1

Disciplina de Fiziologie

Fiziologia
sistemului nervos
Cursul 1
Organizarea funcțională
a sistemului nervos
Fiziologia sistemului somato-senzitiv
Fiziologia durerii

Prof. Carmen Bunu Panaitescu

2021
 Cuprins

1. Organizarea sistemului nervos

1.1 Sistemul nervos central
1.2 Sistemul nervos periferic
2. Sistemul somato-senzorial
2.1 Receptorii senzoriali
2.2 Căile sistemului somatosenzorial
2.3 Cortexul somatosenzorial
3. Durerea. Nocicepția
3.1 Nociceptorii
3.2 Căile nociceptive
3.3 Proiecția durerii la nivel central
3.4 Modularea durerii

2
 Obiectivele cursului

1. Cunoașterea principiilor generale de organizare a sistemului nervos

2. Descrierea rolurilor principalelor componente ale sistemului nervos central
3. Descrierea organizării sistemului nervos periferic
4. Cunoașterea criteriilor de clasificare a receptorilor somato-senzoriali, a mecanismelor de
producere a potenţialului de receptor şi a fenomenului de adaptare a receptorilor somato–
senzoriali
5. Descrierea principalelor caracteristici funcționale ale căilor ascendente somato–senzitive
6. Descrierea proiecţiei informaţiilor somestezice elementare la nivelul ariei somato-senzitive primare
şi discutarea rolului cortexului parietal posterior în integrarea informațiilor somestezice elementare
7. Definirea nocicepţiei, cunoașterea tipurilor de nociceptori, a căilor de conducere a informațiilor
nociceptive, si a proiecţiei corticale
8. Cunoașterea mecanismelor de modulare a durerii, receptorii, mediatorii şi comediatorii implicaţi

3
 Cuprins

1. Organizarea sistemului nervos

1.1 Sistemul nervos central
1.2 Sistemul nervos periferic
2. Sistemul somato-senzorial
2.1 Receptorii senzoriali
2.2 Căile sistemului somatosenzorial
2.3 Cortexul somatosenzorial
3. Durerea. Nocicepția
3.1 Nociceptorii
3.2 Căile nociceptive
3.3 Proiecția durerii la nivel central
3.4 Modularea durerii

4
 Organizarea sistemului nervos

• Ţesutul nervos - cuprinde 2 tipuri de celule:

• Neuronii
• celule specializate cu rol în generarea şi conducerea excitaţiei
• reprezintă unitatea morfo-funcţională a sistemului nervos (SN)
• Celulele gliale (nevrogliile)
• celule de susţinere cu rol trofic şi de protecţie
• Componente
1. Sistemul nervos central (SNC)
– Encefalul (creierul)
– Măduva spinării
2. Sistemul nervos periferic (SNP) somatic și vegetativ
(SNVS/SNVP)
– Nervii cranieni (în număr de 12)
– Nervii spinali (în număr de 31)
– Ganglionii nervoși anexaţi nervilor spinali şi cranieni
5
Organizarea sistemului nervos

6
 1.1. Sistemul nervos central (SNC)

• Componente
1. Creier, subdivizat în 5 regiuni:
1. Telencefal (cortex cerebral și ganglionii bazali)
2. Diencefal (talamus, hipotalamus, sistem limbic)
3. Mezencefal
4. Metencefal (punte, cerebel)
5. Mielencefal (bulb)
2. Măduva spinării
− organizare segmentară, metamerică
− conectată cu receptori şi efectori prin nervii spinali
• Funcţii
− primeşte şi procesează informaţiile din mediu
− organizează răspunsuri reflexe şi comportamentale
− planifică şi execută mişcările voluntare
− sediul funcţiilor înalt cognitive, vorbirii, gândirii, memoriei
7
 Funcțiile principalelor componente ale SNC

1. Telencefalul

a) Scoarța cerebrală (cortex), cu rol principal în:

• Localizarea și interpretarea semnalelor senzoriale
• Controlul motilității voluntare și al praxiilor
• Procesarea intelectuală și afectivă

b) Nucleii bazali
• Conține centrii motori subcorticali
• Rol în controlul activității motorii

8
 Funcțiile principalelor componente ale SNC

2. Diencefalul
a) Talamusul
• Releu al impulsurilor senzoriale spre cortex
• Releu al impulsurilor motorii (de la cortex la
centrii motori subcorticali, inclusiv la cerebel)
• Implicat în procesarea memoriei
b) Hipotalamusul = zona de integrare și control pentru
• Activitatea endocrină – direct și prin controlul hipofizei anterioare
• Activitatea sistemului nervos vegetativ
• Activitatea metabolică, inclusiv reglarea temperaturii corpului și a aportului alimentar
• Ritmurile biologice
c) Sistem limbic = zonă funcțională care include structuri
cerebrale și diencefalice
• Mediază răspunsurile emoționale
• Implicat în procesarea memoriei
9
 Funcțiile principalelor componente ale SNC

3. Trunchiul cerebral
a) Mezencefalul
• Rol în reflexe vizuale și auditive
• Conține centrii motori subcorticali (substanța neagră, nucleul roșu)
• Conține nucleii nervilor cranieni III și IV
b) Puntea (parte din metencefal)
• Releu al informațiilor de la scoarță la cerebel
• Conține nucleii nervilor cranieni V, VI, VII
c) Bulbul (mielencefal)
• Releu al căilor ascendente tactile, termice, dureroase și proprioceptive
• Releu al informațiilor de la cerebel la olivele bulbare
• Sediu pentru decusația piramidelor
• Conține nucleii nervilor cranieni VIII, IX, X, XI, XII
10
 Funcțiile principalelor componente ale SNC

3. Trunchiul cerebral (continuare)

d) Formațiunea reticulată din trunchiul cerebral
• Menține starea de alertă corticală (SRAA)
• Filtru pentru stimulii repetitivi
• Intervine în reglarea motilității viscerale și somatice
4. Cerebelul (parte din metencefal)
• Rol în procesarea informațiilor de la:
– Cortex motor
– Proprioreceptori
– Căi vizuale
– Căi vestibulare
• Rol de “instruire” a centrilor motori corticali și subcorticali pentru
mișcări line și coordonate ale musculaturii scheletice  optimizarea
mișcării
• Responsabil de echilibru și postură
11
 1.2. Sistemul nervos periferic

• Interfaţa dintre mediul înconjurător şi sistemul nervos central, având:

