Faraon  este titlul folosit pentru desemnarea conducătorului

Egiptului   din perioada pre-creștină și pre-islamică. Termenul
''Faraon''  este o interpretare greacă a cuvântului egiptean  Per-aa
însemnând în traducere directa "casă mare" și folosit în timpul
Regatului Vechi   ca parte a expresiei ''smr per-Aa''- 'curten al marii
case', cu referire directă la clădirea curții sau palatului. Începând cu a
XII-a dinastie cuvântul apare in formularea unei urări ('Marea Casa să
trăiască, să prospere și să fie sănătoasă') dar cu referire la clădirea
curții si nu la rege însuși. Prima dovadă clară a folosirii apelativului
''Per Aa'' sau Faraon la adresa regelui este într-o scrisoare către
Amenhotep al IV-lea  (1353-1336 î.Hr) în timpul celei de a XVIII-a
dinastii din perioada  Regatului Nou . Înainte de această perioadă
conducătorul Egiptului erau numit pur și simplu rege sau avea diferite
titluri onorifice precum  Horus de aur, Fiu al lui Ra sau  Nebty,
apelative pe care le-a păstrat și după aceea. Începând cu a XIX-a
dinastie 'Per Aa' este folosit în egală măsură cu hm.f (Majestatea Sa).
Prin urmare termenul a evoluat de la referirea la o clădire către o
referire respectuoasă la rege.
               Pentru oamenii de rând, faraonul era o persoană intangibilă,
fiul pământean al zeului Ra şi autoritatea supremă în stat. Ca însemn
al puterii purta o coroană dublă, în două culori – roşu, simbolizând
Egiptul de Jos, şi alb – culoarea Egiptului de Sus. După moarte, trupul
faraonului era mumificat în cadrul unei ceremonii complicate şi apoi
îngropat într-un sarcofag bogat împodobit.
                   Primul faraon care a condus ambele teritorii egiptene se
numea Meni, întemeietorul primei dinastii, care a stabilit capitala
statulul la Memfis, oraş aflat pe malul stâng al fluviului Nil. Memfisul
nu s-a păstrat până în ziua de astăzi şi este cunoscut doar din
însemnările cronicarilor antici. Un alt monarh important al Egiptului a
fost Amenhotep I, care a dus la capăt reformele începute în regat de
către tatăl său, Ahmos I. Rămăşiţele pământeşti ale faraonului
Amenhotep se află expuse în Muzeul din Cairo. Cea mai cunoscută
dintre femeile Egiptului antic e regina Nefertiti. Soţul ei, regele
Amenhotep al IV-lea, şi-a schimbat numele în Ahnaton, după zeul pe
care îl venera. Frumuseţea reginei era foarte cunoscută şi în afara
graniţelor Egiptului. Nefertiti a avut şase fiice, dar nu a dat naştere
nici unui fiu. Cronicile nu conţin nici un fel de informaţii despre
moartea ei. În muzeul de egiptologie din Berlin se află expus un
minunat bust din calcar pictat al reginei, operă a sculptorului
Thutmos. Faraonul Tutankhamon s-a urcat pe tronul Egiptului la
vârsta de nouă ani şi a murit, în condiţii până astăzi neelucidate, la
numai optsprezece ani. A devenit celebru în întreaga lume după
descoperirea mormântului său intact, cu toate obiectele funerare
îngropate în antichitate împreună cu tânărul faraon.