TCE – Cursul 9

Circuite electrice cuplate magnetic

Dragoș Ursu

17/04/2022

1
Cuprinsul cursului
01 Îmbunătățirea factorului
de putere

02 Inductanța mutuală

03 Transformatorul electric

04 Concluzii

2
 01 Îmbunătățirea factorului de putere

3
 Introducere

0.9 0.92 • Majoritatea aparatelor electrocasnice funcționează cu

un factor de putere subunitar, deoarece, pentru a putea
funcționa trebuie să schimbe putere reactivă cu
rețeaua. Deși natura inductivă a aparatului nu se poate
schimba, se poate ameliora factorul de putere.

• Procesul de creșterea a factorului de putere fără a

altera tensiunea și curentul prin sarcină se numește
îmbunătățirea factorului de putere.

0.87 0.63

4
 Îmbunătățirea factorului de putere

𝐼1 𝐼2 • Deoarece majoritatea sarcinilor sunt inductive,

factorul de putere se poate corecta prin instalarea
unui condensator în paralel cu sarcina.
𝑍 𝐼1 𝐼C

𝑅 𝑅 • Procesul de creșterea a factorului de putere fără a

−𝑗 altera tensiunea și curentul prin sarcină se numește
𝑈 𝑈 îmbunătățirea factorului de putere.
𝜔𝐶

𝑗𝜔𝐿 𝑗𝜔𝐿 • În circuitul originar (1), factorul de putere cos(𝜑1 )

este determinat de impedanța sarcinii formată din R
și L care va defaza curentul în urma tensiunii cu 𝜑1

(1) (2) • Dacă introducem un condensator C, în paralel cu

sarcina, vom avea un nou factor de putere cos(𝜑2 ) ,
determinat de noul defazaj 𝜑2 dintre tensiune și
curent.
𝐼C • Cu cât factorul de putere este mai mic cu atât
𝑈
𝜑2 curentul este mai mare. Ideal am avea PF = 1.
𝜑1 𝐼2
𝐼C
5
𝐼1
 Calculul capacității de compensare

• Alimentat la aceași tensiune U, sarcina din circuitul (1) absoarbe

𝑄𝐶 un curent mai mare decât cel absorbit de circuit (2),
𝑆1 amplitudinile vectorilor diferă. Astfel consumă mai multă
𝑆2 energie, și pierderile sunt mai mari.
𝑄2 • Efortul de a minimiza defazajul, sau de a crește factorul de
𝜑1 𝜑2
putere este benefic.
• Dacă se alege condensatorul cu valoarea potrivită se poate
𝑃 obține un factor de putere unitar, adică minimul de curent care
poate sa fie consumat de o sarcină la tensiune dată.
𝑃 = 𝑆1 cos 𝜑1 • Dacă dorim să creștem factorul de putere fără a crește puterea
activă absorbită de sarcină.
𝑄1 = 𝑆1 sin 𝜑1 = 𝑃 tan 𝜑1 • Puterea activă nu este afectată de creșterea factorului de
putere, deoarece condensatorul nu afectează această
𝑄2 = 𝑃 tan 𝜑2
componentă a puterii.
𝑄𝐶 = 𝑄1 − 𝑄2 = 𝑃 (tan 𝜑1 − tan 𝜑2 )
𝜔𝐶𝑈 2 = 𝑃 (tan 𝜑1 − tan 𝜑2 )
𝑈2
𝑄𝐶 = = 𝜔𝐶𝑈 2
𝑋𝐶 𝑃 (tan 𝜑1 − tan 𝜑2 )
𝐶=
𝜔𝑈 2
6
 Aplicație

0.9 Ventilatorul unei lustre de tavan este alimentat de la o sursă de

tensiune casnică de 230 V și are o putere activă de 60W. Să se
calculeze capacitatea condensatorului care ar putea ridica
factorul de putere de la 0.9 la 1.

𝑃 (tan 𝜑1 − tan 𝜑2 )
𝐶=
𝜔𝑈 2

𝜑1 = arccos 0.9 = 25.84°

𝜔 = 314.15 (50Hz)

60 (tan 25.84 − tan 0)

𝐶=
314.15 · 2302

29.06
𝐶= = 1.78 µ𝐹
314.15 · 2302
7
 02 Inductanța mutuală

8
 Introducere

• Încărcarea wireless a unor dispozitive se bazează pe

existența unor bobine separate fizic, dar
interconectate prin câmpul magnetic.

• Dacă o bobină se află în proximitatea altei bobine,

câmpul magnetic produs de curentul uneia va înlănțui
cealaltă bobină și poate induce o tensiune
electromotoare în aceasta. Acest fenomen se numește
inductanța mutuală.

9
 Inductanța proprie

• Considerăm o singură bobină, formată din N spire. Atunci

𝜙 când circula curentul i, fluxul magnetic 𝜙 este creat în jurul
+
ei. Conform legii lui Faraday, tensiunea u, indusă în bobină
este proporțională cu numărul de spire și variația în timp a
𝑖(𝑡) 𝑢 fluxului magnetic.