• Componenta senzorială
− Receptorii senzoriali
− Neuronii primari aferenţi din
→ ganglionii rădăcinii dorsale a măduvei spinării
→ ganglionii cranieni
− Rol: detecția evenimentelor din mediu
• Componenta motorie
− Neuronii motori somatici - localizaţi în măduva spinării
− Neuronii motori vegetativi - localizaţi în trunchiul cerebral
− Rol: generează mişcări sau secreţii glandulare

12
1.2. Sistemul nervos periferic

13
 Întrebarea 1

Talamusul:
A. Face parte din telencefal
B. Conține nucleii nervilor cranieni V, VI și VII
C. Este releu al impulsurilor senzitive spre scoarța cerebrală
D. Are rol principal în localizarea și interpretarea semnalelor senzoriale

14
 Cuprins

1. Organizarea sistemului nervos

2. Sistemul somato-senzorial
2.1 Receptorii senzoriali
2.1.1 Adaptarea receptorilor
2.1.2 Codificarea informației la nivelul receptorilor
2.1.3 Receptorii tactili
2.1.4 Termoreceptorii
2.1.5 Proprioreceptorii
2.2 Căile sistemului somatosenzorial
2.3 Cortexul somatosenzorial
3. Durerea. Nocicepția

15
 2. Sistemul somato-senzorial

• Parte a sistemului nervos reprezentată de:

1. Receptorii senzitivi – reacționează la stimuli din mediul intern sau extern
2. Căile de conducere a informației de la receptori la centru (localizat în creier sau în măduva
spinării)
3. Centrii senzitivi – ariile cerebrale care realizează procesarea primară a informației primite

• În funcție de gradul de conștientizare a informațiilor procesate de sistemul somatosenzorial,

deosebim:
1. Informația senzorială – o informație aferentă care ajunge sau nu să fie conștientă
2. Senzația – o informație senzorială ajunsă în plan conștient
3. Percepția – o senzație conștientă cu înțeles clar pentru persoană

16
 2.1. Receptorii senzoriali

• Receptorii senzoriali sunt structuri specializate care:

• sunt stimulate de modificări de energie din mediul extern sau intern, în diferite forme (presiune,
temperatură, lumină, miros, unde sonore, concentrații chimice, etc.)
• transformă informația în potențiale locale care pot iniția potențiale de acțiune conduse apoi la SNC

• Receptorii senzoriali pot fi:

a) terminații specializate ale neuronului primar
senzitiv
b) celule receptoare specializate (în unele cazuri,
neuroni specializați) care interacționează apoi cu
neuronul senzitiv prin eliberarea unui mediator
chimic

17
 2.1. Receptorii senzoriali - clasificare

• Clasificarea în funcţie de localizare:

1. exteroceptori - sensibili la stimuli din exteriorul organismului
2. interoceptori - sensibili la stimuli de la viscere
3. proprioceptori - sensibili la stimuli de la muşchi, tendoane, articulaţii, oase

• Clasificarea în funcţie de forma de energie a stimulului:

1. mecanoreceptori - detectează modificări mecanice
2. termoreceptori - detectează modificări de temperatură
3. chemoreceptori - detectează modificări ale compoziţiei chimice a lichidelor organismului
4. receptori electromagnetici - detectează lumina
5. nociceptori - detectează stimuli de intensitate mare care ar putea determina leziuni tisulare

• !!! Receptorii senzoriali răspund fiecare la un singur tip de stimuli, denumiți stimuli adecvaţi
18
 2.1. Receptorii senzoriali
• Stimulii senzoriali:
– determină apariţia unor senzaţii subiective diferite, denumite
modalităţi senzoriale (văz, auz, miros, tact, etc.)
– în cadrul aceleiaşi modalităţi senzoriale există mai multe calităţi
senzoriale (culoarea roşie, culoarea verde) E

• Transducția senzorială:
– transformarea unor variaţii de energie din mediu în potenţiale
Transducția senzorială
de acţiune neuronale

• Potențialul de receptor:
– variația potențialului membranar al celulelor receptoare, ca
răspuns la acțiunea unui stimul
– când potențialul de receptor atinge valoarea potențialului prag
 se generează potențialul de acțiune 19
 2.1. Receptorii senzoriali – mecanisme de activare

• Stimulul acționează asupra unei zone specializate din membrana celulei

receptoare modifică permeabilitatea unor canale ionice
→ direct
→ prin mesageri secundari IC
• Stimularea mecanoreceptorilor - deformarea mecanică determină:
– deschiderea canalelor de Na+ operate mecanic mecanoreceptori
• Stimularea termoreceptorilor - modificarea temperaturii determină:
− eliberarea unui mesager secundar IC
− deschiderea canalelor de Na+ sau cationice neselective operate de ligand
intracelular
• Stimularea nociceptorilor - eliberarea unor substanţe chimice iritante din termoreceptori
ţesuturile distruse determină:
– deschiderea canalelor de Na+ sau cationice neselective operate de ligand
extracelular

nociceptori
20
 2.1.1. Adaptarea receptorilor senzoriali

• Receptori cu adaptare rapidă (fazici):

− reacţionează doar atunci când are loc o variaţie a stimulului
− informează asupra modificării stimulului  creierul poate
prevedea cum va evolua stimulul şi poate lua decizii în
consecinţă

• Receptori cu adaptare lentă (tonici):

− reacţionează atât timp cât stimulul este prezent
− dacă stimulul rămâne absolut constant receptorii se pot
adapta după ore sau chiar zile
− informează asupra stării corpului şi a relaţiei sale cu mediul

21
 2.1.2. Codificarea informației la nivelul receptorului

• Unitate senzitivă = 1 neuron senzitiv cu terminațiile sale periferice

• Câmp receptor = suprafața de tegument în care sunt distribuiți
receptorii care stimulează o unitate senzitivă
– mărimea câmpurilor apreciază acuitatea receptorului prin testarea
pragului de discriminare a 2 puncte diferite (de ex. pentru
receptorii tactili, măsurarea cu ajutorul unui compas)
– cu cât câmpurile receptoare sunt mai mici, cu atât este mai mare
rezoluția senzației (ex. la buze vs tegumente spate)

1. Codificarea tipului de stimul – determinată de tipul de

receptor stimulat
2. Codificarea localizării stimulului - determinată de
localizarea receptorului
3. Codificarea intensității stimulului – determinată de
amplitudinea stimulului aplicat
22
 Întrebarea 2

Receptorii cu adaptare rapidă:

A. Reacţionează atât timp cât stimulul este prezent
B. Reacţionează doar atunci când are loc o variaţie a stimulului
C. Dacă stimulul rămâne absolut constant receptorii se pot adapta după ore sau chiar zile
D. Informează asupra stării corpului şi a relaţiei sale cu mediul

