Analiza Mestesuguri Traditionale FINALA

2019 Meșteșugurile
tradiționale sub
lupă
– analiză documentată privind

meșteșugurile tradiționale –
Această analiză nu ar fi fost posibilă fără sprijinul meșteșugarilor și

organizațiilor membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea
meșteșugurilor tradiționale care ne-au furnizat informații prețioase. Le
muțumim și le suntem recunoscători pentru sprijinul acordat și
contribuțiile aduse în contextul elaborării prezentei analize.
Meșteșugurile tradiționale sub lupă – analiză documentată privind meșteșugurile tradiționale
CUPRINS
CAPITOLUL I ..................................................................................................................................................... 1
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE ...................................................................................................................... 1
§1. Povestea proiectului .................................................................................. 1
§.2. Metodologia de cercetare ........................................................................... 2
2.1. Premisa ............................................................................................................................................ 2
2.2. Obiectivele ...................................................................................................................................... 3
2.3. Etapele ............................................................................................................................................. 3
CAPITOLUL II .................................................................................................................................................... 5
MEȘTEȘUGURILE LA NIVEL NAȚIONAL, EUROPEAN ȘI MONDIAL ........................................................... 5
§1. Organizații cu rol în promovarea nevoilor meșteșugarilor ..................................... 5
§2. Strategii, programe și proiecte ...................................................................... 8
2.1. Strategii, documente relevante în domeniu .......................................................................... 9
2.2. Proiecte și studii relevante în domeniu ................................................................................ 11
§3. Legislația relevantă la nivel național. Trecut și prezent ...................................... 13
3.1. Legislația în trecut ..................................................................................................................... 14
3.2. Legislația în vigoare .................................................................................................................. 15
§4. Propuneri legislative ................................................................................. 17
§5. Legislația relevantă la nivelul unor state europene............................................ 21
5.1. Obiectivele legislației în materie ........................................................................................... 21
5.2. Formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali .................. 22
5.3. Procedurile de autorizare a activității meșteșugarilor ................................................... 24
5.4. Organismele de control ............................................................................................................. 29
CAPITOLUL III ................................................................................................................................................. 33
REZULTATELE CERCETĂRII SOCIOLOGICE ............................................................................................... 33
§1. Elementele componente ale cercetării ........................................................... 33
§2. Rezultatele obținute din răspunsurile la chestionare ......................................... 34
2.1. Apartenența la o asociație/cooperativă .............................................................................. 34
2.2. Principalele nevoi ale meșteșugarilor ................................................................................... 34
2.3. Contactul cu autoritățile publice locale și centrale ......................................................... 35
2.4. Principalele probleme pe care ar trebui să le rezolve o lege a meșteșugarilor ....... 36
2.5. Încrederea în viitorul meșteșugului tradițional ................................................................. 37

§3. Rezultatele obținute din focus group ............................................................. 37
3.1. O meserie din pasiune și pentru tradiție ............................................................................. 37
3.2. Ce este meșteșugarul tradițional ........................................................................................... 38
3.3. Principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarul tradițional ....................... 38
3.4. Soluțiile propuse de participanții la focus group .............................................................. 40
§4. Rezultatele obținute din interviurile în profunzime ........................................... 41
4.1. Importanța meșteșugului tradițional pentru România ..................................................... 41
4.2. Problemele meșteșugarilor din România .............................................................................. 41
4.3. Soluțiile propuse ......................................................................................................................... 43
CAPITOLUL IV ................................................................................................................................................ 46
CONCLUZII ...................................................................................................................................................... 46
§1. Unicitatea cercetării ................................................................................. 46
§2. Concluzii cu privire la cercetarea analitică și normativă ..................................... 46
§3. Concluzii cu privire la cercetarea sociologică ................................................... 50
Anexa 1 ...................................................................................................... 53
Definiţii ale meșteșugului tradițional din legislația statelor europene.......................... 53
Anexa 2 ...................................................................................................... 55
Membrii Coaliției de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale ................. 55
Surse bibliografice......................................................................................... 56
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
§1. Povestea proiectului

Prezenta analiză a fost elaborată în cadrul proiectului Politică publică pentru meșteșugul
tradițional implementat în parteneriat cu Ministerul Culturii și Identității Naționale și
Secretariatul General al Guvernului, proiect al cărui obiectiv principal îl reprezintă creşterea
capacităţii ONG-urilor relevante în domeniul meşteşugului tradiţional din România de a formula
şi promova o propunere alternativă de politică publică, inclusiv o propunere legislativă, în ceea
ce priveşte organizarea meşteşugarilor în vederea practicării activităţilor acestora ca profesiune
tradiţională. Inițiativa noastră vine ca răspuns la doua nevoi indentificate în sectorul de
activitate specific meșteșugurilor tradiționale și anume: lipsa unor măsuri/reglementări coerente
care să contribuie la prezervarea, promovarea și dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale pe de o
parte și, pe de altă parte, lipsa unui cadru de colaborare și dialog între meșteșugarii tradiționali
și insituțiile publice relevante pentru acest sector de activitate cauzată atât de capacitatea
redusă a organizațiilor și meșteșugarilor de a se implica în luarea deciziilor publice dar și de
instituțiile publice care nu au inițiat politici publice sau acte normative bazate pe procese de
consultare reale care să vizeze îmbunătățirea meșteșugului tradițional din România.
Conștienți fiind că numai împreună cu organizațiile de profil putem reuși să propunem
factorilor de decizie şi societăţii cea mai potrivită politică publică în domeniul meșteșugurilor
tradiționale, în cadrul proiectului, a fost creată Coaliția de ONG-uri pentru susținerea
meșteșugurilor tradiționale formată din 20 de organizații direct interesate de îmbunătățire
reglementătilor din acest domeniu.
Pentru a atinge obiectivul principal al proiectului ne-am propus într-o prima fază să
îmbunătățim abilitățile și cunoștințele la nivelul membrilor Coaliției de ONG-uri pentru
susținerea meșteșugurilor tradiționale privind participarea publică, formularea, promovarea și
monitorizarea politicilor publice urmând ca, în a doua fază, să elaborăm o politică publică
alternativă privind organizarea meșteșugarilor în vederea practicării activității acestora ca
profesiune tradițională implicând în acest proces membrii Coaliției și partenerii proiectului -
Ministerul Culturii și Identității Naționale și Secretariatul General al Guvernului. Totodată
proiectul include o serie de acțiuni de promovare a acestei politicii publice alternative dar și
întâlniri publice de consultare a factorilor interesați (instituții publice centrale și locale,
asociații, cooperative meșteșugărești etc).
1
Pornind de la prevederile politicii publice alternațive ne-am propus ca, în ultima fază a
proiectului, să elaborăm o propunere legislativă privind organizarea meşteşugarilor în vederea
practicării activităţilor acestora ca profesiune tradiţională pe care să o supunem atenției mai
multor parlamentari cu scopul de a introduce propunerea legilativă în procesul legislativ.
Pentru fundamentarea politicii publice alternative privind organizarea meşteşugarilor în
vederea practicării activităţii acestora ca profesiune tradiţională a fost elaborată prezenta
analiză care reliefează, pe de o parte, principalele nevoi și probleme pe care le întâmpină
meșteșugarii tradiționali în derularea activității lor specifice și, pe de altă parte, prezintă
reglementările naționale și europene cu incidență în domeniul meșteșugului traditional precum și
o serie de proiecte și initiative care pot servi drept exemple de bună practică pentru
consolidarea sectorului meșteșugurilor tradiționale.
§.2. Metodologia de cercetare