- • 𝐿 reprezintă inductanța proprie a unei bobine și face

legătura dintre tensiunea indusă în bobină și curentul care
trece prin ea.
𝑑𝜙
𝑢𝑒 = 𝑁
𝑑𝑡

𝑑𝜙 𝑑𝑖
𝑢𝑒 = 𝑁 ·
𝑑𝑖 𝑑𝑡

𝑑𝑖 𝑑𝜙
𝑢𝑒 = 𝐿 · 𝐿=𝑁
𝑑𝑡 𝑑𝑖
10
 Inductanța mutuală

𝐿1 𝐿2
𝜙12 • În cazul în care avem două bobine (cu 𝑁1 , 𝑁2 spire) putem
+ + defini două inductanțe proprii 𝐿1 , 𝐿2
𝜙11
𝑖1 (𝑡) 𝑢1 𝑢2 • Presupunem că prin bobina 2 nu trece un curent. Cele
două bobine sunt cuplate magnetic, astfel că fluxul produs
- - de prima bobina va avea două componente:
𝜙11 va înlănțui doar prima bobină.
𝑁1 𝑁2 𝜙12 va înlănțui și cea de-a doua bobină.
𝜙1 = 𝜙11 + 𝜙12
• Tensiunile induse în fiecare bobină depind de
numărul de spire a bobinei respective și de variația
𝑑𝜙1 𝑑𝜙1 𝑑𝑖1 𝑑𝑖1 fluxului prin aceasta.
𝑢1 = 𝑁1 𝑢1 = 𝑁1 = 𝐿1
𝑑𝑡 𝑑𝑖1 𝑑𝑡 𝑑𝑡
• Inductanța mutuală a bobinei 2 datorată curentului
bobinei 1 este 𝑀21 . Unitatea de măsură este Henry
𝑑𝜙12 𝑑𝜙12 𝑑𝑖1 𝑑𝑖1 [H]
𝑢2 = 𝑁2 𝑢2 = 𝑁2 = 𝑀21
𝑑𝑡 𝑑𝑖1 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝜙12
𝑀21 = 𝑁2
𝑑𝑖1

11
 Inductanța mutuală

𝐿1 𝐿2 • Presupunem că prin bobina 1 nu trece curent. Cele două

𝜙21
+ bobine sunt cuplate magnetic, astfel că fluxul produs de
𝜙22
bobina 2 va avea două componente:
𝑢1 𝑢2 𝑖2 (𝑡) 𝜙22 va înlănțui doar cea de-a doua bobină.
𝜙21 va înlănțui și prima bobină.
-
• Tensiunile induse în fiecare bobină depind de
𝑁1 𝑁2 numărul de spire a bobinei respective și de variația
fluxului prin aceasta.
𝜙2 = 𝜙22 + 𝜙21
• Inductanța mutuală a bobinei 1 datorată curentului
𝑑𝜙2 𝑑𝜙2 𝑑𝑖2 𝑑𝑖2 bobinei 2 este 𝑀12 .Unitatea de măsură este Henry
𝑢2 = 𝑁2 𝑢2 = 𝑁2 = 𝐿2 [H]
𝑑𝑡 𝑑𝑖2 𝑑𝑡 𝑑𝑡

𝑑𝜙21 𝑑𝜙21 𝑑𝑖2 𝑑𝑖2

𝑢1 = 𝑁1 𝑢1 = 𝑁1 = 𝑀12
𝑑𝑡 𝑑𝑖2 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝜙21
𝑀12 = 𝑁1
𝑑𝑖2

12
 Inductanța mutuală – convenția de semne
• Inductanțele mutuale 𝑀21 ș𝑖 𝑀12 sunt egale.
𝑀21 = 𝑀12 = 𝑀
• Inductanța mutuală apare când o tensiune este
indusă de un curent variabil în alt circuit. Inductanța
𝑖1 mutuală reprezintă o abilitate a bobinei de a induce
𝑖1
o tensiune într-o bobină alăturată.
+ +
𝑀 𝑀
𝑑𝑖1 𝑑𝑖1 • Deși inductanța mutuală este pozitivă, tensiunea
𝑢2 = 𝑀 𝑢2 = −𝑀
𝑑𝑡 𝑑𝑡 indusă poate fi pozitivă sau negativă. Polaritatea
− − tensiunii mutuale se face examinând marcajul
bornelor bobinei.

• Se aplică un marcaj la unul dintre capetele fiecărei

𝑖2 𝑖2
bobine pentru a indica direcția fluxului magnetic
+ dacă curentul intră prin terminalul marcat.
𝑀 𝑀 +
𝑑𝑖2 𝑑𝑖2
𝑢1 = −𝑀 𝑢1 = 𝑀 • Dacă curentul intră prin terminalul marcat,
𝑑𝑡 𝑑𝑡 polaritatea tensiunii mutuale în cea de-a doua
− −
bobină va fi pozitivă. Dacă curentul iese din
terminalul marcat, polaritatea tensiunii mutuale în
13 cea de-a doua bobină va fi negativă.
 Inductanța mutuală – bobine înseriate

• Inductanțele mutuale 𝑀21 ș𝑖 𝑀12 sunt egale.