23
 2.1.3. Receptorii tactili

• Reprezentați de:
1. Corpusculii Meissner
2. Corpusculii Pacini
3. Discurile Merkel
4. Terminațiile Ruffini
5. Terminațiile nervoase libere

• Stimuli:
1. Atingere = deformarea mecanică a dermului superficial
2. Presiune (tensiune, întindere) = deformarea mecanică a
dermului profund
3. Vibraţii = stimularea receptorilor tactili din derm şi
hipoderm prin stimularea mecanică repetitivă

24
 2.1.3. Receptorii tactili

La nivelul mâinii există 4 tipuri de receptori:

• Cu activare selectivă:
– Meissner, Pacini – vibrații, furnicături
– Merkel, Ruffini – presiune continuă
• Cu activarea combinată  senzația produsă la contactul cu un obiect

Vibrații Presiune 25
 2.1.3. Receptorii tactili

• Localizarea stimulului: dependentă de mărimea A. Receptori cu adaptare lentă B. Receptori cu adaptare rapidă Structura câmpurilor receptoare

câmpurilor receptoare – cu cât receptorii sunt

mai denși  câmp receptor mai mic  localizare
mai precisă distribuiți

• Receptorii Meissner, Merkel au câmpuri mici superfici

al

 localizare precisă
• Receptorii Pacini, Rufini au câmpuri mari  Presiune
Merkel
Vibrații
Meissner

localizare mai difuză

• Adaptarea receptorilor
• Receptorii Meissner, Pacini (sensibili la vibrații)
 adaptare rapidă distribuiți
profund

• Receptorii Merkel, Ruffini (sensibili la presiune)

 adaptare lentă Ruffini Pacini

26
 2.1.4. Termoreceptorii

• Localizare:
– imediat sub tegument
– distribuție neuniformă:
→ mai deşi la nivelul buzelor și degetelor
→ foarte rari la nivelul trunchiului
• Receptori tip TRP (transient receptor potential channels)
1. Receptori pentru rece - receptori TRPM (activați și de mentol)
– inactivi la 40°C
– încep sa descarce sub 34°C
– inactivi sub 10°C (apare efectul anestezic al frigului)
2. Receptori pentru cald – receptori TRPV (activați și de vaniloid)
– activați de la 30°C la 45°C
• Există de 3-10 ori mai mulţi receptori pentru rece decât pentru cald
27
 2.1.4. Termoreceptorii

• Mecanism de acţiune:
• la temperatura normală a corpului:
– ambele tipuri de receptori sunt activi, producând descărcarea de
potenţiale de acţiune cu frecvenţă joasă
• dacă temperatura creşte:
– receptorii pentru cald descarcă cu frecvență mai mare
– receptorii pentru rece descarcă cu frecvență mai mică
• senzaţia subiectivă de cald sau rece ia naştere prin analiza activităţii
ambelor tipuri de receptori
• se adaptează:
– iniţial destul de repede (în câteva secunde)
– ulterior rămân într-o stare de activare timp îndelungat

28
 2.1.5. Proprioreceptorii

• Recepționează și transmit poziția corpului

• Sunt receptori mecanici de întindere şi de tensiune
care nu se adaptează la excitant

• Tipuri de proprioreceptori:
1. fusul neuro-muscular
– dispus in paralel cu fibrele musculare propriu-zise
– transmite feedback despre lungimea mușchiului

2. organul tendinos Golgi

– dispus în serie între tendon și mușchi
– transmite feedback despre starea de tensiune a
mușchiului
29
 Fusul neuro-muscular. Structura

• Structura fusului neuro-muscular

a) 2-10 fibre musculare intrafusale (cu sac nuclear sau cu lanț
nuclear) având:
• o porţiune centrală în contact cu terminaţii nervoase senzitive
• două porţiuni periferice
− cu funcție contractilă
− în contact cu terminații nervoase motorii tip 
b) fibrele musculare extrafusale dispuse “în paralel” cu fibrele
musculare intrafusale
− cu funcție contractilă
− în contact cu terminații motorii tip 

30
 Fusul neuro-muscular. Structura

• Terminațiile senzitive
a) primare – neuroni tip Ia (viteză mare de conducere)
→ predomină la fibrele cu sac nuclear
b) secundare – neuroni tip II (viteză mai mică de conducere)
→ predomină la fibrele cu lanţ nuclear
• Rol:
− activate de întinderea (alungirea) zonei centrale a
fibrelor intrafusale
• Terminații motorii 
a)  dinamic → exclusiv la nivelul fibrelor cu sac nuclear
b)  static → pe ambele tipuri de fibre intrafusale
• Rol:
− determină contracția zonelor periferice contractile cu
alungirea zonei centrale a fibrelor intrafusale  mențin
sensibilitatea fusurilor neuromusculare la diferitele
lungimi ale mușchiului (co-activarea alfa-gama)
 Fusul neuro-muscular. Coactivarea alfa-gama (Bucla gama)
• Rol: în repaus contribuie la menținerea tonusului muscular
• Mecanism: impulsurile care vin pe cale extrapiramidală, cu
releu în cerebel, determină activarea simultană a ÎN REPAUS
motoneuronului  și a motoneuronului gama: Fibre extrapiramidale cu
1. Activarea motoneuronului gama releu in cerebel

2. Contracția capetelor fibrelor intrafusale

3. Alungirea regiunii centrale a fibrelor intrafusale

Fibra intrafusala
4. Stimularea fibrelor senzitive Ia Maduva spinarii
4

Fibra aferenta
5. Activarea motoneuronului alfa tip Ia
3
 1
6. Contracția fibrelor musculare extrafusale 2
5

Motoneuron gama

Motoneuron alfa 6
7. Menținerea tonusului muscular Fibra musculara
extrafusala32
 Fusul neuro-muscular. Co-activarea alfa-gama
• Rol: În timpul contracției, asigură menținerea sensibilității fusului
neuro-muscular la modificările de lungime ale mușchiului
• Mecanism: impulsurile care vin pe cale piramidală, determină ÎN CONTRACȚIE
Fibre piramidale pentru
activarea simultană a: motilitatea voluntară
• motoneuronului   scurtarea mușchiului care ar duce la
comprimarea fusului neuro-muscular  fusul neuro-muscular
nu ar mai descarca potențiale de acțiune  nu ar mai
semnaliza modificările de lungime ale mușchiului
• motoneuronului gama:
1. Activarea motoneuronului gama
 Maduva spinarii Fibra intrafusala

2. Contracția capetelor fibrelor intrafusale

 Fibra aferenta
tip Ia
3. Alungirea regiunii centrale a fibrelor intrafusale 3
 1 2
4. Menținerea lungimii normale a fusului neuro-muscular Motoneuron gama