2.1. Premisa
Una dintre problemele principale pe care le-a ridicat de la bun început analiza nevoilor
meșteșugarilor tradiționali din România este faptul că nu există o definiție acceptată și
coerentă a meșteșugul tradițional.
Așa cum vom observa pe parcursul lecturii prezentei analize, meșteșugul tradițional este
greu de definit chiar de către cei care îl practică, fiind mai degrabă un complex atipic de relații
economice și culturale în căutare de recunoaștere legală decât o necesitate instituțională de
reglementare.
Deși a fost reglementat la un moment dat și în România, meșteșugul tradițional nu își
găsește în prezent consacrarea într-un act normativ (nici la nivel de legislație primară, nici la
nivel de legislație secundară).
Conform premisei epistemologice principale a metodologiei de cercetare, chiar dacă un
fenomen social nu a fost niciodată sau nu mai este normativizat, acest lucru nu înseamnă că
fenomenul respectiv a încetat să existe sau că va înceta să existe.
Din acest motiv, obiectivele, etapele și tipurile de investigație au urmărit, pe de o parte,
identificarea elementelor esențiale, specifice ale meșteșugului tradițional și, pe de altă parte,
identificarea problemelor principale pe care le întâmpină în practică meșteșugarii tradiționali din
România, unele dintre aceste probleme putând fi soluționate prin intervenția instituțiilor de
reglementare ale statului.
2
2.2. Obiectivele
Metodologia de cercetare a cuprins în mod necesar și complementar două activități. Pe de
o pare, au fost colectate cele mai relevante date și informații cu privire la fenomenul cultural,
normativ și economic al meșteșugului tradițional din țară și din alte state membre ale Uniunii
Europene. Pe de altă parte, prin raportare la datele și informațiile colectate, au fost stabilite
metodele de cercetare sociologică potrivite și posibile pentru identificarea celor mai importante
nevoi ale meșteșugarilor tradiționali din România.
În ultimă instanță ne-a interesat să identificăm, din ansamblul nevoilor meșteșugarilor
identificate, pe cele care pot fi soluționate prin formularea și adoptarea unei politici publice
coerente, respectiv prin intermediul unei reglementări la nivel primar (o lege a meșteșugarilor
tradiționali).
De asemenea, ne-a interesat să identificăm, din perspectivă normativă, care sunt
reglementările pentru organizarea și funcționarea activității meșteșugarilor tradiționali, astfel
încât, pe de o parte, să fie respectate dispozițiile constituționale și, pe de altă parte, să se
asigure garantarea, protejarea și promovarea identității culturale prin produse rezultate din
activități creatoare.
2.3. Etapele
A. O cercetare analitică și normativă în trei etape:
A1. Identificarea și studiul documentelor relevante care au fost redactate la nivel
național, european și internațional cu privire la meșteșugul tradițional, precum și cele mai
importante probleme ale meşteşugarilor tradiționali
Au fost avute în vedere studii generale sau de caz, rapoarte, analize, elaborate de
structuri ale Uniunii Europene, organizații internaționale guvernamentale sau neguvernamentale,
asociații, fundații și alte organizații din țară sau din străinătate.
A2. Analiza legislației în vigoare și a inițiativelor legislative cu impact asupra activității
meșteșugarilor tradiționali
Au fost avute în vedere analiza dispozițiilor din legislația românească cu impact asupra
activității meșteșugarilor tradiționali din perspectiva organizării juridice și funcționării efective a
activității specifice, precum și din perspectiva reglementărilor în materie fiscală aplicabile
acestor activități.
A3. Analiza comparată a legislației specifice cu privire la meșteșugarii tradiționali din
alte state membre ale Uniunii Europene
Au fost avute în vedere identificarea și analizarea conținutului legilor speciale adoptate la
nivelul unor state membre ale Uniunii Europene cu privire la organizarea și funcționarea
3
activităților meșteșugarilor tradiționali. Accentul a căzut pe legislația acelor state cu o tradiție

în domeniul meșteșugului tradițional și a căror legislație a fost de multe ori sursă de inspirație
pentru activitatea de legiferare din România (de ex., Franța, Germania, Spania, Italia, Marea
Britanie, Polonia, Cehia, Ungaria).
B. O cercetare sociologică în trei etape:

