6

81.4

biologie

3

1.5

1.5

82.8

sport

11

5.4

5.4

88.2

matematică

15

7.3

7.4

95.6

informatică

9

4.4

4.4

100.0

Total

204

99.5

100.0

Valori lipsă

1

.5

 

Total

205

100.0

Figura 16. Distribu ţ ia participan ţ ilor pe specializ ă ri Etapele studiului: În

Figura 16. Distribuţia participanţilor pe specializări

Etapele studiului:

În continuare, voi prezenta metodologia cercetării pe scurt,enumerând etapele studiului, urmând ca la secţiunea Metodologia cercetării prezentată pe larg să fie detaliate ficare dintre etapele cercetării şi metodele aferente lor. Prima etapă a studiului: Elaborarea protocolului de psihoterapie cognitiv- comportamentală pe baza modelului prevenţiei primare şi în acord cu conceptualizarea teoretică. Intervenţia primară se referă la intervenţia pentru prevenţie, simplu spus psiho-educaţie. Din conceptualizarile teoretice ale anxietăţii şi depresiei, au fost extrase cogniţiile iraţionale specifice fiecăreia şi acestea au făcut obiectul intervenţiei din protocolul de psihoterapie. Urmează prezentarea celorlalate etape ale studiului prezentate cronologic şi metodologia aferentă fiecăreia. Prezentarea sumarizată a protocolului de psihoterapie cognitiv-comportamentală, cu obiectivele generale pe care le-a urmărit:

Sedinţele 1-4: vizează cunoaşterea participanţilor, stabilirea relaţiei terapeutice specifice grupului, elemente de psiho-educaţie şi conceptualizarea

distresului emoţional pe baza modelului ABC din cognitiv-comportamentală şi raţional emotivă, percepţia pozitivă a participanţilor asupra coeziunii grupului şi confidenţialitatea ca factori importanţi pentru evoluţia grupului. Sedinţele 5-9: sunt centrate specific pe cogniţiile disfuncţionale cu scopul disputării şi flexibilizării acestora: catastrofarea, trebuie absolutist, evaluarea globală, acceptarea necondiţionată a propriului sine, a celorlalţi şi a vieţii în general şi autodeprecierea. Dezvoltarea alternativelor raţionale în scopul optimizării personale a participanţilor. Sedinţa 10: se pune accentul pe integrarea abilităţilor dobândite, menţinerea confidentialităţii informaţiilor şi după incheierea procesului terapeutic, fiecare participant îşi face bilantul cost-beneficii raportând beneficiile obţinute în urma participării.

Principiile generale folosite pe parcursul desfaşurăii sedinţelor :

Orice sedinţă de terapie cognitiv-comportamentală de grup începe cu stabilirea agendei, apoi:

1. O trecere scurta în revista din partea fiecărui participant, peste interacţiunile şi problemele săptămânale. Persoanelor li se cere să enumere specificul evenimentelor săptămânii, incluzând reacţia la ultima sedinţă;

2. O trecere în revista a temelor pentru acasă, ce a funcţionat, ce-a fost învăţat din efectuarea lor, cu ce probleme s-au confruntat şi sentimentele, comportamentul şi cogniţiile aferente.

3. O problemă specifică pe care să fie axata orice sedinţă: priorităţile sunt determinate de relaţia colaborativă, în conformitate atât cu preferinţa clientului cât şi în consonanţă cu modelul. În cazul de faţă accentul se pune pe cogniţiile iraţionale specifice vulnerabilităţii cognitive la depresie şi anxietate

4. O încheiere şi o trecere în revistă a sedinţei, precum şi feedback-ul către terapeut. Trebuie lăsat întotdeauna timp înainte de încheierea sedinţei pentru a acorda timp fiecărei persoane de a treace în revista şi de a schiţa ce a obţinut în urma sedinţei. Aceasta da sedinţei substanţă şi solidifică realizările făcute.

A doua etapă a studiului: procedura de testare psihologică aplicată sub forma de screening s-a desfaşurat în condiţii adecvate, în săli de curs, în perioada lunii ianuarie 2009. A implicat în prima faza solicitarea consimţământului scris de

participare la studiu (vezi Anexa 1) după care a fost completate individual câte un pachet conţinând instrumentele selecţionate pentru acest studiu, fără limită de timp. Bateria de instrumentele selecţionate pentru scopul cercetării este prezentată în capitolul metodologia cercetării, la subcapitolul instrumente folosite. Informaţiile colectate, precum şi încadrarea scorurilor în etaloanele validate pe populaţia românească au dus la constituirea bazei de date, introduse în SPSS.

A treia etapă a studiului – s-a desfasurat în lunile februarie - martie 2009 şi a

constat în selectarea din numărul total de subiecţi care au fost supuşi procedurii de screening psihologic, a grupului ţintă. În acestă etapă au fost elaborate criteriile de includere pentru grupul ţintă. Includerea subiecţilor în acest grup s-a realizat prin împerecherea scorurilor ridicate şi foarte ridicate la ABS-2 - DAS-A şi cu ajutorul interviului clinic structurat şi semi-structurat desfăsurat pe parcursul a două sesiuni cu fiecare subiect în parte.

