Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evgheni „Întâi, Madame de mînă-l poartă/Apoi Monsieur o-nlocuia” – p.6-7 „Aici trufașii eleganți/Adoptă mutre
Oneghin guvernanta, perceptorul insolente”
- spleen existential
Ni-s astăzi mințile în ceață,/Morala ne provoacă somn,/Iar viciul și-n - din superficialitatea societatii si a
roman, ca-n viață,/Ne stăpânește ca un domn! (...) Acuma – idol în stilului sau de viata ajunge sa fie
delir/ E melancolicul Vampir (...)/Amicii mei, ce sens în asta? (...)/Nu permanent nesatisfacut
chinul tainicelor crime,/Cu groază și desfrâu în lume,/Ci-n el voi - isi omoara tinerea in jocurile de
zugrăvi anume/Căminul rus cel din vechime,/Cu vis, iubire, nopți cu salon, in cuceriri si baluri
lună/ Și toată datina străbună” – p. 73
- e nobilul lipsit de ocupatie, ii lipseste
un sens al vietii
„ea știa rusește prost”/„De grai natal fugind mereu,/Gândirea-și - e ahtiat dupa noutate, nu mai este
exprima cu greu,/Scria de-aceea-n franțuzește.../(...)/Și-astăzi capabil sa simta, e cinic, nu se increde
doamnele-n amor/ Nu se exprimă în rusește”- p.82 in existenta solida a profunzimii vietii,
se indoieste de sensul existentei
„Și alte două-trei romane,/În care secolul avan/ Cu omul lui - cauta emotii, trairi puternice
contemporan -/ Aproape-i zugrăvit fidel,/Cu sufletu-i 2. Tatiana
destrăbălat,/Sec, egoist și îngîmfat,/Romantic, mîndru și rebel,/Cu
mintea-i stup de răutate,/Fierbînd în acțiuni deșarte.” – p. 191 - traieste emotii puternice, este naiva
in dragoste din cauza romanelor
frantuzesti, idealizeaza iubirea
„Avea-vom și noi alte rute,/Tăind Rusia cu șosele” „Dar azi la noi - e neinteleasa, se afla in asteptarea
sunt drumuri rele,/Cu poduri vechi ce putrezesc;/Prin stații ploșnițe unei salvari
rebele/Și purici noaptea te sfârșesc...” – p.198
- orasul o instraineaza, prefera
singuratatea si legatura cu satul natal
„O, Moscova, cu-nduioșare,/Gîndeam la tine în urgie:/O, Moscova
ce mult grăiești/Tu unei inime rusești!” – p. 200
„Dar în salon se flecărește,/Se vântură cuvinte multe.../Discuții
palide, confuze,/Chiar clevetirile-s optuze.../Cuvinte fade și
uscate,/Minciuni năstrușnice și plate./Nu scapă-o vorbă mai cu
haz,/Un gînd să scapere nu poate/Din mințile întunecate,/Și-n inimi,
provocînd necaz,/O glumă pe netoți nu-i ceartă-/Ești searbădă,
lume deșartă!” p.207