B1. Formularea și aplicarea unui chestionar pentru meșteșugari tradiționali din România
Chestionarul a fost transmis spre completare prin intermediul asociațiilor membre în
Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale, prin activarea rețelelor lor de
contacte relevante dar și către alte entități juridice din domenii diferite de meșteșug tradițional
precum: asociații de meșteșugari, societati comerciale, cooperative meșteșugărești, persoane
fizice autorizate etc.
B2. Organizarea unui focus grup cu meșteșugari din domenii diferite de meșteșug
tradițional
A fost avut în vedere un grup format din meșteșugari tradiționali desemnați de structuri
asociative din domenii diverse de meșteșug tradițional. Discuțiile s-au purtat pe baza unui ghid
de interviu care a cuprins întrebări cu privire la aspectele abordate în prima etapă de cercetare
(pct. B.1.), acestea fiind calibrate cu luarea în considerare a răspunsurilor primite la
chestionarele completate de meșteșugarii tradiționali.
B3. Realizarea unor interviuri de cercetare în profunzime cu reprezentanți ai
organizațiilor membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale
Pe baza răspunsurilor primite în cadrul etapelor de cercetare de la pct. B1 și B2, s-a
elaborat un ghid de interviu care a avut ca obiectiv discutarea în amănunt cu reprezentanții
organizațiilor membre în Coaliție a celor mai importante probleme ale meșteșugarilor tradiționali
care pot fi soluționate printr-o politică publică și o lege specială, inclusiv aspecte care țin de
conținutul potențial al unei asemenea legi.
4
CAPITOLUL II
MEȘTEȘUGURILE LA NIVEL NAȚIONAL, EUROPEAN ȘI
MONDIAL
§1. Organizații cu rol în promovarea nevoilor meșteșugarilor

Meşteşugurile sunt un fragment important al vieţii culturale şi economice a unei ţări, ele
având un rol catalizator pentru dezvoltarea economiei inclusiv în sensul reducerii şomajului,
mobilizării resurselor şi încurajării investiţiilor.
Meșteșugul tradițional reprezintă un segment important nu numai la nivel european, ci și
la unul global. Rolul acestuia în dezvoltarea economică a societăților, fie prin crearea de locuri
de muncă, fie prin contribuţia la dezvoltarea turismului, a fost recunoscut pe plan internaţional
de foarte mult timp1.
La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) se
pune accent pe necesitatea promovării și protejării meșteșugului tradițional, în special pe
elementul cultural care presupune promovarea identității culturale a grupurilor și a indivizilor:
„cultura tradiţională şi populară este ansamblul creaţiilor unei comunităţi culturale fondată pe
tradiţie, exprimată de un grup sau de un individ şi recunoscută ca răspunzând aşteptărilor
comunităţii atât ca expresie a identităţii culturale şi sociale, cât şi ca norme şi valori transmise
oral prin imitaţie sau alte maniere. Formele sale cuprind, între altele, limba, literatura, muzica,
dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, artizanatul, arhitectura şi alte arte”2.
La nivel internațional, printre primele eforturi pentru dezvoltarea meşteşugurilor s-au
înregistrat și cele din 1964, când Aileen Vanderbilt Webb a fondat Consiliul Mondial al
Artizanatului (WCC), organizaţie nonprofit recunoscută şi de UNESCO. Obiectivul principal al
acestuia a fost de a încuraja contactele dintre meștesugari din diferite țări cu scopul de a face
schimb de idei și tehnici și de a păstra și transmite generațiilor viitoare artele populare având în
vedere tendinţa globală de uitare sau chiar dispariție a unor ocupaţii tradiţionale. Membrii
organizației sunt meşteşugari individuali sau cooperative, iar pricipalele sale atribuții vizează
crearea de rețele internaționale specializate, dezvoltarea de programe de cooperare
internațională și activități de lobby.
1
Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE –
Direcţia studii şi documentare legislativă, Camera deputaților, martie 2018, p. 5;
2
5
Unul dintre rezultatele Consiliului Mondial al Artizanatului a fost adoptarea Cartei

