Hotarari Prealabile

DECIZII DE ADMITERE PRONUNȚATE DE Î.C.C.J.
- HP/DCD
PUBLICAR
Nr. decizie TITLU
E
privind dezlegarea de principiu a problemei de

Monitorul
Decizia nr. 2 din 14 drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile Oficial Nr.
1 aprilie 2014 (dosar pe instituţii autonome, respectiv dacă instituţia 319 din 30
nr.2/1/2014/HP/P) prescripţiei răspunderii penale reprezintă o aprilie
instituţie autonomă sau nu faţă de instituţia
2014
pedepsei*)

Decizia nr. 5 din 26 drept vizând aplicarea legii penale mai Monitorul
2 mai 2014 (dosar favorabile pe instituţii autonome, respectiv Oficial Nr.
nr.5/1/2014/HP/P) "dacă infracţiunea continuată poate funcţiona 470 din 26
ca instituţie autonomă faţă de limitele de iunie 2014
pedeapsă"*)
privind dezlegarea de principiu a problemelor de

drept: 1. dacă în aplicarea art. 418 din Codul de
procedură penală, privind neagravarea situaţiei în
propriul apel, circumstanţele atenuante reţinute de
prima instanţă în favoarea inculpatei în condiţiile
art. 74 alin. 1 din Codul penal anterior pot fi
Decizia nr. 10 din 2 menţinute în condiţiile art. 5 din Codul penal de Monitorul
3 iunie 2014 (dosar instanţa de control judiciar, învestită doar cu Oficial Nr.
nr.9/1/2014/HP/P) soluţionarea apelului declarat de inculpată, chiar 502 din 7
iulie 2014
dacă pentru fapta analizată legea penală mai
favorabilă o reprezintă noul Cod penal; 2. în
măsura în care circumstanţele atenuante trebuie
menţinute, efectele atenuante ale acestora sunt
cele prevăzute de art. 76 din Codul penal anterior
sau cele prevăzute de art. 76 din noul Cod penal*)
pentru dezlegarea de principiu a problemei de
drept în sensul dacă "art. 5 alin. 1 din Codul
penal trebuie interpretat că legea penală mai
favorabilă este aplicabilă, în cazul
Decizia nr. 21 din infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1
Monitorul
6 octombrie 2014 februarie 2014, care nu au fost încă judecate
Oficial Nr.
4 (dosar definitiv şi faţă de care s-a împlinit prescripţia
829 din 13
nr.23/1/2014/HP/ răspunderii penale până la data de 20 mai 2014
noiembrie
P) în interpretarea dată prin Decizia nr. 2/2014 a
2014
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă faţă de
care prescripţia răspunderii penale nu este
împlinită, în interpretarea dată aceluiaşi text
legal prin decizia nr. 265/2014 a Curţii
Constituţionale"*)
Decizia nr. 1 din 14 privind dezlegarea de principiu a problemei de Monitorul

5 aprilie 2014 (dosar drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale Oficial Nr.
nr.1/1/2014/HP/P) mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, 349 din 13
pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni*) mai 2014
privind dezlegarea de principiu a chestiunii de

drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin.
Decizia nr. 6 din 26 (1) din Codul penal "în ipoteza în care este Monitorul
6 mai 2014 (dosar Oficial Nr.
vorba despre o tentativă, pedeapsa aplicată se
nr.6/1/2014/HP/P) reduce la maximul prevăzut de lege pentru 471 din 26
iunie 2014
forma consumată ori la maximul prevăzut de
lege pentru forma infracţiunii de tentativă"*)
privind dezlegarea în principiu a problemei de
drept dacă în aplicarea legii penale mai favorabile,
potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracţiunilor
Decizia nr. 7 din 26 continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut Monitorul
7 mai 2014 (dosar de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită" se Oficial Nr.
nr.8/1/2014/HP/P) înţelege maximul pedepsei prevăzut de lege 471 din 26
pentru infracţiunea săvârşită sau şi sporul iunie 2014
facultativ prevăzut de aceeaşi lege pentru
sancţionarea acestei forme a unităţii legale de
infracţiune*)

drept ce vizează aplicarea legii penale mai
favorabile după judecarea definitivă a cauzei
potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, în
Decizia nr. 8 din 26 sensul de a lua în considerarea la maximul Monitorul
8 mai 2014 (dosar special prevăzut de legea nouă pentru Oficial Nr.
nr.12/1/2014/HP/ infracţiunea săvârşită şi a circumstanţelor 473 din 27
P) atenuante sau agravante reţinute iunie 2014
condamnatului şi care apar valorificate în
pedeapsa concretă, atunci când se compară
pedeapsa aplicată cu maximul special
prevăzut de legea nouă*)

Decizia nr. 13 din 5 drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) Monitorul
iunie 2014 (dosar din Codul penal cu privire la hotărârile de Oficial Nr.
9 nr.14/1/2014/HP/P
condamnare pronunţate de un alt stat faţă de 505 din 8
) cetăţeni români aflaţi în executarea acelei iulie 2014
pedepse pe teritoriul României*)
pentru dezlegarea în principiu a problemei de
drept, respectiv dacă în interpretarea art. 6
Decizia nr. 14 din alin. (1) din Codul penal în ipoteza în care este
16 iunie 2014 vorba despre o hotărâre de condamnare cu Monitorul
10 (dosar aplicarea art. 3201 din Codul de procedură Oficial Nr.
nr.15/1/2014/HP/ penală anterior se reduce pedeapsa la 525 din 15
P) maximul special prevăzut de lege pentru iulie 2014
infracţiunea săvârşită, maxim ce se va reduce
cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin
aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei*)

drept, respectiv dacă prevederile art. 43 alin. (5)
din noul Cod penal, ce reglementează regimul
Decizia nr. 15 din sancţionator al recidivei, în situaţia în care fapta a
23 iunie 2014 fost săvârşită după executarea unei pedepse Monitorul
11 (dosar aplicate printr-o condamnare anterioară, pot fi Oficial Nr.
nr.16/1/2014/HP/P interpretate în sensul că pot fi aplicabile şi 546 din 23
) persoanelor ce au fost condamnate definitiv iulie 2014
pentru săvârşirea unei infracţiuni cu reţinerea art.
37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, în situaţia
în care pedeapsa aplicată a fost redusă în baza
art. 6 din noul Cod penal*)
Decizia nr. 20 din privind modalitatea de interpretare a Monitorul

29 septembrie dispoziţiilor art. 175 alin. (1) şi (2) din Codul Oficial Nr.
12 2014 (dosar penal privind funcţionarii publici, respectiv 766 din 22
nr.22/1/2014/HP/ dacă expertul judiciar este funcţionar public în octombrie
P) sensul alin. (1) ori alin. (2)*) 2014
drept vizând posibilitatea încadrării medicului
chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă
Decizia nr. 26 din 3 nedeterminată într-o unitate spitalicească din Monitorul
decembrie 2014 sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub Oficial Nr.
13 (dosar acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită 24 din 13
nr.28/1/2014/HP/P prevăzută de art. 289 din Codul penal, în ianuarie
) categoria funcţionarilor publici prevăzută de 2015
dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal
sau în categoria funcţionarilor publici prevăzută de
dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal*)

Decizia nr. 3 din 12 drept vizând interpretarea şi aplicarea Monitorul
14 mai 2014 (dosar dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în Oficial Nr.
nr.3/1/2014/HP/P) sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu 392 din 28
relevanţă penală în ipoteza unei duble mai 2014
prelevări de mostre biologice*)
pentru dezlegarea problemei de drept, în sensul

dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul
penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 (în
reglementarea anterioară modificărilor aduse prin
Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013) îşi
Decizia nr. 12 din 2 găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) din Codul Monitorul
15 iunie 2014 (dosar Oficial Nr.
penal sau, dimpotrivă, sunt dezincriminate
nr.13/1/2014/HP/P deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în 507 din 8
iulie 2014
dispoziţiile art. 367 alin. (1) din Codul penal numai
infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr.
39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor
aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr.
255/2013)*)
privind dezlegarea în principiu a problemei de
drept, respectiv dacă în aplicarea art. 21 alin.
(1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa
Decizia nr. 18 din Monitorul
15 septembrie închisorii executabilă mai mare de 5 ani
Oficial Nr.
16 2014 (dosar aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul
775 din 24
nr.19/1/2014/HP/ minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura
octombrie
P) educativă a internării într-un centru de detenţie
2014
pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii
ori cu b) măsura educativă a internării într-un
centru de detenţie pe o durată de 5 ani*)

drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4)
Decizia nr. 4 din 12 lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în Monitorul
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
nr.4/1/2014/HP/P) 434 din 13
cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul
iunie 2014
penal în cazul faptelor definitiv judecate la data de
1 februarie 2014*)
privind posibilitatea procurorului, în faza de

urmărire penală, în procedura acordului de
Decizia nr. 25 din recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în Monitorul
17 noiembrie 2014 încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi Oficial Nr.
18 (dosar dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de 935 din 22
nr.27/1/2014/HP/ procedură penală, cu consecinţe directe decembrie
P) asupra reducerii limitelor de pedeapsă 2014
prevăzute de lege pentru infracţiunea
săvârşită*)
cu privire la efectele pe care le produce
Decizia nr. 30 din modificarea conţinutului noţiunii de "consecinţe Monitorul
19 noiembrie 2015 deosebit de grave" în Codul penal în situaţia unei Oficial Nr.
19 infracţiuni de înşelăciune (dar şi a altor infracţiuni, 14 din 8
(dosar
nr.3515/1/2015) de pildă, furtul calificat) comise sub imperiul ianuarie
Codului penal din 1969, care a produs un 2016
prejudiciu sub pragul de 2.000.000 lei*)

drept: "dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din
Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a
Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de
infracţiuni constând într-o infracţiune pentru
care, potrivit Codului penal anterior, a fost
aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o
pedeapsă cu suspendarea condiţionată a
executării care, conform art. 41 alin. (1) din
Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru
Decizia nr. 13 din 6 a constitui primul termen al recidivei Monitorul
postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune
nr.878/1/2015) 410 din 10
săvârşită în termenul de încercare, pentru care
iunie 2015
legea penală mai favorabilă este legea nouă,
stabilirea şi executarea pedepsei, în urma
revocării suspendării condiţionate, se
realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2)
din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal
anterior sau conform dispoziţiilor art. 96 alin.
(5) raportat la art. 44 alin. (2) din Codul penal,
referitoare la pluralitatea intermediară"*)
privind chestiunea de drept "dacă în aplicarea art.
585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală,
în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse
cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal
din 1968 pentru o infracţiune săvârşită sub
19 noiembrie 2015 imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea Oficial Nr.
21 29 din 15
(dosar aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o
nr.3465/1/2015) ianuarie
infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal
2016
din 1968, se impune determinarea legii penale mai
favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul
Cod penal sau se aplică legea în vigoare la
momentul efectuării operaţiunii de contopire"*)
pentru dezlegarea următoarei chestiuni de

drept: "dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din
Codul penal, la stabilirea pedepsei aplicabile
Decizia nr. 3 din 16 potrivit noii legi în cazul unei pluralităţi de
februarie 2015 infracţiuni care, potrivit Codului penal din Monitorul
22 (dosar 1969, presupunea reţinerea stării de recidivă Oficial Nr.
nr.31/1/2014/HP/ postcondamnatorie, iar, potrivit noului Cod 380 din 2
P) penal condiţiile art. 41 nu mai sunt întrunite, se iunie 2015
ia în considerare pedeapsa aplicabilă potrivit
art. 43 alin. (1), fără aprecieri asupra stării de
recidivă, sau cea aplicabilă potrivit art. 44
raportat la art. 39 din Codul penal"*)
pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă, în

aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, cu privire
la o pedeapsă definitivă pentru o infracţiune care
a produs consecinţe deosebit de grave potrivit
Decizia nr. 12 din 6 Codului penal anterior, pentru determinarea Monitorul
maximului special prevăzut de legea nouă
nr.857/1/2015) 409 din 10
urmează să se reţină cauza de majorare a
iunie 2015
pedepsei prevăzută de art. 309 din Codul penal,
chiar dacă prejudiciul produs prin respectiva
infracţiune nu depăşeşte pragul prevăzut de art.
183 din Codul penal"*)
drept: "dacă fapta medicului, care are calitatea
de funcţionar public, de a primi plăţi Monitorul
Decizia nr. 19 din 4 suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în Oficial Nr.
24 iunie 2015 (dosar condiţiile art. 34 alin. 2 din Legea drepturilor 590 din 5
nr.1151/1/2015) pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o august
exercitare a unui drept recunoscut de lege, 2015
având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21
alin. 1 teza I din C. pen."*)
privind dezincriminarea infracţiunii de vătămare

corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2
Monitorul
Decizia nr. 4 din 4 teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute Oficial Nr.
25 martie 2015 (dosar de art. 182 alin. 1) şi alin. 4 din Codul penal din 244 din 9
nr.97/1/2015) 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare
aprilie
ce a necesitat între 11 şi 90 de zile îngrijiri
2015
medicale şi nu îndeplineşte una dintre condiţiile
impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal*)
pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă

fapta inculpatului, care, în calitate de lucrător
bancar (ofiţer credite), în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, încălcând aceste
atribuţii, a participat la întocmirea adeverinţei
de venit pe numele persoanei solicitante a
creditului, completând o parte din adeverinţă
Decizia nr. 14 din cu date nereale, şi cunoscând că datele Monitorul
26 12 mai 2015 (dosar completate în adeverinţa de venit sunt nereale, Oficial Nr.
nr.899/1/2015) 454 din 24
a primit cererea de credit şi a înaintat-o
iunie 2015
comisiei spre aprobare, acţiune ce a avut ca
urmare aprobarea creditului solicitat,
producând băncii un prejudiciu, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de
complicitate la infracţiunea de înşelăciune sau
elementele constitutive ale infracţiunii de abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor"
pentru dezlegarea de principiu a problemelor de
drept, respectiv: dacă infracţiunea prevăzută de
art. 308 din Codul penal este o infracţiune
autonomă, o cauză de reducere a limitelor de
pedeapsă sau o formă atenuată a infracţiunii
Decizia nr. 1 din 19 prevăzute de art. 295 din Codul penal şi dacă Monitorul
ianuarie 2015 pentru infracţiunea prevăzută de art. 308 din
Oficial Nr.
27 (dosar Codul penal termenul de prescripţie a răspunderii
105 din 10
nr.29/1/2014/HP/P penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) februarie
) din Codul penal, corespunzător limitelor de
2015
pedeapsă reduse şi cuprinse între 1 an 4 luni
închisoare şi 4 ani 8 luni închisoare, sau este de 8
ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod,
corespunzător limitelor de pedeapsă stipulate de
lege pentru forma de bază, respectiv între 2 ani şi
7 ani închisoare*)

drept, respectiv: "interpretarea dispoziţiilor art. 327
alin. (2) Cod penal în sensul de a lămuri în ce
măsură art. 327 alin. (2) Cod penal împrumută
toate condiţiile elementului material de la art. 327
alin. (1) Cod penal, inclusiv condiţia ca
prezentarea să fie efectuată - prin folosirea
frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare,
legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui
Decizia nr. 20 din 4 astfel de act falsificat - sau art. 327 alin. (2) Cod Monitorul
28 iunie 2015 (dosar penal împrumută de la art. 327 alin. (1) Cod penal Oficial Nr.
nr.1235/1/2015) 573 din 30
condiţiile elementului material, mai puţin condiţia
iulie 2015
vizând modalitatea în care se face prezentarea,
astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să
fie efectuată - prin folosirea frauduloasă a unui act
ce serveşte la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile sau a unui astfel de act
falsificat - este înlocuită în art. 327 alin. (2) Cod
penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie
efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei
persoane"*)
drept vizând modalitatea de interpretare a
dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul
Decizia nr. 10 din penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia Monitorul
22 aprilie 2015 tipicităţii infracţiunii de grup infracţional Oficial Nr.
29
(dosar organizat (sau dacă sunt întrunite elementele 389 din 4
nr.610/1/2015) constitutive) atunci când pentru infracţiunea iunie 2015
care intră în scopul grupului a intervenit
dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a
noului Cod penal*)
pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de

drept "dacă în privinţa infracţiunii de contrabandă,
în cazul în care bunurile care fac obiectul
Decizia nr. 11 din infracţiunii au fost identificate şi indisponibilizate în
Monitorul
22 aprilie 2015 vederea confiscării, se va dispune atât confiscarea
30 (dosar Oficial Nr.
bunurilor respective, cât şi obligarea
381 din 2
nr.612/1/2015) autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a
iunie 2015
accizelor şi a taxei pe valoare adăugată, calculate
prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor
confiscate ori se va dispune doar confiscarea
bunurilor respective"*)
privind noţiunea de "contrabandă" folosită de

legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din
Legea nr. 86/2006 în sintagma "cunoscând că
acestea provin din contrabandă" în sensul
dacă se referă la infracţiunea de contrabandă
definită de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
11 decembrie 2015 86/2006 sau la noţiunea de "contrabandă" în Oficial Nr.
31 (dosar 62 din 28
sens larg, respectiv dacă noţiunea de
"contrabandă" din art. 270 alin. (3) din Legea
2016
nr. 86/2006 se referă la infracţiunea de
contrabandă, care dintre cele două modalităţi
urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută
de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art.
270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006*)
drept, în sensul dacă succesiunea de acte
normative cu privire la preţul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul
ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012; art.
202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
Monitorul
Decizia nr. 6 din 20 penal; Ordinul ministrului delegat pentru ape,
Oficial Nr.
32 martie 2015 (dosar păduri şi piscicultură nr. 76/2014 şi Ordinul
257 din 17
nr.186/1/2015) ministrului delegat pentru ape, păduri şi
aprilie
piscicultură nr. 118/2014) a avut sau nu ca efect
2015
imposibilitatea stabilirii acestui preţ în prezent, cu
consecinţa dezincriminării in concreto a
infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din
fondul forestier naţional, prevăzută de art. 108 din
Legea nr. 46/2008, şi de furt de arbori din fondul
forestier naţional, prevăzută de art. 110 din Legea
nr. 46/2008*)
privind următoarea chestiune de drept: "dacă

subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art.
16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea
operaţiunilor cu produse susceptibile de a
Decizia nr. 25 din 8 avea efecte psihoactive, altele decât cele Monitorul
prevăzute de acte normative în vigoare, Oficial Nr.
33 octombrie 2015 republicată, poate fi numai operatorul prevăzut 860 din 18
(dosar
nr.3009/1/2015) în art. 2 lit. b) care are obligaţia de a solicita de noiembrie
la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi 2015
pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia
definită în art. 2 lit. h) în vederea desfăşurării
de operaţiuni cu produse susceptibile de a
avea efecte psihoactive*)
privind dezlegarea de principiu a chestiunii de
drept dacă ordonanţa procurorului ierarhic
superior [prin care în baza art. 335 alin. (1) din
Codul de procedură penală este admisă Monitorul
Decizia nr. 27 din plângerea părţii vătămate şi se dispune infirmarea Oficial Nr.
34 ordonanţei procurorului de caz şi redeschiderea 919 din 11
29 octombrie 2015
urmăririi penale] este supusă confirmării decembrie
judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 2015
335 alin. (4) din Codul de procedură penală în
situaţia în care urmărirea penală a fost începută
"in rem" şi nu "in personam"*)
privind următoarea chestiune de drept: dacă

judecătorul de cameră preliminară învestit cu
soluţionarea unei plângeri formulate împotriva
soluţiei de renunţare la urmărire penală are
11 decembrie 2015 posibilitatea ca, în urma admiterii plângerii, să Oficial Nr.
35 (dosar 36 din 19
schimbe soluţia din renunţare la urmărirea
penală în clasare atunci când petentul invocă
2016
unul dintre temeiurile de drept care atrag ca şi
consecinţă imediată pronunţarea unei soluţii
de clasare*)
entru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

dacă hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de Monitorul
Decizia nr. 5 din 4 atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul Oficial Nr.
36 martie 2015 (dosar de procedură penală şi împotriva unei sentinţe 248 din 10
nr.169/1/2015) pentru care nu este prevăzută de lege o cale de aprilie
atac poate fi supusă apelului, conform art. 432 2015
alin. (4) din Codul de procedură penală*)
privind calea de atac legală în urma desfiinţării
deciziei date în recurs, în calea de atac a
Decizia nr. 2 din 2 revizuirii reglementată în procedura prevăzută Monitorul
februarie 2015 de art. 465 din Codul de procedură penală Oficial Nr.
37 (dosar (revizuirea în cazul hotărârilor C.E.D.O.), în 159 din 6
nr.30/1/2014/HP/ condiţiile în care cauza a parcurs trei grade de martie
P) jurisdicţie (primă instanţă, apel şi recurs), în 2015
ultimă instanţă soluţionându-se recursul
procurorului*)
privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.