A

patra

etapă

a

studiului

-

luna

martie,

experimentale şi a designului experimental

2009,

stabilirea

grupurilor

A cincea etapă a studiului - aprilie-iunie 2009, derularea celor zece sesiuni ale

intervenţiei cognitiv-comportamentale cu scopul reducerii vulnerabilităţii cognitive

pentru depresie comorbidă cu anxietatea. Fiind populaţie non-clinica putem spune că scopul a fost de optimizare personală în sensul reducerii distresului emoţional.

A sasea etapă a studiului- iunie 2009 - retestarea subiecţilor care au fost incluşi în grupul pe care s-a aplicat procedura de intervenţie cognitiv-comportamentală. Retestarea s-a facut şi pe grupul de control, considerat martor în acest studiu, asupra căruia nu s-a aplicat intervenţia psihologică şi a avut loc în perioada lunii iunie 2009, pentru ambele grupuri. Pentru acesta s-au folosit următoarele scale extrase de asemenea, din SEC (Sistemul de evaluare clinică): DAS-A, ABS-2, PDA, ATQ, SS, USAQ, SES.

Figura 17. Prezentare metodologiei cercet ă rii 14

Figura 17. Prezentare metodologiei cercetării

14

Metodologia cercetării prezentată pe larg

În acesta secţiune va fi prezentată detaliat metodologia folosită în acest studiu, în ordine cronologică, în funcţie de etapele de desfăsurare.

PRIMA ETAPĂ A STUDIULUI: protocolul celor zece sedinţe a fost elaborat pentru conceptele care operaţionalizeaza vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu anxietatea. Acest demers a avut loc în 2008. A DOUA ETAPĂ A STUDIULUI derulată în ianuarie 2009.

Testarea psihologică- se referă la etapa de screening cu bateria de teste selectată pentru scopul acestui studiu care este o activitate preliminară psihodiagnosticului

aprofundat, orientată spre identificarea vulnerabilităţii psihologice a participanţilor spre tulburări psiho-comportamentale, având în vedere depresia şi anxietatea de intensitate subclinică în studiul de faţă; s-au utilizat proceduri psihologice eficiente sub aspect teoretico-aplicativ. Screeningul nu se referă la psihodiagnosticul aprofundat al tulburărilor psiho-comportamentale ci la identificarea timpurie a: prezenţei sau absenţei unor simptome caracteristice acestor tulburări şi a prezenţei sau absenţei factorilor de vulnerabilitate pentru dezvoltarea unor tulburări psiho-comportamentale. Pe măsură ce bateria de teste a fost completată, fiecare subiect a fost codificat

astfel protejându-se identitatea subiectului

conform standardelor impuse de Colegiul Psihologilor din România prin Codul Deontologic al profesiei de psiholog. Accesul la instrumente: licenţa instrumentelor pe care le-am folosit aparţine Universitaţii Lucian Blaga din Sibiu, catedra de psihologie, utilizarea lor in scopul acestei cercetari mi-a fost permis de catre furnizorii de teste. Abia în etapa a doua a studiului, subiecţii cu scoruri mari la anumite scale, intră în faza de psihodiagnostic aprofundat prin interviu clinic. Alegera scalelor a servit scopului cercetării şi s-a fundamentat pe asumpţia de baza a paradigmei cognitiv-comportamentale care spune ca la baza problemelor de tip emoţional şi comportamental sunt credinţele iraţionale despre sine, lume şi viaţă. Dacă o persoană deţine credinţe raţionale despre sine, ceilalţi şi viaţă şi se poate considera o fiinţă valoroasă indiferent de comportamentele sale, va trăi emoţii pozitive sau negative, conform dinamicii dintre evenimentele de viaţă şi scopurilor sale şi nu va trăi emoţii invalidante/disfuncţionale.

aleator cu un număr cuprins între 1

205,

Pentru această etapa am constituit o baterie de teste extrase din SEC (Sistem de evaluare clinică), insoţită de un chestionar de personalitate extras din SCID II, conceput pentru aceste activităţi de screening. Scopul aplicării bateriei de teste menţionată este de a identifica acele persoane cu scoruri ridicate la anumite scheme cognitive care pot constitui vulnerabilitate pentru dezvoltarea tulburărilor psiho- comportamentale urmarite în acest studiu. Descrierea scalelor folosite în bateria de testare precum şi a dimensiunilor măsurate de acestea, indici de validitate şi fidelitate, vor fi prezentate în continuare. Participanţii la studiul de faţă constituie o populaţie non-clinică, altfel spus emoţiile negative trăite nu apar ca parte a unui tablou clinic invalidant. Alegerea scalelor pentru testarea psihologică s-a făcut în funcţie de indicaţiile manualelor testelor care menţionează asocierea pozitivă între credinţele iraţionale şi anxietate şi depresie (evaluate ca şi complexe de manifestări cognitive, comportamentale, fiziologice şi subiective (DiGiusepe,R.,Leaf, Exner, T.,si Robin, M.(2007). Manual. Scala de atitudini şi convingeri 2 (adaptat de Macavei, B.). În D. David (coordinator), Sistem de evaluare clinică. Editura RTS, Cluj-Napoca). Chestionarul de personalitate din SCID-II care a folosit la identificarea problemelor clinice pe axa II, utilizat ulterior pentru interviul structurat şi împreună cu CASM (scala de autoevaluare a sănătăţii mentale). Scalele care masoară credinţele iraţionale (de genul: pretenţii absolutiste, evaluare negativă a propriei persoane, toleranţă scazută la frustrare, catastrofarea, emoţii negative funcţionale şi disfuncţionale, trebuie direcţionat spre sine, trebuie direcţionat spre alţii) sunt: DAS-A (care operaţionalizează şi măsoară cel mai adecvat vulnerabilitatea la depresie) şi ABS-2 care operationalizează anxietatea (aici focusarea atentiei a fost pe scorurile scaleleor: ABS-2 -SD/GE care măsoară evaluarea globală a propriei persoane, ABS-2-AWF - catastrofarea ca element cheie al vulnerabilităţii spre anxietate, ABS-2-DEM - trebuie absolutist şi am mai urmărit scorul ABS-2 total). Aceste două scale au fost cele care au influenţat decisiv alegerea subiecţilor în grupul ţintă.