Meşteşugurilor și semnarea acesteia de către multe entități din întreaga Europă3. Carta a avut
rolul de recunoaștere a celor trei valori ale meşteşugurilor (economică, socială şi culturală) şi de
expunere a unor propuneri pentru sprijinirea acestora (promovare şi comunicare,
internaţionalizare şi comercializare, cercetare şi inovare, formare, educaţie, turism, muzee).
Totodată, în 2010, la iniţiativa Iranului, 10 iunie a fost desemnată ziua mondială a meşteşugurilor
de către Consiliul Mondial al Artizanatului.
Chiar dacă organizația a fost înființată de o americancă, în cadrul acesteia s-a putut
remarca o implicare puternică a membrilor europeni, ceea ce a făcut ca în anul 1978 să se
formeze Consiliul European pentru Meşteşuguri4. Obiectivul acestuia a fost de a lupta împotriva
efectelor negative pe care creșterea producţiei industriale de produse de artă populară (cel mai
adesea fabricate în și importate din China) și dispariţia treptată a produselor autentice unicat le-
ar putea avea asupra meșteșugurilor tradiționale.
În prezent există cinci filiale regionale ale meșteșugarilor în structura Consiliului Mondial,
câte unul pentru fiecare continent (Europa, America de Nord, America Latină, Asia și Africa).
La nivelul Uniunii Europene, instituţiile comunitare recunosc importanţa meşteşugurilor şi
acordă sprijin dezvoltării acestui sector. Astfel, activitățile desfășurate de Directoratul
Întreprinderi şi Industrie sunt în mare măsură legate de eliminarea obstacolelor şi a provocărilor
întâlnite de meşteşugari şi întreprinderile meşteşugăreşti. În acest sens sunt încurajate soluţii de
înțelegere a sectorului prin redactarea de studii, susținerea de conferinţe şi statistici. De
asemenea, se urmărește creşterea capacităţii de dezvoltare a meşteşugarilor pe piaţa internă și
promovarea unui mediu legislativ mai bun pentru aceste activităţi, servicii de suport etc5.
Totodată, Directoratul Educaţie şi Cultură joacă rolul de sprijin al sectorului prin
activități culturale şi educaţionale, încurajând acţiunile de promovare a specificului zonal,
precum şi mobilităţile internaţionale pentru ucenici şi formatori6.
O altă structură la nivel european cu atribuții în domeniul meșteșugurilor este Academia
Europeană de Artizanat (Academia Avignon) ce are atribuții legate în special de păstrarea
patrimoniului cultural, elaborând strategii cu rol de recomandări pentru organizațiile la nivel
național și pentru recuperarea meșteșugurilor tradiționale.
Având în vedere faptul că pentru Comisia Europeană, întreprinderile meşteşugăreşti sunt
microîntreprinderi sau mini-întreprinderi, amintim faptul că la nivelul Uniunii există o legislație
3
http://wcc-europe.org
4
Vezi detalii la http://wcc-europe.org
5
6
6
specifică micilor afaceri (Small Business Act - SBA)7, care este un cadru general al politicii
europene în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii. Scopul acestei legislații este de a
îmbunătăți abordarea problemei antreprenoriatului în Europa, de a simplifica reglementările
pentru întreprinderile mici și mijlocii, eliminând barierele din calea dezvoltării acestui sector
economic. În 2011 s-a inițiat o revizuire a acestei legi, în acest sens având loc un amplu proces
de consultare publică, care a durat până în 2014 și a avut ca rezultat înregistrarea unui progres
de Comisia Europeană, un salt înainte în ceea ce priveşte îmbunătăţirea mediului de afaceri.
La nivel național, de-a lungul timpului, și-a făcut remarcată prezența pe scena
meștesugurilor tradiționale o serie de organizații care au venit în sprijinul persoanelor care
încearcă să mențină vie o parte din tradițiile românești.
În acest sens, am putea menționa faptul că în 1879 și-a făcut apariția o primă cooperație
meșteșugărească – Societatea meseriașilor de încălțăminte, la București. De asemenea, o
importantă cooperație meșteșugărească este Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești –
UCECOM, înființată în 1951 și reorganizată în 2006 în baza Legii nr. 1/2005 (ce vine să definească
societățile cooperative meșteșugărești ca „asociații de persoane fizice care desfășoară în comun
activități de producție, de comercializare a mărfurilor, de executare de lucrări și prestări de
servicii, care contribuie, direct sau indirect, la dezvoltarea activităților meșteșugărești ale
membrilor lor cooperatori”8). Încă de la începuturi, rolul UCECOM-ului a fost acela de
organizație de reprezentare a cooperației meșteșugărești atât la nivel național, cât și
internațional, ea fiind constituită „cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea
intereselor economice, sociale şi culturale ale cooperatorilor şi ale membrilor asociaţi în relaţiile
cu administraţia publică, cu autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice
sau private,cu organismele internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea
principiilor cooperatiste”9.
Camera Meșteșugarilor este o asociație din Satu Mare, înființată în 2008, după modelul
german unde o astfel de asociație funcționează de peste 100 de ani. Scopul principal al Camerei
Meșteșugarilor este acela de promovare a micilor întreprinzători din domeniul meșteșugurilor și a
tot ceea ce reprezintă această tradiție, astfel încât aceștia să își recâștige poziția importantă pe
care o au în societatea românească. Asociația s-a remarcat în domeniu prin intermediul
propunerii legislative ce stabilea cadrul normativ pentru întreprinderilor meșteșugărești și
organizarea meșteșugarilor.
7
https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/small-business-act_en.
8
Extras din Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu
modificările și completările ulterioare
9
Mai multe informații la: http://www.ucecom.ro
7
O altă organizație destul de activă în domeniul meșteșugurilor este și Asociația Meșterilor

Populari din Moldova ce are ca obiectiv principal identificarea meșterilor populari. Website-ul
organizației reprezintă o sursă importantă pentru informații referitoare la datele de contact și
domeniul de activitate a unor zeci de meșteri din zona Moldovei10.
În România însă, pe lângă entitățile mai sus-menționate, există numeroase organizații /
asociații private ce și-au adus sau își propun să își aducă aportul în sprijinirea dezvoltării
meșteșugurilor.
De asemenea, menționăm faptul că în cadrul prezentului proiect a fost creată Coaliţia de
ONG-uri pentru susţinerea meşteşugurilor tradiţionale, coaliție ce urmăreşte creșterea
capacității structurilor reprezentative neguvernamentale din domeniul meșteșugului tradițional
din România de a formula și promova propuneri de politică publică alternativă, inclusiv propuneri
legislative cu privire la organizarea meșteșugarilor în vederea practicării activității acestora ca
profesiune tradițională (a se vedea Anexa 2 – Lista organizațiilor membre în Coaliția de ONG-uri
pentru susţinerea meşteşugurilor tradiţionale).
Totodată, la nivel național, trebuie remarcat faptul că cele mai importante activități
derulate pentru înțelegerea, organizarea, reprezentarea și promovarea intereselor și nevoilor
meșteșugarilor tradiționali au fost inițiate la nivelul societății civile, prin intermediul asociațiilor
și fundațiilor înființate pentru promovarea și protejarea activităților creatoare care țin de
specificul cultural local, regional sau național. Amintim aici, cu titlu de exemplu, fără a fi însă
exhaustivi, Asociaţia Meşterilor Populari din Bucovina, Asociaţia Romano ButiQ, Asociaţia
Creatorilor Populari din România etc. Trebuie menționat și faptul că societatea civilă implică în
problematica meșteșugurilor și autoritățile locale (primării, Consilii Județene etc.) prin
intermediul proiectelor cu finanțare de la bugetul de stat sau din fonduri europene, acestea
reprezentând principala modalitate de promovare a acestor practici tradiționale.
Pe lângă organizațiile mai sus-menționate, precizăm faptul că în România, deși nu există
statistici în acest sens, există o serie de meșteșugari care își desfășoară activitatea sub alte
forme de organizare juridică (persoane fizice autorizate, societăți economice, cooperative
meșteșugăreșți etc.).
§2. Strategii, programe și proiecte