466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în
sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii
Decizia nr. 22 din 9 procesului penal este aplicabilă doar proceselor în Monitorul
38 iunie 2015 (dosar care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei Oficial Nr.
nr.1321/1/2015) 486 din 2
(judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de
iulie 2015
atac) sau/şi celor care au avut ca obiect
soluţionarea unor căi extraordinare de atac
(contestaţii în anulare, revizuiri) ori a altor cereri*)
privind interpretarea şi aplicarea art. 17 din

Decizia-cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie
2008 privind aplicarea principiului
Decizia nr. 15 din recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor Monitorul
39 22 mai 2015 (dosar judecătoreşti în materie penală care impun Oficial Nr.
nr.1028/1/2015) pedepse sau măsuri privative de libertate în 455 din 24
scopul executării lor în Uniunea Europeană şi iunie 2015
a art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
republicată, cu modificările şi completările
ulterioare*)
pentru dezlegarea în principiu a următoarelor
chestiuni de drept: "1. dacă dispoziţiile art. 67 din
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi
organizarea profesiei de mediator se interpretează
în sensul că medierea este o cauză sui-generis de
Decizia nr. 9 din 17 înlăturare a răspunderii penale sau este o Monitorul
40 aprilie 2015 (dosar modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a Oficial Nr.
nr.533/1/2015) 406 din 9
răspunderii penale reglementată de dispoziţiile art.
iunie 2015
159 din Codul penal; 2. dacă medierea poate
interveni numai până la citirea actului de sesizare
potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul
penal sau poate interveni în tot cursul procesului
penal"*)
privind aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul

Monitorul
Decizia nr. 7 din 2 penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni
Oficial Nr.
41 martie 2016 (dosar constând în săvârşirea unor infracţiuni
251 din 5
nr.190/1/2016) anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a
aprilie
unor infracţiuni comise după intrarea în
2016
vigoare a noului Cod penal*)
privind următoarea chestiune de drept: dacă, în

aplicarea prevederilor art. 6 din Codul penal, în
cazul unei infracţiuni în formă continuată care,
potrivit legii penale noi nu mai îndeplineşte
condiţiile de reţinere a unităţii infracţiunii
42 18 mai 2016 (dosar Oficial Nr.
continuate, ci pe cele ale unui concurs de
nr.1185/1/2016) 457 din 21
infracţiuni, se are în vedere maximul special
iunie 2016
prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea
săvârşită sau pedeapsa maximă ce ar rezulta în
urma aplicării dispoziţiilor referitoare la concursul
de infracţiuni conform legii penale noi*)
privind dezlegarea următoarei chestiuni de
drept: dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din
Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a
Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de
infracţiuni constând într-o infracţiune pentru
care potrivit Codului penal anterior a fost
aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă
cu suspendarea sub supraveghere a executării
Decizia nr. 11 din 5 pedepsei conform art. 861 din Codul penal Monitorul
anterior şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în
nr.1104/1/2016) termenul de încercare, pentru care legea 468 din 23
iunie 2016
penală mai favorabilă este considerată legea
nouă, stabilirea şi executarea pedepsei
rezultante în urma revocării suspendării sub
supraveghere se realizează potrivit
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr.
187/2012 raportat la art. 864 alin. 1 din Codul
penal anterior sau conform art. 96 alin. (4) şi
(5) din Codul penal actual*)
drept: "dacă, în cazul în care, un inculpat minor
săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de
infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru
săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului de
infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una
dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă
neprivativă de libertate, pe care a executat-o
integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru
Decizia nr. 2 din 26 săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul Monitorul
ianuarie 2016 Oficial Nr.
44 concursului, în momentul în care i se aplică o
(dosar 192 din 15
măsură educativă pentru toate infracţiunile din
nr.4116/1/2015) martie
cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129
2016
alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative
deja executate se scade din durata noii măsuri
educative aplicate pentru întreg concursul de
infracţiuni sau se va dispune executarea integrală
a noii măsuri educative aplicate pentru concursul
de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri
educative neprivative de libertate, cât şi în cazul
aplicării unei măsuri educative privative de
libertate"*)
Decizia nr. 1 din 13 privind chestiunea dacă întreprinderea Monitorul

individuală, persoană juridică fără Oficial Nr.
45 ianuarie 2016 personalitate juridică, poate fi subiect activ al 138 din 23
(dosar
nr.4039/1/2015) unei infracţiuni săvârşite în realizarea februarie
obiectului de activitate*) 2016
drept dacă "în cazul infracţiunii de proxenetism
prevăzute de art. 213 din Codul penal - în
modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei, dacă
Decizia nr. 20 din faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră şi Monitorul
11 octombrie 2016 de una minoră, sunt realizate elementele Oficial Nr.
46 constitutive ale unei singure infracţiuni prevăzute 927 din 17
(dosar
nr.2400/1/2016) de art. 213 alin. (1) şi (3) din Codul penal cu noiembrie
aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal sau două 2016
infracţiuni aflate în concurs, respectiv art. 213 alin.
(1) din Codul penal şi art. 213 alin. (3) din Codul
penal, ambele cu aplicarea art. 38 din Codul
penal"*)

drept: "Dacă elementul material al laturii
Publicată
Decizia nr. 9 din obiective a infracţiunii de tulburare a ordinii şi
în:
12 aprilie 2016 liniştii publice prevăzute de art. 371 din Codul
47 (dosar Monitorul
penal trebuie îndreptat împotriva mai multor
Oficial Nr.
nr.814/1/2016) persoane şi dacă în situaţia în care acţiunea
356 din 10
descrisă a vizat o singură persoană operează
mai 2016
dezincriminarea conform art. 4 din Codul
penal."*)
pentru dezlegarea de principiu a următoarei

chestiuni de drept: modalitatea de interpretare a
dispoziţiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în
Decizia nr. 18 din sensul de a se lămuri dacă este îndeplinită Monitorul
27 septembrie condiţia tipicităţii infracţiunii de transmitere fictivă a Oficial Nr.
48 părţilor sociale, atunci când pentru infracţiunea 930 din 18
2016 (dosar
nr.2163/1/2016) pentru care s-a început urmărirea penală, de la noiembrie
care s-a sustras inculpatul prin vânzarea părţilor 2016
sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al
Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363 din
7.05.2015*)
privind următoarele chestiuni de drept: 1.
Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin.
(1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002
(schimbarea sau transferul, respectiv
ascunderea ori disimularea şi, respectiv,
dobândirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă
modalităţi normative distincte de săvârşire a
Monitorul
Decizia nr. 16 din 8 infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă
Oficial Nr.
49 iunie 2016 (dosar variante alternative ale elementului material al
654 din 25
nr.1624/1/2016) laturii obiective a infracţiunii de spălare a
august
banilor? 2. Subiectul activ al infracţiunii de
2016
spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul
activ al infracţiunii din care provin bunurile
sau trebuie să fie diferit de acesta? 3.
Infracţiunea de spălare a banilor este o
infracţiune autonomă sau este o infracţiune
subsecventă aceleia din care provin bunurile?
*)

privind modalitatea de interpretare a dispoziţiilor
50 16 mai 2016 (dosar art. 1.391 alin. (1) şi art. 1.371 alin. (1) din Codul Oficial Nr.
nr.911/1/2016) 498 din 4
civil*)
iulie 2016

Oficial Nr.
51 11 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor 884 din 4
(dosar art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală*)
nr.2401/1/2016) noiembrie
2016
privind incidenţa art. 6 din Codul penal în ipoteza
în care legea penală mai favorabilă a intervenit
Decizia nr. 13 din după liberarea condiţionată a persoanei : Monitorul
25 aprilie 2017 condamnate, iar ulterior s-a dispus executarea Oficial Nr.
52
(dosar restului de pedeapsă, printr-o nouă hotărâre 464 din 21
nr.620/1/2017) definitivă de condamnare, prin care instanţa nu s- iunie 2017
a pronunţat cu privire la aplicarea legii penale mai
favorabile după judecarea definitivă a cauzei*)
Monitorul
Decizia nr. 7 din 15 referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. Oficial Nr.
53 martie 2017 (dosar (1) din Codul penal cu privire la primul termen 269 din 18
nr.1/1/2017) al recidivei, pentru stabilirea stării de recidivă
aprilie
postexecutorie*)
2017
Monitorul
Decizia nr. 24 din
19 septembrie privind interpretare a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. Oficial Nr.
54 2017 (dosar b) din Codul penal şi art. 88 alin. (3) din Codul 860 din 1
nr.1785/1/2017) penal*) noiembrie
2017
Monitorul
Decizia nr. 8 din 15 privind calitatea de funcţionar public, în
Oficial Nr.
55 martie 2017 (dosar accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a
290 din 25
nr.129/1/2017) din Codul penal, a profesorului din
aprilie
învăţământul preuniversitar de stat*)
2017
privind stabilirea dacă, în sensul legii penale,
Decizia nr. 18 din funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi Monitorul
56 30 mai 2017 (dosar bancare cu capital integral privat, autorizată şi Oficial Nr.
nr.977/1/2017) aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a 545 din 11
României, este funcţionar public, în accepţiunea iulie 2017
dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal*)
Monitorul
Decizia nr. 6 din 28
Oficial Nr.
57 februarie 2017 privind interpretarea dispoziţiilor art. 2531 din
284 din 24
(dosar Codul penal din 1969*)
nr.4056/1/2016) aprilie
2017
privind interpretarea dispoziţiilor art. 334 alin. (1) şi

art. 335 alin. (1) din Codul penal, respectiv în ce
măsură tractorul agricol sau forestier condus pe
Decizia nr. 11 din drumurile publice devine asimilat autovehiculului,
Monitorul
iar conducerea pe drumurile publice a unui tractor
58 12 aprilie 2017 agricol sau forestier neînregistrat, potrivit legii, sau
Oficial Nr.
(dosar 479 din 26
nr.347/1/2017) de către o persoană care nu posedă permis de
iunie 2017
conducere întruneşte condiţiile de tipicitate a
infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din
Codul penal, respectiv art. 335 alin. (1) din Codul
penal*)
drept: "dacă în interpretarea şi aplicarea
formei agravate prevăzute de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014)
Decizia nr. 2 din 25 este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuţii Monitorul
ianuarie 2017 Oficial Nr.
59 de serviciu constatarea ori sancţionarea
(dosar 135 din 22
contravenţiilor indiferent dacă infracţiunea de
nr.3838/1/2016) februarie
luare de mită nu are legătură cu atribuţiile de
2017
serviciu privind constatarea sau sancţionarea
contravenţiilor sau reţinerea formei agravate
este condiţionată de săvârşirea infracţiunii de
luare de mită în legătură cu atribuţiile de
serviciu privind constatarea sau sancţionarea
contravenţiilor."*)
privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2

Decizia nr. 3 din 28 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi Monitorul
februarie 2017 combaterea traficului şi consumului ilicit de Oficial Nr.
60 (dosar droguri, în cazul săvârşirii, în aceeaşi împrejurare, 259 din 13
nr.3936/1/2016) a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în aprilie
alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect 2017
atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc*)
în interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din
Decizia nr. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi Monitorul
25 aprilie 2017 combaterea traficului şi consumului ilicit de Oficial Nr.
51
(dosar droguri, privind acţiunea unică continuă de 369 din 18
nr.635/1/2017) transport al drogurilor pe teritoriul unui stat mai 2017
străin şi pe teritoriul României, fără drept
privind interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea

nr. 656/2002 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 în
sensul stabilirii dacă, în ipoteza concursului de
infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi
Decizia nr. 23 din infracţiunea de spălare a banilor, se impune Monitorul
luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a Oficial Nr.
62 19 septembrie sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de 878 din 8
2017 (dosar
nr.1563/1/2017) spălare a banilor şi care provin din săvârşirea noiembrie
infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu 2017
obligarea inculpaţilor la plata sumelor
reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca
urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune
fiscală*)
privind problema dacă acţiunile şi inacţiunile

Decizia nr. 25 din 3 prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Monitorul
Legea nr. 241/2005 reprezintă modalităţi Oficial Nr.
63 octombrie 2017 normative distincte de săvârşire a infracţiunii 936 din 28
(dosar
nr.1997/1/2017) de evaziune fiscală sau variante alternative ale noiembrie
elementului material al infracţiunii unice de 2017
evaziune fiscală*)
Decizia nr. 9 din 15 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în Monitorul
64 martie 2017 (dosar vigoare până la 1 februarie 2014, în sensul Oficial Nr.
nr.71/1/2017) stabilirii dacă textul legal menţionat reglementează 346 din 11
o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de mai 2017
pedeapsă cu caracter real sau personal*)
privind interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b)

Decizia nr. 10 din din Codul de procedură penală, în sensul în
Monitorul
29 martie 2017 care instanţa care soluţionează contestaţia în
65 Oficial Nr.
(dosar anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare
392 din 25
nr.148/1/2017) a procesului penal, în cazul în care instanţa de
mai 2017
apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei
de încetare a procesului penal*)
”Ce se înţelege prin termenul de rănire prevăzut

Decizia nr. 5 din 28 de art. 75 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 Monitorul
februarie 2018 privind circulaţia pe drumurile publice, în Oficial Nr.
66 355 din 24
(dosar interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338
nr.3147/1/2017) alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de aprilie
părăsire a locului accidentului?”. 2018
Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia
Publicată
martorilor, în condiţiile în care inculpatul a
în:
Decizia nr. 3 din 28 facilitat identificarea şi tragerea la răspundere
Monitorul
67 februarie 2018 penală a persoanei denunţate într-o altă cauză
Oficial Nr.
(dosar penală şi a beneficiat de reducerea la jumătate a
nr.3013/1/2017) limitelor de pedeapsă, efectele dispoziției penale 327 din 13
menţionate se aplică tuturor cauzelor penale aprilie
aflate pe rolul instanţelor de judecată, fără nicio 2018
limitare
privind dezlegarea de principiu a următoarei
chestiuni de drept: "dacă pentru întrunirea
tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. (1)
din Codul penal, privind vătămarea corporală din
culpă, sintagma din teza I a acestui text
incriminator, respectiv «(...) sub influenţa Publicată
băuturilor alcoolice (...)», trebuie interpretată ca în:
68 DECIZIA Nr. 8 din referindu-se la un anumit grad de îmbibaţie de Monitorul
23 mai 2018 alcool pur în sânge, eventual cel indicat de Oficial Nr.
legiuitor la art. 336 alin. (1) din Cod penal, sau, 539 din 28
indiferent de gradul de îmbibaţie alcoolică în iunie 2018
sânge, este atrasă răspunderea penală a oricărei
persoane care săvârşeşte o vătămare corporală
din culpă sub această modalitate normativă, dacă
a consumat alcool depistabil prin mijloace tehnice
sau medico-legale prevăzute de legislaţie"*)
privind următoare chestiune de drept: "în

interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr.
254/2013, pentru determinarea restului de
pedeapsă rămas neexecutat în vederea
aplicării tratamentului sancţionator de la art.
104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din
Publicată
Codul penal, trebuie recalculată, începând cu
în:
data de 24.07.2012, «perioada executată
69 DECIZIA Nr. 7 din efectiv» din pedeapsa din executarea căreia Monitorul
26 aprilie 2018 Oficial Nr.
inculpatul a fost liberat condiţionat anterior
548 din 2
intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin
iulie 2018
considerarea ca executate, suplimentar, a 6
zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare
perioadă de 30 de zile executate în condiţii
necorespunzătoare), cu efectul micşorării
restului rămas neexecutat din pedeapsa
anterioară".
16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în sensul de a
se stabili dacă activitatea de procurare, ca
modalitate alternativă a operaţiunii cu produse Publicată
susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel în:
DECIZIA Nr. 10 din cum această noţiune este definită de art. 2 lit. b) Monitorul
70 12 septembrie din Legea nr. 194/2011 şi incriminată la art. 16 din Oficial Nr.
2018 aceeaşi lege, se referă la procurare ca activitate 894 din 24
legală de import, export ori intermediere de octombrie
produse sau priveşte procurarea unor astfel de 2018
produse în orice împrejurare şi cu orice titlu,
inclusiv de către consumatorul final al produselor
susceptibile a avea efecte psihoactive*)
privind interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin.

(1) şi (5) din Codul penal, în sensul de a se
stabili dacă pentru pedeapsa anterioară ce
Publicată
constituie primul termen al recidivei, prin
în:
pedeapsă "executată sau considerată ca
DECIZIA Nr. 15 Monitorul
71 din 26 septembrie executată" se are în vedere pedeapsa astfel
Oficial Nr.
recalculată urmare a aplicării art. 551 din Legea
2018 975 din 19
nr. 254/2013 sau durata pedepsei aplicată
noiembrie
anterior prin hotărârea definitivă de
2018
condamnare calculată conform dispoziţiilor
art. 71 din Codul penal raportat la art. 186 din
Codul penal*)
privind interpretarea dispoziţiilor art. 189 alin. (1)
lit. e) din Codul penal prin raportare la dispoziţiile
Publicată
art. 169 din Codul penal, stabilindu-se dacă
în:
intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului Monitorul
de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat Oficial Nr.
72 DECIZIA Nr. 17 din condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune
11 octombrie 2018 1.000 din
de omor sau tentativă la infracţiunea de omor 27
împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. noiembrie
189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul 2018
comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative
la infracţiunea de omor*)
Publicată
în:
privind legea aplicabilă dreptului la repararea
73 din 12 noiembrie pagubei de către stat ca urmare a unei hotărâri Oficial Nr.
de achitare ulterioare hotărârii definitive de
2018 215 din 19
condamnare*)
martie
2019
Publicată
în:
Monitorul
74 DECIZIA Nr. 2 din Oficial Nr.
30 ianuarie 2019
242 din 28
martie
2019
privind dezlegarea următoarei probleme de Publicată
drept: dacă acţiunea de conducere a unui în:
75 DECIZIA Nr. 6 din vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 Monitorul
21 martie 2019 din Codul penal, presupune în mod necesar Oficial Nr.
punerea în mişcare a vehiculului prin 386 din 16
acţionarea sistemelor de autopropulsie*) mai 2019
privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Publicată
poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie
în:
mincinoasă participantul la comiterea unei
76 DECIZIA Nr. 10 din infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi Monitorul
17 aprilie 2019 Oficial Nr.
participanţi şi audiat ulterior ca martor în cauza
416 din 28
disjunsă cu privire la aceşti din urmă participanţi?
mai 2019
*)

drept: dacă noţiunea de rănire a uneia sau mai
multor persoane prevăzută de art. 75 alin. (1)
Publicată
lit. b) din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 338
în:
alin. (3) din Codul penal, articol care defineşte
77 DECIZIA Nr. 8 din accidentul de circulaţie ca situaţie premisă a Monitorul
21 martie 2019 Oficial Nr.
infracţiunii de părăsire a locului accidentului
424 din 30
prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal,
mai 2019
are în vedere şi autorănirea, când singura
persoană rănită este însuşi conducătorul
singurului autovehicul implicat în accident*)
Publicată
privind calculul termenului de supraveghere,
în:
stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 din Codul penal,
78 DECIZIA Nr. 13 din în cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, Monitorul
7 mai 2019 Oficial Nr.
urmate de suspendarea sub supraveghere a
479 din 12
executării pedepsei principale rezultante*)
iunie 2019

drept: dacă regimul suspendării condiţionate a
executării pedepsei, inclusiv sub aspectul
Publicată
revocării, este cel prevăzut de Codul penal din
în:
1969, indiferent de felul pedepsei aplicate
79 DECIZIA Nr. 12 Monitorul
pentru infracţiunea săvârşită în cursul
din 7 mai 2019 Oficial Nr.
termenului de încercare, şi în cazul în care
481 din 13
suspendarea condiţionată a executării
iunie 2019
pedepsei a fost dispusă după intrarea în
vigoare a Codului penal actual, ca efect al
aplicării legii penale mai favorabile*)
privind interpretarea dispoziţiilor art. 888 alin. (2)
din Legea nr. 304/2004, referitor la faptul că
participarea la şedinţele de judecată în cauzele de
competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte
Publicată
de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea
în:
infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală
80 DECIZIA Nr. 3 din s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Monitorul
26 februarie 2019 Oficial Nr.
Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională
526 din 27
Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul
iunie 2019
Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori
din cadrul parchetului de pe lângă instanţa
învestită cu judecarea cauzei*)
privind dezlegarea următoarelor chestiuni de
drept: dacă dispoziţiile art. 43 alin. (2) din
Codul penal presupun ca toate infracţiunile
concurente să fie săvârşite după condamnarea
definitivă neexecutată sau executată parţial
Publicată
sau sunt aplicabile şi în ipoteza în care una
în:
dintre ele este în concurs şi cu cea care atrage
81 DECIZIA Nr. 14 starea de recidivă, respectiv în situaţia în care Monitorul
din 12 iunie 2019 Oficial Nr.
infracţiunea dedusă judecăţii este în stare de
585 din 17
recidivă postcondamnatorie, în aplicarea art.
iulie 2019
43 alin. (2) din Codul penal se contopesc
pedepsele individuale şi se adaugă restul de
pedeapsă neexecutat iniţial sau se contopeşte
pedeapsa aplicată în cauză cu ultima pedeapsă
rezultantă ca efect al recidivelor succesive*)

dacă în aplicarea art. 539 alin. (2) din Codul de
procedură penală, în situaţia în care instanţa care Publicată
a pronunţat hotărârea definitivă de achitare nu s-a în:
82 DECIZIA Nr. 11 din pronunţat cu privire la caracterul legal sau nelegal Monitorul
17 aprilie 2019 al privării de libertate în cursul procesului penal a Oficial Nr.
inculpatului achitat, se poate stabili acest caracter 613 din 24
pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe iulie 2019
prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) sau art. 598 alin.
(1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală?*)
drept: dacă serviciul de probaţiune face parte
Publicată
din categoria subiecţilor procesuali la care
în:
hotărârea atacată se referă, în sensul art.
83 din 24 septembrie 425 1
alin. (2) din Codul de procedură penală
Oficial Nr.
raportat la art. 34 din Codul de procedură
2019 879 din 1
penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de
noiembrie
procedură penală care definesc noţiunea de
2019
subiect procesual şi respectiv de participant la
procesul penal*)

dacă obligaţia inculpatului de a nu conduce
vehicule anume stabilite, impusă de organul Publicată
judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului în:
DECIZIA Nr. 18
judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul Monitorul
84 de procedură penală, constituie o suspendare a Oficial Nr.
din 29 octombrie exercitării dreptului de a conduce şi întruneşte 66 din 30
2019 elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute ianuarie
de art. 335 alin. (2) din Codul penal*) 2020
Publicată
în:
DECIZIA Nr. 2
privind interpretarea dispoziţiilor art. 378 alin. (1) Monitorul
85 lit. c) din Codul penal şi ale art. 296 din Codul Oficial Nr.
din 20 ianuarie
procedură penală*) 135 din 20
2020
februarie
2020
privind dezlegarea următoarei chestiunii de drept:
în cazul infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000, comisă în modalitatea
alternativă a folosirii sau prezentării cu rea-
credinţă de documente false, în condiţiile în care
documentele respective sunt înscrisuri sub
semnătură privată, este o infracţiune complexă, Publicată
ce absoarbe în conţinutul său infracţiunea de fals în:
DECIZIA Nr. 3
în înscrisuri sub semnătură privată, atunci când Monitorul
86 aceasta este săvârşită (în forma autoratului sau a Oficial Nr.
din 20 ianuarie instigării) de aceeaşi persoană care foloseşte 138 din 21
2020
aceste înscrisuri şi obţine ulterior, pe nedrept, februarie
fonduri din bugetul general al Uniunii Europene 2020
sau din bugetele administrate de aceasta ori în
numele ei sau cele două infracţiuni îşi păstrează
autonomia, existând un concurs real de infracţiuni
între infracţiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată şi infracţiunea prevăzută de
art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000*)
privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Publicată
DECIZIA Nr. 1 dacă martorul denunţător, beneficiar al cauzei de în:
nepedepsire prevăzute la art. 290 alin. (3) din Monitorul
din 16 ianuarie
87 Codul penal, poate fi subiect activ al infracţiunii Oficial Nr.
2020
de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din 173 din 3
Codul penal, sau de favorizare a făptuitorului, martie
prevăzută de art. 269 din Codul penal*) 2020
Publicată
privind următoarea chestiune de drept: dacă
în:
DECIZIA Nr. 4 dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind
Monitorul
protecţia martorilor, republicată, pot fi
88 din 13 februarie interpretate ca reprezentând o cauză de Oficial Nr.
278 din 2
2020 micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1)
aprilie
lit. d) din Codul de procedură penală*)
2020
105 alin. (1) din Codul penal, în sensul că
sintagma "dacă pe parcursul termenului de
supraveghere se descoperă că persoana
Publicată
condamnată mai săvârşise o infracţiune până la
în:
acordarea liberării" vizează atât situaţia
89 infracţiunilor săvârşite anterior liberării Oficial Nr.
condiţionate şi descoperite după acordarea
din 28 aprilie 2020 500 din 12
liberării condiţionate, până la împlinirea
iunie 2020
termenului de supraveghere, cât şi situaţia
infracţiunilor săvârşite anterior liberării
condiţionate şi descoperite anterior liberării
condiţionate*)
privind interpretarea art. 269 şi art. 270 din Codul

de procedură penală, în sensul că dacă actul de
procedură care trebuie făcut într-un anumit Publicată
termen este trimis prin e-mail sau fax, în ultima zi în:
DECIZIA Nr. 12 a termenului care se calculează pe zile, este Monitorul
90 socotit a fi făcut în termen, chiar dacă actul de Oficial Nr.
din 28 aprilie 2020 procedură se înregistrează la organul judiciar 554 din 26
după expirarea termenului*) iunie 2020
veniturile la Fondul pentru mediu, constând în
contribuţia de 2% din veniturile realizate din
vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul Publicată
deşeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din în:
DECIZIA Nr. 9
veniturile realizate din vânzarea deşeurilor Monitorul
91
metalice feroase şi neferoase, obţinute de către Oficial Nr.
din 6 aprilie 2020
generatorul deşeurilor, persoană fizică sau 592 din 7
juridică), reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din iulie 2020
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005,
nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin.
(1) lit. e) şi art. 9 din Legea nr. 241/2005*)
privind dezlegarea de principiu a următoarei