Au mai fost selectate trei scale care nu au jucat rol de decizie pentru admisia în grupul ţintă, însă au fost folosite ca şi cumul de informaţii psihologice şi pentru analizele statistice ale grupului. Acestea sunt: PDA (operaţionalizează şi masoară distresul afectiv), ATQ (măsoară gândurile automate), WBSI (măsoară fenomenul de supresie).

Am adugat bateriei selectate şi scale care măsoară factorii protectivi la confruntarea cu situaţiile de viaţă negative cum ar fi: acceptarea necondiţionată a propriei persoane (măsurată cu USAQ), stima de sine (măsurată cu SS) şi constructul de autoeficacitate (măsurăt cu SES), iar aceste probe şi nu vor constitui criterii după care se vor selecta participanţii ci doar probe folosite pentru analiza datelor de final. Testarea screening a decurs conform instrucţiunilor din manualele testelor, în condiţii optime de spatiu şi timp, participanţii fiind invitaţi să completeze bateria de teste după ascultarea instructajului. Perioada de timp în care s-a desfăşurat această etapa a fost de două săptămâni, luna ianuarie 2009. Apoi au fost introduse datele în SPSS pentru subiecţii care au avut bateria de teste completată integral.

Prezentarea instrumentelor folosite pentru etapa de screening psihologic:

1. Chestionarul de Personalitate SCID- SEC (Sistemul de Evaluare Clinica): probele psihologice cuprinse în SEC au fost selectate pornind de la pardigma psihodiagnosticului şi evaluării clinice validate

ştiinţific. Mecanismele etiopatogenetice/de sanogeneză asociate pe baza analizei comprehensive a literaturii de specialitate cu tabloului clinic/starea de sănătate, sunt identificate cu aceste probe psihologice. Din SEC, am selectat următoarele probe psihologice:

2. Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale(CASM) 3. Scala de atitudini şi convingeri 2 (ABS-2)

4. Scala de atitudini disfuncţionale(DAS-A)

5. Chestionarul gândurilor automate (ATQ)

6. Profilul distresului afectiv (PDA)

7. Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane(USAQ)

8. Inventarul de supresie "Ursul Alb" (WBSI)

9. Scala de stimă de sine(SS)

10. Scala de autoeficacitate(SES)

A TREIA ETAPĂ A STUDIULUI s-a desfăşurat în perioada februarie- martie 2009 şi a debutat cu stabilirea criteriilor de includere în grupul ţintă a acelor subiecţi care se pliază pe obiectivul general al studiului de faţă.

Criterii de includere a participanţilor în grupul ţintă care va fi supus designului experimental:

1. Identificarea în urma screeningului a subiecţilor care au scoruri mari şi foarte mari ale credinţelor iraţionale care operaţionalizează anxietatea şi depresia, care conform conceptualizării teoretice şi a manualului testelor înseamna factori de vulnerabilitate pentru aceste probleme emoţionale. Pentru verificarea acestui crietriu s-au folosit scalele ABS-2 si DAS-A

2. Identificarea subiecţilor care prezintă concomitent, scoruri mari şi foarte mari la cogniţiile care măsoara anxietatea şi depresia, îndepliniid astfel criteriul de comorbiditate

3. Pentru subiecţii care îndeplinesc criteriile anterioare, verificăm absenţa tabloului clinic pentru depresie şi anxietate înregistarate ca probleme pe axa I- DSM IV-TR, realizată prin aplicarea scalelor specifice care măsoara aceste aspecte:Beck Depression Inventory (BDI) şi Hamilton anxietate (HARS)

4. Pentru subiecţii care îndeplinesc criteriile anterioare, este necesară verificarea absenţei tulburărilor de pe axa II din DSM IV –TR, tulburări de personalitate, realizată cu interviul structurat SCID-II însoţit de chestionarul de personalitate a aceluiaşi instrument. Notă: toate cele patru criterii de includere a participanţilor în lotul asupra căruia se face intervenţia psihologică primară trebuiesc îndeplinite integral. Aceste criterii au fost stabilite pentru a răspunde necesităţii studiului şi vor fi verificate punctual de-al lungul etapelor, menţionându-se explicit acest lucru. Primele două criterii stau la baza identificării vulnerabilităţii cognitive crescute pentru anxietate şi depresie cât şi a comorbidităţii acestora. Ultimele două criterii au fost stabilite pentru includerea în grupul ţintă doar acelor subiecţi care nu înregistrează probleme clinice pe Axele I şi II din DSM-IV-TR. Subiecţii pe care s-a aplicat screening-ul psihologic sunt ipotetic populaţie non-clinică, dar am considerat obligatotriu acest criteriu. Verificarea criteriului 1 pentru stabilirea grupului ţintă: din cei 205 subiecţi testaţi în faza de screening, au fost selectaţi doar aceia care au înregistrat scoruri mari şi foarte mari la scalele ABS-2 si DAS-A, astfel:

Tabelul 16. DAS-A etalon, frecvenţa şi numărul subiecţilor cu scor foarte ridicat şi ridicat al atitudinilor disfuncţionale

 

Etalon DAS-A

Frecventţ

Procent

Atitudini

nivel ridicat

52

25.4

disfuncţionale

nivel foarte ridicat

4

2.0

Total

56

27.3

 

nivel mediu, scazut şi foarte scăzut

149

72.7

Total

205

100.0

Tabel 17. ABS-2 etalon, frecvenţa şi numărul subiecţilor cu scor foarte ridicat şi ridicat la iraţionalitate

 

Etalon ABS-2

Frecvenţa

Procent

Nivel

iraţionalitate ridicată

75

36.6

irationalitate

iraţionalitate foarte ridicată

8

3.9

Total

83

40.5

 

Iraţionalitate de nivel mediu, scăzută şi foarte scazută

122

59.5

Total

205

100.0

Tabelele extrase din baza de date arată că scoruri foarte ridicate şi ridicate au

avut:

56 de subiecţi la scala DAS-A, dintre care 4 au avut nivel foarte ridicat de atitudini disfuncţionale 83 de subiecţi la scala ABS-2, dintre care 8 au avut nivel foarte ridicat de iraţionalitate Acesta a fost primul filtru aplicat în urma constituirii etaloanelor, pentru toţi subiecţii din baza de date şi verificarea criteriului 1.

Verificarea criteriului 2 pentru stabilirea grupului ţintă: adică identificarea subiecţilor care prezintă concomitent, scoruri mari şi foarte mari la cogniţiile care măsoară anxietatea şi depresia, indepliniid astfel criteriul de comorbiditate. Pentru

realizarea efectivă a împerecherii scorurilor ridicate şi foarte ridicate obţinute de fiecare subiect la cele două scale, s-a procedat astfel: s-a luat fiecare scor DAS-A din cele 56, aflate în zona vulnerabilităţii şi a fost împerecheat cu scoruri similare obţinute de cei 83 de subiecţi, la ABS-2, stabilindu-se astfel existenţa comorbidă a vulnerabilităţii cognitive pentru depresie şi anxietate. In urma acestei explorări au rezultat 44 de subiecţi care au îndeplinit criteriile 1 şi 2 şi care au format grupul ţintă, respectiv scoruri mari la credinţele iraţionale care operaţionalizau depresia şi anxietatea aflate în relatie de comorbiditate Tot în acesta a doua etapă a urmat verificarea crietriilor 3 şi 4 folosindu-se drept metodologie de lucru interviul clinic structurat şi semistructurat: acesta s-a desfăsurat în două sesiuni temporare, programate telefonic, cu durata de aproximativ o oră fiecare. Acestă metodologie de lucru s-a aplicat acelor 44 de subiecţi care au îndeplinit criteriile 1 şi 2 de includere în grupul ţintă. Obiectivele generale ale interviului clinic în acesta cercetare au fost:

psihodiagnoza aprofundată a acelor subiecţi care au devenit grup ţintă verificarea criteriilor 3 şi 4 de includere pentru aceşti subiecţi

conceptualizarea cognitiv-comportamentală. a) prima sesiune: a debutat cu completarea scalei BDI şi aplicarea Hamilton anxietate, interviul clinic propriu-zis, verificarea criteriului 3 de includere a subiecţilor în grupul ţintă, conceptualizarea cognitiv-comportamentală a distresului emoţional prezent b) a doua sesiune: a continuat cu interviul clinic structurat pe baza chestionarului de personalitate din SCID-II astfel verificându-se criteriului 4 de includere a subiecţilor în grupul ţintă. S-a folosit şi CASM completat în faza de screening de către subiect, ca suport pentru elaborarea întrebărilor din interviul clinic.

Prima sesiune - interviul clinic - descriere procedurală şi scopuri urmărite:

interviul clinic s-a desfăşurat cu fiecare subiect din cei 44 selectaţi. La metodologia interviului clinic s-a adăugat aplicarea scalelor BDI şi Hamilton anxietate pentru verificarea criterului trei de includere în grupul ţintă care impunea verificarea absenţei tabloului clinic pentru depresie şi anxietate înregistarate ca probleme pe axa I- DSM IV-TR. S-au respectat standardele de confidenţialitate şi protecţia identităţii subiectului, în lucrarea de faţă fiind folosite numai codificările într-o formulă care păstreaza cu rigurozitate anonimatul.

Scala de Anxietate Hamilton prescurtat HARS şi Inventarul de Depresie Beck, au fost prezentate in lucrarea extinsă, cu indici de fidelitate şi validitate.