Domeniul meșteșugurilor și nevoia de dezvoltare a acestuia se regăsesc în zona de interes
a multor actori atât la nivel guvernamental, dar mai ales la nivelul reprezentanților societății
civile.
10
Mai multe informații pe www.mesteri-populari.ro
8
2.1. Strategii, documente relevante în domeniu

De-a lungul timpului au fost demarate mai multe activități și acțiuni strategice, atât la
nivelul societății civile, cât și la nivel guvernamental în vederea articulării și promovării
intereselor și nevoilor meșteșugarilor tradiționali. În acest sens, amintim, pe scurt, o serie de
strategii și documente relevante cu privire la tematica meșteșugului tradițional din România:
(i) Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-202211 -
document ce subliniază nevoile și prioritățile privind conservarea și promovarea
meșteșugurilor tradiționale; in acest sens, accentul cade asupra unor proiecte-
pilot/programe-cadru de dezvoltare locală şi regională care să integreze
dimensiunea conservării şi cea a transmiterii către generaţiile următoare a
patrimoniului cultural imaterial – practici asociate meşteşugurilor tradiţionale.
(ii) Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români
aparținând minorității rome pentru perioada 2015-202012 - una dintre măsurile
propuse în cadrul strategiei se referă la păstrarea, dezvoltarea şi promovarea
meşteşugurilor tradiţionale rome.
(iii) Acordul de Parteneriat cu România, 2014-202013 - vizează în mod
deosebit dezvoltarea locală și sprijinul pentru populația romă care poate fi
canalizat prin acțiuni care urmăresc stimularea cu precădere a activităților
tradiționale și specifice acestei comunități, cum ar fi meșteșugurile și alte
activități propuse în cadrul strategiilor de dezvoltare locală, sprijinirea asociațiilor
meșteșugărești ale minorităților rome, organizarea unor campanii de stimulare și
informare cu privire la oportunitățile de finanțare, precum și a angajaților
interesați de angajarea romilor.
(iv) Planul de Guvernare 2017 – 2020 – acesta subliniază necesitatea
adoptării unei legi a meșteșugarilor vizând, în principal, prezervarea și
promovarea meseriilor tradiționale în România.
O tendință favorabilă în ceea ce privește dezvoltarea domeniului meșteșugurilor în
România este dată și de diversele programe de finanțare ce pot fi accesate atât de organizații
neguvernamentale ce doresc să sprijine și promoveze sectorul, cât și de meșteșugarii organizați
sub diverse forme din punct de vedere juridic. Printre principalele astfel de programe amintim:
11
http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/_SCPN%202016-2022inavizare.pdf;
12
http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18-11-2014.pdf;
13
http://www.fonduri-ue.ro/acord-parteneriat;
9
(i) Programul naţional multianual pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului.

Procedura de implementare a acestui program a fost aprobată în 2013 prin ordin
de ministru, iar de atunci se organizează anual. Obiectivul principal al schemei de
minimis acordate prin intermediul acestui program este reprezentat de
„stimularea dezvoltării meşteşugurilor şi a micii industrii din România, a întăririi
clasei de mici meşteşugari şi artizani, care îşi desfăşoară activitatea individual sau
organizat prin intermediul asociaţiilor ori al altor organizaţii, în special în
localităţile rurale, dar şi în cele urbane, protejarea meseriilor care presupun un
număr mare de operaţii executate manual în practicarea lor şi relansarea
serviciilor şi a produselor realizate de aceştia, în special a celor cu specific
tradiţional, inclusiv obiecte de artă populară şi artizanat, promovarea acestor
produse şi servicii pe pieţele naţionale şi internaţionale”14. Obiectivul specific al
programului vizează organizarea unui Târg Național pentru Artizanat și Meşteşuguri
în vederea susținerii micilor meșteșugari în promovarea și conservarea produselor
proprii și promovării mai largi a tradițiilor autohtone, obiectiv ce poate fi atins
prin acțiuni de tipul stimulării cererii interne de servicii și produse care presupun
un grad important de prelucrare manuală; creșterii vizibilității pe piață atât a
meșteșugarilor, cât și a produselor și serviciilor furnizate de aceștia; dezvoltării
contactelor de afaceri și stabilirea unor legături parteneriale; promovării
serviciilor și produselor realizate apelându-se la tehnologii tradiționale și având o
componentă de prelucrare manuală semnificativă.
(ii) Finanțările oferite de Administrația Fondului Cultural Național (instituție publică
autonomă aflată în subordinea Ministerului Culturii) organizațiilor
neguvernamentale și persoanelor juridice de drept privat în vederea implementării
de programe, proiecte și acțiuni culturale, scopul acestora fiind de a susține
creaţia contemporană românească și valorizarea patrimoniului, ce contribuie la
buna înţelegere a fenomenelor artistice precum şi la accesul cât mai larg al
publicului la cultură.15 Sunt sprijinite proiecte culturale pentru arii tematice
precum: arte vizuale, teatru, muzică, dans, educație prin cultură, intervenție
culturală etc.
(iii) Programul RO Cultura - „Antreprenoriat cultural, patrimoniu cultural și schimb
cultural”, program gestionat de Unitatea de Management a Proiectului (UMP) din
cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale în parteneriat cu Directoratul
14
Mai multe informații se găsesc la http://www.aippimm.ro/categorie/programe/programul-pentru-
mestesuguri-si-artizanat-2018/
15
www.afcn.ro
10
pentru Patrimoniu Cultural din Norvegia și Consiliul Artelor din Norvegia –

programul vizează și îmbunătățirea accesului la cultură prin consolidarea
antreprenoriatului cultural, dezvoltarea audienței și a publicului și sprijinirea
inițiativelor culturale despre minoritatea romă și poate fi accesat de
instituții/autorități publice, organizații neguvernamentale sau IMM-uri16.
2.2. Proiecte și studii relevante în domeniu