Publicată
probleme de drept: interpretarea dispoziţiilor art.
în:
39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la
calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de
92 infracţiuni, în situaţia în care suma Oficial Nr.
din 7 iulie 2020 corespunzătoare unei zile-amendă stabilită 733 din 13
august
pentru fiecare infracţiune concurentă este
2020
diferită*)
Publicată
privind interpretarea noţiunii de poliţist
în:
prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal,
93 în sensul de a se stabili dacă aceasta cuprinde
din 22 iunie 2020 Oficial Nr.
şi poliţiştii locali a căror activitate şi statut
874 din 24
sunt reglementate de Legea poliţiei locale nr.
septembri
155/2010 şi Legea nr. 188/1999*)
e 2020
privind chestiunea de drept că, în cazul în care o

infracţiune (A) este concurentă atât cu
infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât
Publicată
şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen
în:
(C) al unei recidive postcondamnatorii,
operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante
94 implică aplicarea regulilor concursului de Oficial Nr.
din 9 iulie 2020 infracţiuni între pedepsele stabilite pentru 907 din 6
octombrie
infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate
2020
ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin
raportare la pedeapsa stabilită pentru
infracţiunea (C)*)
"în aplicarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din
Codul penal, în cazul înlocuirii măsurii educative a Publicată
internării într-un centru educativ cu măsura în:
internării într-un centru de detenţie, fiind
incidentă ipoteza concursului de infracţiuni, se
95 Oficial Nr.
scade din durata măsurii educative a internării
din 19 iunie 2020 958 din 19
într-un centru de detenţie perioada executării
octombrie
măsurii educative a internării într-un centru
2020
educativ?"*)
privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor

art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de Publicată
procedură civilă, modificat prin Legea nr. în:
DECIZIA Nr. 45 310/2018, în sensul de a se stabili dacă actele Monitorul
96 de procedură transmise prin fax sau e-mail, în Oficial Nr.
din 22 iunie 2020 ultima zi a termenului procedural care se 961 din 20
socoteşte pe zile, după ora la care activitatea octombrie
încetează la instanţă, este socotit a fi depus în 2020
termen*)
Publicată
în:
DECIZIA Nr. 68
privind interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. Monitorul
97 (1) şi art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de Oficial Nr.
din 3 noiembrie
2020 procedură penală*) 99 din 29
ianuarie
2021
privind interpretarea dispoziţiilor art. 335 alin.
(3) din Codul penal, în sensul de a se stabili
Publicată
dacă acţiunea de încredinţare a unui vehicul
în:
DECIZIA Nr. 14 pentru a fi condus pe drumurile publice unei
Monitorul
98 persoane despre care ştia că se află sub
Oficial Nr.
din 25 mai 2020 influenţa alcoolului trebuie să vizeze o
135 din 10
persoană care să aibă o îmbibaţie alcoolică de
februarie
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge sau este
2021
suficient ca aceasta să aibă o îmbibaţie
alcoolică, indiferent de gradul de alcoolemie*)

