Egiptul

Deacu Florentina Georgiana

Clasa a9-a H
 Informatii organizatorice
• Unificarea Egiptului de Sus și a Egiptului de
Jos a avut loc în mileniul IV î.Hr. In jurul anului
3200 î.Hr. regele Narmer (Menes) unifică cele
două regate și devine faraon. Capitala era la
Memfis.
• Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-
estul Africii, care s-a dezvoltat în zonele joase
de-a lungul fluviului Nil, pe suprafața actuală a
statului modern Egipt. Civilizația egipteană s-a
format în jurul anilor 3150 î.en. , prin unificarea
politică a Egiptului de Sus (ce avea ca simbol
coroana roșie) și a Egiptului de Jos (ce avea ca
simbol coroana albă) sub conducerea primului
faraon Menes. Istoria Egiptului antic se împarte
într-o serie de regate stabile Vechiul Regat
Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul
Regat Egiptean separate prin perioade de
instabilitate relativă cunoscute sub numele de
perioade intermediare.
• Acești factori au impus în mod stringent
constituirea statului egiptean (mai întai
două state, apoi unul singur). Amandouă
regatele au avut de fapt o autonomie în tot
timpul domniei faraonilor - prin
particularitățile, păstrate cu grijă, ale
regimului lor și prin administrațiile
separate. Legătura dintre aceste două
regate autonome a fost totdeauna faraonul,
care era și rege al sudului și al nordului.
De altfel la moartea lor, faraonii din
imperiul vechi aveau două morminte
dintre care unul nu conținea mumia
defunctului rege,deci era cenotaf - dar
exista un mormant pentru Egiptul de Sud
și unul pentru Egiptul de Nord pentru
același faraon.
• De cate ori se produceau răscoale, răzmerițe
sau invazii străine, Egiptul avea tendința foarte
netă să se despartă iarăși în cele două regate
care renășteau fiecare sub alt faraon.
• Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale în
timpul Noului Regat, în perioada Ramesside
care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian
și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o
perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și
cucerit de o succesiune de puteri străine
(canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni,
babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a
treia perioadă intermediară și Perioada tarzie.
 Ierarhia societatii
• Societatea egipteană a fost extrem de
stratificată. Fermierii au constituit cea
mai mare parte a populației, dar
produsele agricole erau deținute direct
de către stat, temple sau de o familie
nobilă care deținea pământul. Fermierii
erau supuși unui sistem de muncă
forțată și neplătită impusă de stat pentru
executarea unor lucrări la proiecte
publice, fiind nevoiți să lucreze la
proiectele de irigații sau de construcții.
Chiar și așa, și cel mai umil țăran avea
dreptul de a adresa petiții vizirului și
curții. Artiști și meșteșugari aveau un
statut mai înalt decât fermieri, dar și
aceștia se aflau sub controlul statului,
lucrând în atelierele de lângă temple și
plătiți direct de la trezoreria statului.
• Cuplurile căsătorite puteau să dețină
proprietăți în comun și să divorțeze printr-
un acord care prevedea obligațiile
financiare ale soțului pentru soția și copiii
săi. Comparativ cu omologii lor din Grecia
antică sau Roma, femeile egiptene au avut
o gamă mai mare de opțiuni personale și
oportunități de realizare. Femei, cum au
fost Hatshepsut și Cleopatra, au devenit
chiar faraoni, în timp ce altele dețineau
puterea în calitate de soțiile divine ale lui
Amon. În ciuda acestor libertăți, femeile
egiptene nu preluau de multe ori roluri
oficiale în administrație, servind doar
roluri secundare în temple, și nu au fost la
fel de susceptibile de a fi la fel de educate
ca si bărbații.
Sursa:http://ioana-nicoleta.weebly.com/
egiptul-antic.html