La nivel național au fost implementate mai multe proiecte ce au avut un anumit impact
asupra domeniului meșteșugurilor și a reglementării acestuia. Printre acestea, am putea
menționa unele care furnizează informații utile în vederea elaborării unei politici publice pentru
meșteșugurile tradiționale. Primul este proiectul Harta meșteșugarilor17. Este un proiect recent,
din 2018, desfășurat în cadrul evenimentelor lansate în Anul European al Patrimoniului și care a
reunit mai mulți parteneri: Institutul Național al Patrimoniului, Fundația Pro Patrimonio,
Asociația Artis Peritia, Asociația ARCHE, Asociația Maria și Asociația Reener Ländchen. Rezultatul
acestui proiect este o hartă interactivă online, unde se pot găsi informații despre meșteșugari din
diferite zone ale ţării. Proiectul se dovedește util având în vedere faptul că furnizează informații
cu privire la tipurile de meșteșuguri, zona în care se realizează și persoanele care le practică.
Un alt proiect nou ce vizează realizarea unei hărți interactive este si cel al Asociației
Ordinul Arhitecților din România prin Grupul de lucru RURAL, hartă interactivă ce va conține
informații de contact ale unor meșteri în construcții18. Menționăm faptul că harta meșterilor
vizează inclusiv atingerea zonei de meșteșuguri emergente, o activitate în acest sens fiind, de
exemplu, cea de confecționare a termoizolanților din materiale tradiționale (cânepă, lână etc.).
Punctul de plecare al proiectului a fost reprezentat de recomandările făcute tuturor țărilor
europene de către Comisia Europeană în urma dialogului purtat cu o serie de ONG-uri și instituții
culturale în toamna anului 2017. Dialogul a avut ca temă meseriile tradiționale și emergente din
domeniul patrimoniului cultural, iar recomandările pot reprezenta un punct de plecare în
elaborarea unei politici publice privind meșteșugurile19.
O structură pentru articularea și promovarea intereselor meșteșugarilor a fost creată prin
Proiectul România Tradiţiilor Creative care beneficiază de înaltul patronaj al Reprezentanței
Comisiei Europene în România și de sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Astfel,
Forumul Tradiţiilor Creative s-a născut ca urmare a existenței unei producții artistice aflate la
16
https://www.ro-cultura.ro/despre/programul-ro-cultura
17
Pentru detalii, vezi https://www.hartamestesugarilor.ro/.
18
Informațiile vor disponibile pe https://hartamesterilorconstructii.ro/
19
http://www.voicesofculture.eu/wp-content/uploads/2017/12/VoC-Skills-and-training-Final-report-with-
Appendix1.pdf
11
granița dintre meșteșuguri și industrii creative, care îmbină creativ resurse materiale și
imateriale tradiționale cu design și tehnologii actuale20.
Forumul Tradițiilor Creative a reușit să faciliteze conștientizarea existenței acestui
sector, la care participă un număr mare de persoane și asociații. Expunerea unor produse
rezultate în urma acestui tip de producție artistică al unor tradiții creative, conferințele și
mesele rotunde tematice care au implicat și actori-cheie din domenii conexe au slujit la
conturarea unor acțiuni de networking. Participarea unor reprezentanți ai Comisiei Europene la
evenimentele organizate în cadrul Forumului a confirmat importanța europeană a demersului
societății civile și semnificația sa în politicile culturale ale UE, mai ales în contextul Anului
European al Patrimoniului Cultural care s-a deschis în 2018.
Pentru viitor, închiderea primei ediţii a Forumului înseamnă deschiderea Reţelei
Tradiţiilor Creative care îşi va desfăşura activitățile sub coordonarea unui colegiu director cu
funcții consultative. În cadrul acestei rețele se vor dezbate și se vor difuza posibile strategii și
tactici de dezvoltare ale domeniului de lucru. Anual se vor desfăşura ediţii ale Forumului
Tradiţiilor Creative susţinute de o platformă electronică, de un spaţiu de expuneri tematice şi de
o echipă de voluntari.
Prin intermediul proiectului „MADE IN RURAL”, proiect coordonat de organizația World
Vision, s-a creat și o primă rețea națională de meșteșugari rurali. Scopul acestei rețele a fost
acela de a contribui la revigorarea meșteșugurilor tradiționale în zone rurale, în vederea
dezvoltării economice a acestor comunități.
În ceea ce priveșțe studiile în domeniu, îl amintim pe cel rezultat în cadrul proiectului
„Dezvoltare rurală durabilă prin revitalizarea meșteșugurilor” implementat de către Asociația
Pakiv ca beneficiar prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007 – 2013 – „Strategia de dezvoltare a iniţiativelor regionale şi locale privind
meşteşugurile în Regiunea de Vest”21. Scopul studiului a fost acela de a expune propuneri de
măsuri la nivel local şi regional pentru dezvoltarea sectorului meşteşugurilor în Regiunea Vest din
România. S-a arătat în cadrul studiului că „[M]eșteșugurile reprezintă o parte importantă a vieții
culturale și economice a unei țări, respectiv regiuni, iar buna funcționare a meșteșugurilor
reprezintă un catalizator pentru dezvoltarea economiei și implicit a reducerii șomajului,
mobilizării resurselor și încurajării investițiilor”. De asemenea, documentul conţine descrieri
succinte despre cele mai răspândite meşteşuguri de pe teritoriul României, oferă exemple de
proiecte care au obiectivul de a sprijini dezvoltarea sectorului meşteşugurilor (spre exemplu:
MEȘTERUL TURISTIC, BRESLELE BRASOVENE ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE, „Politici
20
Vezi documentul Forumul Tradiţiilor Creative – perspective, 2018, p. 1.
21
Vezi http://mestesuguri-rurale.ro/images/documente/strategie-vest-mes_opt.pdf.
12
antreprenoriale inovative în sectorul meşteşugurilor” etc.). Studiul prezintă situaţia reală prin
plasarea meșteșugurilor la nivel național și european, documente programatice și inițiative
relevante, dar şi prin redarea nivelului vieții economice, sociale, culturale a regiunii Vest și a
locului meșteșugurilor în acest ansamblu. Sunt prezentate obiectivele strategiei, dar şi
inițiativele locale și regionale în domeniul meșteșugurilor în Regiunea Vest, precum şi
modalităţile de implementare a acestor strategii.
Un alt studiu relevant în domeniu este și cel elaborat în cadrul proiectului „Romano Cher
– Casa Romilor” coordonat de către K Consulting Management and Coordinatio, intitulat „Romano
ButiQ – studiu despre meșteșugurile rome”22. În cadrul studiului sunt prezentate, detaliat, o serie
de meșteșuguri practicate de membrii etniei rome, modalitățile în care aceștia s-au adaptat la
economia concurențială / cerințele actuale ale pieței, modalitățile prin care au fost sprijiniți
meșteșugarii în cadrul proiectului.
Studiul și concluziile acestuia au reprezentat și un punct de plecare pentru
crearea Meșteshukar ButiQ (MBQ) care este o rețea de întreprinderi de economie socială ce a
reușit revalorizarea meseriilor tradiționale rome. Obiectele comercializate de Mesteshukar ButiQ
reprezintă reinterpretarea meșteșugului tradițional, reunind tehnici tradiționale, vechi de sute
de ani cu designul contemporan.
„Meșteșuguri tradiționale din Delta Dunării”23 reprezintă un alt raport de cercetare ce a
avut drept obiectiv analizarea tehnicilor și simbolurilor practicate în meșteșugurile tradiționale
din zona Deltei Dunării, acordându-se o atenție deosebită motivelor populare întâlnite. În acest
sens, sunt detaliate tipurile de meșteșuguri întâlnite în zona de cercetare, în finalul studiului
prezentându-se și câteva măsuri pentru valorificarea și conservarea patrimoniului etnografic
identificat. Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului DeltaCrafts.
§3. Legislația relevantă la nivel național. Trecut și prezent