"dacă fapta de a deschide şi utiliza un cont pe o
reţea de socializare deschisă publicului (reţea
care nu solicită dovezi din care să reiasă folosirea
numelui real de către deţinătorul unui cont), Publicat în:
DECIZIA Nr. 4 furnizând ca nume de utilizator numele unei alte Monitorul
99 persoane şi introducând date reale vizând această Oficial Nr.
din 25 ianuarie persoană (informaţii, fotografii, imagini video etc.), 171 din 19
2021 realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de februarie
fals informatic, prevăzută de art. 325 din Codul 2021
penal, cu referire la cerinţele ca acţiunea de
introducere a unor date informatice să fie realizată
fără drept şi, respectiv, să aibă ca rezultat date
necorespunzătoare adevărului."*)
ADMITERE PRONUNȚATE DE Î.C.C.J. - HP/DCD
AN
SOLUTIE
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 530/303/2013, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în
cazul prescripţiei răspunderii penale, respectiv dacă prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia
pedepsei. În aplicarea art. 5 din Codul penal, stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia
pedepsei. Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014: „Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia penală în Dosarul nr. 5.714/118/2012 şi constată că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu
permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.”
2014
Admite sesizarea formulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 48.654/3/2012, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în
cazul infracţiunii în formă continuată, respectiv, dacă infracţiunea în formă continuată reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia
pedepsei. În aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. 9 Constată că nu
este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de
existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 30.259/215/2013 în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemelor de drept: - dacă în aplicarea art. 418 din Codul de
procedură penală, privind neagravarea situaţiei în propriul apel, circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatei
în condiţiile art. 74 alin. (1) din Codul penal anterior pot fi menţinute în condiţiile art. 5 din Codul penal de instanţa de control judiciar,
învestită doar cu soluţionarea apelului declarat de inculpată, chiar dacă pentru fapta analizată legea penală mai favorabilă o reprezintă noul
Cod penal; - în măsura în care circumstanţele atenuante trebuie menţinute, efectele atenuante ale acestora sunt cele prevăzute de art. 76
din Codul penal anterior sau cele prevăzute de art. 76 din noul Cod penal. Stabileşte că, în aplicarea art. 5 din Codul penal, circumstanţele
atenuante se apreciază global în funcţie de incriminare şi sancţiune. În situaţia intrării în vigoare a unei noi legi, ce aduce modificări atât cu
privire la pedepse, cât şi cu privire la circumstanţele atenuante, circumstanţele ca parte din instituţia sancţiunii unei infracţiuni nu pot fi
privite şi analizate distinct faţă de instituţia pedepsei. Înlăturarea circumstanţelor atenuante nu aduce atingere principiului neagravării
situaţiei în propria cale de atac prevăzut în art. 418 din Codul de procedură penală, atunci când în concret, pentru aceeaşi faptă, se
stabileşte o sancţiune mai puţin severă.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr.
7.269/320/2011 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept în sensul
dacă „art. 5 alin. (1) din Codul penal trebuie interpretat că legea penală mai favorabilă este aplicabilă, în cazul infracţiunilor săvârşite
anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost încă judecate definitiv şi faţă de care s-a împlinit prescripţia răspunderii penale până la
data de 20 mai 2014 în interpretarea dată prin Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă faţă de care prescripţia
răspunderii penale nu este împlinită, în interpretarea dată aceluiaşi text legal prin decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale”.
Stabileşte că dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripţiei răspunderii penale, în sensul că
legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost încă judecate
definitiv, în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie prin încheierea din data de 7
februarie 2014, în Dosarul nr. 289/120/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de
drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de
infracţiuni şi stabileşte: „În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului
Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, cu privire
la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se
poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depăşeşte
maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa
rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penală în Dosarul nr. 179/122/2014 prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile
după judecarea definitivă a cauzei în ipoteza în care este vorba de tentativă, „În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea
definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este
maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, redus
sau înlocuit conform dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al tentativei).”
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din data de 13 martie 2014
în Dosarul nr. 550/111/2014 şi sesizarea 13 formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, prin Încheierea din data de 17 martie
2014 în Dosarul nr. 252/98/2014 (833/2014), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de
drept dacă în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma „maxim
special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită” se înţelege maximul pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită
sau şi sporul facultativ prevăzut de aceeaşi lege pentru sancţionarea acestei forme a unităţii legale de infracţiune şi stabileşte: În aplicarea
legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea
nouă pentru infracţiunea săvârşită” se înţelege maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune, fără luarea în considerare a cauzei de
majorare a pedepsei prevăzută pentru infracţiunea continuată.
2014
Admite sesizarea formulată de către Tribunalul Dolj, Secţia penală, în Dosarul nr. 3.004/215/2014, prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea
definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a lua în considerarea la maximul special prevăzut de legea nouă
pentru infracţiunea săvârşită şi a circumstanţelor atenuante sau agravante reţinute condamnatului şi care apar valorificate în pedeapsa
concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă. În aplicarea legii penale mai favorabile
după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, stabileşte că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru
infracţiunea săvârşită nu se vor lua în considerare circumstanţele atenuante sau agravante reţinute condamnatului şi care apar
valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
2014
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 530/258/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal cu privire la hotărârile de
condamnare pronunţate de un alt stat faţă de cetăţeni români aflaţi în executarea acelei pedepse pe teritoriul României. Dispoziţiile art. 6
alin. (1) din Codul penal, privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile şi cu privire la hotărârea de
condamnare pronunţată de un alt stat faţă de cetăţenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2014
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Prahova - Secţia penală prin Încheierea din data de 22 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr.
4.257/281/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă în 14
interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 din
Codul de procedură penală anterior se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, maxim ce se
va reduce cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei. Stabileşte că în aplicarea legii penale mai
favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu
maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin.
(7) din Codul de procedură penală anterior, reţinută condamnatului şi valorificată în pedeapsa concretă.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, prin Încheierea de şedinţă din 24 februarie 2014 pronunţată în
Dosarul nr. 276/93/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv
dacă prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementează regimul sancţionator al recidivei, în situaţia în care fapta a fost
săvârşită după executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioară, pot fi interpretate în sensul că pot fi aplicabile şi
persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu reţinerea art. 37 lit. b) din Codul penal anterior, în situaţia
în care pedeapsa aplicată a fost redusă în baza art. 6 din noul Cod penal. Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul
penal, pentru ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului
Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracţiunea
săvârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 1.373/95/2014, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea rezolvării de principiu a modalităţii de interpretare a dispoziţiilor art. 175 alin. (1)
şi (2) din Codul penal privind funcţionarii publici, respectiv dacă expertul tehnic judiciar este funcţionar public în sensul alin. (1) ori alin.
(2). Stabileşte că expertul tehnic judiciar este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza întâi din Codul penal.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr.
7.932/102/2012, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea rezolvării de principiu a modalităţii de interpretare a
dispoziţiilor art. 175 din Codul penal, respectiv dacă medicul chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o
unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzute de
dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută la 20 art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul
penal sau în categoria funcţionarilor publici prevăzută la art. 175 alin. (2) din Codul penal. Stabileşte că medicul angajat cu contract de
muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin.
(1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
2014
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin
care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble
prelevări de mostre biologice. În aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul
alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 790/62/2014 în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept, în sensul dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul
penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr.
255/2013) îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) din Codul penal sau, dimpotrivă, sunt dezincriminate deoarece legiuitorul a înţeles să
incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din Codul penal numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea
anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013). 27 Stabileşte că faptele prevăzute de art. 323 din Codul
penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.
2014
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi, Secţia penală, prin Încheierea din 16 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr.
1.296/233/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă în
aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni
săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata
pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani. Stabileşte că în aplicarea legii
penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
nr. 187/2012: - pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile
comise în timpul minorităţii al cărei cuantum este până în 15 ani se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie
pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii; - pedeapsa executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă
aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii mai mare de 15 ani, însă care nu depăşeşte 20 de ani, se va înlocui cu măsura
educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penală prin Încheierea din data de 20 februarie 2014, în Dosarul nr.
200/93/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicabilitatea
dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la
art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal în cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014 şi stabileşte: „Prevederile art. 22
alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit.
b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.”
2014
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 10.204/233/2014, prin
care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept referitoare la posibilitatea
procurorului, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în încadrarea juridică dată
faptei inculpatului şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. În aplicarea dispoziţiilor art. 480-485 din Codul de procedură penală stabileşte
că procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să reţină dispoziţiile art. 396
alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracţiunea săvârşită
2014
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, prin Încheierea din data de 16 septembrie 2015, pronunţată în
Dosarul nr. 121/62/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme
de drept „dacă în situaţia unei infracţiuni de înşelăciune (dar şi a altor infracţiuni, de pildă, furtul calificat), comise sub imperiul legii
anterioare, prin modificarea conţinutului noţiunii de «consecinţe deosebit de grave» şi existenţa unui prejudiciu sub pragul de 2.000.000 lei
are loc o dezincriminare parţială (a formei agravate), prin modificarea cerinţelor de tipicitate ca trăsătură esenţială a infracţiunii”. Stabileşte 2015
că în situaţia unei infracţiuni de înşelăciune comise sub imperiul Codului penal din 1969, care a produs un prejudiciu sub pragul de
2.000.000 lei, modificarea noţiunii de „consecinţe deosebit de grave” în Codul penal nu produce efectele prevăzute de art. 4 din Codul
penal şi nici pe cele prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codului
penal şi nu conduce la dezincriminarea infracţiunii de înşelăciune.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 26.687/3/2014, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal,
conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit
Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării care, conform
art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o
infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei,
în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior sau conform dispoziţiilor art. 96 alin.
(5) raportat la art. 44 alin. (2) din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară.” Stabileşte că în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din
Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru
care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării
care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii
şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi
executarea pedepsei, în urma 11 revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr.
187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală prin Încheierea din 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul
nr. 2.137/122/2014 (2.787/2015), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: „dacă în
aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în
temeiul Codului penal din 1968 pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul
noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1968 se impune determinarea legii penale mai favorabile
condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire”.
Stabileşte că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul
operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub
imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal
anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal.
2015
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi - Secţia penală în Dosarul nr. 8.624/245/2014 prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, la stabilirea
pedepsei aplicabile potrivit noii legi în cazul unei pluralităţi de infracţiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reţinerea
stării de recidivă postcondamnatorie, iar, potrivit noului Cod penal condiţiile art. 41 nu mai sunt întrunite, se ia în considerare pedeapsa
aplicabilă potrivit art. 43 alin. (1), fără aprecieri asupra stării de recidivă, sau cea aplicabilă potrivit art. 44 raportat la art. 39 din Codul
penal”. Statuează în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralităţii de
infracţiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării
condiţionate, iar, potrivit Codului penal, condiţiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mai sunt întrunite, se
determină conform art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală prin Încheierea din data de 10 februarie 2015, în Dosarul nr.
2.635/93/2014 (4.246/2014), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă, în aplicarea art. 6
alin. (1) din Codul penal, cu privire la o pedeapsă definitivă pentru o infracţiune care a produs consecinţe deosebit de grave potrivit Codului
penal anterior, pentru determinarea maximului special prevăzut de legea nouă urmează să se reţină cauza de majorare a pedepsei
prevăzută de art. 309 din Codul penal, chiar dacă prejudiciul produs prin respectiva infracţiune nu depăşeşte pragul prevăzut de art. 183 din
Codul penal” şi stabileşte: În interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, în cazul pedepselor definitive pentru infracţiuni care
au produs consecinţe deosebit de grave potrivit Codului penal anterior, determinarea maximului special prevăzut de legea nouă se
realizează, chiar dacă valoarea prejudiciului este inferioară pragului valoric prevăzut de art. 183 din Codul penal, prin raportare la varianta
agravată a infracţiunilor limitativ enumerate în art. 309 din Codul penal.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea Militară de Apel, în Dosarul nr. 34/753/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă fapta medicului, care are calitatea de funcţionar public, de a primi
plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu
o exercitare a unui drept recunoscut de lege, având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I din C. pen.” Stabileşte că fapta
medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar
public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la
pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de
lege având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I-a din C. pen.
2015
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 14.993/302/2014 privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept respectiv: „Dacă infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.
(2) teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 1) şi (4) din Codul penal din 1969 îşi găseşte corespondentul în
infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din actualul Cod penal sau dacă, dimpotrivă, este
dezincriminată?” Stabileşte că infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I (fapta a avut vreuna din
urmările prevăzute de art. 182 alin. 1) şi alin. (4) din Codul penal din 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între
11 şi 90 de zile îngrijiri medicale şi nu îndeplineşte una dintre condiţiile impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal este dezincriminată
începând cu data de 1 februarie 2014.
2015
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală în Dosarul nr. 18.899/55/2013, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă fapta inculpatului, care, în calitate de lucrător bancar
(ofiţer credite), în exercitarea atribuţiilor de serviciu, încălcând aceste atribuţii, a participat la întocmirea adeverinţei de venit pe numele
persoanei solicitante a creditului, completând o parte din adeverinţă cu date nereale, şi cunoscând că datele completate în adeverinţa de
venit sunt nereale, a primit cererea de credit şi a înaintat-o comisiei spre aprobare, acţiune ce a avut ca urmare aprobarea creditului
solicitat, producând băncii un prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune
sau elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”.
2015
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 1.819/271/2009*, prin
care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemelor de drept, respectiv: dacă infracţiunea
prevăzută de art. 308 din Codul penal este o infracţiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuată a
infracţiunii prevăzute de art. 295 din Codul penal şi dacă pentru infracţiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal termenul de prescripţie
a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă reduse şi cuprinse
între 1 an 4 luni închisoare şi 4 ani 8 luni închisoare, sau este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, corespunzător limitelor
de pedeapsă stipulate de lege pentru forma de bază, respectiv între 2 ani şi 7 ani închisoare. Stabileşte că dispoziţiile art. 308 din Codul
penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal. La calcularea termenului de
prescripţie a răspunderii penale se ţine seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 alin. (2) din Codul
penal.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, prin Încheierea din 11 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr.
195/252/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv:
„interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) Cod penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) Cod penal împrumută toate
condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) Cod penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată - prin folosirea frauduloasă
a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat - sau art. 327 alin. (2) Cod penal
împrumută de la art. 327 alin. (1) Cod penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face
prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată - prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare,
legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat - este înlocuită în art. 327 alin. (2) Cod penal cu condiţia ca acţiunea
de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane”. În interpretarea art. 327 alin. (2) din Codul penal,
stabileşte că cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip, vizând folosirea
frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori Ia dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie şi
în ipoteza în care acţiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.
2015
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din 9 februarie 2015,
dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei
de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia
tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care
intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal. În interpretarea dispoziţiilor art. 367
alin. (1) şi (6) din Codul penal stabileşte că, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în
scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia
tipicităţii.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 612/1/2015, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept „dacă în privinţa infracţiunii de contrabandă, în
cazul în care bunurile care fac obiectul infracţiunii au fost identificate şi indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune atât
confiscarea bunurilor respective, cât şi obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor şi a taxei pe valoare adăugată,
calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective”. Stabileşte că, în
cazul infracţiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se impune luarea măsurii de siguranţă a
confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata
sumelor reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care 34 acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal
comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest birou vamal.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 3.616/243/2014 prin
care se solicită pronunţarea unei hotărâri pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270
alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv: Dacă noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în
dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma "cunoscând că acestea provin din
contrabandă" se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul
vamal al României sau la noţiunea de „contrabandă” în sens larg; În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din
Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a
fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul
vamal al României. Stabileşte că noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, priveşte contrabanda constând în
introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la
controlul vamal.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 22.259/197/2013 prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, în sensul dacă succesiunea de acte
normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr.
3.283/2012; art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; Ordinul ministrului
delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014 şi Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 118/2014) a avut
sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ în prezent, cu consecinţa dezincriminării in concreto a infracţiunilor de tăiere fără drept
de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008, şi de furt de arbori din fondul forestier naţional,
prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008. Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal, succesiunea de acte
normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr.
3.283/2012; art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; Ordinul ministrului
delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014 şi Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 118/2014) nu a
avut ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ şi, pe cale 35 de consecinţă, nu a condus la dezincriminarea in concreto a infracţiunilor de
tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008, şi de furt de arbori din fondul forestier
naţional, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015,
pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2014. Stabileşte că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind
combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare,
poate fi orice persoană fizică sau juridică.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 524/44/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă ordonanţa procurorului ierarhic superior, prin care în baza art. 335 alin. (1) din
Codul de procedură penală este admisă plângerea persoanei vătămate şi se dispune infirmarea 41 ordonanţei procurorului şi redeschiderea
urmăririi penale, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Stabileşte că redeschiderea urmăririi penale prevăzută de art. 335 din Codul de procedură penală este supusă confirmării judecătorului de
cameră preliminară, atât în urma infirmării soluţiei procurorului de către procurorul ierarhic superior în procedura prevăzută de art. 336 şi
următoarele din Codul de procedură penală, cât şi în cazul infirmării dispuse din oficiu.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 475/35/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând posibilitatea ca judecătorul de cameră preliminară învestit cu
soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de renunţare la urmărirea penală să poată dispune admiterea plângerii şi schimbarea soluţiei de
renunţare la urmărirea penală în soluţia de clasare, atunci când petentul invocă unul din temeiurile de drept care atrag ca şi consecinţă
imediată pronunţarea unei soluţii de clasare. Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală,
judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de renunţare la urmărirea penală poate dispune
admiterea plângerii şi schimbarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală în soluţia de clasare, atunci când petentul invocă unul din
temeiurile de drept care atrag ca şi consecinţă imediată pronunţarea unei soluţii de clasare.
2015
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 32.177/215/2014 prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile, în sensul „dacă hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426
din Codul de procedură penală şi împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac poate fi supusă apelului,
conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală.” Stabileşte că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în
principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală în Dosarul 214/59/2008 prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "care este calea de atac legală în urma desfiinţării deciziei date în
recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art. 465 din Codul de procedură penală (revizuirea în cazul
hotărârilor C.E.D.O.), în condiţiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicţie (primă instanţă, apel şi recurs), în ultimă instanţă
soluţionându-se recursul procurorului". Stabileşte că, în urma desfiinţării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată
în procedura prevăzută de art. 465 din Codul de procedură penală, în condiţiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicţie (primă
instanţă, apel şi recurs), în ultimă instanţă soluţionându-se recursul procurorului, calea de atac este recursul în forma şi reglementarea
prevăzută de lege la data judecării recursului iniţial.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 80/33/2015, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, în sensul dacă „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.
466 alin. 1 din Codul de procedură penală instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţie
pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi
extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori a altor cereri”. Stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466
alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei
condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori
amânarea aplicării pedepsei, indiferent 45 dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei
ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 6.638/101/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă: „În interpretarea şi aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI
a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie
penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană şi a art. 144 alin. (1) din Legea
nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: După transferarea persoanei condamnate în străinătate, în vederea
continuării executării pedepsei în România, perioada considerată ca executată de statul de condamnare (pe baza muncii prestate şi a
bunei conduite) trebuie avută în vedere de statul de executare? În caz afirmativ, perioada considerată ca executată de statul de
condamnare trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută sau trebuie recunoscută ca parte din durata pedepsei ce 48 poate fi considerată
ca executată pe baza muncii prestate, în sensul art. 100 din noul Cod penal (art. 59 din vechiul Cod penal)?”. În aplicarea art. 17 din
Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor
judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
stabileşte că: După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în
România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată
ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în
România.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014),
în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a următoarelor chestiuni de drept: „1. dacă dispoziţiile art. 67
din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză sui-
generis de înlăturare a răspunderii penale sau este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementată de
dispoziţiile art. 159 din Codul penal; 2. dacă medierea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare potrivit dispoziţiilor art. 159
alin. (3) din Codul penal sau poate interveni în tot cursul procesului penal” şi stabileşte că: 1. în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr.
192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză suigeneris care
înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare; 2. încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi
organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.
2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie în Dosarul nr. 1.437/829/2014, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă la stabilirea legii penale mai
favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai
multe infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se aplică avându-se în
vedere toate infracţiunile comise de inculpat şi impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracţiunile ori se aplică doar în raport
cu infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispoziţiilor din vechiul Cod penal pentru
acestea din urmă”. Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea
unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal,
pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche
sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului
de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 286/2009 privind Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din 23 februarie 2016, dată în
Dosarul nr. 4.079/121/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă, în
aplicarea prevederilor art. 6 din Codul penal, în cazul unei infracţiuni în formă continuată care, potrivit legii penale noi, nu mai îndeplineşte
condiţiile de reţinere a unităţii infracţionale continuate, ci pe cele ale unui concurs de infracţiuni, se are în vedere maximul special prevăzut
de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită sau pedeapsa maximă ce ar rezulta în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la concursul de
infracţiuni”. Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, în cazul unei infracţiuni în formă continuată care, potrivit legii
penale noi, nu mai îndeplineşte condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, ci condiţiile concursului de infracţiuni, instanţa se
raportează la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, iar nu la pedeapsa maximă ce ar rezulta prin aplicarea
dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni conform legii penale noi.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.493/311/2015, prin care
se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă „în aplicarea dispoziţiilor art. 5
din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune
pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei conform art. 861 din Codul penal anterior şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care
legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub
supraveghere se realizează potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal raportat la art. 864 alin. (1) din Codul penal anterior sau conform art. 96 alin. (4) şi (5) din Codul penal actual.”
Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în cazul pluralităţii de
infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă
cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 din Codul penal anterior şi o infracţiune săvârşită în termenul de
încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma 18
revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - în Dosarul nr. 44.339/215/2014, prin care
se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă, în cazul în care, un inculpat
minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul
concursului de infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de
libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru 19 săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în
momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1)
din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de
infracţiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei
măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate.” Stabileşte că, în ipoteza
infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru
o infracţiune concurentă şi executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, dar va fi avută în
vedere la alegerea şi stabilirea sancţiunii conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 4.039/1/2015, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără
personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate”. Stabileşte că întreprinderea
individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135
din Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în Dosarul nr. 9.395/30/2015, prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă „în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din
Codul penal - în modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei, dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră şi de una minoră, sunt
realizate elementele constitutive ale unei singure infracţiuni prevăzute de art. 213 alin. (1) şi (3) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1)
din Codul penal sau două infracţiuni aflate în concurs, respectiv art. 213 alin. (1) din Codul penal şi art. 213 alin. (3) din Codul penal, ambele
cu aplicarea art. 38 din Codul penal”. Stabileşte că în cazul în care infracţiunea de proxenetism, în varianta înlesnirii practicării prostituţiei,
se săvârşeşte asupra a două sau mai multe persoane vătămate majore şi minore, în „aceeaşi împrejurare”, se va reţine o singură infracţiune
de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (3) din Codul penal, în formă simplă. Ori de câte ori infracţiunea de proxenetism, în
varianta înlesnirii practicării prostituţiei, se săvârşeşte asupra a două sau mai multe persoane vătămate majore şi/sau minore, fără legătură
între ele, sa va reţine un concurs de infracţiuni, prevăzut de art. 213 alin. (1), art. 213 alin. (3) sau art. 213 alin. (1) şi (3) din Codul penal,
după caz, cu reţinerea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în Dosarul nr. 5.287/290/2013, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „Dacă elementul material al laturii obiective a infracţiunii
de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 371 din Codul penal trebuie îndreptat împotriva mai multor persoane şi dacă în
situaţia în care acţiunea descrisă a vizat o singură persoană operează dezincriminarea conform art. 4 din Codul penal.” Stabileşte că: 1. În
aplicarea dispoziţiilor art. 371 din Codul penal, în cazul infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, pentru existenţa infracţiunii,
violenţele, ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii nu trebuie să fie comise împotriva mai multor persoane, fiind suficient ca
violenţele, ameninţările ori atingerile grave aduse demnităţii, care tulbură ordinea şi liniştea publică, să fie săvârşite, în public, împotriva
unei persoane. 2. În ipoteza în care violenţele, ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii persoanei, care tulbură ordinea şi
liniştea publică, au fost comise, în public, împotriva unei singure persoane, nu operează dezincriminarea, nefiind incidente dispoziţiile
art. 4 din Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 13.968/63/2014, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „modalitatea de interpretare a dispoziţiilor
art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în sensul de a se lămuri dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor
sociale, atunci când pentru infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, de la care s-a sustras inculpatul prin vânzarea părţilor
sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363 din 7.05.2015”. Stabileşte că, în interpretarea
dispoziţiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în ipoteza în care infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, de la care s-a sustras
inculpatul prin transmiterea fictivă a părţilor sociale, a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile de tipicitate pentru
reţinerea acestei infracţiuni.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală în Dosarul nr. 5.230/97/2013* privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: 1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea
nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau
folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale
elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor? 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi
acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta? 3. Infracţiunea de spălare a banilor
este o infracţiune autonomă sau este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile? Stabileşte că: 1. Acţiunile enumerate în
cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea
sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al
infracţiunii unice de spălare a banilor. 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care
provin bunurile. 3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de
condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr.
1.804/308/2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se
interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care
a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Dispoziţiile
art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe
care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat,
în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
2016
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr.
15.074/118/2012, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „Dacă
în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpatul
persoană juridică, în raport cu dispoziţiile art. 187 din Codul penal, sau asistenţa juridică este obligatorie numai pentru inculpatul
persoană fizică, în raport cu dispoziţiile art. 136 alin. (2) şi (3) din Codul penal, ce reglementează pedepsele aplicabile persoanei juridice.”
Statuează în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, în cursul procedurii de
cameră preliminară şi în cursul judecăţii, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau
pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpatul persoană juridică, în raport cu dispoziţiile art.
187 din Codul penal.
2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 4874/233/2016 prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă instituția aplicării legii penale mai
favorabile reglementată de art.6 din Codul penal este incidentă sau nu în situația în care legea penală mai favorabilă a intervenit după
liberarea condiționată din executarea pedepsei, iar ulterior modificării legislative restul de pedeapsă rămas neexecutat a fost revocat
printr-o altă hotărâre de condamnare, rămasă definitivă, prin care nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal”. Stabilește că
dispoziţiile art. 6 din Codul penal sunt incidente în ipoteza în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiţionată a
persoanei condamnate, iar ulterior s-a dispus executarea restului de pedeapsă, printr-o nouă hotărâre definitivă de 16 condamnare, prin
care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr.54/244/2015, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din
Codul penal, la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere ca prim termen al recidivei, pedeapsa stabilită prin cumul,
potrivit art. 83 din Codul penal din 1969 (art. 96 raportat la art. 43 din Codul penal) sau pedepsele componente ale pluralităţii de
infracţiuni constatate.” În aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în
vedere, ca prim termen al recidivei, pedeapsa stabilită prin cumul, potrivit art. 83 din Codul penal anterior (art. 96 raportat la art. 43 din
Codul penal)
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, Secţia Penală, în dosarul nr.14607/197/2016, prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: ”Dacă, în raport cu dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal şi art. 88 alin.
(3) din Codul penal, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse
este obligatorie dispunerea condamnării pentru noua infracţiune ori se poate dispune din nou amânarea aplicării pedepsei pentru aceasta,
fără revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare”. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal şi art.
88 alin. 3 din Codul penal stabileşte că: 17 În ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării
aplicării unei pedepse, atât pronunţarea soluţiei de condamnare pentru noua infracţiune, cât şi revocarea amânării aplicării pedepsei
anterioare sunt obligatorii.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr.2056/116/2015 (3486/2016), prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă în sensul legii penale, profesorul din învăţământul
preuniversitar de stat este funcţionar public în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II- a din Codul penal sau în accepţiunea art. 175
alin. (2) din Codul penal”. Stabileşte că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în
accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II- a din Codul penal.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București Secția I penală, în dosarul nr.61261/3/2010, prin care se solicită pronunțarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei 21
societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în
accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal și, în consecință, stabilește că: În sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat
al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar
public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia Penală în dosarul nr. 9694/55/2015, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispoziţiilor art. 2531 din Codul penal din 1969,
în sensul de a lămuri dacă intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.845 din 13 noiembrie 2015 (prin care s-a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispoziţiilor
art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională), fiind dezincriminată, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru o altă
persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale în sensul art. 2531 din Codul penal din 1969, în situaţia în care atât actul sau decizia
funcţionarului public, cât şi raporturile comerciale cu beneficiarul, au avut loc anterior datei de 01.10.2011 când a intrat în vigoare Legea
nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, când noţiunea de „raport comercial” avea un înţeles
normativ determinat şi determinabil prin prisma dispoziţiilor Codului comercial, cum s-a stabilit în par. 20 din Decizia Curţii
Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015” şi stabileşte: Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a
îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu
care s-a aflat în raporturi comerciale, intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a
participării la luarea deciziei şi indiferent de data raporturilor comerciale.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara,Secţia penală, prin încheierea din data de 27 ianuarie 2017, în dosarul nr.
9349/325/2016, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „în ce măsură tractorul
agricol 25 sau forestier condus pe drumurile publice devine asimilat autovehiculului, iar conducerea pe drumurile publice a unui tractor
agricol sau forestier neînregistrat, potrivit legii, sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere întruneşte condiţiile de
tipicitate a infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv art. 335 alin. (1) din Codul penal” şi stabileşte: În
interpretarea noțiunii de „autovehicul”, prevăzută de art. 334 alin. (1) din Codul penal şi art.335 alin.1 din Codul penal, raportat la art. 6 pct.
6 şi pct. 30 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.G. nr. 21/26.08.2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor
agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte
condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv, de art. 335 alin. (1) din Codul penal.
2017
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Constanța – Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie în dosarul
nr.196/36/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă în
interpretarea și aplicarea formei agravate prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție (forma în vigoare anterior anului 2014) este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuții de serviciu
constatarea ori sancționarea contravențiilor indiferent dacă infracțiunea de luare de mită nu are legătură cu atribuțiile de serviciu privind
constatarea sau sancționarea contravențiilor sau reținerea formei agravate este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită
în legătură cu atribuțiile 29 de serviciu privind constatarea sau sancționarea contravențiilor” şi, în consecinţă, stabileşte că: Dispoziţiile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (forma în vigoare anterior
anului 2014) se aplică doar în ipoteza în care infracțiunea de luare de mită a fost săvârşită de făptuitor în legătură cu atribuțiile de
serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancționarea contravențiilor.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală prin încheierea din data de 17 noiembrie 2016, în dosarul nr.
10693/3/2016 (2079/2016), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „atunci, când o persoană
comite, în aceeaşi împrejurare, una sau mai multe acţiuni care pot constitui elementul material conform enumerării din art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 având ca obiect material mai multe categorii de droguri, prevăzute în tabele diferite (de risc şi de mare risc) ne aflăm în
prezenţa unui concurs de infracţiuni prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 38
din Codul penal, sau a unei unităţi legale de infracţiuni sub forma infracţiunii continuate, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, ori a infracţiunii complexe prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 35 alin. (2) din Codul penal” şi stabileşte: În interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea, în aceeaşi
împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi
droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din acelaşi
act normativ.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în dosarul nr.47050/3/2015*/a10 (2344/2016), prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă acţiunea unică continuă de transport a
drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor
prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal
sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege” şi stabileşte: În interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte
atât elementele constitutive ale 31 infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii
prevăzute în art. 3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul 27910/3/2015, prin care se solicită pronunțarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, dacă: ”În interpretarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în ipoteza
concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor se impune luarea măsurii de siguranță a
confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii
infracțiunii de evaziune fiscală și, în caz afirmativ, suma ce face obiectul confiscării este reprezentată de valoarea totală a cheltuielilor care
nu au la baza operațiuni reale sau de valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală
prevăzută în art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005?” Stabilește că ”În interpretarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în ipoteza
concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de
siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca
urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr.27155/3/2013* (3289/2014), prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă acţiunile enumerate în art. 9 lit. b) şi c)
din Legea nr. 241/2005 reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală sau variante alternative
ale elementului material al infracţiunii unice de evaziune fiscală.” Stabileşte că acţiunile şi inacţiunile enunţate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c)
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care se referă la aceeaşi societate comercială, reprezintă
variante alternative de săvârşire a faptei, constituind o infracţiune unică de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
2017
Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, în dosarul nr. 9131/2/2011*, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în
vigoare până la data 1 februarie 2014, reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter real sau
personal ”. Stabileşte că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data 1 februarie 2014,
reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr.6664/2/2016, prin care se solicită pronunțarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură
penală, instanța care soluționează contestația în anulare, după admiterea în principiu a acesteia, poate reanaliza o cauză de încetare a
procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal, pentru care
existau probe la dosar”. Stabilește că, în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, instanța care
soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut
și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.
2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 8618/279/2016,
prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: ”Ce se înţelege prin termenul
de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de părăsire a locului accidentului?”. În interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de părăsire a locului accidentului, stabilește că termenul de rănire
prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul
de ”leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puțin o zi) ori
printr-una din urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) din Codul penal”
2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală şi pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr.
17774/212/2013/a2, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă în
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, în condiţiile în care inculpatul a facilitat
identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate într-o altă cauză penală şi a beneficiat de reducerea la jumătate a
limitelor de pedeapsă, efectele dispoziției penale menţionate se aplică tuturor cauzelor penale aflate pe rolul instanţelor de judecată,
fără nicio limitare” și stabilește următoarele: Efectele cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002
privind protecția martorilor se produc exclusiv în cauza penală determinată, având ca obiect una sau mai multe infracțiuni comise de
persoana care, înaintea sau pe parcursul urmăririi penale ori al judecăţii acelei cauze, a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală
a participanților la săvârșirea unor infracțiuni grave; autorul denunțului nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor speciale
de pedeapsă în cauze penale distincte, chiar dacă au ca obiect infracțiuni concurente comise de acesta.
2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr.
4.920/270/2016, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni
de drept: "dacă pentru întrunirea tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, privind vătămarea
corporală din culpă, sintagma din teza I a acestui text incriminator, respectiv «(...) sub influenţa băuturilor alcoolice (...)»,
trebuie interpretată ca referindu-se la un anumit grad de îmbibaţie de alcool pur în sânge, eventual cel indicat de legiuitor la art.
336 alin. (1) din Codul penal, sau, indiferent de gradul de îmbibaţie alcoolică în sânge, este atrasă răspunderea penală a oricărei
persoane care săvârşeşte o vătămare corporală din culpă sub această modalitate normativă, dacă a consumat alcool depistabil
prin mijloace tehnice sau medico-legale prevăzute de legislaţie."
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 196 alin. (1) teza I din Codul penal, care incriminează fapta
prevăzută în art. 193 alin. (2) din Codul penal săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice,
existenţa infracţiunii de vătămare corporală din culpă nu este condiţionată de o anumită limită a îmbibaţiei alcoolice.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.
477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2018.
2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 16.205/299/2017
(3.358/2017), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni
de drept: "în interpretarea dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas
1
neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal,
trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia
inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate,
suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu
efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară". Stabileşte că, în interpretarea
dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării
tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând
cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în
considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare. Obligatorie de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată, în
şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2018.
2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.877/86/2017, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "Dacă activitatea de
procurare, ca modalitate alternativă a operaţiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum această noţiune este
definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi incriminată la art. 16 din aceeaşi lege, se referă la procurare ca activitate legală de import,
export ori intermediere de produse sau priveşte procurarea unor astfel de produse în orice împrejurare şi cu orice titlu, inclusiv de către
consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive." În
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 stabileşte că:
Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din
Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei
activităţi de import, export ori intermediere de produse. Procurarea de produse
susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu
constituie operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din
acelaşi act normativ. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi,
12 septembrie 2018.
2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 676/267/2017
prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "în
interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi (5) Cod penal pentru pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei,
prin pedeapsă «executată sau considerată ca executată» se are în vedere pedeapsa astfel recalculată urmare a aplicării art.
55 din Legea nr. 254/2013 sau durata pedepsei aplicată anterior prin hotărârea definitivă de condamnare calculată conform
1
dispoziţiilor art. 71 din Codul penal raportat la art. 186 din Codul penal".
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi (5) din Codul penal, prin pedeapsa "executată sau considerată ca
executată", ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 551 din
Legea nr. 254/2013. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă
publică, astăzi, 26 septembrie 2018.
2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală în Dosarul nr. 6.533/107/2017, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: "Dacă în
interpretarea dispoziţiilor art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal prin raportare la dispoziţiile art. 169 din Codul penal,
intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior
definitiv pentru o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor, împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189
alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor".
Stabileşte că în interpretarea art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal şi a art. 169 alin. (1) din Codul penal, în cazul
săvârşirii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor, reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare
cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor
nu împiedică reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477
alin. (3) din Codul de procedură penală". Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2018.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 4.343/180/2014, privind pronunţarea unei
hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Legea aplicabilă dreptului la repararea pagubei de către stat ca urmare a unei hotărâri de achitare ulterioare hotărârii
definitive de condamnare este cea în vigoare la momentul rămânerii definitive a hotărârii de achitare, stabilit după regulile
prevăzute de art. 416 - 417 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv art. 551 şi 552 din Codul de procedură penală
din 2010.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2018. 2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 24.590/300/2017, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept dacă: "Fapta de sustragere de la executarea
măsurii de siguranţă prevăzută în art. 112 lit. d) din Codul penal anterior (din 1969) («interzicerea de a se afla în anumite
localităţi») se regăseşte în incriminarea de la art. 288 alin. (1) din Codul penal [sub forma sustragerii de la executarea pedepsei
complementare a interzicerii exercitării dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă, pedeapsă prevăzută de
art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal] sau a fost dezincriminată ca urmare a abrogării Codului penal anterior la data intrării în
vigoare a Legii nr. 187/2012 (respectiv, 1 februarie 2014)?". Stabileşte că "Fapta de sustragere de la executarea
măsurii de siguranţă prevăzută în art. 112 lit. d) din Codul penal anterior (din 1969) nu realizează condiţiile de tipicitate ale
infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) din Codul penal".
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură
penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18.436/271/2017, prin
care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "Dacă acţiunea de
conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mişcare a
vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie." Stabileşte că acţiunea de
conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a
vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie. Obligatorie de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 17.643/4/2017 (3.018/2018), prin
care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "Poate fi
subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de
ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă cu privire la aceşti din urmă participanţi?" Stabileşte că
participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza
disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.
477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.
2019
Admite sesizarea Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 65/206/2018,
prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept:
"dacă noţiunea de rănire a uneia sau mai multor persoane prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice raportat la art. 338 alin. (3) din Codul penal, articol care defineşte accidentul de circulaţie ca
situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, are în vedere
şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în accident."
Stabileşte că rănirea uneia sau mai multor persoane
prevăzută de art. 75 lit. b) din OUG nr. 195/2002, cuprinsă în definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie premisă a
infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere şi autorănirea,
când singura persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477
alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie
2019.
2019
Admite sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în Dosarul nr. 2.225/330/2018, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în
vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: "În cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmate de suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de supraveghere, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 din Codul
penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care anterior s-a dispus amânarea aplicării pedepsei sau de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante?"
Stabileşte că în cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmate de
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de supraveghere, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92
din Codul penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei principale rezultante. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin.
(3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală prin Încheierea de şedinţă din data de 7 ianuarie
2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.780/202/2017 (2.031/2018), prin care se solicită dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"dacă regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării, este cel prevăzut de Codul
penal din 1969, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită în cursul termenului de încercare, şi în cazul
în care suspendarea condiţionată a executării pedepsei a fost dispusă după intrarea în vigoare a Codului penal actual, ca efect
al aplicării legii penale mai favorabile".
Stabileşte că, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită în cursul termenului de încercare,
regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării
legii penale mai favorabile, printr-o hotărâre pronunţată după 1 februarie 2014, se menţine şi după intrarea în vigoare a
Codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin.
(3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.
2019
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
88 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
8
Fără cale de atac.