 Motoneuron alfa
Fibra musculara
4. Menținerea sensibilității fusului neuro-muscular extrafusala
33
Fusul neuro-muscular. Mecanism de funcționare
A. Detecția stării de tensiune a mușchiului B. Co-activarea normală alfa-gama

Fusul neuro-
muscular

Fibra
intrafusală

Terminații
senzitive

Fibra
extrafusală

Timp Timp Timp Timp

Dacă s-ar activa doar moto- Co-activarea normală alfa-gama

Mușchiul netensionat Mușchiul tensionat
În terminațiile senzitive Întinderea mușchiului
sunt generate potențiale activează fusul neuro-
de acțiune cu frecvență muscular și crește frecvența
constantă potențialelor de acțiune în
fibrele senzitive
neuronii alfa
• S-ar contracta doar fibrele
musculare extrafusale
• Fusul neuro-muscular ar deveni
comprimat  nu mai descarcă
potențiale de acțiune  nu mai
poate semnaliza modificările de
lungime ale mușchiului
• Se contractă atât fibrele
musculare extrafusale (alfa)
cât și cele intrafusale (gama)
• Fusul neuro-muscular se
menține în stare de tensiune
 va semnaliza modificările
ulterioare de lungime ale
mușchiului 34
 Organul tendinos Golgi

• Receptor pasiv, dispus “în serie” cu fibrele tendinoase

• Are distribuite fibre senzitive de tip Ib, cu originea în
ganglionul spinal
• Funcţionează ca un receptor mecanic de tensiune -
descarcă impulsuri la punerea în tensiune a tendonului
ca urmare a contracţiei musculare

35
 Întrebarea 3

Termoreceptorii:
A. Sunt raspândiți în mod uniform în tegument
B. Sunt de 3-10 ori mai mulți receptori pentru rece decât pentru cald
C. Sunt de 3-10 ori mai mulți receptori pentru cald decât pentru rece
D. Sunt receptori care nu se adaptează la excitant

36
 2.2. Căile sistemului somato-senzorial
• Caracteristici:
• conduc informaţia de la receptorii senzoriali → la cortex
• fiecare modalitate senzorială are o cale proprie, specifică
• sunt formate din mai mulţi neuroni (uzual 3)
• căile tuturor modalităţilor senzoriale se încrucişează 
informaţiile de la o parte a corpului se proiectează, întotdeauna,
la nivelul scoarţei cerebrale de partea opusă
• Structură:
• primul neuron (N I) – n. primar senzitiv (măduva spinării)
• al doilea neuron (N II) - trece de partea opusă la nivelul
– măduvei spinării
– bulbului
• al treilea neuron (N III) - localizat în talamus
• Organizare:
A. Sistemul coloanei dorsale şi a lemniscului medial
B. Sistemul coloanei anterioare şi laterale
37
 2.2.1. Sistemul coloanei dorsale

• Conduce informaţiile tactile fine (epicritice) şi proprioceptive conștiente care

necesită:
• Localizare exactă
• Gradare exactă
• Viteză mare de transmitere
• Alcătuit din fibre mielinice groase
• N I: în ganglionul spinal (măduva spinării) → axonul trece în cordoanele
posterioare și urcă spre bulb
─ axonii din partea de jos a corpului sunt în mijloc și cei din partea de sus a
corpului se adaugă progresiv (în formă de foi de ceapă)
• N II:
─ la nivelul nucleilor bulbari
─ axonii trec în partea opusă şi apoi urcă spre talamus prin lemniscul medial
• N III:
─ la nivelul talamusului, în complexul ventroposterior
─ axonul se proiectează cortical în lobul parietal

38
 2.2.2. Sistemul coloanei anterioare şi laterale

• Conduce informaţiile exteroceptive tactile grosiere, termice, dureroase,

sexuale si viscerale care:
• Nu necesită localizare precisă
• Nu necesită gradare precisă
• Nu sunt transmise cu viteză mare
• Este alcătuit din fibre mielinice subţiri
• N I: in ggl. spinal → axonul trece în măduva spinării în cornul posterior
• N II:
─ la nivelul cornului posterior medular
─ axonii trec în partea opusă şi apoi urcă spre talamus prin coloanele antero-
laterale  2 tracturi:
─ Tractul spino-talamic anterior
─ Tractul spino-talamic lateral
• N III:
─ la nivelul talamusului, în complexul ventro-posterior pentru sensibilitatea
mecanică şi termică
─ axonul se proiectează cortical în lobul parietal
39
 Cortex primar
somatosenzitiv

Axonul
neuronului III

Talamus

Trunchi
cerebral

Cerebel

Punte

Lemniscul medial (tract)

Tractul spinocerebelar dorsal Tractul spinotalamic lateral
(Axoni ai neuronilor secundari)
(Axoni ai neuronilor secundari) (Axoni ai neuronilor secundari)
Nucleus gracilis
Nucleus cuneatus
Măduva spinării
Fasciculul cuneat
(Axon al neuronului senzitiv primar)

Receptori dureroși

Măduva spinării
Axon al neuronului
cervicală Axon al neuronului
primar Fasciculul gracilis primar
Fus muscular (axon al neuronului senzitiv primar)
(proprioceptor) Măduva spinării Termoreceptor
lombară

Receptor
tactil
40
Căi spinocerebelare Sistemul coloană dorsală – lemnisc medial Căi spinotalamice
2.2. Căile sistemului somato-senzorial

Modalitatea senzorială Calea de transmitere a informațiilor

Tactilă Tactilă fină Fascicule spino-bulbare (coloana dorsală)

Tactilă grosieră Fascicule spino-talamice anterior şi lateral
(coloana antero-laterală)
Termică Fascicule spino-talamice anterior şi lateral
(coloana antero-laterală)
Dureroasă Fascicule spino-talamice anterior şi lateral
(coloana antero-laterală)
Proprioceptivă Proprioceptivă Fascicule spino-bulbare (coloana dorsală)
conştientă
Proprioceptivă Fascicul spino-cerebelos direct (Flechsing)
inconştientă Fasciculul spino-cerebelos încrucișat
(Gowers)
41
 Întrebarea 4

Sistemul coloanei dorsale și al lemniscului medial:

A. Conduce informațiile tactile fine și proprioceptive conștiente
B. Conduce informațiile dureroase, termice și tactile grosiere
C. Conduce informațiile care nu necesită gradare precisă
D. Conduce informațiile cu viteza mică de transmisie