În plan național, de-a lungul timpului, au fost promulgate legi care au venit în sprijinul
exercitării meseriilor de tipul meșteșugurilor tradiționale, însă nu există încă o lege care să
definească activitatea propriu-zisă, de meșteșugărit/artizanat, sau noțiuni de tipul: meșter,
artizan etc.
22
https://issuu.com/romanobutiq/docs/romano_butiq-_studiu_despre_mestesu/5
23
https://www.researchgate.net/publication/308699928_MESTESUGURI_TRADITIONALE_DIN_DELTA_DUNARI
I_RAPORT_DE_CERCETARE
13
3.1. Legislația în trecut

În Legea nr. 13/1968 cu privire la exercitarea meseriilor de către meșteșugari în ateliere
proprii24 nu era reglementată o definiţie a meşteşugarului sau a meşteşugului. De altfel, Legea
nr. 13/1968 a vizat toate categoriile de activități meșteșugărești care se realizează în ateliere
proprii, însă nu și activitatea specifică (meșteșug tradițional).
În schimb, ceea ce reglementa Legea din 1968 erau condiţiile de autorizare și funcţionare
pentru meșteșugari care își desfășurau activitatea în ateliere proprii.
Astfel, cartea de meşteşugar se acorda persoanelor cu pregătire profesională necesară, cu
vechime în meserie şi care treceau un examen în faţa unor comisii instituite în acest scop de
organele teritoriale ale Ministerului Muncii. Cartea de meșteșugar putea fi acordată persoanelor
cu pregătire tehnică de specialitate medie sau superioară, precum și persoanelor care posedau
carte de meșter eliberată în temeiul vechilor reglementări (carte de meșteșugar eliberată în
baza Legii pentru pregătirea profesională și exercitarea meseriilor, din 30 aprilie 1936), fără a
mai fi necesar examenul amintit mai sus.
Pentru a coordona înființarea atelierelor meșteșugărești cu cerințele efective ale
populației, exercitarea meseriilor în ateliere proprii sau la domiciliul clientului se făcea pe baza
unor autorizații eliberate de comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor,
orașelor și sectoarelor municipiului București sau comunelor în care solicitantul urma să-și
stabilească atelierul. Pentru anumite categorii de meșteșugari, stabilite de organele care
emiteau instrucțiuni de aplicare a prevederilor noii reglementări, autorizația se elibera de
consiliile populare județene sau al municipiului București.
Autorizațiile se puteau elibera și altor categorii de persoane, pentru exercitarea unor
meserii care nu necesitau o calificare specială (olari, dogari, cioplitori în piatră și alții) fără a fi
necesar examenul de verificare a cunoștințelor profesionale.
Meșteșugarii aveau dreptul să execute în limitele obiectului activității prevăzut în
autorizația de exercitare a meseriei, produse, prestări de servicii, lucrări pentru deservirea
populației, precum și dreptul de a desface bunurile produse în cazul în care acest drept era
prevăzut în autorizație.
Meșteșugarii puteau fi ajutați de membrii lor de familie și puteau pregăti ucenici în
atelierele lor. Ucenicii se bucurau de toate drepturile și aveau toate obligațiile ca și ucenicii din
organizațiile socialiste, conform dispozițiilor legale care reglementau ucenicia la locul de muncă.
Meșteșugarii cu ateliere proprii erau asigurați obligatoriu în asigurările sociale din
cooperația meșteșugărească, în care scop vărsau o cotă la fondurile de asigurări, calculată la
24
Legea a fost publicată în Buletinul Oficial nr. 64 din 15 mai 1968 și a fost abrogată prin Legea
nr.120/2000 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 324 din 12 iulie 2000.
14
venitul profesional impozabil. În aceste asigurări erau incluși și ucenicii, precum și cei care
lucrau în atelierele meșteșugărești după terminarea uceniciei, plata cotizației la fondul de
asigurări urma să fie suportată de meșteșugari.
Exercitarea meseriei în alte condiții decât cele prevăzute în autorizația de funcționare
constituia contravenție și se sancționa ca atare. Totodată, autorizația putea fi retrasă în caz de
abateri repetate. Practicarea meseriei fără autorizație de funcționare era calificată infracțiune
și se sancționa potrivit legii penale.
În vederea îndrumării activității meșteșugarilor care lucrau în ateliere proprii și pentru
sprijinirea acestora în exercitarea meseriei, s-au înființat comisii ce funcționau pe lângă Uniunea
Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești și uniunile județene ale cooperativelor meșteșugărești.
3.2. Legislația în vigoare