Procedura de utilizare a interviului clinic în cercetarea de faţă: iniţial fiecare subiect completează formularul scalei BDI fără limită de timp; pentru Hamilton anxietate, evaluatorul – folosind ghidul de cotare – acordă scoruri pentru fiecare item în cadrul interviului semistructurat. În acestă etapă, el ştie că face parte din grupul ţintă şi că vor urma şi alte etape ale studiului despre care este informat în timpul acestui interviu. Este nevoie ca el să-şi exprime în continuare acceptul de a continua să participe la studiu şi ştiind că oricând, în orice etapă se poate retrage. Interviul iniţial a fost gândit strategic, ca fiind o piatră de temelie pentru dezvoltarea unei relaţii terapeutice constructive, care urmăreste în principal implicare şi motivarea clientului pentru schimbare. Dezvoltarea relaţiei terapeutice în acest prim interviu clinic s-a facut intermediul tehnicilor speciale, cum ar fi confidenţialitatea informaţiilor discutate, empatia, acceptarea neconditionata a persoanei. Interviul a avut loc intr-un cadru adecvat. Prin integrarea datelor culese din interviul initial se ajunge la o formulare comprehensivă care explică etiologia şi menţinerea distresului emoţional înregistrat prin scorurile ridicate şi foarte ridicate la teste şi confirmat de subiecţi în cadrul interviului. În termeni tehnici acesta se numeşte conceptualizarea cazului, iar acesta capată utilitate când se prezintă şi se discuta cu subiectul, căutându-se aprobarea acestuia, acceptarea ei; oricum, respingerea conceptualizării este considerată şi ea o informaţie utila, deoarece aceasta poate să puncteze o incoerenţă care necesită o clarificare. Obiectivele generale ale primei sesiuni a interviului clinic, urmăresc verificarea punctuală a criteriului 3 de includere a subiecţilor în grupul ţintă şi conceptualizarea problemei din paradigma cognitiv-comportamentală. În a doua sesiune a interviului clinic s-a folosit CASM si SCID II utilizat împreună cu chestionarul de personalitate SCID-II.

Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale (CASM), în varianta screening se bazează pe procedura de autoevaluare şi a fost ataşat bateriei de teste folosită la screening şi prezentata anterior. CASM surprinde numai autoaprecierile referitoare la funcţionarea psihologică, socială şi profesională. La fiecare subiect din cei 44 care fac parte din grupul ţintă s-a folosit drept suport chestionarul completat de

subiect, adresându-se întrebări deschise pe marginea răspunsurilor date de subiect. Folosirea acestui chestionar s-a justificat prin finalitatea lui în cazul în care nu apar răspunsuri problematice ale subiectului examinat, acesta fiind considerat fără probleme psiho-comportamentale evidente. La nici unul din subiecţii examinaţi cu acest instrument nu au fost înregistrate zone problematice.

Interviul clinic structurat pentru tulburările de pe Axa II a DSM este un interviu diagnostic de evaluare a celor zece tulburări de personalitate de pe Axa II a DSM-IV. S-a ales drept finalitate diagnosticul categorical (prezent sau absent) acesta răspunzând cel mai bine nevoilor studiului. Interviul a fost conceput pe baza manualului la care s-a lucrat în anexa cu chestionarul de personalitate al acestui instrument; rolul chestionarului de personalitate completat de subiecţi odată cu bateria de teste iniţială. Structura de baza a SCID-II este elaborata pe baza interviului clinic, instrumentul începând cu o trecere în revistă a patternurilor comportamentale şi relaţionale caracteristice subiectului, oferind de asemenea informaţii despre capacitatea de autoreflecţie a acestuia. Trecera în revista a SCID-II începe cu următoarea frază:

“Am să vă pun câteva întrebări legate de ce fel de persoană sunteţi - mai precis, despre cum vă comportaţi sau ce simtiţi în general”. Această introducere este urmată de de un număr de întrebări deschise care au ca obiectiv evaluarea unor trasături generale de personalitate, cum ar fi “Cum v-aţi descrie ca persoană?””Ce lucruri aţi făcut care ar putea fi supărătoare pentru alţii?””Dacă v-aţi putea schimba personalitatea, în ce fel aţi dori să fie diferită?”. Apoi având chestionarul de personalitate completat de subiect, se trece la investigarea întrebărilor la care acesta a răspuns afirmativ, urmărindu-se instrucţiunile manualului SCID-II; aici incepe decizia clinică care stabileşte dacă itemul criteriul la care subiectul a răspuns afirmativ este prezent la nivelul prag. Toţi cei 44 de subiecti ai grupului ţintă au avut drept finalitate a acestui gen de interviú absenţa unui posibil diagnostic de tulburare de personalitate, deci fiind indeplinit acest criteriu. Toţi cei 44 de subiecti au indeplinit şi criteriile stabilite conform necesităţii studiului, neexistânt suspiciunea unei probleme clinice pe axa II, intrând astfel în următoarea etapă.