42
 2.3. Cortexul somato-senzorial

• Este localizat în lobul parietal, in spatele șanțului central

• Primeşte informaţiile somatosenzitive de la nivelul
complexului talamic ventroposterior (prin axonii
neuronilor III)
• Cuprinde ariile
a) Ariile primare cu rol în percepţia elementară a
excitaţiei somatice
− Aria somatosenzitivă I (arii 3, 1, 2)
− Aria somatosenzitivă II
b) Ariile secundare (de asociaţie) cu rol în integrarea
complexă a informaţiilor somestezice elementare
− Cortexul parietal posterior (ariile 5 şi 7)
− Ariile 39 şi 40

43
 2.3. Cortexul somato-senzorial

a) Ariile primare
• Aria somestezică I
• Plasată la nivelul girusului postcentral, cuprinde:
– ariile somestezice 3, 1, 2 (peste care se supra-pune
sensibilitatea viscerală)
– aria 43 = aria gustului, în porţiunea inferioară
• Formează homunculusul senzitiv
− reprezentare corticală a segmentelor corpului
− inversat + răsturnat + predominant contralaterală
− inegal reprezentat - mai mare pentru față, buze și mâna
cu degetele (în funcţie de densitatea de receptori
senzitivi de la nivelul segmentelor)
• Proiecția sensibilităților se face în diferite arii:
– aria 3: exclusiv sensibilitatea tactilă epicritică
– aria 1: egal sensibilitatea exteroceptivă și cea
proprioceptivă conştientă
– aria 2: exclusiv sensib. proprioceptivă conştientă 44
Homunculus senzitiv
 2.3. Cortexul somato-senzorial
Aria somestezică I – homunculus senzitiv
• reprezentare a corpului uman, bazată pe o „hartă” neurologică a zonelor și proporțiilor din creier dedicate
procesării funcțiilor senzoriale
• reprezentarea corticală a fiecărei regiuni corporale este cu atât mai mare cu cât are conexiuni senzoriale
mai complexe și/sau mai numeroase
• imaginea rezultată este a unui corp uman distorsionat, cu mâini, buze și față disproporționat de mari.
Începând de la fisura longitudinală spre baza emisferelor cerebrale, se descriu, în ordine:
1. Organele genitale - scrotul 11. Degetele
2. Degetele piciorului 12. Vârful degetelor
3. Genunchiul 13. Ochii
4. Șoldul 14. Nasul
5. Gâtul 15. Fața
6. Capul 16. Buzele
7. Brațul 17. Dinții și gingiile
8. Cotul 18. Limba
9. Antebrațul 19. Faringe
10. Mâna 20. Organe intraabdominale Homunculus senzitiv
 2.3. Cortexul somato-senzorial
• Aria somestezică II
• Plasată în peretele superior al şanţului lateral, cuprinzând
proiecția pentru:
1. Sensibilitatea exteroceptivă grosieră (protopatică), termică,
dureroasă, inclusiv pruritul
2. Sensibilitatea proprioceptivă
b) Ariile secundare (de asociație)
• Cortexul parietal posterior (ariile 5 și 7)
• Reprezintă aria somatopsihică de gnozie
• Realizează recunoaşterea tactilă
1. Topognozia = capacitatea de a identifica aria tegumentară pe
care este aplicat un stimul tactil
2. Stereognozia = capacitatea de a recunoaşte un obiect pe cale
tactilă, prin pipăit
• Ariile 39 şi 40
• Reprezintă aria tactognostică
• Integrează informaţiile somestezice elementare pentru
recunoaşterea tactilă a schemei corporale 46
 2.4. Sensibilitatea viscerală

• Receptorii viscerali (interoreceptorii)

• mecanici: stimulați de distensie, tracțiune,
compresie
• chimici
• dureroși – terminații nervoase libere
• Căile ascendente
• se suprapun peste căile de transmitere
somatosenzitive
• senzațiile viscerale se transmit pe calea
spinotalamică, comună cu a senzațiilor tactile
protopatice, termice și dureroase
 2.4. Sensibilitatea viscerală

• Particularități de transmitere a senzațiilor viscerale

1. Convergență viscero-viscerală
• transmiterea nu are un grad mare de precizie, deoarece mai
multi neuroni primari, viscerosenzitivi, provenind de la organe
diferite, fac sinapsă la nivel medular cu același neuron secundar
⇒ la nivel central este greu de discriminat zona viscerală care a
generat durerea

2. Senzația viscerală referită la nivel tegumentar

• apare în special pentru senzațiile dureroase
• la nivel medular, neuronul viscerosenzitiv face sinapsă cu același
neuron II cu care face sinapsă un neuron somatosenzitiv,
provenind de la nivelul tegumentelor, iar apoi calea ascendentă
este comună atât pentru senzația viscerală cât și pentru cea
cutanată ⇒ cortexul atribuie senzația viscerală zonei
tegumentare inervate de nervul spinal respectiv, zonă numită
dermatom
2.4. Sensibilitatea viscerală

Senzația / durerea referită

Durerea cardiacă Durerea renală/ureterală

 2.4. Sensibilitatea viscerală

Cortexul viscero-senzitiv
• Arii primare
• sensibilitatea viscerală se proiectează mai puțin
precis, tot în aria somestezică I (aria 3,1,2)
• Arii secundare de asociație
• colaterale ale căilor ascendente proiectează tot
difuz și în arii de asociație corticale și subcorticale,
inclusiv în sistemul limbic ⇒ generează
componenta afectiv-emoțională care însoțește
senzațiile viscerale
 Întrebarea 5

• Homunculus senzitiv:
A. Este localizat în lobul frontal
B. Este o reprezentare deformată a tuturor segmentelor corpului, predominant homolaterală
C. Este localizat în aria somestezică primară
D. Integrează informaţiile somestezice elementare pentru recunoaşterea tactilă a schemei
corporale

51
 Cuprins

1. Organizarea sistemului nervos

2. Sistemul somato-senzorial
3. Durerea. Nocicepția
3.1 Nociceptorii
3.2 Căile nociceptive
3.3 Proiecția durerii la nivel central
3.4 Modularea durerii

52
 3. Durerea. Nocicepția

După Asociația Americană pentru Studiul Durerii:

• Durerea = experiența senzorială și emoțională neplăcută asociată cu leziuni tisulare reale sau potențiale
• Nocicepția = activitate inconștientă indusă de acțiunea stimulilor nocivi aplicați asupra unor receptori
senzitivi
• Clasificarea durerii:
a) Fiziologică, acută
• Mecanism de protecție (durere “bună”)
• Început brusc, încetează după vindecare
b) Patologică, cronică
• Durere “rea”
• Persistă lung timp după refacerea leziunii inițiale
• Refractară la analgezice
• Cauze:
• Inflamatorie (ex. ischemia)
• Neuropată (afectare nerv - ex. diabet zaharat, neurotoxice)