Admite sesizările formulate de
judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 1.996/1/2018 şi de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 2.197/1/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
"În interpretarea dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 888 alin. (2) din Legea nr. 207/2018 şi a art.
3 alin. (1) lit. c2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de
competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în
care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională
Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau
de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie?" şi
"În cazul
infracţiunilor prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, dacă prin intrarea în vigoare a prevederilor art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 încetează competenţa funcţională
de a participa la şedinţa de judecată conform dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 pentru procurorul care a
efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru un alt procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie desemnat de
conducătorul parchetului, conform art. 3 alin. (1) lit. c2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie". Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, participarea la
şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru
investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea
cauzei. Obligatorie de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în
şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală în Dosarul nr. 31.874/325/2017, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile, numai în ceea ce priveşte dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:
"Dacă
dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea
definitivă neexecutată sau executată parţial sau sunt aplicabile şi în ipoteza în care una dintre ele este în concurs şi cu cea
care atrage starea de recidivă." Stabileşte că dispoziţiile
art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă
neexecutată sau executată parţial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea
care constituie primul termen al recidivei. Obligatorie de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, în dosarele nr. 2.309/107/2018 şi nr. 2.366/107/2018, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "în aplicarea art. 539 alin. (2)
din Codul de procedură penală, în situaţia în care instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă de achitare nu s-a pronunţat cu privire la
caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat, se poate stabili acest caracter pe calea
contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală".
Stabileşte că, în aplicarea art. 539 alin. (2) din Codul de
procedură penală, caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat prin hotărâre definitivă
nu se poate stabili pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din
Codul de procedură penală. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477
alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr.
2.615/101/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"Dacă serviciul de probaţiune face parte din categoria subiecţilor procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art.
425 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul
1
de procedură penală care definesc noţiunea de subiect procesual şi respectiv de participant la procesul penal."
Stabileşte că în cadrul procedurii de
revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală, serviciul
de probaţiune este un subiect procesual la care hotărârea atacată se referă, în accepţiunea art. 4251 alin. (2) teza I din Codul
de procedură penală raportat la art. 34 teza finală din acelaşi cod. Obligatorie de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori în Dosarul nr.
7.322/285/2017, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "Dacă obligaţia
inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului
judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, constituie o suspendare a exercitării dreptului de a
conduce şi întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal" şi stabileşte că:
Obligaţia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a
controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, nu constituie o suspendare a exercitării
dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin.
(2) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură
penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul
penal nr. 11.252/256/2017, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni
de drept: "Dacă, în cazul infracţiunii de abandon de familie, prevăzută în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin
sintagma «săvârşirea faptei» prevăzută de dispoziţiile art. 296 din Codul de procedură penală (relevantă pentru calcularea
termenului de introducere a plângerii prealabile) se înţelege «data încetării inacţiunii» (data «epuizării» infracţiunii de
abandon de familie) sau «data consumării infracţiunii» (expirarea perioadei de 3 luni pe durata căreia autorul a rămas în
pasivitate)".
Stabileşte că: "În cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, termenul de
introducere a plângerii prealabile prevăzut în conţinutul art. 296 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală - de 3 luni din
ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei - curge de la data la care persoana
vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârşirea faptei.
Termenul de 3 luni prevăzut în conţinutul art. 296 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală poate să curgă din trei
momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracţiunii, dacă acest moment este identic cu cel al
cunoaşterii faptei; b) din momentul cunoaşterii săvârşirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la
momentul epuizării şi c) din momentul epuizării infracţiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoaşterea săvârşirii faptei, caz
în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale".
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de
procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 5.916/99/2016,
prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "În cazul infracţiunii
prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
comisă în modalitatea alternativă a folosirii sau prezentării cu rea-credinţă de documente false, în condiţiile în care
documentele respective sunt înscrisuri sub semnătură privată, este o infracţiune complexă, ce absoarbe în conţinutul său
infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atunci când aceasta este săvârşită (în forma autoratului sau a
instigării) de aceeaşi persoană care foloseşte aceste înscrisuri şi obţine ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al
Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei sau cele două infracţiuni îşi păstrează autonomia,
existând un concurs real de infracţiuni între infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi infracţiunea prevăzută
de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie".
Stabileşte că folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, care a avut ca rezultat
obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei,
săvârşită de către aceeaşi persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului,
realizează conţinutul infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau
incomplete, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, în concurs real.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de
procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 1.362/110/2018,
prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "Dacă martorul denunţător beneficiar al
cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290 alin. (3) din Codul penal, poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută
de art. 273 din Codul penal, sau de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal", şi stabileşte că:
Martorul denunţător care beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal poate fi subiect activ al
infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 6.639/3/2018 prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "Dacă dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor,
republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură
penală" şi stabileşte că:
Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, nu reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei în
sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 1.241/242/2017, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.
105 alin. (1) din Codul penal, sintagma: «dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai
săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării» vizează strict situaţia faptelor săvârşite anterior liberării condiţionate şi descoperite după
acordarea liberării condiţionate, respectiv pe parcursul termenului de supraveghere sau vizează şi situaţia faptelor săvârşite şi descoperite
anterior liberării condiţionate."
Stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din Codul penal, sintagma "dacă pe parcursul termenului de
supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării" vizează atât situaţia
infracţiunilor săvârşite anterior liberării condiţionate şi descoperite după acordarea liberării condiţionate, până la împlinirea termenului de
supraveghere, cât şi situaţia infracţiunilor săvârşite anterior liberării condiţionate şi descoperite anterior liberării condiţionate.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 aprilie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală în Dosarul nr. 1.934/220/2019, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 269 şi art. 270 din Codul
de procedură penală, actul de procedură care trebuie făcut într-un anumit termen este trimis prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului care
se calculează pe zile, este socotit a fi făcut în termen, chiar dacă actul de procedură se înregistrează la organul judiciar după expirarea
termenului."
Stabileşte că în interpretarea dispoziţiilor art. 269 şi art. 270 din Codul de procedură penală, dacă actul de procedură care trebuie făcut
într-un anumit termen este trimis prin e-mail sau fax, în ultima zi a termenului care se calculează pe zile, este socotit a fi făcut în termen,
chiar dacă actul de procedură se înregistrează la organul judiciar după expirarea termenului.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 aprilie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în Dosarul nr. 1.290/114/2016, în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuţia de 2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către
deţinătorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase,
obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică), reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din 6 aprilie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 792/1.748/2019, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal
cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracţiuni, în situaţia în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită
pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită."
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni, în ipoteza în care suma
corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru infracţiunile concurente este diferită, pedeapsa rezultantă se determină astfel:
- se cumulează pedeapsa amenzii celei mai grele cu sporul de o treime din totalul celorlalte amenzi stabilite;
- se determină numărul de zile-amendă, prin cumularea numărului celui mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracţiune cu
sporul de o treime din totalul zilelor-amendă corespunzătoare celorlalte amenzi;
- se stabileşte suma corespunzătoare unei zile-amendă, prin împărţirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii la numărul de zile-
amendă rezultante.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 13.613/271/2018 prin care
se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "dacă noţiunea de poliţist
prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal are un sens restrâns şi se referă doar la poliţiştii a căror activitate şi statut sunt reglementate
de Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sau are un sens
larg, general, care cuprinde şi poliţiştii locali a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea poliţiei locale nr. 155/2010 şi Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici".
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 257 alin. (4) din Codul penal, noţiunea de "poliţist" are în vedere şi persoana care exercită
funcţia de poliţist local în temeiul Legii poliţiei locale nr. 155/2010.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 12.265/299/2019, prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: "În cazul în care o infracţiune (A)
este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive
postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: 1) Aplicarea întâi a regulilor recidivei postcondamnatorii cu
privire la pedepsele stabilite pentru infracţiunile (B) şi (C), rezultanta fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu
pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (A), concurentă atât cu infracţiunea (B), cât şi cu infracţiunea (C)? sau 2) Aplicarea regulilor
concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei
postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea
concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C)?"
Stabileşte că, în cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea
ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea
regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile
recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C).
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 678/740/2019, prin care se solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "În aplicarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Codul penal, în cazul înlocuirii
măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenţie, fiind incidentă ipoteza concursului de
infracţiuni, se scade din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenţie perioada executării măsurii educative a internării
într-un centru educativ?"
Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Codul penal, în cazul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru
educativ cu măsura internării într-un centru de detenţie, fiind incidentă ipoteza concursului de infracţiuni, se scade din durata măsurii
educative a internării într-un centru de detenţie perioada executării măsurii educative a internării într-un centru educativ.
2020
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 14.725/318/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr.
310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se
socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.
2020
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 24.527/302/2019, prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453
alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată şi împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluţionează fondul
acţiunii penale."
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată şi împotriva unei hotărâri penale definitive, pronunţate în
soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 918/271/2019, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "dacă, în condiţiile art. 335 alin. (3) din Codul
penal, acţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub
influenţa alcoolului trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge sau este suficient ca
aceasta să aibă o îmbibaţie alcoolică, indiferent de gradul de alcoolemie".
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 335 alin. (3) din Codul penal, care incriminează fapta unei persoane de a încredinţa un
vehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, acestea trebuie să vizeze
o persoană care să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 9.010/197/2019, prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "Dacă fapta de a deschide şi utiliza un cont pe o reţea de socializare deschisă
publicului (reţea care nu solicită dovezi din care să reiasă folosirea numelui real de către deţinătorul unui cont), furnizând ca nume de
utilizator numele unei alte persoane şi introducând date reale vizând această persoană (informaţii, fotografii, imagini video etc.) realizează
condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals informatic, prevăzută de art. 325 din Codul penal, cu referire la cerinţele ca acţiunea de
introducere a unor date informatice să fie realizată fără drept şi, respectiv, să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului" şi
stabileşte că:
Fapta de a deschide şi utiliza un cont pe o reţea de socializare deschisă publicului, folosind ca nume de utilizator numele unei alte
persoane şi introducând date personale reale care permit identificarea acesteia, întruneşte două dintre cerinţele esenţiale ale infracţiunii
de fals informatic prevăzute în art. 325 din Codul penal, respectiv cea ca acţiunea de introducere a datelor informatice să fie realizată fără
drept şi cea ca acţiunea de introducere a datelor informatice să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului.
2021
Prezenta decizie şi-a încetat efectele începând cu
data de 20 mai 2014 când a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia
Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 şi
astfel nu mai poate fi aplicată raporturilor juridice
născute anterior datei de 1 februarie 2014, dar
nesoluţionate definitiv până la data publicării
hotărârii instanţei de contencios constituţional
Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014: Cu
majoritate de voturi, admite excepția de
neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de
Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori
în Dosarul nr. 984/255/P/2012 al acestei instanțe și
constată că sintagma „la momentul prelevării
mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.
336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională.
Conform modificărilor adoptate prin O. U. G. nr.
18/2016, în art. 318 alin. (15) lit. b) C. proc. pen. se
prevede că: „(15) Judecătorul de cameră preliminară
verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare
la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului
din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi
prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge
cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul
în care respinge cererea de confirmare, judecătorul
de cameră preliminară: (…) b) desfiinţează soluţia de
renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.”
Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2016: „Admite
excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa
de judecată, din oficiu, în Dosarul nr.
24.569/302/2014 (număr în format 49 vechi
111/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală
şi de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr.
8.493/303/2014 (număr în format vechi 4.165/2014)
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
constată că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de
mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din
17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
în materie penală, sunt constituţionale în măsura în
care încheierea unui acord de mediere cu privire la
infracţiunile pentru care poate interveni împăcarea
produce efecte numai dacă are loc până la citirea
actului de sesizare a instanţei.”
DECIZII DE ADMITERE PRONUNȚATE DE Î
Nr.crt. Nr. decizie TITLU PUBLICARE
pentru dezlegarea unor chestiuni de

drept referitoare la interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi
DECIZIA Nr. 9 art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. Publicată în:
1 din 13 octombrie 118/1990 privind acordarea unor Monitorul Oficial Nr.
2014 drepturi persoanelor persecutate din 866 din 27 noiembrie
motive politice de dictatura instaurată cu 2014
începere de la 6 martie 1945, precum şi
celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri*)
cu privire la chestiunea de drept "dacă

dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind
timbrul de mediu pentru autovehicule,
aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 37/2014 şi ale art. 1 alin. (2)
DECIZIA Nr. 13 din Normele metodologice de aplicare a
Publicată în:
din 20 octombrie Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
Monitorul Oficial Nr.
2014 9/2013 privind timbrul de mediu pentru
834 din 17 noiembrie
autovehicule, aprobate prin Hotărârea
2014
Guvernului nr. 88/2013 se interpretează
în sensul că timbrul de mediu se
datorează şi în situaţia transcrierii
dreptului de proprietate asupra unui
autovehicul rulat provenit de pe piaţa
internă a cărui primă înmatriculare a fost
2 anterioară datei de 1 ianuarie 2007"*)
privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare,
republicată, poate şi trebuie interpretat
în sensul că discriminarea prin stabilirea
unui salariu diferit pentru muncă egală
se poate analiza şi, dacă este cazul,
constata şi atunci când angajaţii aflaţi în
situaţii identice sau comparabile, din
punctul de vedere al funcţiei ocupate,
au stabilit raporturi de muncă cu
angajatori diferiţi, instituţii publice, dar
care au calitatea de ordonator
secundar/terţiar de credite faţă de
acelaşi ordonator principal de credite;
dacă, în situaţia expusă, discriminarea
DECIZIA Nr. 2 Publicată în:
din 19 ianuarie poate rezulta din măsuri privind
3 Monitorul Oficial Nr.
2015 salarizarea dispuse de angajatori diferiţi
201 din 26 martie
şi care constituie o practică
2015
administrativă neunitară în aplicarea
unui act normativ; dacă în acest caz
este relevantă legalitatea acordării unor
drepturi salariale altor angajaţi aflaţi în
situaţii similare sau identice; dacă se
poate reţine existenţa unui tratament
discriminatoriu în cazul în care
tratamentul mai favorabil al unor
angajaţi este rezultatul punerii în
executare a unor hotărâri judecătoreşti
prinprivind
care s-au acordat acestora
o rezolvare anumite
de principiu a
drepturi salariale; dacă art.
chestiunii de drept dacă dispoziţiile 27 dinart.
Ordonanţa Guvernului
23 din Legea nr. 137/2000
nr. 554/2004 se
poate interpretează în sensulînînsensul
şi trebuie interpretat care că
hotărâreapersoana care se consideră
judecătorească prin care s-a
discriminată poate solicita acordarea
anulat un act administrativ cu caracterde
DECIZIA Nr. 10 despăgubiri egale cu drepturile
normativ produce efecte numai în salariale Publicată în:
din 11 mai 2015 de care a fost
privinţa lipsităadministrative
actelor în termenul legal Monitorul Oficial Nr.
de prescripţie
individuale emise în extinctivă*)
temeiul acestuia, 458 din 25 iunie 2015
ulterior hotărârii de anulare sau şi celor
care, deşi anterior emise, la data
rămânerii definitive a hotărârii de
anulare erau contestate în cauze în curs
de soluţionare pe rolul instanţelor
4 judecătoreşti*)
privind interpretarea dispoziţiilor art. 3

din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile
art. 63 alin. (5) lit. e) şi art. 115 alin. (2)
din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001, republicată, şi ale art. 19
alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr.
DECIZIA Nr. 11 340/2004 privind prefectul şi instituţia
Publicată în:
din 11 mai 2015 prefectului, republicată, şi ale art. 123
alin. (5) din Constituţie, în sensul că
501 din 8 iulie 2015
prefectului îi este recunoscut dreptul de
a ataca în faţa instanţei de contencios
administrativ actele administrative
emise de autorităţile administraţiei
publice locale, în înţelesul prevederilor
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
contenciosului administrativ nr.
554/2004*)
5
privind problema dacă, în condiţiile Legii
administraţiei publice locale nr.
215/2001 şi ale Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, unitatea
DECIZIA Nr. 12 administrativ-teritorială prin autoritatea Publicată în:
din 25 mai 2015 sa executivă, respectiv primarul, are Monitorul Oficial Nr.
dreptul de a ataca în faţa instanţei de 773 din 16 octombrie
contencios administrativ hotărârile 2015
adoptate de autoritatea sa deliberativă,
respectiv consiliul local sau, după caz,
Consiliul General al Municipiului
Bucureşti*)
privind interpretarea şi determinarea

DECIZIA Nr. 16 efectelor dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. Publicată în:
din 8 iunie 2015 118/2010 privind unele măsuri necesare Monitorul Oficial Nr.
în vederea restabilirii echilibrului 525 din 15 iulie 2015
bugetar*)
privind aria de incidenţă a sintagmei

"societăţi financiar-bancare" din
cuprinsul art. 8 din Ordonanţa de
DECIZIA Nr. 17 urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind Publicată în:
din 8 iunie 2015 măsuri economico-financiare la nivelul Monitorul Oficial Nr.
unor operatori economici, aprobată cu 503 din 8 iulie 2015
modificări şi completări prin Legea nr.
203/2009, cu modificările şi completările
ulterioare*)
privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15

alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 în
cazul condamnării, prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă, la o
DECIZIE Nr. 18 pedeapsă privativă de libertate cu Publicată în:
din 8 iunie 2015 suspendarea condiţionată a executării Monitorul Oficial Nr.
pedepsei, cu aplicarea art. 81 - 82 din 469 din 29 iunie 2015
Codul penal din 1968, respectiv cu
executarea în alte condiţii decât cele
prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul
penal din 1968*)
9
din 29 iunie 2015 Monitorul Oficial Nr.
din Legea petrolului nr. 238/2004, cu
638 din 21 august
modificările şi completările ulterioare*)
2015
10
privind următoarele chestiuni de drept:

dacă doar numele şi prenumele unei
persoane se încadrează în definiţia dată
"datelor cu caracter personal" de către
Legea nr. 677/2001, în sensul în care
DECIZIA Nr. 37 numai ele reprezintă un element
Publicată în:
din 7 decembrie suficient care să permită identificarea
2015 unei persoane, respectiv dacă existenţa
51 din 25 ianuarie
unor date personale în cuprinsul unor
2016
documente din categoria informaţiilor
publice poate constitui un motiv de refuz
de eliberare a fotocopiilor de pe aceste
documente chiar şi cu informaţiile
respective anonimizate (înnegrite cu
markerul, acronimizate)*)
11
privind aplicarea dispoziţiilor art. 24

alin. (5) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, introduse
prin Legea nr. 138/2014 pentru
DECIZIE Nr. 3 modificarea şi completarea Legii nr.
din 29 februarie 134/2010 privind Codul de procedură Publicată în:
12 civilă, precum şi pentru modificarea şi Monitorul Oficial Nr.
2016
completarea unor acte normative 243 din 1 aprilie 2016
conexe, şi în ipoteza executării
obligaţiilor stabilite prin hotărâri
judecătoreşti rămase definitive înainte
de intrarea în vigoare a Legii nr.
138/2014
privind aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin.

