ISTORIA EGIPTULUI ANTIC

           Egiptul antic  a fost o veche civilizație din nord-estul  Africii,

care s-a dezvoltat în zonele joase de-a lungul fluviului Nil, pe
suprafața actuală a statului modern  Egipt. Civilizația egipteană s-a
format în jurul anilor 3150 î.en.  , prin unificarea politică a  Egiptului
de Sus  (ce avea ca simbol coroana roșie) și a  Egiptului de Jos (ce
avea ca simbol coroana albă) sub conducerea primului  faraon Menes.
Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile Vechiul
Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean  și  Noul Regat Egiptean
separate prin perioade de instabilitate relativă cunoscute
I. Perioada predinastică (mileniul al IV-lea î. Hr.)
I. Perioada Regatului Vechi (cca 2800 – cca 2250 î.Hr., dinastiile
III–VI). Egiptul devine un stat puternic din punct de vedere economic
şi politic. Prosperitatea economică şi stabilitatea economică fac
posibilă perfecţionarea sistemului de irigare şi construirea piramidelor
faraonilor Kheops, Khefrenos şi Mikerinos, care vor deveni simboluri
ale civilizaţiei egiptene.
   Piramida  lui Kheops              Piramida lui  Khefrenos 

  Piramida  lui Kheops              Piramida lui  Khefrenos 

IV. Prima perioadă intermediară(cca 2250 – cca 2050 î.Hr.,

dinastiile VII–X).

V. Perioada Regatului Mijlociu (cca 2050 – cca 1700 î.Hr., dinastiile

XI–XIII). Se produce reunificarea Regatului şi limitarea puterii şefilor
de nome. Egiptul îşi extinde teritoriul, îndeosebi la sud. Capătă
răspândire uneltele confecţionate din bronz, apare producţia de sticlă.

VI. A doua perioadă  intermediară (cca 1700 – cca 1580 î.Hr.,

dinastiile XIV–XVII).
 VII. Perioada Regatului Nou (cca 1580 – cca 1070
î.Hr., dinastiile XVIII–XX). Este perioada de
apogeu din istoria civilizaţiei egiptene. Egiptul
cucereşte vaste teritorii extinzându-şi frontiera de
est până la Eufrat, iar la sud, până la al treilea prag
al Nilului.
Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor
timpuri sunt celebra femeie-faraon Hatchepsut,
Amenhotep III, cel care a înălțat nenumărate temple
și palate, Akhenaton, faraonul reformator, și dinastia
ramesizilor, cu Ramses II. Ramses II a construit
monumente mărețe precum Marele Coridor din
templul lui Amon de la Karnak și multe dintre
templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale
faraonului având dimensiuni uriașe.
VIII.A treia perioadă  intermediară (1070 î.Hr.) Egiptul intră într-o
nouă perioadă de tranziție, A Treia Perioada Intermediara, care
durează până în 712 î.Hr.. Această perioadă este marcată de rivalități
interne și de prezența libiană în Egipt. Ea se continuă cu Dinastia
XXV kushită (nubiană) și prezența străina în Egipt se accentuează.

IX.    Perioada tardivă (cca 1070 – 525 î.Hr., dinastiile XXI–XXVI).

O perioadă de tulburări, invazii şi dominaţii străine: libiană, nubiană,
asiriană. În timpul dinastiei XXVI, are loc ultima ascensiune a
Egiptului, aşa-numita renaştere Saită.
 IERARHIA EGIPTENILOR
         Societatea egipteană a fost extrem de
stratificată. Fermierii au constituit cea mai
mare parte a populației, dar produsele
agricole erau deținute direct de către stat,
temple sau de o familie nobilă care deținea
pământul. Artiști și meșteșugari aveau un
statut mai înalt decât fermieri, dar și
aceștia se aflau sub controlul statului,
lucrând în atelierele de lângă temple și
plătiți direct de la trezoreria statului.
Cărturarii și oficiali formau clasa
superioară în Egiptul antic, așa-numita
"clasă de kilt alb", cu referire la veșmintele
lor de in albit, care reprezentau un semn al
rangului lor  . Clasa superioară își afișa
vizibil statutul lor social în artă și
literatură. Nobilimea mai era formată din
Nobili  și  preoți preoți, medici și ingineri calificați și
specialiști în domeniul lor. Sclavia era
cunoscută în Egiptul antic, dar amploarea
si prevalenta practicii sale sunt neclare. și
să urmărească litigiile în instanță.
         Cuplurile căsătorite puteau să dețină
proprietăți în comun și să divorțeze printr-
un acord care prevedea obligațiile
financiare ale soțului pentru soția și copiii
săi. Comparativ cu omologii lor din Grecia
antică sau Roma, femeile egiptene au avut
o gamă mai mare de opțiuni personale și
oportunități de realizare. Femei, cum au
fost Hatshepsut și Cleopatra, au devenit
chiar faraoni, în timp ce altele dețineau
puterea în calitate de soțiile divine ale lui
 Amon. În ciuda acestor libertăți, femeile
egiptene nu preluau de multe ori roluri
oficiale în administrație, servind doar
roluri secundare în temple, și nu au fost la
fel de susceptibile de a fi la fel de educate
ca si bărbații

Nobili,războinici și  preoți 
 UN FARON ESTE . . . .   ?