53
 3. Durerea. Nocicepția

• Nocicepţia reprezintă latura senzorială a durerii, care cuprinde:

– fenomenele legate de transducţia stimulilor dureroşi la nivelul receptorilor
periferici (nociceptori)
– transmiterea informațiilor pe calea ascendentă senzitivă
– proiecţia corticală a impulsurilor
– apariţia percepţiei stimulului dureros

• Experienţa senzorială nociceptivă se însoţeşte:

– întotdeauna de manifestări afectiv-emoţionale negative  durerea este o
senzaţie neplăcută  trebuie evitată
– în majoritatea cazurilor, de apariţia unor reacţii vegetative: ↑FC, ↑TA, ↑
secreţiei sudorale, modificarea respiraţiei
– fenomene motorii somatice: reflexe de apărare, adoptarea unor poziţii antalgice
→ evitarea amplificării stimulului dureros
54
 3.1. Receptorii durerii
• Sunt terminaţii nervoase libere, răspândite în toate structurile
corpului
• Pot fi orice tip de extero- sau intero-receptori, dacă stimulul
are intensitate foarte mare receptor
Receptor
senzorial
senzorial
Sistem nervos
periferie
periferic
Sistem nervos
central

• Stimulii pot fi: mecanici, termici, chimici site-uri

supraspinale
• Stimulii acționează asupra nociceptorilor prin intermediul unor ganglionul
rădacinii
dorsale
substanțe de tipul bradikinina, prostaglandina E2, serotonina

Nociceptori: Axon
• Clasificarea nociceptorilor: • receptoriunimodali – senzorial
conectați cu neuroni tip Aδ
a) receptori polimodali (majoritatea) sunt sensibili la toate • receptori polimodali –
conectați cu neuroni tip C

categoriile de stimuli Măduva spinării

b) receptori unimodali (puțini) sunt sensibili doar la stimuli

mecanici sau doar la stimuli termici

55
 3.2. Căile de transmitere a durerii. Neuronii primari

Fibrele Aδ Fibrele C
• Transmit senzaţia de durere acută, ascuţită, bine • Transmit senzaţia de durere surdă, difuză,
localizată, care apare imediat după acţiunea care apare la câteva secunde după
stimulului acţiunea stimulului
• Informaţia • Informaţia este transmisă şi structurilor
• este transmisă rapid implicate în viaţa afectivă  instalarea
caracterului neplăcut al durerii
• serveşte la
• Distribuția fibrelor C:
→ localizarea stimulului
• tegument
→ declanşarea reflexelor de apărare
• aparatul locomotor
• Distribuția fibrelor Aδ:
• viscere
• la nivelul tegumentului
• Mediator chimic:
• în toate structurile aparatului locomotor
glutamat + substanța P
• Mediator chimic: glutamat

56
 3.2.1 Transmiterea durerii prin AA excitatori

• La nivelul sinapsei între primul şi al doilea neuron:

• Mediatori chimici = AA excitatori NI
– Glutamat (GLU) sau Aspartat (ASP) NI
• Comediatori = neuropeptide
– Substanța P – are receptori specifici (NK1)
N II
• Receptorii (Rec.) pentru AA pe membrana neuronului II
1. Rec. AMPA = acid amino-hidroxi-metilizoxazol-4-propionic
− stimulați de AA atunci când găsesc membrana în repaus Potențial
N II
membranar

− induc o depolarizare de scurtă durată de repaus După

depolarizare

− determină o senzație dureroasă de scurtă durată

2. Rec. NMDA = N-metil-D-aspartat
− stimulați de AA doar după depolarizarea membranei, indusă de comediatori (substanța P)
− induc o depolarizare prelungită
− determină amplificarea senzației dureroase
57
 3.2.1 Transmiterea durerii prin AA excitatori
Mecanism de acțiune - în funcție de durata și intensitatea stimulului dureros:
• Stimul dureros de durată şi intensitate mică:
→ Se eliberează doar AA (glutamat) în fanta sinaptică
→ AA se fixează de receptorii specifici:
− Receptorii AMPA determină o depolarizare de scurtă durată ⇒ transmiterea
sinaptică
⇒ senzație dureroasă scurtă
− Receptorii NMDA nu se activează, deoarece necesită o depolarizare prealabilă
a celulei
• Stimul dureros de durată şi intensitate mare:
→ Se eliberează AA în fanta sinaptică ⇒ activare receptori AMPA
→ Se eliberează și neuropeptide (substanța P) care activeaza receptori specifici
(NK1) ⇒ depolarizare prelungită a neuronilor secundari
⇒ se activează şi receptorii NMDA
→ Senzație dureroasă intensă și prelungită 58
 3.2. Căile de transmitere a durerii
• Neuronii primari senzitivi (NI) – localizați în ganglionii spinali  axonul intră în
coarnele posterioare medulare  face sinapsă în cu:
1. neuroni secundari nociceptori specifici (NII)
2. neuroni intercalari - au rol în modularea durerii
• Neuronii secundari (NII) - din cornul posterior medular
→ axonii se încrucișează, trec de partea opusă și formează tracturile spino-
talamice:
1. tractul neo-spinotalamic → la talamusul lateral
2. tractul pale-ospinotalamic → la talamusul medial
• Neuronul al treilea (NIII) – localizat în talamus
→ de la talamusul lateral → proiecție precisă la nivelul ariilor somestezice
primare şi secundare cu rol în apariţia imediată a senzaţiei de durere
→ de la talamusul medial → proiecție difuză spre arii extinse corticale si
subcorticale cu rol în apariţia senzațiilor emoționale și a fenomenelor
vegetative
59
 3.2. Căile de transmitere a durerii

1. Tractul neo-spinotalamic
• are rol în apariţia imediată a senzaţiei de
durere
• contribuie la localizarea şi caracterizarea
senzorială a stimulului dureros (împreună cu
informaţiile de la ceilalţi receptori cutanaţi
proiectate în aceeaşi zonă)
2. Tractul paleo-spinotalamic
• informaţiile transmise au funcţie senzorială
redusă
• informaţiile transmise produc senzaţia
complexă de durere, deoarece determină
apariţia:
– modificărilor emoţionale
– fenomenelor vegetative