A PATRA ETAPĂ A STUDIULUI s-a desfăşurat în martie 2009. Designul experimental- trăsătura definitorie a experimentului este dată de obiectivul de cunoastere pe care şi-l propune, identificarea unei relaţii cauzale între variabila independentă (Vi ) şi variabila dependentă (Vd) denumită şi rezultat (Anitei, M. 2007). Designul experimental folosit în acesta lucrare a fost cel cu două grupuri:

experimental şi de control. Repartizarea celor 44 de subiecţi în cele două grupuri experimentale se face după criteriile “matched group”: îi ordonez descrescător după scorurile la DAS-A pe cei 44 de subiecţi, după care se iau perechile de scoruri aflate pe şir în ordine descrescătoare şi fiecare subiect din cei doi se distribuie aleator în grupul 1 sau grupul 2. Se procedează astfel cu toţi subiectii, până la obţinerea a două grupuri formate fiecare din 22 de subiecti. Tot aleator se stabileşte care grup va fi experimental şi care de control. Constituirea grupurilor experimental şi de control:

Tabelul 18. Distribuţia aleatorie a subiecţilor în cele două grupuri: experimental şi de control

Grupul ţintă

Grupul experimental (de tratament) S1 cod 205

Grupul de

44 subiecţi

control

(non tratament)

S1 cod 205 S2 cod 6 S3 cod 185 S4 cod 124 S5 cod 95 S6 cod 32 S7 cod 48 S8 cod 99 S9 cod 80 S10 cod 46 S11 cod 59 S12 cod 64 S13 cod 61

S2 cod 6

S3 cod 185

S4 cod 124

S5 cod

95

 

S6 cod

32

S7 cod

48

 
 

S8 cod

99

S9 cod

80

 
 

S10 cod 46

S11 cod 59

S12 cod 64

S13 cod 61

S14 cod 161 S15 cod 114 S16 cod 188 S17 cod 191 S18 cod 131 S19 cod 92 S20 cod 71 S21 cod 137 S22 cod 127 S23 cod 86 S24 cod 181 S25 cod 135 S26 cod 93 S27 cod 90 S28 cod 25 S29 cod 156 S30 cod 132 S31 cod 75 S32 cod 121 S33 cod 81 S34 cod 113 S35 cod 197 S36 cod 101 S37 cod 67 S38 cod 157 S39 cod 196 S40 cod 77 S41 cod 187 S42 cod 129 S43 cod 198 S44 cod 31

 

S14 cod 161

S15 cod 114

S16 cod 188

S17 cod 191

S18 cod 131

S19 cod 92

S20 cod 71

S21 cod 137

S22 cod 127

S23 cod 86

S24 cod 181

S25 cod 135

S26 cod 93

S27 cod 90

S28 cod 25

S29 cod 156

S30 cod 132

S31 cod 75

S32 cod 121

S33 cod 81

S34 cod 113

S35 cod 197

S36 cod 101

S37 cod 67

S38 cod 157

S39 cod 196

S40 cod 77

S41 cod 187

S42 cod 129

S43 cod 198

S44 cod 31

Legenda: cod = codificarea pe care a primit-o fiecare participant la intrarea în studiu; S = subiectul nr.; Grup ţintă = toţi subiecţii care au îndeplinit criteriile de includere în studiu

Tabelul 19. Caracteristici demografice ale grupurilor experimental şi de control

Grup experimental

Grup de control

 

n=22

n=22

Variabile

M

SD

M

SD

Sex (f/m)

19 / 3

18 / 4

Vârstă

21,76

1,523

21,59

1,312

S-au obtinut grupurile de control şsi experimental, asigurand astfel echivalenţa grupurilor comparate şi distribuirea aleatorie simplă a subiectilor. Schematic designul experimental este prezentat:

Grup experimental : măsurare pre-test…… tratament………….măsurare post-test

Grup control ;măsurare pre-test…….fără tratament…… Definirea variabilelor experimentale:

Variabila independentă (Vi) – tratamentul aplicat sub forma intervenţiei psihologice de grup

Variabila dependentă (Vd) – vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbida cu anxietatea

măsurare post-test

Operaţionalizarea variabilelor:

-Variabila independentă(Vi): are două nivele:

intervenţie cognitiv-comportamentală: pentru grupul experimental

non-intervenţie cognitiv-comportamentală: pentru grupul de control

Manipularea Vi se face prin aplicarea celor zece sesiuni de terapie cognitiv- comportamentală conform protocolului stabilit, cu frecvenţa de o sesiune pe săptămâna şi durata de două ore.

-Variabila dependentă: vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbidă cu anxietatea. Operaţionalizarea Vd, deci a vulnerabilităţii cognitive pentru depresie comorbidă cu anxietatea constă în masurarea conceptelor care sunt acceptate de către literatura de specialitate ca factori etiologici ai vulerabilităţii cognitive amintite şi se face cu următoarele scale:

DAS-A (care operaţionalizează şi măsoara cel mai adecvat vulnerabilitatea la depresie) şi ABS-2 care operaţionalizează anxietatea (aici focusarea atenţiei a fost pe scorurile scaleleor:ABS-2 -SD/GE care măsoara evaluraea globală a propriei persoane, ABS-2-AWF-catastrofarea ca element cheie al vulnerabilităţii spre anxietate, ABS-2- DEM-trebuie absolutist şi am mai urmărit scorul ABS-2 total). Au mai fost selectate trei scale: PDA scorul total (operaţionalizează şi măsoară distresul afectiv), ATQ (măsoară gândurile automate). Scale care măsoara factorii protectivi la confruntarea cu situaţiile de viaţă negative cum ar fi: acceptarea necondiţionata a propriei persoane (măsurată cu USAQ), stima de sine (măsurată cu SS) şi constructul de autoeficacitate (măsurat cu SES), iar aceste probe şi nu vor constitui criterii după care se vor selecta participanţii ci doar probe folosite pentru analiza datelor de final. Toate aceste scale au costituit unitatea de măsura pentru Vd, atât în faza de pre- test şi post-test. Un am considerat necesar să folosesc alte scale pentru post-test pentru ca distanţa între testarea iniţiala şi cea finala a fost de şase luni ianuarie / iunie 2009, neexistând suspiciunea ca subiecţii se pot obişnui cu aceste instrumente.