(6) din Legea nr. 188/1999 privind
DECIZIA Nr. 12
din 18 aprilie Statutul funcţionarilor publici, Publicată în:
2016 republicată, cu modificările şi Monitorul Oficial Nr.
completările ulterioare, în ambele situaţii 408 din 30 mai 2016
reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a)
din aceeaşi lege*)
13
privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi
(51) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 83/2014, în sensul de a
se lămuri dacă sintagma "salarizat la
acelaşi nivel" din conţinutul alin. (51)
vizează ansamblul textului imediat
DECIZIA Nr. 23 precedent, respectiv "personalul din Publicată în:
din 26 aparatul de lucru al Parlamentului şi din Monitorul Oficial Nr.
septembrie 2016 celelalte instituţii şi autorităţi publice", 899 din 9 noiembrie
precum şi textul "la acelaşi nivel cu cel 2016
ce se acordă pentru luna decembrie
2014" din cuprinsul alin. (1), şi textul "la
acelaşi nivel cu cel ce se acordă
personalului plătit din fonduri publice
pentru luna decembrie 2014" din
cuprinsul alin. (2)*)
14
DECIZIA Nr. 26 privind interpretarea dispoziţiilor art. 3

Publicată în:
din 10 octombrie "Tutela administrativă" din Legea
2016 contenciosului administrativ nr.
996 din 12 decembrie
2016
ulterioare*)
15

din 10 octombrie privind art. 127 alin. (4) din Legea nr. Monitorul Oficial Nr.
2016 571/2003*) 949 din 24 noiembrie
2016
16
privind abrogarea prevederilor art. 5

alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 de
dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru
din 17 octombrie nr. 284/2010 şi înlocuirea acestora, în Monitorul Oficial Nr.
2016 ceea ce priveşte categoria
1.025 din 20
socioprofesională a poliţiştilor şi a
decembrie 2016
privind abrogarea prevederilor art. 5
alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 de
DECIZIA Nr. 30 dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru
Publicată în:
din 17 octombrie nr. 284/2010 şi înlocuirea acestora, în
2016 ceea ce priveşte categoria
1.025 din 20
socioprofesională a poliţiştilor şi a
decembrie 2016
personalului civil, de prevederile art. 25
alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-
cadru nr. 284/2010*)
17
privind aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin.

DECIZIA Nr. 35 (1) din Legea contenciosului Publicată în:
din 31 octombrie administrativ nr. 554/2004, dacă trebuie Monitorul Oficial Nr.
2016 să se ţină seama de termenele 1.023 din 20
prevăzute de art. 32 din Legea nr. decembrie 2016
165/2013*)
18
privind aplicarea dispoziţiilor art. 4 din

Legea contenciosului administrativ nr.
DECIZIA Nr. 36 554/2004, în sensul stabilirii dacă Publicată în:
din 7 noiembrie acestea permit invocarea unei excepţii Monitorul Oficial Nr.
2016 de nelegalitate direct în recurs sau 104 din 7 februarie
conţin o limitare, restricţie, raportat la 2017
momentul la care se poate invoca
excepţia de nelegalitate*)
19

din 21 noiembrie privind interpretarea şi aplicarea
2016 dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa
107 din 7 februarie
Guvernului nr. 15/2002*)
2017
20
20
privind interpretarea şi aplicarea

din 21 noiembrie dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr.
2016 2/2001, în ceea ce priveşte motivarea
1.055 din 28
plângerii împotriva procesului-verbal de
decembrie 2016
constatare a contravenţiei*)
21

dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din
Legea nr. 554/2004, în sensul de a se
DECIZIA Nr. 45 stabili dacă cererea de revizuire este
din 12 decembrie admisibilă în baza unor decizii ale Publicată în:
2016 CJUE, indiferent de momentul Monitorul Oficial Nr.
pronunţării acestora şi de împrejurarea 386 din 23 mai 2017
invocării sau nu în litigiul de bază a
dispoziţiilor de drept european
preexistente, încălcate prin hotărârea a
cărei revizuire se cere*)
22
referitoare la interpretarea şi aplicarea

dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, art.
180 şi 181 din Regulamentul de aplicare
a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea
DECIZIA Nr. 4 Guvernului nr. 1.391/2006, coroborate
din 30 ianuarie Publicată în:
23 cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, privind
168 din 8 martie 2017
încheierea de către poliţistul rutier a
procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei pe baza
informaţiilor comunicate prin radio de
către operatorul radar, aflat în alt loc
decât acela în care se afla poliţistul
rutier*)

dispoziţiilor art. 29618 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal şi pct. 29
Publicată în:
din 6 martie 2017 Legii nr. 571/2003, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu
229 din 4 aprilie 2017
referire la titlul IX2 din Codul fiscal, în
sensul de a se stabili înţelesul sintagmei
"loc de realizare al venitului", în situaţia
categoriei profesionale a procurorilor*)
24
dispoziţiilor art. 29618 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal şi pct. 29
Publicată în:
din 6 martie 2017 Legii nr. 571/2003, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu
229 din 4 aprilie 2017
referire la titlul IX2 din Codul fiscal, în
sensul de a se stabili înţelesul sintagmei
"loc de realizare al venitului", în situaţia
categoriei profesionale a procurorilor*)
24

dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare,
art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor
de construcţii, republicată, cu
DECIZIA Nr. 27 modificările şi completările ulterioare, şi
din 24 aprilie Publicată în:
art. 15 şi 44 din Legea minelor nr.
510 din 3 iulie 2017
ulterioare
(taxa pentru eliberarea autorizaţiei de
foraje sau excavări este datorată
independent de existenţa taxei anuale
pentru activitatea de prospecţiune,
explorare şi exploatare a resurselor
minerale şi redevenţa minieră)
25
privind interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 554/2004, în sensul de a
se stabili dacă furnizorul serviciului
public de apă şi canalizare, astfel cum
DECIZIA Nr. 28 este definit de Legea nr. 241/2006 şi
din 24 aprilie Legea nr. 51/2006, este o autoritate Publicată în:
2017 publică şi dacă noţiunea de "autoritate Monitorul Oficial Nr.
publică", definită de art. 2 alin. (1) lit. b) 378 din 22 mai 2017
din Legea nr. 554/2004, este similară cu
cea de "instituţie publică", astfel cum
este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 30
26 din Legea
privind nr. 500/2002 şi
interpretarea şi art. 2 alin. (1)
aplicarea
pct. 39 din
dispoziţiilor art.Legea
77 alin.nr.(2)
273/2006*)
din anexa nr.
VII a Legii nr. 284/2010, raportate la
prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea
Guvernului nr. 1.086/2004 şi la
dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin.
DECIZIA Nr. 30 (2) din Ordinul ministrului administraţiei Publicată în:
din 15 mai 2017 şi internelor nr. 310/2009 Monitorul Oficial Nr.
(personalul care participă la misiuni de 509 din 3 iulie 2017
menţinere a păcii în afara teritoriului
statului român, căruia i-au fost acoperite
cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de
27 contravaloarea financiară neimpozabilă
a normei de hrană)

dispoziţiilor art. 11 alin. (3), alin. (5) şi
alin. (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru
nr. 284/2010 şi art. 3 din Legea nr.
DECIZIA Nr. 35 446/2006, în sensul de a se stabili dacă Publicată în:
din 15 mai 2017 Monitorul Oficial Nr.
poate fi luată în calcul la stabilirea
757 din 22
gradaţiilor perioada cât un poliţist a
septembrie 2017
urmat cursurile unei instituţii de
învăţământ pentru formarea poliţiştilor*)
dispoziţiilor art. 11 alin. (3), alin. (5) şi
alin. (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru
nr. 284/2010 şi art. 3 din Legea nr.
DECIZIA Nr. 35 446/2006, în sensul de a se stabili dacă Publicată în:
din 15 mai 2017 Monitorul Oficial Nr.
poate fi luată în calcul la stabilirea
757 din 22
gradaţiilor perioada cât un poliţist a
septembrie 2017
urmat cursurile unei instituţii de
învăţământ pentru formarea poliţiştilor*)
28

dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009,
raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
80/2010, art. 9 din Ordonanţa de
DECIZIA Nr. 39 urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art.
Publicată în:
din 29 mai 2017 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
29/2013
615 din 31 iulie 2017
(condiţionarea dreptului la plata
tichetelor/voucherelor de vacanţă de
alocările bugetare prevăzute cu această
destinaţie în bugetul de stat sau, după
caz, în bugetele locale ale instituţiilor
publice)*)
29
privind interpretarea prevederilor art. 9
alin. (3) şi (4) şi art. 12 alin. (3) din
Legea nr. 393/2004, în sensul de a
stabili dacă există o competenţă
exclusivă a instituţiei prefectului pentru
constatarea încetării mandatului
consilierului local/judeţean înainte de
DECIZIA Nr. 45 expirarea duratei normale a acestuia în Publicată în:
din 12 iunie 2017 situaţia pierderii calităţii de membru al Monitorul Oficial Nr.
partidului politic sau al organizaţiei 565 din 17 iulie 2017
minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei
listă a fost ales, în condiţiile dispoziţiilor
art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004,
sau (competenţa) este alternativă cu
cea a consiliului local/judeţean, în
condiţiile reglementate de art. 9 alin. (3)
30 şi (4) din acelaşi act normativ*)

alin. (1) lit. a) şi art. 129 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, ale art. 98
alin. (1) lit. g1) şi art. 1065 din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi
DECIZIA Nr. 48 drepturile conexe, în ceea ce priveşte Publicată în:
din 19 iunie 2017 colectarea de către organismul de Monitorul Oficial Nr.
gestiune colectivă a remuneraţiilor 595 din 25 iulie 2017
cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi
pentru radiodifuzarea sau comunicarea
publică a înregistrărilor sonore
conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale
acestora*)
31
cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi
pentru radiodifuzarea sau comunicarea
publică a înregistrărilor sonore
conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale
acestora*)
31

dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din
83/2014 privind salarizarea personalului
DECIZIA Nr. 54 plătit din fonduri publice în anul 2015, Publicată în:
din 3 iulie 2017 precum şi alte măsuri în domeniul Monitorul Oficial Nr.
cheltuielilor publice, respectiv dacă 747 din 18
aceste prevederi legale sunt aplicabile septembrie 2017
şi personalului prevăzut la art. 2 alin. (1)
lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice*)
32

din 2 octombrie privind executarea silită a titlurilor
2017 executorii prin executori fiscali, ca
969 din 7 decembrie
organe de executare silită ale statului*)
2017
33

din Legea nr. 10/1995, coroborate cu
art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5
din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum
şi cu prevederile art. 21 şi 22 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în
sensul de a se stabili natura creanţei şi
a obligaţiei corelative de plată a cotei de
DECIZIA Nr. 8 0,70% din valoarea construcţiilor sau
din 19 februarie lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea Publicată în:
34 2018 Monitorul Oficial Nr.
nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în
441 din 25 mai 2018
condiţiile legii, autorizaţii de construire şi
interpretarea prevederilor art. 40 din
Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în
anul 2010, coroborate cu prevederile
art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, în ceea ce priveşte incidenţa
regulilor din materie fiscală referitoare la
prescripţie în cazul dreptului patrimonial
anterior menţionat*)
alin. (4) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, în ceea ce
priveşte termenul în care creditorul
poate solicita fixarea sumei ce i se
DECIZIA Nr. 12 datorează de către debitor cu titlu de
din 22 februarie penalităţi, natura acestui termen şi Publicată în:
2018 sancţiunea nerespectării lui şi stabilirea Monitorul Oficial Nr.
dacă, în cadrul procedurii reglementate 418 din 16 mai 2018
de art. 24 alin. (4) din aceeaşi lege,
instanţa de judecată poate stabili
valoarea obiectului obligaţiei la care se
aplică penalităţile de întârziere în
ipoteza în care instanţa prevăzută la art.
24 alin. (3) nu a stabilit acest lucru*)
35
privind natura juridică de act

administrativ a procesului-verbal de
constatare a abaterilor de la normele de
utilizare/exploatare a resursei
reglementat de art. 6 alin. (6) din anexa
DECIZIA Nr. 14 nr. 3 la O.U.G. nr. 107/2002, respectiv Publicată în:
din 5 martie 2018 interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Monitorul Oficial Nr.
art. 6 alin. (7) teza a treia din anexa nr. 322 din 12 aprilie
3 la O.U.G. nr. 107/2002 raportat la 2018
dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din
Legea nr. 76/2012 în sensul că
hotărârea prin care se rezolvă
plângerea este supusă numai căii de
atac a apelului*)
36
privind interpretarea art. 1473 din Legea

nr. 571/2003 privind Codul fiscal în
sensul de a se stabili, în cazul în care s-
a constatat, prin hotărâre definitivă, că o
creanţă fiscală nu poate fi valorificată în
DECIZIA Nr. 28
din 16 aprilie procedura insolvenţei reglementată de Publicată în:
2018 Legea nr. 85/2006, ca urmare a Monitorul Oficial Nr.
depunerii tardive a acesteia, dacă 506 din 20 iunie 2018
aceeaşi creanţă poate fi valorificată de
organul fiscal în procedura soluţionării
cererii de rambursare a T.V.A. formulată
de debitoarea aflată în procedura
insolvenţei*)
37
2018 Legea nr. 85/2006, ca urmare a Monitorul Oficial Nr.
depunerii tardive a acesteia, dacă 506 din 20 iunie 2018
aceeaşi creanţă poate fi valorificată de
organul fiscal în procedura soluţionării
cererii de rambursare a T.V.A. formulată
de debitoarea aflată în procedura
insolvenţei*)
37

alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din
57/2015, în forma modificată prin
DECIZIA Nr. 49 43/2016, respectiv interpretarea noţiunii Publicată în:
din 18 iunie 2018 de "instituţie sau autoritate publică", în Monitorul Oficial Nr.
838 din 2 octombrie
situaţia salarizării personalului din
2018
cadrul instituţiilor publice deconcentrate,
de acelaşi tip, subordonate consiliilor
judeţene, în raport de interpretarea
noţiunii de "acelaşi ordonator de
credite"*)
38

dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art.
133 şi art. 134 alin. (1) din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor
referitoare la atribuirea contractului de
achiziţie publică/acordului-cadru din
Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile
publice, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 395/2016, raportat la
DECIZIA Nr. 66 dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. Publicată în:
din 1 octombrie 101/2016, în sensul stabilirii dreptului Monitorul Oficial Nr.
2018 autorităţii contractante de a proceda la
970 din 16 noiembrie
reevaluarea integrală a ofertei ca
2018
urmare a controlului de legalitate
exercitat de Consiliul Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau
instanţa de judecată, cu posibilitatea de
a solicita cu prilejul reevaluării clarificări
noi ale elementelor tehnice şi aspectelor
financiare ale ofertei, care privesc alte
motive de respingere decât cele avute
în vedere şi pentru care s-a admis
anterior contestaţia/plângerea*)
39

alin. (1) şi art. 3 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, art. II
din Legea nr. 293/2015 cu referire la
din 12 noiembrie atribuţiile prevăzute de art. 12 alin. (5)
2018 din Legea nr. 416/2001 şi art. 24 alin.
127 din 18 februarie
(1) şi (2) din Normele metodologice de
2019
aplicare a Legii nr. 416/2001 pentru a
se stabili dacă secretarul unei comune
poate fi considerat personal din cadrul
sistemului public de asistenţă socială*)
40
privind determinarea momentului de la
care funcţionarii publici din cadrul
inspectoratului teritorial de muncă
beneficiază de majorarea salariului de
DECIZIA Nr. 82 bază cu 15% pentru complexitatea Publicată în:
din 26 noiembrie muncii, majorare prevăzută în Nota 2 lit. Monitorul Oficial Nr.
2018 c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII la 130 din 19 februarie
Legea-cadru nr. 153/2017, ţinând 2019
seama de dispoziţiile art. 38 alin. (1),
alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi
(6), referitoare la aplicarea etapizată a
prevederilor legii*)
41

din Codul de procedură fiscală pentru a
DECIZIA Nr. 86 se stabili dacă dobânzile şi/sau
Publicată în:
din 10 decembrie majorările de întârziere au caracterul
2018 unor sancţiuni fiscale cărora li se poate
aplica principiul proporţionalităţii, astfel
2019
cum Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene a reţinut în cauza C-183/14
Salomie şi Oltean*)
privind interpretarea art. 226 alin. (1) şi

(3) din Codul de procedură fiscală, în
42 sensul dacă o hotărâre judecătorească
în materie civilă, pronunţată în favoarea
unei instituţii publice finanţate de la
bugetul de stat, precum Autoritatea
Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor, este asimilată, în faza
executării silite, unui titlu executoriu în
materie fiscală [creanţa din titlu
devenind "creanţa fiscală", la care se
referă art. 226 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală] sau unui titlu
executoriu referitor la creanţe bugetare
rezultate din raporturi juridice
contractuale [creanţa din titlu devenind
"creanţa bugetară rezultată din raporturi
juridice contractuale", la care se referă
art. 226 alin. (3) din Codul de procedură
DECIZIA Nr. 16 fiscală] şi interpretarea art. 227 alin. (8) Publicată în:
43 din 8 aprilie 2019 din Codul de procedură fiscală, cu
referire la art. 226 alin. (10) din acelaşi
402 din 22 mai 2019
cod, în sensul dacă, în cadrul executării
(3) din Codul de procedură fiscală, în
sensul dacă o hotărâre judecătorească
în materie civilă, pronunţată în favoarea
unei instituţii publice finanţate de la
bugetul de stat, precum Autoritatea
Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor, este asimilată, în faza
executării silite, unui titlu executoriu în
materie fiscală [creanţa din titlu
devenind "creanţa fiscală", la care se
referă art. 226 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală] sau unui titlu
executoriu referitor la creanţe bugetare
rezultate din raporturi juridice
contractuale [creanţa din titlu devenind
"creanţa bugetară rezultată din raporturi
juridice contractuale", la care se referă
art. 226 alin. (3) din Codul de procedură
DECIZIA Nr. 16 fiscală] şi interpretarea art. 227 alin. (8) Publicată în:
43 din 8 aprilie 2019 din Codul de procedură fiscală, cu
referire la art. 226 alin. (10) din acelaşi
402 din 22 mai 2019
cod, în sensul dacă, în cadrul executării
silite a titlurilor executorii - hotărâri
judecătoreşti privind despăgubiri civile
referitoare la despăgubiri în baza Legii
nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, datorate unor
instituţii publice finanţate de la bugetul
de stat, care nu cuprind obligaţii de
plată a unor dobânzi şi penalităţi de
întârziere (ci doar obligaţii de restituire a
unor despăgubiri), organele fiscale pot
calcula şi stabili din oficiu, prin titluri
executorii fiscale (în lipsa unor dispoziţii
ale titlului executoriu trimis spre
executare), obligaţii de plată accesorii,
precum dobânzi şi penalităţi de
întârziere*)
dispoziţiilor art. 10, art. 38, art. 57,
art. 134 alin. (1) şi art. 254 alin. (3) şi
Publicată în:
DECIZIA Nr. 19 (4) din Codul muncii, respectiv că
stipularea clauzei penale în Monitorul Oficial Nr.
din 20 mai 2019
contractul individual de muncă sau 573 din 12 iulie 2019
într-un act adiţional al acestuia, prin
care este evaluată paguba produsă
angajatorului de salariat din vina şi în
legătură cu munca sa, este interzisă
şi este sancţionată cu nulitatea
44 clauzei astfel negociate*)
privind neîncadarea în ipoteza

prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin.
(2) pct. 1 din Codul de procedură civilă
a situaţiei în care hotărârea redactată
DECIZIA Nr. 26 de unul dintre membrii completului de
din 3 iunie 2019 recurs este semnată doar de către
judecătorul redactor, în timp ce, pentru
ceilalţi membri, este semnată de către
preşedintele completului sau de Publicată în:
preşedintele instanţei, în condiţiile art. Monitorul Oficial Nr.
426 alin. (4) din Codul de procedură 755 din 17
45 civilă*) septembrie 2019
dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea
nr. 165/2013, în sensul că termenul Publicată în:
DECIZIA Nr. 45
de 6 luni nu se aplică cererilor Monitorul Oficial Nr.
din 14
formulate împotriva refuzului 934 din 20
octombrie 2019
entităţilor învestite de lege de noiembrie 2019
soluţionare a notificării, altele decât
cele prevăzute de art. 35 alin. (3)
46
DECIZIA Nr. 49
din 14 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014,
octombrie 2019 în sensul că cerinţa referitoare la
cuantumul creanţelor bugetare mai mic
de 50% din totalul declarat al creanţelor
debitorului nu este aplicabilă pentru
cererile de deschidere a procedurii Publicată în:
insolvenţei formulate de lichidatorul Monitorul Oficial Nr.
numit în procedura de lichidare 1.010 din 16
47 prevăzută de Legea nr. 31/1990*) decembrie 2019
48 DECIZIA Nr. 41 privind interpretarea şi aplicarea
Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 21 din 14 ianuarie 2020
prevederilor art. 5 şi art. 12 din anexa
din 14 octombrie nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr.
2019 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice,
în sensul că în calculul drepturilor
salariale pentru plata cu ora nu se
include şi gradaţia de merit*)
privind interpretarea şi aplicarea art.
832 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată, cu modificările şi
DECIZIA Nr. 43 completările ulterioare, astfel cum a Publicată în:
fost introdus prin Legea nr. 118/2014 Monitorul Oficial Nr.
din 14 octombrie pentru completarea Legii nr. 22 din 14 ianuarie
49 2019 303/2004*) 2020
privind interpretarea art. 25 alin. (2)

din Legea nr. 255/2010, în forma
anterioară modificărilor aduse prin
Legea nr. 233/2018 - scutirea de la
plata taxelor datorate Inspectoratului
de Stat în Construcţii prevăzută de
textul de lege menţionat mai sus
Publicată în:
vizează exclusiv lucrările realizate în
legătură cu o expropriere pentru
46 din 23 ianuarie
cauză de utilitate publică în cadrul
2020
proiectelor autorităţilor administraţiei
publice judeţene sau locale privind
dezvoltarea de obiective de interes
naţional, respectiv de interes
judeţean şi local sau orice alt fel de
lucrări de construcţii executate în
DECIZIA Nr. 44 cadrul acestor proiecte*)
din 14 octombrie
50 2019
privind interpretarea sintagmei "dacă