60
 3.3. Proiecția durerii la nivel central
• Proiecţia corticală primară se face în aria specifică de proiecție a
senzației care a cauzat durerea (pentru stimuli tactili, aria somestezica Cortex somestezic primar
Aria de asociație somestezică
primară) Fibre nervoase de ordinul III
Talamus
• Integrarea corticală:
• Se realizează prin proiecția și în alte arii asociative din lobul
temporal, frontal, din rinencefal şi hipotalamus
Hipotalamus și
• Este responsabilă de: sistemul limbic

1. Capacitatea de evaluare cantitativă a senzaţiei dureroase (aspectul Formațiunea reticulară

cognitiv al durerii) Fibre nervoase de ordinul II

tractul spinotalamic
2. Reacţia motivaţional-afectivă, realizată prin conexiunile cortexului tractul spinoreticular

cu rinencefalul şi hipotalamusul
3. Modificările vegetative asociate durerii (la care participă nuclei din
hipotalamus şi substanţa reticulată a trunchiului cerebral) Fibre nervoase
de ordinul I Nociceptor
Măduva spinării
Sistem anterolateral

61
 3.4. Modularea durerii

• Determină reducerea sau amplificarea senzaţiei dureroase

Cortexul somatosenzorial

• Se produce la toate nivelurile căii de conducere nociceptive Calea

sensibilității
Sistem limbic
Talamus

dureroase
1. La nivelul receptorului Cerebel

2. La nivelul sinapsei dintre primul si al doilea neuron - prin neuronii Formațiunea

reticulară

intercalari inhibitori (gaba-ergici sau opiat-ergici), activați de:

– Aferenţe de la neuroni primari senzitivi somatici Locul
leziunii
Măduva
spinării

– Sistemul anti-nociceptiv descendent

Fibre C, lente,
nemielinizate
Trunchiul cerebral
Fibre A
rapide,
Tract

3. La nivel central (talamo-cortical)

mielinizate spinotalamic

Sinapsa

Ganglion
dorsal
Fibră
nervoasă
aferentă

Măduva
spinării

62
 3.4.1. Modularea durerii la nivelul receptorului

• Reducerea sensibilităţii receptorului faţă de stimul

• mai rar întâlnită, prin acţiunea locală a opiaţilor endogeni
• Creşterea sensibilităţii receptorului faţă de stimul: sensibilizare via bradikinină,
prostaglandina E2, serotoninî

• se produce o leziune tisulară însoţită de inflamaţie Stimul

acut
• la locul leziunii apar factori ce amplifică răspunsul nociceptorilor:
− K+, ATP şi enzime litice din celulele distruse Senzor de
stimuli

− prostaglandine (din acidul arahidonic sub acţiunea ciclooxigenazelor) desensibilizare via opioide, SIH,
galanină

− bradikinină din pereţii vaselor lezate

− neuropeptide din terminatiile nervoase libere ale fibrelor C
Exemple:
• mişcările normale nu produc durere articulară, dar după apariţia inflamației (sensibilizare chimică),
mişcarea e dureroasă
• după expunerea prelungită la soare (sensibilizare termică şi chimică), atingerea foarte uşoară a pielii
poate produce durere 63
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari
• Între primul şi al doilea neuron există neuroni intercalari inhibitori 1)
cu următoarele caracteristici:
1. Au ca mediatori GABA și opiați endogeni
2. Efecte:
ꟷ hiperpolarizează membrana sinaptică a neuronului II
ꟷ scad transmiterea informațiilor nociceptive spre talamus
3. Activaţi de:
1) aferenţe de la neuroni primari senzitivi somatici(în special
tactili) ai căror axoni intră în coarnele posterioare medulare 2)

 inhibiţia durerii indusă de către stimulii somatici

→ ex. efect antalgic al masajului terapeutic
2) sistemul anti-nociceptiv descendent

64
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari:
teoria ”porții de control” a durerii
• Este un mecanism de modulare a căilor de intrare nociceptive și
a căilor non-nociceptive
• Principiul de bază al „teoriei porții” este că semnale nociceptive
ascendente pot fi supresate prin activitatea interneuronilor
inhibitori care funcționează ca „porți” scăzând transmiterea de
la neuronii II spre talamus
• Interneuronii inhibitori reglează transmiterea informației
nociceptive ascendente la nivelul sinapsei între primul și al doilea
neuron, permițând modularea semnalului (amplificare sau
diminuare)
• Această modulare poate explica:
• durerea membrului fantomă
• succesul tratamentului bazat pe stimularea electrică
transcutanată nervoasă (TENS)
• acțiunea analgezicelor opioide https://www.d.umn.edu/~jfitzake/Lectures/DMED/Somatose
65
nsation/Somatosensation/GateTheory.html
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari:
teoria ”porții de control” a durerii
• Interneuronii inhibitori sunt tonic activi, ei inhibă neuronul de
ordinul al doilea (secund)  niciun semnal nociceptiv nu este
transmis spre talamus (în condiții normale, fără stimuli externi,
nici transmiterea prin fibra C și nici prin fibra A-beta nu sunt
active)
a) Durere nemodulată: activarea fibrei C cauzează excitarea
neuronului II și inhibarea interneuronului inhibitor 
informația nociceptivă este transmisă către talamus 
poarta este deschisă
 Fibrele C eliberează glutamat (și substanța P și/sau
CGRP), care pot cauza excitație prin receptori AMPA sau
inhibiție prin receptori de glutamat metabotropic
(mGLUR)  tipul de receptor exprimat de către
neuronul postsinaptic determină dacă va avea loc
excitație sau inhibiție.
https://www.d.umn.edu/~jfitzake/Lectures/DMED/Somatose
nsation/Somatosensation/GateTheory.html 66
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari:
teoria ”porții de control” a durerii
b) Durere modulată: activarea simultană și a fibrei A-beta
reactivează neuronul inhibitor  scade fluxul de semnale
nociceptive  modularea durerii  poarta este închisă
→ masajul tegumentelor supraiacente unei senzații
dureroase stimulează mecanoreceptorii locali și
impulsurile vor fi transmise prin fibre ascendente A-
beta cu activarea consecutivă a interneuronului
inhibitor
→ stimularea electrică transcutanată nervoasă (TENS)
este un tratament pentru durere care activează acest
mecanism de supresie prin transmiterea unui curent
electric de mică intensitate la nivelul zonei
tegumentare supraiacente unui nerv

https://www.d.umn.edu/~jfitzake/Lectures/DMED/Somatose
nsation/Somatosensation/GateTheory.html 67
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari:
sistemul anti-nociceptiv descendent
Tract nociceptiv descendent (în principal
• Sistemul anti-nociceptiv descendent este constituit din fascicule inhibitor)

polisinaptice: cortex

• Punct de plecare din cortex şi hipotalamus

 Hipotalamus

• Traiect descendent prin substanţa reticulată spre neuronii intercalari

medulari inhibitori strat cenușiu
formațiune


central
reticulară
laterală

• Activarea neuronilor intercalari medulari inhibitori trunchiul

cerebral

 eliberare mediatori n. intercalari (GABA, opiați) nucleul

magnus al
formațiune
reticulară
medială
rafeului

• Inhibarea transmisiei durerii inhibare

segmentară

• Mediatori chimici care activează neuronii intercalari: (eferențe Aβ)