A CINCEA ETAPA a studiului s-a desfăşurat în perioada aprilie-iunie 2009: se

aplică condiţia tratament doar grupului experimental, în cazul acestui studiu fiind vorba despre protocolul de intervenţie cognitiv-comportamentală de grup, desfăşurat pe parcursul a zece sedinţe, cu o frecvenţe de o sedinţă pe săptămână şi aplicat doar grupului experimental, aceasta fiind manipularea Vi din studiul experimental. Grupul experimental este acum constituit din 22 de persoane care prin împărţire aleatorie simplă, va fi divizat în două grupuri, adica viitoarele unităţi pe care se aplică protocolul de intervenţie cognitiv-comportamentală de grup. Pe parcursul acestei etape s-a inregistrat un abandon S23 cod 86, sex feminin, 19 ani care a declarat că nu mai doreşte sa participe la sesiunile de grup.

A SASEA ETAPĂ a studiului s-a desfăşurat în iunie 2009 când au fost retestaţi

toţi subiecţii care au participat la experiment, adică 42 de subiecti ramaşi în studiu.

Rezultatele cercetării , analiza şi prelucrarea datelor cu ajutorul SPSS

Scorurile subiecţilor de la faza de post-test a cercetării au fost introduse în baza de date şi prelucrate cu SPSS. Analiza şi prelucrarea rezultatelor s-a facut cu ajutorul testelor neparametrice compatibile cu designul cercetarii. Scopul acestora este de a verifica ipoteza cercetării, mai exact testarea statistică a diferenţelor in multiple ipostaze:

- pre si post-test la grupul experimental - testul Wilcoxon T

- pre si post-test la grupul de control - testul Wilcoxon T

- post-test la grupul experimental şi de control – testul Mann – Whitney U

În urma aplicării testului Wilcoxon T- între pre şi pot-test la grupul experimental putem concluziona că diferenţele puternic semnificativ statistic indică gradul ameliorării obţinut în urma aplicării tratamentului, deci a cogniţiilor iraţionale care pot predispune subiecţii la dezvoltarea depresiei şi anxietatii. Decizia statistică se face pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed

pentru DAS-A (atitudini disfuncţionale care operaţionalizeaza depresia) Wilcoxon: N=21, Z=-4,015, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed , arată ca diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale atitudinii disfuncţionale care operaţionalizează depresia nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă

Pentru ABS-2 scor total (nivel de iraţionalitate care operaţionalizează distresul emoţional) Wilcoxon: N= 21, Z= - 4,015, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale nivelului de iraţionalitate care operaţionalizează anxietatea nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, aceasta diferenţa este statistic semnificativă .

Pentru ABS2 - Evaluare globală negativa a propriei persoane- Wicoxon: N=21, Z= - 4.020, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la

grupul experimental ale evaluării globale a propriei persoane nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru ABS-2 Catastrofarea - Wilcoxon: N= 21, Z= - 4.020, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale catastrofării nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru ABS2 - Pretenţii absolutiste / imperativul trebuie - Wicoxon: N=21, Z= - 4.027, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale pretenţiilor absolutiste / imperativul trebuie nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru PDA Total ( nivel de distres emoţional) Wicoxon: N=21, Z= - 4.018, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two- tailed, arata ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale nivelului de distres emoţional nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru USAQ (acceptarea necondiţionată a propriei persoane) Wicoxon: N=21, Z= - 4.016, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul experimental ale acceptării necondiţionate a propriei persoane nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru SS (stima de sine) Wicoxon: N=21, Z= -3.926, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistica pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru ATQ (gândurile automate) - Wicoxon: N=21, Z= -4.023, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru SES (autoeficacitatea) - Wicoxon: N=21, Z= -3.736, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele de scoruri între pre si post-test la grupul experimental ale stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

In urma aplicării testului Wilcoxon T- pentru pre şi pot-test la grupul de control, se poate spune că diferenţele nu sunt statistic semnificative deci participanţii care nu au primit tratamentul sub forma intervenţiei cognitiv-comportamentale nu au înregistrat diferenţe la scorurile pre şi post-test. Decizia statistică se face pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed. Prezentare detaliată pentru fiecare scala în parte:

pentru DAS-A (atitudini disfunctionale care operationalizeaza depresia) Wilcoxon: N=21, Z= - 1.883, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed , arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale atitudini disfuncţionale care operaţionalizeaza depresia, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru ABS-2 scor total (nivel de iraţionalitate care operaţionalizează distresul emoţional) Wilcoxon: N= 21, Z= - 0.302 , two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistica pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale nivelului de iraţionalitate care operaţionalizează anxietatea, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă .

Pentru ABS2 - Evaluare globală negativa a propriei persoane Wicoxon: N=21, Z= - 0.288, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale evaluării globale a propriei persoane, altfel spus, această diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru ABS-2 Catastrofarea - Wilcoxon: N= 21, Z= 0.000, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt diferenţă de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale catastrofării, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru ABS2 - Pretenţii absolutiste / imperativul trebuie - Wicoxon: N=21, Z= - 1.265, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că nu sunt diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale pretenţiilor absolutiste / imperativul trebuie, altfel spus, această diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru PDA Total (nivel de distres emoţional) Wicoxon: N=21, Z= -1.550, two- tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two- tailed, arată că nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test a nivelului de distres emoţional, altfel spus, această diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru USAQ (acceptarea necondiţionată a propriei persoane) Wicoxon: N=21, Z= - 2.517 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca există diferenţele de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale acceptării necondiţionate a propriei persoane, altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru SS (stima de sine) Wicoxon: N=21, Z= - 0.277 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale stimei de sine, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru ATQ (gândurile automate) - Wicoxon: N=21, Z= - 1.271 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale gândurilor automate, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

Pentru SES (autoeficacitatea) - Wicoxon: N=21, Z= 0.000 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că nu sunt diferenţe de scoruri între pre şi post-test la grupul de control ale autoeficacităţii, altfel spus, aceasta diferenţă nu este statistic semnificativă.

În urma aplicării testului Mann – Whitney U – se poate concluziona ca toate diferenţele între post-test grup experimental şi pot-test la grup de control sunt puternic semnificative din punct de vedere satistic, ceea ce se poate vedea în continuare detaliat pentru fiecare test în parte. Decizia statistică se face pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed

pentru DAS-A (atitudini disfuncţionale care operaţionalizează depresia) testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.270, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed , arată ca diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale atitudinilor disfuncţionale care operaţionalizează depresia nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, aceasta diferenţă este statistic semnificativă

Pentru ABS-2 scor total (nivel de iraţionalitate care operaţionalizează distresul emoţional), testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.615,two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale nivelului de iraţionalitate care operaţionalizează anxietatea nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă .

Pentru ABS2 - Evaluare globală negativă a propriei persoane testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.525, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele de scoruri între pre şi post-test a evaluării globale a propriei persoane nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru ABS-2 Catastrofarea - testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.623, two-tailed, p<0,0001 . Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale catastrofării nu pot fi atribuite întâmplării, altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru ABS2 - Pretenţii absolutiste / imperativul trebuie testul Mann – Whitney U: N=21 si N=21, Z= - 5.635, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post- test grup experimental şi post-test grup de control ale pretenţiilor absolutiste / imperativul trebuie nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru PDA Total (nivel de distres emoţional) testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 4.887, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale nivelului de distres emoţional nu

pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru USAQ (acceptarea necondiţionată a propriei persoane) testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.471, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată ca diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale acceptării necondiţionate a propriei persoane nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru SS (stima de sine testul- Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 4.888, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale stimei de sine nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru ATQ (gândurile automate) - testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 4.367 , two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale gândurilor automate nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă.

Pentru SES (autoeficacitatea) - testul Mann – Whitney U : N=21 si N=21, Z= - 5.019, two-tailed, p<0,0001. Decizia statistică pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed, arată că diferenţele scorurilor între post-test grup experimental şi post-test grup de control ale autoeficacităţii nu pot fi atribuite întâmplării altfel spus, această diferenţă este statistic semnificativă. Concluzie statistică: În urma aplicării testului Mann – Whitney U – se respinge ipoteza de nul “Dacă intervenim cognitiv-comportamental cu tehnici specifice, atunci vulnerabilitatea cognitivă nu se modifică” . Decizia statistică a fost făcută pentru Zcritic=1,96, alfa=0,05, two-tailed pentru respingerea ipotezei de nul. Astfel se poate spune in condiţii de maximă siguranţă la un prag crescut de semnificaţie statistic, că ipoteza aletrnativă se confirma, adică ipoteza cercetării “ .Dacă intervenim cognitiv- comportamental cu tehnici psihoterapeutice specifice, atunci vulnerabilitatea cognitivă pentru depresie comorbida cu anxietatea se modifică.”

Analiza şi interpretarea rezultatelor: realizată în ipostaze multiple adică comparativ între faza de pre-test şi post-test la grupul experimental şi de control şi apoi doar în faza de post-test la grupul experimental şi de control.

Concluziile studiului

În urma aplicării testului neparametric Wilcoxon pe grupul experimental în faza de pre şi post-test, s-au inregistrat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic la un prag crescut de semnificaţie. Intorcându-ne la scalele şi la semnificaţia conceptelor măsurate de acestea putem emite următoarele concluzii:

În urma aplicării testului Mann – Whitney U s-a confirmat ipoteza cercetării, ceea ce în plan ştiinţific are relevanţă crescută prin faptul că s-a validat pe design experimental, planul de intervenţie propus pe