           Faraon  este titlul folosit pentru desemnarea conducătorului

Egiptului   din perioada pre-creștină și pre-islamică.               Pentru
oamenii de rând, faraonul era o persoană intangibilă, fiul pământean al
zeului Ra şi autoritatea supremă în stat. Ca însemn al puterii purta o
coroană dublă, în două culori – roşu, simbolizând Egiptul de Jos, şi alb
– culoarea Egiptului de Sus. După moarte, trupul faraonului era
mumificat în cadrul unei ceremonii complicate şi apoi îngropat într-un
sarcofag bogat împodobit.
                   Primul faraon care a condus ambele teritorii egiptene se
numea Meni, întemeietorul primei dinastii, care a stabilit capitala
statulul la Memfis, oraş aflat pe malul stâng al fluviului Nil. Memfisul
nu s-a păstrat până în ziua de astăzi şi este cunoscut doar din
însemnările cronicarilor antici. Un alt monarh important al Egiptului a
fost Amenhotep I, care a dus la capăt reformele începute în regat de
către tatăl său, Ahmos I. Rămăşiţele pământeşti ale faraonului
Amenhotep se află expuse în Muzeul din Cairo. Cea mai cunoscută
dintre femeile Egiptului antic e regina Nefertiti. Soţul ei, regele
Amenhotep al IV-lea, şi-a schimbat numele în Ahnaton, după zeul pe
care îl venera. Frumuseţea reginei era foarte cunoscută şi în afara
graniţelor Egiptului. Nefertiti a avut şase fiice, dar nu a dat naştere
nici unui fiu. Cronicile nu conţin nici un fel de informaţii despre
moartea ei. În muzeul de egiptologie din Berlin se află expus un
minunat bust din calcar pictat al reginei, operă a sculptorului
Thutmos. Faraonul Tutankhamon s-a urcat pe tronul Egiptului la
vârsta de nouă ani şi a murit, în condiţii până astăzi neelucidate,
la numai optsprezece ani. A devenit celebru în întreaga lume după
descoperirea mormântului său intact, cu toate obiectele funerare
îngropate în antichitate împreună cu tânărul faraon. 

Amenhotep 1 Nefertiti Amenhotel al IV -

lea
 SECRETUL PIRAMIDELOR

         Piramidele din Egipt Antic au fost construite ca morminte

pentru faraoni şi reginele lor. Ele, încă din cele mai vechi timpuri,
i-au fascinat pe călători şi cuceritori, şi au continuat să-i intrige pe
turiştii, matematicienii şi arheologii care le vizitează, explorează şi
studiază.
          Ridicate încă din timpul primelor dinastii egiptene,
piramidele au avut o evoluţie treptată în diferite forme şi
dimensiuni. Primele sunt mormintele tumulare (sub formă de
movile) realizate în timpul regilor egipteni din Regatul Vechi,
numite  mastabale (numite aşa de arabi pentru că semănau cu
banca de la uşa caselor tradiţionale ale localnicilor). O mastaba
avea o structură joasă, cu acoperișul plat şi cu o faţadă decorată
de ornamente. Avea forma unui trunchi de piramidă, realizat din
cărămizi de lut nears, ce cuprindea o capelă şi o îngrămădire de
pietre ce ascundeau cavoul care avea camere de depozitare a
 mobilierului şi a proviziilor.
    Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere
că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe
Terra, și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui
Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce
piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care
ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei
puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi
rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splen-
doarea ei. Vârful piramidei este acoperit cu aur. Azi, în  Egipt,
doar puține piramide mai sunt întregi, din păcate.
     

PIRAMIDA LUI KEOPS

          Marea Piramidă din Gizeh  (Piramida lui Keops) este localizată
pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis,
actualmente parte a capitalei  Cairo. Aceasta este singura minune a
lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale
poeților. Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție
din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889
când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138
m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră.
Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost
construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560
î.Hr. pentru a servi drept mormânt acestuia. Este singura minune a
lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și
prezentare.

INE A FOST KUFU (SAU KEOPS) ?

 

    Khufu (Cheops în greacă ) a fost un

faraon al Regatului Vechi al Egiptului.
    Khufu a domnit din 2589 î.Hr. până în
2566 î.Hr. El a fost cel de al doilea
faraon al dinastie a IV-a. Este general
acceptat ca fiind constructorul Marii
Piramide din Ghiza, singura
supraviețuitoare din „Cele șapte minuni
 ale lumii antice 
    

PIRAMIDA LUI KHAFRA

      Piramida lui Khafra (scris și Kefren sau Khafre) este localizată pe
Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis,
actualmente parte a capitalei Cairo.
     Piramida lui Kefren este construită la o distanță de 160 de metri
sud-vest de Piramida lui Keops.

PIRAMIDA DE NORD
    Piramida Roșie ,numită de asemenea, Piramida de Nord, este cea
mai mare dintre cele trei mari piramide situate la Dahshur. Numită
pentru nuanța de roșu ruginit dintre pietrele sale, este, de asemenea a
treia cea mai mare piramida egipteană, după cele ale lui Keops și
Khafra de la Gizeh.
 PIRAMIDA DE LA SAQQARA
   Piramida de la Saqqara este o dovadă a ingeniozității arhitectului,
pentru că mai multe uși cioplite în piatră masivă sunt implementate
clădirii. În mod surprinzător aceste uși par întredeschise, dar nu lasă
nicio șansă muritorilor să pătrundă prin ele.
      Construcția inițială a fost alungită și înălțată succesiv, proces care
a necesitat aducerea a peste 200.000 de tone de piatră, până când
Imhotep s-a declarat mulțumit. Ridicând mastabe din ce în ce mai
mici, una peste alta, s-a ajuns la forma prezentă, cu șase niveluri, și o
înălțime de 60 m.