îşi continuă studiile o singură dată în
fiecare formă de învăţământ de zi" din
DECIZIA Nr. 62 cuprinsul art. 55 alin. (2) al Legii nr. Publicată în:
272/2004*) Monitorul Oficial Nr.
din 9 decembrie 51 din 27 ianuarie
51 2019 2020
privind dezlegarea următoarelor
chestiuni de drept:
1. termenul de "salariu de bază"

prevăzut de art. 1 alin. (51) din O.U.G.
nr. 83/2014 se interpretează extensiv,
în sensul că se referă şi la "salariul
funcţiei de bază" al poliţiştilor;
2. identificarea categoriilor de personal

plătit din fonduri publice cărora le este
aplicabil nivelul maxim de salarizare
prevăzut de art. 1 alin. (51) din O.U.G.
nr. 83/2014, astfel cum a fost
interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie prin Decizia nr. 23/2016,
DECIZIA Nr. 51 precum şi de art. 31 alin. (1) din O.U.G. Publicată în:
nr. 57/2015*) Monitorul Oficial Nr.
din 11 noiembrie 64 din 30 ianuarie
52 2019 2020
privind următoarea chestiune de drept:
în interpretarea dispoziţiilor pct. 2 nota
1 capitolul I din anexa nr. II din Legea-
cadru nr. 153/2017, din categoria
personalului de specialitate din
direcţiile de sănătate publică face parte
şi personalul încadrat în serviciul de
control în sănătate publică din direcţiile
de sănătate publică cu pregătire
profesională superioară în medicină şi
confirmare în specialităţile medicale de
DECIZIA Nr. 3 igienă, medicina muncii, sănătate Publicată în:
publică, prevăzut la art. 5 alin. (4) din Monitorul Oficial Nr.
din 20 ianuarie Ordinul ministrului sănătăţii nr. 141 din 21 februarie
53 2020 1.078/2010?*) 2020

alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154 -
158 din Legea nr. 85/2014, raportate la
DECIZIA Nr. 1 dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Publicată în:
Codul de procedură penală (respectiv Monitorul Oficial Nr.
din 20 ianuarie art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de 147 din 25 februarie
54 2020 procedură penală de la 1968)*) 2020
dispoziţiilor art. 132 din Legea
societăţilor nr. 31/1990, raportat la art.
116 din aceeaşi lege, în sensul că pot fi
atacate în justiţie, cu acţiune în anulare,
DECIZIA Nr. 7 şi hotărârile adoptate de adunarea Publicată în:
specială a acţionarilor*) Monitorul Oficial Nr.
din 20 ianuarie 151 din 25 februarie
55 2020 2020
privind următoarea chestiune de

drept: dacă prevederile art. 643 alin.
(2) din Codul civil instituie o excepţie
de la opozabilitatea hotărârii
judecătoreşti, reglementată de art.
435 alin. (2) din Codul de procedură
civilă*)
din 17 februarie 191 din 10 martie
56 2020 2020
dacă, în interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de
insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, este admisibilă
invocarea compensaţiei legale a
datoriilor reciproce dintre un creditor
înscris la masa credală şi ale debitorului
DECIZIA Nr. 19 aflat în insolvenţă, de către un alt
creditor înscris la masa credală, care nu
din 17 februarie este parte la raportul juridic; dacă Publicată în:
2020 prevederile art. 1.617 alin. (3) din Codul Monitorul Oficial Nr.
civil sunt compatibile sau nu cu 244 din 25 martie
57 procedura insolvenţei*) 2020

dacă în interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. a), art.
142 lit. s) pct. 3, precum şi ale art. 157
alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare,
indemnizaţia de hrană acordată
personalului din sistemul sanitar, în
conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin.
(1) şi (5) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit
din fonduri publice, cu modificările şi
completările ulterioare, se cuprinde în
baza de calcul al contribuţiei de
DECIZIA Nr. 5 asigurări sociale şi în baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de Publicată în:
din 20 ianuarie sănătate, începând cu data de 1 Monitorul Oficial Nr.
58 2020 ianuarie 2018*) 480 din 5 iunie 2020
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015
privind Fondul de garantare a
asiguraţilor, în sensul de a se stabili
dacă prin creditor de asigurare se
înţelege şi societatea de asigurare care
a despăgubit pe asiguratul său, titulară
a dreptului de regres izvorât dintr-o
poliţă CASCO împotriva asigurătorului
de răspundere civilă obligatorie aflat în
faliment;
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, în
sensul de a se stabili dacă prin creanţă
de asigurare se înţelege şi creanţa
izvorâtă din dreptul de regres al
societăţii de asigurare care a
despăgubit pe asiguratul său împotriva
asigurătorului de răspundere civilă
obligatorie aflat în faliment;
alin. (2) din Legea nr. 213/2015, în
sensul de a se stabili dacă plafonul de
450.000 lei se aplică pe creanţe de
asigurare, în situaţiile în care se exercită
dreptul de regres de către societatea de
asigurare care a efectuat plata
indemnizaţiei către propriul asigurat, ca
DECIZIA Nr. 29 efect al subrogării în drepturile
asiguratului CASCO, pentru fiecare
din 2 martie 2020 creanţă în parte*) Publicată în:
59 509 din 15 iunie 2020

dacă în interpretarea art. 5 alin. (2) cu
referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din
Legea nr. 341/2004, prin raportare la
prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art.
155 şi 114 din Codul fiscal şi art. 224
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006,
deţinătorii titlului de Luptător cu Rol
Determinant datorează sau nu
contribuţie la asigurările sociale de
DECIZIA Nr. 14 sănătate pentru indemnizaţiile primite
în temeiul Legii nr. 341/2004*) Publicată în:
din 17 februarie Monitorul Oficial Nr.
60 2020 513 din 16 iunie 2020
şi 4 din Legea nr. 10/2001, în
coroborare cu prevederile art. 24 alin.
(2) din Legea nr. 165/2013, în sensul că,
în cazul în care după încheierea unei
convenţii prin care fostul proprietar sau
moştenitorii legali ori testamentari ai
acestuia au înstrăinat dreptul la
despăgubire unor terţe persoane,
părţile convin desfiinţarea acestei
convenţii şi repunerea lor în situaţia
anterioară, dreptul la măsuri reparatorii
al cesionarului nu subzistă, situaţie în
care dreptul la măsuri reparatorii în
echivalent revine în patrimoniul
înstrăinătorului (înstrăinătorilor)
DECIZIA Nr. 30 plafonat potrivit dispoziţiilor art. 24 Publicată în:
alin. (2) sau, după caz, alin. (4) din Monitorul Oficial Nr.
61 din 2 martie 2020 Legea nr. 165/2013*) 523 din 18 iunie 2020

dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din
Codul de procedură civilă, prin
raportare la pct. 3 din acelaşi text
normativ, la art. 31 alin. (1) teza finală,
la art. 31 alin. (17) din Legea nr.
241/2006 şi la art. 42 alin. (61) din
Legea nr. 51/2006, pentru a se stabili
dacă factura fiscală pentru serviciul de
alimentare cu apă şi de canalizare,
emisă pe numele unei asociaţii de
proprietari de către furnizorul acestui
serviciu, în baza unui contract încheiat
între furnizor şi asociaţie, calificat ca
fiind colectiv, este titlu executoriu;

dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din
Codul de procedură civilă, prin
raportare la pct. 3 din acelaşi text de
lege, pentru a se stabili dacă factura
fiscală emisă pentru serviciul de
alimentare cu apă şi de canalizare, în
raport cu dispoziţiile art. 31 alin. (17)
din Legea nr. 241/2006 şi art. 42 alin.
(61) din Legea nr. 51/2006 nu constituie
titlu executoriu şi pentru debitul
DECIZIA Nr. 16 menţionat ca reprezentând "sold Publicată în:
precedent"*) Monitorul Oficial Nr.
din 17 februarie 534 din 22 iunie
62 2020 2020
privind aplicarea dispoziţiilor art. 997
din Codul de procedură civilă şi art. 53
alin. (2) din Legea nr. 101/2016, în
sensul stabilirii că procedura ordonanţei
preşedinţiale nu este admisibilă în
materia suspendării executării unei
garanţii de bună execuţie aferente unui
DECIZIA Nr. 27 contract de achiziţie publică*) Publicată în:
63 din 2 martie 2020 536 din 23 iunie 2020

dispoziţiilor art. 22 şi art. 34 din Legea
nr. 255/2010, forma anterioară
modificării prin Legea nr. 233/2018,
coroborate cu art. 21 - 27 din Legea nr.
33/1994 pentru a se stabili că:
despăgubirea stabilită în procedura

prevăzută de Legea nr. 255/2010, prin
hotărâre judecătorească definitivă, nu
este compatibilă cu acordarea de daune
moratorii întemeiate pe prevederile art.
1.535 din Codul civil, pentru neplata
respectivei sume în perioada cuprinsă
între data transferului dreptului de
proprietate şi data la care s-a finalizat
judecata asupra contestaţiei privind
cuantumul despăgubirilor;
despăgubirea stabilită prin hotărâre

judecătorească definitivă, pronunţată în
procedura prevăzută de Legea nr.
255/2010, este compatibilă cu
acordarea de daune moratorii
întemeiate pe prevederile art. 1.535 din
Codul civil, în cazul în care acestea sunt
solicitate pentru perioada ulterioară
datei la care s-a finalizat procedura
judiciară de soluţionare a contestaţiei
prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea Publicată în:
DECIZIA Nr. 31 nr. 255/2010*) Monitorul Oficial Nr.
539 din 23 iunie
64 din 2 martie 2020 2020
privind dezlegarea următoarei
chestiuni de drept: formularea cererii
de eliberare a titlului de proprietate
întemeiată pe dispoziţiile art. 27 alin.
(21) corelate cu cele ale art. 11 alin.
(21) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată, este supusă sau Publicată în:
DECIZIA Nr. 36 nu unui termen?*) Monitorul Oficial Nr.
541 din 24 iunie
65 din 4 mai 2020 2020

dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr.
217/2003, în sensul de a se stabili că în
situaţia în care persoana împotriva
căreia s-a emis ordinul de protecţie nu
este implicată într-un dosar penal,
pentru a se dispune revocarea ordinului Publicată în:
nu trebuie întocmită de către serviciul Monitorul Oficial Nr.
de probaţiune o evaluare a riscului de 665 din 27 iulie 2020
recidivă, urmând ca instanţa să
efectueze o evaluare proprie a
existenţei unui risc real pentru victima
violenţei domestice sau pentru familia
acesteia din partea persoanei împotriva
căreia s-a emis ordinul de protecţie*)
DECIZIA Nr. 50
66 din 22 iunie 2020

privind interpretarea şi aplicarea art.
55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11)
din Legea nr. 101/2016 (forma
anterioară modificării prin OUG nr.
23/2020), în sensul de a se stabili că
hotărârea pronunţată în primă
Publicată în:
instanţă în procesele şi cererile care
decurg din executarea contractelor
683 din 31 iulie 2020
administrative se atacă cu recurs în
termen de 10 zile de la comunicare la
instanţa ierarhic superioară - secţia
sau completul specializat în litigii cu
profesionişti, conform procedurii
prevăzute de Legea nr. 101/2016*)
DECIZIA Nr. 40
67 din 18 mai 2020

"dacă întreprinzătorul titular al unei
întreprinderi individuale reprezintă, în
sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din
Codul penal raportat la art. 175 alin. (2)
teza a II-a din Codul penal, persoana
care exercită permanent ori temporar,
cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare
de orice natură în serviciul unei
persoane fizice prevăzute la art. 175
alin. (2) din Codul penal, respectiv în
cadrul unei întreprinderi individuale ce
exercită un serviciu de interes public,
care este supusă controlului ori Publicată în:
DECIZIA Nr. 13 supravegherii autorităţilor publice cu Monitorul Oficial Nr.
privire la îndeplinirea respectivului 721 din 11 august
68 din 7 mai 2020 serviciu public" *) 2020
privind interpretarea dispoziţiilor art.
195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în
sensul de a se stabili dacă termenul
de 10 zile începe să curgă de la data Publicat în:
la care convocarea adunării generale Monitorul Oficial Nr.
prin scrisoare recomandată a ajuns 969 din 21
la destinatari, dacă în actul octombrie 2020
constitutiv sau în baza unei dispoziţii
DECIZIA Nr. 55 speciale a legii nu se prevede o altă
modalitate de comunicare*)
din 21
69 septembrie 2020
privind interpretarea şi aplicarea art. 28 Publicată în:

alin. (1), art. 60 din Legea nr. 223/2015 Monitorul Oficial Nr.
şi art. 38 alin. (6) din Legea nr. 1.295 din 28
153/2017*) decembrie 2020
DECIZIA Nr. 63
din 26 octombrie
2020
60
Publicată în:
privind art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr.
114/2018 şi art. 38 alin. (3) lit. h) din
30 din 12 ianuarie
Legea nr. 153/2017*)
2021
DECIZIA Nr. 59
din 28
61 septembrie 2020

prevederilor art. 8 şi art. 10 alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 90/2017 raportat la art.
13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 103/2013 şi art. IV
alin. (1) şi (6) din Legea nr. 79/2018 în
sensul de a se stabili dacă este
permisă cumularea majorării de 75%
din baza de calcul, acordată pentru
activitatea desfăşurată de Publicată în:
funcţionarii publici cu statut special Monitorul Oficial Nr.
din sistemul administraţiei 37 din 13 ianuarie
penitenciare în zilele de repaus 2021
săptămânal, de sărbători legale şi în
celelalte zile în care, în conformitate
cu reglementările în vigoare, nu se
lucrează, cu drepturile aferente
muncii suplimentare prestate de
aceiaşi funcţionari peste programul
normal de lucru, doar pentru orele
efectiv lucrate ce depăşesc durata
normală a timpului de lucru potrivit
DECIZIA Nr. 65 art. 112 din Codul muncii*)
din 26 octombrie
62 2020
chestiuni de drept: în interpretarea
art. 39 alin. (6) coroborat cu art. 38
alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (41) şi alin.
(8) din Legea-cadru nr. 153/2017,
stabilirea salariului de bază pentru
Publicată în:
personalul didactic din sistemul
naţional de învăţământ încadrat
53 din 18 ianuarie
anterior intrării în vigoare a Legii-
2021
cadru nr. 153/2017 se face, pe durata
aplicării tranzitorii a acestui act
DECIZIA Nr. 64 normativ, prin utilizarea gradaţiei de
vechime de 4 ani prevăzute în anexa
din 26 octombrie la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017?
2020 *)
63

chestiuni de drept: în interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor art. XVIII alin.
(2) din Legea nr. 2/2013, din categoria
cererilor privind repararea
Publicată în:
prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare, cu privire la care legea
63 din 20 ianuarie
prevede că hotărârile judecătoreşti
2021
nu sunt supuse recursului, fac parte
numai acţiunile întemeiate pe art. 538
din Codul de procedură penală sau şi
DECIZIA Nr. 54 cele întemeiate pe art. 539 din Codul
de procedură penală?*)
din 14
64 septembrie 2020
privind interpretarea dispoziţiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr.
203/2018, în sensul de a se stabili Publicată în:
dacă acestea sunt aplicabile în ceea Monitorul Oficial Nr.
ce priveşte sancţiunile 75 din 25 ianuarie
contravenţionale aplicate prin decizii 2021
ale Consiliului Concurenţei în temeiul
DECIZIA Nr. 72 art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei
nr. 21/1996*)
din 9 noiembrie
65 2020
dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019,
alături de dobânda remuneratorie
prevăzută de textul menţionat, în sensul
de a se stabili dacă se pot acorda
Publicată în:
dobânzi penalizatoare la drepturile
salariale restante ce intră în domeniul
de aplicare al actului normativ sau doar
2021
diferenţa dintre dobânda penalizatoare
şi cea remuneratorie, pentru perioada
anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de
acordare a drepturilor salariale,
respectiv pentru perioada ulterioară
emiterii aceloraşi ordine sau decizii*)
DECIZIA Nr. 75
din 7 decembrie
66 2020
Publicată în:
DECIZIA Nr. 74 privind aplicarea şi interpretarea art.
din 16 26 alin. (3) teza I din Legea nr.
noiembrie 2020 176/2010, art. 2.517 din Codul civil*)
2021
68
privind drepturile salariale
reglementate de dispoziţiile art. 5 şi
art. 8 din anexa nr. I - Familia
ocupaţională de funcţii bugetare
"Învăţământ" capitolul I lit. B din
Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul
de a se stabili dacă acestea sunt
DECIZIA Nr. 7
incluse în categoria "celelalte
Publicată în:
elemente ale sistemului de salarizare
din 8 februarie Monitorul Oficial Nr.
care fac parte, potrivit legii, din
2021 239 din 9 martie
salariul brut lunar", astfel încât, în
2021
temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 114/2018, începând cu
1 ianuarie 2019, se menţin cel mult la
nivelul cuantumului acordat pentru
luna decembrie 2018 sau dacă intră
sub incidenţa dispoziţiilor art. 38 alin.
(41) din Legea-cadru nr. 153/2017*)
69
ITERE PRONUNȚATE DE Î.C.C.J. - HP/DCD
SOLUTIE AN
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi,
în consecinţă, stabileşte următoarele:
1. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la
6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege şi
persoanele care făceau parte, în perioada de referinţă, din categorii sociale necompatibile cu
orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în
măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de lit. a) - e) ale
aceluiaşi alineat şi îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de lege.
2. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare:
a) noţiunea de "domiciliu obligatoriu" se referă numai la situaţia în care a fost instituită măsura
administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecinţa îngrădirii dreptului de alegere în
mod liber a domiciliului, iar nu şi la cazurile în care persoana în cauză şi membrii familiei sale au avut
limitată doar libertatea de circulaţie;
b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soţul/soţia şi copiii - ai

persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada
de referinţă, sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura
administrativă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2014.
2014
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal şi stabileşte că:
Dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu
pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, şi ale art. 1 alin.
(2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind
timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2013, se
interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de
proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a
fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2014.
Admite în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr.
2.886/113/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de
interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (3) şi ale art.
27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, republicată, şi în consecinţă stabileşte că:
În aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, punerea
în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi
salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi.
Respinge în rest sesizarea ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2015. 2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin
Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.752/101/2013, şi stabileşte că:
Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi

completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă
prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în
privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii
judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor
judecătoreşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2015. 2015
fiscal, prin Încheierea din 19 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 612/122/2013, şi stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 63 alin. (5) lit. e) şi art. 115 alin.
(2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia
prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 123 alin. (5) din
Constituţie, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios
administrativ actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
şi completările ulterioare.
fiscal, prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.461/3/2013, şi stabileşte
că:
În condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv
primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate
de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr.
3.036/109/2013, şi stabileşte că:
Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exerciţiul dreptului la
acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada
3 iulie - 31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2015. 2015
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr.
7.570/63/2013, şi stabileşte că:
Sintagma "societăţi financiar-bancare" din cuprinsul art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se referă
şi la instituţiile financiare, inclusiv la instituţiile financiare nebancare constituite ca societăţi
comerciale pe acţiuni la care statul este acţionar unic sau majoritar.
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios

administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 27 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr.
3.786/115/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu
modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată
a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81 - 82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele
prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr.
3.903/89/2013, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se

interpretează în sensul că gazele de şist se includ în categoria "resurselor de petrol" ce fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel
Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 13 iulie 2015,
pronunţată în Dosarul nr. 8.392/118/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 677/2001, numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu
caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea
persoanei.
În cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.
544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter
personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de
modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin
anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informaţiile
de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate,
este nejustificat.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2015. 2015
Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Încheierea din 15 octombrie
2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.434/118/2012* şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 24 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introduse prin
Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, se aplică
şi în ipoteza executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive înainte de
intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 februarie 2016. 2016
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Oradea -
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.644/83/CA/2013-R, la care s-a
conexat Dosarul nr. 5.645/83/CA/2013-R, şi în consecinţă stabileşte că:
Dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în ambele situaţii reglementate de
art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2016. 2016
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal, în Dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte
măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere
personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului
Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice
enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare
ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea
prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul
aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2016. 2016
Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de
Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 24 februarie 2016,
pronunţată în Dosarul nr. 2.377/115/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 3 "Tutela administrativă" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că prefectul nu poate ataca în faţa
instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a
lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la
cererea prefectului adresată potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi
e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Respinge în rest sesizarea ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2016. 2016
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
O unitate administrativ-teritorială care încheie contracte de execuţie de lucrări pentru realizarea

unor obiective finanţate din bugetul de stat, utilizate ulterior pentru realizarea de operaţiuni
impozabile, acţionează de manieră independentă, în calitate de persoană impozabilă în sensul art.
127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
având drept de deducere a TVA aferentă lucrărilor în cauză, în măsura în care taxa nu a fost anterior
decontată de la bugetul de stat/valoarea contractului de finanţare nu a inclus TVA.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios
administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.134/88/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în
consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi
persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate de dispoziţiile art.
39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile
publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce priveşte categoria
socioprofesională a poliţiştilor şi a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din anexa
nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 22 martie 2016,
pronunţată în Dosarul nr. 24.103/3/2013 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să se ţină seama de termenele
prevăzute de acest articol, nu şi de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind
măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor
preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările
ulterioare.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în
Dosarul nr. 4.225/117/2014*, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
stabileşte că:
Dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi

completările ulterioare, permit invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu
caracter individual, direct în recurs.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2016.
Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul
Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 17 mai
2016, dată în Dosarul nr. 2.650/208/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002
privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din
România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi
completările ulterioare:
- termenul de "cel mult două luni" nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art.
13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
- prin "data constatării contravenţiei" se înţelege data întocmirii procesului-verbal de
contravenţie.
Respinge, în rest, sesizarea, ca inadmisibilă.
2016
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2016. 2016
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia a I
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al co
Respinge în rest sesizarea, ca inadmisibilă.
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj -
Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 25 ianuarie 2016, dată în
Dosarul nr. 1.216/33/2015, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este
admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul
pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept
european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2)
din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă
revizuirii.
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Caraş-
Severin prin Încheierea din 17 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.520/271/2014 şi, în
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 180 şi 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar,
aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.113/62/2015,
privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
2017
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 29618 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare şi pct. 29 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, cu referire la titlul IX2 din Codul fiscal, în situaţia categoriei profesionale a
procurorilor, sintagma "loc de realizare al venitului" are în vedere desfăşurarea unui singur raport de
serviciu, în sensul unui singur loc de realizare al venitului, indiferent de desfăşurarea activităţii în
unităţi diferite de parchet.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2017. 2017
Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 decembrie
2016, în Dosarul nr. 628/59/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
şi art. 15 şi 44 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, taxa pentru
eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări este datorată independent de existenţa taxei anuale
pentru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale şi redevenţa
minieră.
Respinge, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 2017. 2017
Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Ca
Noţiunea de "autoritate publică", astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară
cu cea de "instituţie publică", astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr.
273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 2017. 2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 531/121/20
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010,
raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6,
art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009, personalul
care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, căruia i-au fost
acoperite cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei
de hrană.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2017. 2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal în
Dosarul nr. 1.077/121/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3), alin. (5) şi alin. (6) din anexa nr. VII la
Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei
pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea gradaţiilor nu se ia în calcul
perioada cât un poliţist a urmat cursurile unei instituţii de învăţământ pentru formarea poliţiştilor.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.899/110/2015*,
privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la
dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată prin Legea
nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr.
36/2014 şi art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014,
dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanţă este condiţionat de alocările bugetare prevăzute
cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituţiilor publice.
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Ialomiţa -
Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.446/98/2016 şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi (4) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că în situaţia pierderii de
către consilierul local sau judeţean a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei
minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competenţa
exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei
normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2017. 2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr.
34.946/3/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) şi art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 98 alin. (1) lit. g1) şi art. 1065 din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,
colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi
executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea
prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al
taxei pe valoarea adăugată.
2017
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2017. 2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în
Dosarul nr. 8.944/30/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte
că:
83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte
măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere
şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-
cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările şi completările ulterioare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iulie 2017. 2017
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi
fiscal, în Dosarul nr. 4.754/270/2016.
În interpretarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă raportat la art. 220 alin. (3) şi
(5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 pct. 18 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr.
69/2010, republicată, stabileşte că:
Executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti privind creanţe bugetare, datorate
în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al statului, se
realizează prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 octombrie 2017. 2017
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr.
47.842/3/2015**, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul
2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum
şi cu prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile
pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru
care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire este o obligaţie fiscală.
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul
2010, coroborate cu prevederile art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din
Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2018. 2018
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Iaşi -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.711/99/2016, şi, în consecinţă, stabileşte
că:
În interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cu modificările şi completările ulterioare:
- termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu
de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 din
Codul de procedură civilă, termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de
neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea
să execute în natură obligaţia;
- penalităţile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în

încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
cu modificările şi completările ulterioare, până la executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de
momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute
în natură obligaţia, în caz de neexecutare;
- în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, instanţa de judecată poate stabili valoarea obiectului obligaţiei la care se
aplică penalităţile de întârziere stabilite în procent pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanţa
prevăzută la art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege nu a stabilit acest lucru.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2018. 2018
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul
nr. 27.182/215/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
1. Natura juridică a procesului-verbal de constatare a abaterilor de la normele de

utilizare/exploatare a resursei reglementat de art. 6 alin. (6) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", aprobată cu
modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, este aceea de act
administrativ.
2. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (7) teza a treia din anexa nr. 3 la Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr.
76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu
modificările şi completările ulterioare, hotărârea prin care se rezolvă plângerea este supusă numai
căii de atac a apelului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2018. 2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a de contencios administrativ şi
fiscal, în Dosarul nr. 1.620/84/2015, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 1473 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se interpretează în sensul că dacă
s-a constatat, prin hotărâre definitivă, că o creanţă fiscală nu poate fi valorificată în procedura
insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, ca urmare a depunerii tardive a acesteia, aceeaşi
creanţă nu mai poate fi valorificată de organul fiscal în procedura soluţionării cererii de rambursare
a T.V.A., formulată de debitoarea aflată în procedura insolvenţei.
2018
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018. 2018
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în
că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016,
stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat
în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi
ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi

fiscal, în Dosarul nr. 156/39/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie
publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art.
28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a
contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări
şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă
învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate
elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei, dacă din
mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.
Admite în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ
şi fiscal, în Dosarul nr. 1.188/112/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în
În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuţiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din
Legea nr. 416/2001 şi art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă
socială.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal în
Dosarul nr. 7.568/99/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea
dispoziţiilor Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare
cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior
menţionat, stabileşte că:
- majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada
1 iulie 2017 - 31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018;
- pentru perioada 2019 - 2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4)
din Legea-cadru nr. 153/2017;
- prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care
salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari
decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, în Dosarul nr. 829/33/2013*, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
stabileşte că:
În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - în forma republicată la 31
iulie 2007 - majorările de întârziere au caracterul unor sancţiuni fiscale.
În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010 se poate aplica
principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în Hotărârea
din 9 iulie 2015, pronunţată în Cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.
În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost
modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea
nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancţiuni fiscale.
În privinţa dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie
a Uniunii Europene a reţinut în Hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în Cauza C-183/14 Salomie şi
Oltean.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în
că:
În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiaşi articol, o hotărâre
judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pronunţată în favoarea
unei instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor, este asimilată, în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la
creanţe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale.
În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod, în cadrul
executării silite a creanţelor datorate unor instituţii publice finanţate de la bugetul de stat,
prevăzute de hotărâri judecătoreşti care nu cuprind obligaţii de plată a unor dobânzi şi penalităţi de
întârziere, organele fiscale nu pot calcula şi stabili din oficiu, prin titluri executorii fiscale (în lipsa
unor dispoziţii ale titlului executoriu trimis spre executare), obligaţii fiscale accesorii, precum
dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2019. 2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul nr.
1.621/110/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte
că: În interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) şi art. 254 alin. (3) şi (4) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stipularea
clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adiţional al acestuia, prin
care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina şi în legătură cu
munca sa, este interzisă şi este sancţionată cu nulitatea clauzei astfel negociate.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură
civilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.231/105/2018/a1, privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: Situaţia în care hotărârea redactată de
unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor,
în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de
preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se
încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de
procedură civilă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin.
(3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă
publică astăzi, 3 iunie 2019.
2019
Admite sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie şi Secţia a IV-a civilă, în dosarele nr. 45.709/3/2017 şi
nr. 8.316/3/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. În
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind
măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu
modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:
Termenul de 6 luni nu se aplică cererilor formulate împotriva refuzului
entităţilor învestite de lege de soluţionare a notificării, altele decât cele prevăzute de art. 35
alin. (3) din Legea nr. 165/2013. Obligaţia entităţii învestite conform
legii de soluţionare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin
restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menţine
chiar în condiţiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr.
165/2013. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură
civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14
octombrie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă în Dosarul
nr. 41.757/3/2018 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte
că: În interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct.
72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă,
astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, cerinţa
referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al
creanţelor debitorului nu este aplicabilă pentru cererile de deschidere a procedurii
insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea
nr. 31/1990. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de
procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14
octombrie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind 2019
conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 794/87/2018, pentru pronunţarea unei
hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 şi art. 12 din anexa nr. I capitolul I lit. B din
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările şi completările ulterioare, în calculul drepturilor salariale pentru plata cu ora nu se
include şi gradaţia de merit.

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 19.522/3/2018, privind
pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea art. 832 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost
introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziţia legală
menţionată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării
sale în vigoare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2019.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr.
3.837/332/2017 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea
dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în forma anterioară modificărilor
aduse prin Legea nr. 233/2018, stabileşte că:
Scutirea de la plata taxelor datorate Inspectoratului de Stat în Construcţii vizează
exclusiv lucrările realizate în legătură cu o expropriere pentru cauză de utilitate publică în
cadrul proiectelor cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului
pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, Ministerului Mediului şi
Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice,
Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale pentru
Resurse Minerale sau în cele ale autorităţilor administraţiei publice judeţene şi locale
privind dezvoltarea de obiective de interes naţional, respectiv de interes judeţean şi local.
2019
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr.
74/119/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte
că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, sintagma "dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare
formă de învăţământ de zi" se interpretează în sensul că persoana aflată în continuarea
studiilor care se înscrie la o nouă facultate/specializare beneficiază de protecţie specială
în condiţiile prevăzute de art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, în măsura în care
programul corespunzător de studii universitare de licenţă, conform art. 140 alin. (1) din
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, la care s-
a înscris iniţial nu este finalizat.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2019.
2019
Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-
a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 947/110/2018, şi stabileşte că termenul de "salariu
de bază" prevăzut de art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de
art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu
modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la "salariul funcţiei de
bază" al poliţiştilor.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de aceeaşi
autoare în acelaşi dosar, cu privire la următoarea problemă de drept:
Identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de
salarizare prevăzut de art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, astfel
cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899
din 9 noiembrie 2016, precum şi de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi
unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi
unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, în raport cu termenii specifici folosiţi de
legiuitor pentru definirea drepturilor salariale cuvenite fiecăreia dintre aceste categorii, respectiv dacă aceste
dispoziţii se aplică şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în condiţiile în
care aceste categorii profesionale, potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,
în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, nu beneficiază de un salariu de bază.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2019. 2019
Admite sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi
fiscal, în Dosarul nr. 6.044/63/2018 şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, în Dosarul nr. 1.001/85/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
În interpretarea dispoziţiilor pct. 2 nota 1 capitolul I din anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare,
raportate la art. 5 alin. (3) şi (4) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.078/2010 privind aprobarea
regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate
publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi art. 27 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Personalul cu statut de funcţionar public încadrat în serviciul de control în sănătate publică din
direcţiile de sănătate publică, cu pregătire profesională superioară în medicină şi confirmare în
specialităţile medicale de igienă, medicina muncii şi sănătate publică, nu face parte din categoria
"personalului de specialitate" din direcţiile de sănătate publică, prevăzut în anexa nr. II capitolul I
pct. 2 nota 1 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2020. 2020

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, în Dosarul nr.
31.798/3/2018, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154 - 158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală
(respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor măsuri
asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior
deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin
infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura de lichidare
prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu este de natură a
indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispoziţiilor
Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în
exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.666/111/2017**, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 116 din aceeaşi lege, pot fi atacate în justiţie,
cu acţiune în anulare, şi hotărârile adoptate de adunarea specială a acţionarilor.
2020
Suceava - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 7.542/314/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În cazul acţiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părţi

(coproprietate), dispoziţiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepţie de la
opozabilitatea hotărârii judecătoreşti reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură
civilă.

administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.360/111/2015/a22, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) şi art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările
ulterioare, coroborate cu prevederile art. 1.617 alin. (1) şi (3) din Codul civil, stabileşte că:
Renunţarea la compensaţie este compatibilă cu procedura insolvenţei, cu excepţia situaţiei în care

creanţa ce face obiectul compensaţiei aparţine creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii.
Este admisibilă invocarea compensaţiei legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la
masa credală şi debitorul aflat în insolvenţă, de către un alt creditor îndreptăţit să participe la
procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijenţa
debitorului insolvent şi a practicianului în insolvenţă în exercitarea acestui drept.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă în Dosarul nr. 92/119/2019 şi, în
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. a), art. 142 lit. s) pct. 3, precum şi ale
art. 157 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, indemnizaţia de hrană acordată personalului din sistemul sanitar, în
conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se cuprinde în baza
de calcul al contribuţiei de asigurări sociale şi în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, în Dosarul nr. 360/2/2017, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de
garantare a asiguraţilor, prin creditor de asigurare se înţelege şi societatea de asigurare care a
despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliţă CASCO împotriva
asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.
În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin creanţă de asigurare
se înţelege şi creanţa izvorâtă din dreptul de regres al societăţii de asigurare care a despăgubit pe
asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.
În interpretarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se
aplică pe creanţe de asigurare, în situaţiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea
de asigurare care a efectuat plata indemnizaţiei către propriul asigurat, ca efect al subrogării în
drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanţă în parte.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2020. 2020
Admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Galaţi -
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.688/113/2018 şi, în consecinţă,
stabileşte că:
În interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoştinţei
pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească
anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din
Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin
raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de
sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu
minori şi de familie, în Dosarul nr. 19.758/3/2018.
În interpretarea dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, în coroborare cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi
completările ulterioare, stabileşte următoarele:
În cazul în care, după încheierea unei convenţii prin care fostul proprietar sau moştenitorii legali
ori testamentari ai acestuia au înstrăinat dreptul la despăgubire unor terţe persoane, părţile convin
desfiinţarea acestei convenţii şi repunerea lor în situaţia anterioară, dreptul la măsuri reparatorii al
cesionarului nu subzistă. În acest caz, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent revine în
patrimoniul înstrăinătorului (înstrăinătorilor) plafonat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) sau, după
caz, alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2020. 2020
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal,
în Dosarul nr. 8.295/327/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin
raportare la pct. 3 din acelaşi text normativ şi la art. 31 alin. (1) teza finală şi art. 31 alin. (17) din
Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi a art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi
publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, factura fiscală pentru
serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, emisă pe numele unei asociaţii de proprietari de
către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor şi asociaţie, calificat ca
fiind colectiv, este titlu executoriu.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin
raportare la pct. 3 din acelaşi text de lege, factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu
apă şi de canalizare, în raport cu dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu
apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 42
alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, nu constituie titlu executoriu şi pentru debitul menţionat ca reprezentând
"sold precedent".
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 504/119/2019, în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
În aplicarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr.
101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică,
a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum
şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu
modificările şi completările ulterioare, stabileşte că procedura ordonanţei preşedinţiale nu este
admisibilă în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie aferente unui contract de
achiziţie publică.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2020.
2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 847/95/2019.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 şi art. 34 din Legea nr. 255/2010 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional,
judeţean şi local, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma anterioară modificării
prin Legea nr. 233/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi
local, coroborate cu art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică, republicată, stabileşte că:
Despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, prin hotărâre
judecătorească definitivă, nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe
prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între
data transferului dreptului de proprietate şi data la care s-a finalizat judecata asupra contestaţiei
privind cuantumul despăgubirilor.
Despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în procedura prevăzută
de Legea nr. 255/2010, este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile
art. 1.535 din Codul civil, în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la
care s-a finalizat procedura judiciară de soluţionare a contestaţiei prevăzute în art. 22 alin. (1) din
Legea nr. 255/2010.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2020. 2020
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr.
7.581/182/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
În interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (21) coroborate cu art. 27 alin. (21) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe dispoziţiile art. 11
alin. (21) coroborate cu art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991 este supusă termenului prevăzut de
art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991.
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Timiş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 24.956/325/2019,
privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea
şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte
că:
În situaţia în care persoana împotriva căreia s-a emis ordinul de protecţie nu este implicată într-un
dosar penal, pentru a se dispune revocarea ordinului nu trebuie întocmită de către serviciul de
probaţiune o evaluare a riscului de recidivă, conform art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003. În
acest caz, instanţa va efectua o evaluare proprie a existenţei unui risc real pentru victima violenţei
domestice sau pentru familia acesteia din partea persoanei împotriva căreia s-a emis ordinul de
protecţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2020. 2020

Admite sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă în Dosarul
nr. 3.856/3/2019, Curtea de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 11.400/231/2018* şi
Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr.
4.825/118/2018*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016
privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a
contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum
şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma
în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru
modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice),
stabileşte că:
Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea
contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa
ierarhic superioară - secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii
prevăzute de Legea nr. 101/2016.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea cu privire la normele de drept substanţial aplicabile.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi
individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175
alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin.
(2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de
interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public" şi stabileşte că:
Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin.
(1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin.
(2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală.
În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de
interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea
dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3)
din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din 7 mai 2020. 2020
administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte
că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, termenul de 10 zile începe să curgă de la data la care convocarea
adunării generale prin scrisoare recomandată a ajuns la destinatari, dacă în actul constitutiv sau în
baza unei dispoziţii speciale a legii nu se prevede o altă modalitate de comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 21 septembrie 2020. 2020
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.817/62/2018, în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile
militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor
lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate
de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate, prin transpunerea fiecărui element
component al soldei/salariului lunar brut realizat la funcţia de bază, stabilit potrivit legilor de
salarizare în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, fără a se face distincţie după cum
acest cuantum brut actualizat este mai mare sau mai mic faţă de cel al soldelor/salariilor lunare
brute realizate în perioada aleasă de viitorul pensionar, ceea ce poate semnifica inclusiv diminuarea
bazei de calcul alese în măsura în care, la data deschiderii drepturilor de pensie, acestuia îi sunt
aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
În interpretarea dispoziţiilor art. 60 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din
domeniul pensiilor de serviciu, stabileşte că:
Pensia militară de stat netă, calculată conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015,
după deducerea impozitului pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare, este plafonată la cuantumul
mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în
baza de calcul al pensiei, deja actualizate, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1), la data deschiderii
dreptului de pensie.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr. 6.280/63/2019
în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale
de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de
muncă cu timp parţial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte,
potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menţine cel mult la
nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna
ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care
personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
fiscal, în Dosarul nr. 31.418/3/2018, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 8 şi art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 90/2017 raportat la art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
103/2013 şi art. IV alin. (1) şi (6) din Legea nr. 79/2018 este permisă cumularea majorării de 75% din
baza de calcul, acordată pentru activitatea desfăşurată de funcţionarii publici cu statut special din
sistemul administraţiei penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte
zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, cu drepturile aferente
muncii suplimentare prestate de aceiaşi funcţionari peste programul normal de lucru, doar pentru
orele efectiv lucrate ce depăşesc durata normală a timpului de lucru potrivit art. 112 din Codul
muncii.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări
sociale, în Dosarul nr. 2.316/100/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în
În interpretarea art. 39 alin. (6) coroborat cu art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (41) şi alin. (8) din
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările
şi completările ulterioare, stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul
naţional de învăţământ încadrat anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 se face, pe
durata aplicării tranzitorii a acestui act normativ, prin utilizarea gradaţiei de vechime de 4 ani
prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin.
(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.
Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, în Dosarul nr.
21.840/3/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza a doua din Legea nr. 2/2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, nu sunt
supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin
erori judiciare, respectiv hotărârile pronunţate în cererile formulate în temeiul art. 538 din Codul de
procedură penală.
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, în Dosarul nr.
22.307/299/2019, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării
amenzilor contravenţionale, cu modificările ulterioare, nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte
sancţiunile contravenţionale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenţei în temeiul art. 55 alin.
(1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în
Dosarul nr. 1.879/89/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019
privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din
sistemul justiţiei, aprobată prin Legea nr. 224/2019, raportat la art. 1.531 şi 1.535 din Codul civil, art.
166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi
art. 1 - 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi
penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale
în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, alături de dobânda
remuneratorie prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi
penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiaşi act
normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale,
respectiv diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară
emiterii aceloraşi ordine sau decizii.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2020. 2020
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Argeş - Secţia civilă, complet specializat de contencios
administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.897/109/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
cu privire la următoarea chestiune de drept:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 176/2010 privind
integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate,
precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 2.517 şi următoarele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu
modificările ulterioare, stabileşte că:
În acţiunea în anulare a ordinului prefectului prin care se constată încetat de drept mandatul
alesului local ca urmare a constatării situaţiei de incompatibilitate sau existenţa unui conflict de
interese, printr-un raport de evaluare definitiv întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, nu pot fi
valorificate ca motive de nelegalitate prescripţia răspunderii administrative, respectiv a dreptului
Agenţiei Naţionale de Integritate de a-şi exercita prerogativele legale de evaluare a intereselor şi a
incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, sau decăderea din dreptul de a angaja
răspunderea disciplinară.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în
Dosarul nr. 175/89/2020, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (41) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale
art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri
în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor
acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile
salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupaţională de funcţii
bugetare "Învăţământ" capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, intră sub incidenţa
prevederilor art. 38 alin. (41) din această lege.
2021

Hotarari Prealabile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarari Prealabile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DECIZII DE ADMITERE PRONUNȚATE DE Î.C.C.J.

privind dezlegarea de principiu a problemei de

privind dezlegarea de principiu a problemei de

privind dezlegarea de principiu a problemelor de

Decizia nr. 1 din 14 privind dezlegarea de principiu a problemei de Monitorul

privind dezlegarea de principiu a chestiunii de

privind dezlegarea de principiu a problemei de

privind dezlegarea de principiu a problemei de

pentru dezlegarea în principiu a problemei de

Decizia nr. 20 din privind modalitatea de interpretare a Monitorul

privind dezlegarea de principiu a problemei de

pentru dezlegarea problemei de drept, în sensul

privind dezlegarea de principiu a problemei de

privind posibilitatea procurorului, în faza de

pentru dezlegarea de principiu a problemei de

pentru dezlegarea următoarei chestiuni de

pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă, în

privind dezincriminarea infracţiunii de vătămare

pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă

pentru dezlegarea în principiu a problemei de

pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de

privind noţiunea de "contrabandă" folosită de

privind următoarea chestiune de drept: "dacă

privind următoarea chestiune de drept: dacă

entru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.

privind interpretarea şi aplicarea art. 17 din

privind aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul

privind următoarea chestiune de drept: dacă, în

Decizia nr. 1 din 13 privind chestiunea dacă întreprinderea Monitorul

pentru dezlegarea de principiu a problemei de

pentru dezlegarea de principiu a următoarei

Decizia nr. 12 din Monitorul

Decizia nr. 21 din Monitorul

privind interpretarea dispoziţiilor art. 334 alin. (1) şi

privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2

privind interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea

privind problema dacă acţiunile şi inacţiunile

privind interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b)

”Ce se înţelege prin termenul de rănire prevăzut

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor

privind următoare chestiune de drept: "în

privind interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin.

privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

privind dezlegarea următoarei chestiuni de

privind dezlegarea următoarei chestiuni de

privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

privind interpretarea art. 269 şi art. 270 din Codul

privind dezlegarea de principiu a următoarei

privind chestiunea de drept că, în cazul în care o

privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor

privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2019.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2020.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2020.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 aprilie 2020.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 aprilie 2020.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 aprilie 2020.

pentru dezlegarea unor chestiuni de