− Agoniști adrenergici - produc analgezia de stres măduva

spinării
− Dopamina
− Serotonina 68
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari:
Neuronii opiat-ergici
spre talamus
• Neuronii opiat-ergici se găsesc la toate nivelurile supra- apeductul cerebral
medulare ale căii nociceptive
substanța cenușie mezencefal

• Includ și unii dintre neuronii intercalari de la nivel medular periapeductală

• Se constituie în sistemul opiat-ergic inhibitor al durerii formațiune reticulară laterală

tract spinotalamic

• Principalul efect al opiaţilor endogeni este analgezia

• Opiaţii endogeni acţionează pe receptori specifici:
măduva spinării
nucleul magnus al rafeului

• pentru endorfine: Rec.  (MOR) neuron aferent

neuron de ordinul II

• pentru dinorfine: Rec.  (KOR) măduva spinării

tegument
• pentru enkefaline: Rec  (DOR) nociceptor
neuron descendent

neuron aferent interneuron

enkefalina
substanța P neuron de ordinul II

69
 3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari

• Opioizii endogeni (endorfine, enkefaline) acționează Acțiunea opioidă la nivelul PAG

Substanță cenușie
asupra receptorilor opioizi atât la nivelul terminației periapeductală Neuron
nervoase presinaptice (neuronul I) cât și la nivelul GABA-ergic Rafeu
(tonic activ) dorsal
celulei postsinaptice (neuronul II) pentru scăderea Activarea MOR
neurotransmisiei nociceptive: (inhibă eliberarea de GABA)
Neuron medulopetal
→ la nivel presinaptic determină o scădere în (GABA-R)
conductanța ionilor de Ca2+  scăderea eliberării de
Acțiunea opioidă la
neurotransmițători nivel spinal

→ la nivel postsinaptic, activarea receptorilor opioizi µ

Terminalul fibrei C

(MOR) cauzează o creștere în conductanța ionilor de

K+ rezultând IPSP (potențiale inhibitorii post-
sinaptice)
Măduva spinării
Neuron de ordinul al doilea

https://basicmedicalkey.com/opioids-analgesia-and-pain- 70
management-2/
3.4.2. Modularea durerii prin neuronii intercalari

Nivel
central Cortex

Potențiale
de acțiune

Mezencefal

Neuroni inhibitori ai Substanța cenușie Acțiunea analgezică

periapeductală
durerii sunt indirect a opioizilor pe calea
activați de opioizi, Medulla/puntea
descendentă
care inhibă neuronii Nucleul
inhibitoare
intercalari inhibitori ventromedial al
măduvei spinării
(GABA-ergici)
Neuron
inhibitor
descendent Măduva spinării

Corn dorsal
Potențiale
de acțiune

opioid-analgesics-61731933 71
 Take home messages

• Sistemul somatosenzorial este reprezentat de:

1. Receptorii senzitivi – reacționează la stimuli din mediul intern sau extern
2. Căile de conducere a informației de la receptori la centru
3. Centrii senzitivi – ariile cerebrale care realizează procesarea primară a informației primite
• Căile sistemului somato-senzorial:
ꟷ conduc informaţia de la receptorii senzoriali la cortex
ꟷ fiecare modalitate senzorială are o cale proprie, specifică
ꟷ sunt formate din mai mulţi neuroni (uzual 3)
ꟷ căile tuturor modalităţilor senzoriale se încrucişează  informaţiile de la o parte a corpului se
proiectează, întotdeauna, la nivelul scoarţei corticale de partea opusă
• Cortexul somato-senzorial este localizat în lobul parietal și cuprinde arii:
- primare, cu rol în perceperea elementară a senzației somatice
- secundare (de asociație) cu rol în integrarea informațiilor elementare
• Homunculusul senzitiv reprezintă proiecția în aria somestezică primară (3,1,2) a tuturor segmentelor
corpului, proiecție care este răsturnată, predominant contralaterală și inegal reprezentată, fiind mai
mare pentru față, buze și mâna cu degetele (în funcţie de densitatea receptorilor)
 Take home messages

• Căile nociceptive sunt constituite din 3 neuroni principali, dar sunt prezenți și neuroni intercalari, mai
ales la nivelul sinapsei dintre NI și NII cu rol în modularea durerii

• Primul neuron al căii nociceptive poate fi fibra A delta (transmite senzația de durere acută, bine
localizată, imediată) sau poate fi fibra C (transmite senzația de durere surdă, difuză, întârziată)

• În sinapsa dintre primul și al doilea neuron transmiterea durerii se face prin AA excitatori, care activează
fie receptori AMPA dacă intensitatea stimulului e redusă (durere de scurtă durată), fie receptori AMPA și
NMDA dacă intensitatea stimulului e crescută (durere intensă, prelungită)

• Al doilea neuron al căii nociceptive face parte fie din tractul neo-spinotalamic (rol în apariţia imediată a
senzaţiei de durere), fie din tractul paleo-spinotalamic (rol în reacțiile afective și fenomenele vegetative)

• Al treilea neuron, talamic, are proiecție precisă la nivelul ariilor somestezice primare şi secundare cu rol
în apariţia imediată a senzaţiei de durere, dar și proiecție difuză spre arii extinse corticale si subcorticale
cu rol în apariţia senzațiilor emoționale și a fenomenelor vegetative
 Take home messages

• Modularea durerii determină reducerea sau amplificarea senzaţiei dureroase și se produce la toate
nivelurile căii de conducere nociceptive:
ꟷ la nivelul receptorului
ꟷ la nivelul sinapsei dintre primul si al doilea neuron - prin neuronii intercalari inhibitori activați de:
• aferenţe de la neuroni primari senzitivi somatici
• sistemul anti-nociceptiv descendent
ꟷ la nivel central (talamo-cortical)

• Opioizii endogeni (endorfine, enkefaline) acționează asupra receptorilor opioizi atât la nivelul
terminației nervoase presinaptice (neuronul I) cât și la nivelul celulei postsinaptice (neuronul II)
pentru scăderea neurotransmisiei nociceptive