𝑀
𝑖

𝐿1 𝐿2

𝐿 = 𝐿1 + 𝐿2 + 2𝑀

𝑀
𝑖

𝐿1 𝐿2

𝐿 = 𝐿1 + 𝐿2 − 2𝑀

14
 Exemple de circuite care includ inductanțe mutuale

𝑖1 𝑅1 𝑅2 𝑖2

𝑀
𝑢1 (𝑡) 𝐿1 𝐿2 𝑢2 (𝑡)

𝑑𝑖1 𝑑𝑖2
𝑢1 (𝑡) = 𝑖1 𝑅1 + 𝐿1 +𝑀 𝑈1 = (𝑅1 +𝑗𝜔𝐿1 ) · 𝐼1 + 𝑗𝜔𝑀 · 𝐼2
𝑑𝑡 𝑑𝑡

𝑑𝑖2 𝑑𝑖1
𝑢2 (𝑡) = 𝑖2 𝑅2 + 𝐿2 +𝑀 𝑈2 = (𝑅2 +𝑗𝜔𝐿2 ) · 𝐼2 + 𝑗𝜔𝑀 · 𝐼1
𝑑𝑡 𝑑𝑡

15
 Factorul de cuplaj

• Factorul de cuplaj k reprezintă procentul de flux magnetic

care este generat de o bobină și înlănțuie ce-a doua
bobină. Acesta depinde de distanța dintre bobine,
orientarea lor, înfășurarea și materialul din care e făcut
miezul.

• Factorul de cuplaj este un indice care variază între valorile

0 și 1.

• Dacă întregul flux produs de o bobină înlănțuie pe cealaltă

bobină, atunci k = 1, și fluxurile sunt cuplate 100%.
𝑀
𝑘= 𝑀 = 𝑘 𝐿1 𝐿2
𝐿1 𝐿2
𝜙12 𝜙12
𝑘= =
𝜙1 𝜙11 + 𝜙12

𝜙21 𝜙21
𝑘= =
𝜙2 𝜙21 + 𝜙22
16
 03 Transformatorul electric

17
 Introducere

• Transformatorul electric este un aparat care foloseste

conceptul de cuplaj magnetic. Două circuite separate
galvanic care sunt cuplate magnetic pot face schimb de
energie.

• Transformatorul ajută la ridicarea sau coborarea tensiunii

si a curentului, la filtrarea unui semnal continuu, la
separarea galvanica a doua circuite etc..

• Transformatorul este un aparat care folosește conceptul

de inductanță mutuală.

• Înfășurarea cuplată la sursă este numită primară, iar cea

conectată la sarcină, secundară

18
 Funcționarea unui transformator

19
 Modelul matematic al transformatorului

Înfășurarea primară, conectată la o sursă de tensiune, are

o rezistență și o inductanță.

𝐼1 𝑅1 𝑅2 𝐼2

𝑈 = 𝑅1 + 𝑗ω𝐿1 𝐼1 − 𝑗ω𝑀𝐼2
𝑗ω𝑀

𝑈 𝑗ω𝐿1 𝑗ω𝐿2 𝑍𝐿 0 = 𝑅2 + 𝑗ω𝐿2 + 𝑍𝐿 𝐼2 − 𝑗ω𝑀𝐼1

20
 Transformatorul ideal

• Transformatorul ideal are un factor de cuplaj ideal, k=1,

𝐼1 + + 𝐼2 deoarece se consiederă u miez cu permeabilitate foarte mare,
astfel încât toate liniile de câmp înlănțuie ambele înfășurări.
𝑈1 𝑈2
• Dacă miezul se consideră ideal, cu permeabilitate infinită,
- - atunci și inductanțele celor două înfășurări tind către infinit.

• Un transformator ideal nu are pierderi în cupru (în înfășurare)

𝑑𝜙 𝑢1 𝑁1 la trecerea unui curent, astfel rezistențele primarului și
𝑢1 = 𝑁1 =
𝑑𝑡 𝑢2 𝑁2 secundarului sunt considerate nule.
𝑑𝜙 𝑁2 • Exemplu : 𝑁1 = 10, 𝑁2 = 50 , 𝑢1 = 10 V, 𝑖1 = 2 A
𝑢2 = 𝑁2 𝑢2 = 𝑢1
𝑑𝑡 𝑁1

𝑝1 = 𝑝2 𝑁1 𝑖1 = 𝑁2 𝑖2
𝑁1
𝑢1 𝑖1 = 𝑢2 𝑖2 𝑖2 = 𝑖1
𝑁2
21
 04 Concluzii

22
23
24