În prezent, în baza legislației în vigoare, practicarea unei meserii de tipul meșteșugurilor
este permisă atât persoanelor fizice, cât și celor juridice. Pe lângă formele juridice sub care se
pot organiza, persoanele care practică un meșteșug trebuie să țină cont atât de aspectele
financiar-contabile prevăzute pentru fiecare categorie în Codul Fiscal, cât și de alte reglementări
/ modalități de obținere a unor autorizații în funcție de domeniul specific de activitate.
3.2.1. Legea nr. 1/2005

Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei25 are aplicabilitate și în
materia meşteşugurilor tradiţionale, dar nu definește nici conceptul de meșteșugar tradițional,
nici pe cel de meșteșug tradițional.
Prin lege este reglementat cadrul general de organizare şi funcţionare a cooperaţiei.
Conform art. 2 din prezenta lege: Cooperația reprezintă un sector specific al economiei care
funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și
național. Totodată, conform art. 4 care face referire la formele de organizare ale societăților
cooperative de gradul 1 se face referire la societăți cooperative meșteșugărești ca fiind
“asociații de persoane fizice care desfășoară în comun activități de producție, de comercializare
a mărfurilor, de executare de lucrări și prestări de servicii, care contribuie, direct sau indirect,
la dezvoltarea activităților meșteșugărești ale membrilor lor cooperatori;”
În corpul legii se explică semnificaţia unor termeni precum: act constitutiv al societății
cooperative, asociație de societăți cooperative, asociație profesională, membru cooperator,
organizații cooperatiste, societate cooperativă de gradul 1, societate cooperativă de gradul 2.
25
Republicată în M.Of. nr. 368 din 20 mai 2014.
15
Poate fi membru cooperator orice persoană fizică care a împlinit vârsta de 16 ani, precum
și orice persoană juridică care se încadrează în prevederile prezentei legi. Membrii cooperatori
au următoarele drepturi: a) să participe la adunările generale, să își exercite dreptul de vot la
adoptarea hotărârilor și să propună măsuri pentru îmbunătățirea activității societății
cooperative; b) să aleagă și să fie aleși în organele de conducere ale societății cooperative; c) să
beneficieze de facilitățile și serviciile oferite de societatea cooperativă; d) să primească
dividende din profitul anual, proporțional cu participarea la capitalul social; e) să solicite și să
primească din partea administratorilor informații privind activitatea economico-financiară a
societății cooperative; f) să consulte registrul de procese-verbale al adunărilor generale; g) să
solicite convocarea adunării generale extraordinare a membrilor cooperatori, conform
prevederilor actului constitutiv și ale prezentei legi; h) să solicite includerea pe ordinea de zi a
adunării generale a membrilor cooperatori a unor noi probleme; i) să atace în justiție hotărârile
adunării generale a membrilor cooperatori în condițiile prevăzute de prezenta lege; j) să se
retragă din societatea cooperativă în condițiile prevăzute de actul constitutiv și de prezenta
lege; k) să exercite orice alte drepturi prevăzute de actul constitutiv al societății cooperative și
de prezenta lege.
Membrii cooperatori se organizează în societăţi cooperative. Societatea cooperativă este
o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza
consimțământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice,
sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind deținută în comun și controlată
democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste, potrivit art. 7
din Lege.
În raporturile dintre stat şi cooperaţie, statul român sprijină dezvoltarea societăților
cooperative, indiferent de grad și formă, și a formelor lor asociative, cărora le garantează
autonomia, independența și un regim care să nu fie mai puțin favorabil decât cel acordat altor
agenți economici. Conform art. 106 din Lege, Guvernul trebuie să consulte Consiliul consultativ
al cooperației asupra elaborării și revizuirii legislației și a politicilor în materie de cooperație și
trebuie să adopte măsuri pentru sprijinirea accesului societăților cooperative la finanțarea
investițiilor proprii și la creditare. De asemenea, autoritățile publice trebuie să faciliteze accesul
societăților cooperative și al formelor lor asociative la serviciile de consultanță, pentru
ameliorarea performanțelor lor economice și a capacității de a crea locuri de muncă și de a
genera venituri. Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație reprezintă
autoritatea competentă care asigură respectarea prevederilor prezentei legi. Societățile
cooperative beneficiază de toate măsurile promovate de statul român pentru societățile
comerciale înființate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată.
16
3.2.1 Ordonanța de Urgență nr. 44/2008

Ordonanţa de urgenţă nr. 44/200826 privind desfășurarea activităților economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale are ca
finalitate reducerea birocrației, combaterea corupției și scurtarea termenelor de eliberare a
autorizațiilor.
OUG nr. 44/2008 cuprinde dispoziții care conduc la simplificarea procesului de autorizare
și înregistrare a celor care doresc să desfășoare o activitate economică în una dintre cele mai
simple forme ale acesteia, fiind stabilite criterii care nu lasă loc interpretării arbitrare și fiind
mutată procedura de autorizare și înregistrare în întregime la Registrul comerțului, ceea ce
scurtează etapele pe care trebuie să le parcurgă un solicitant și vine în întâmpinarea acestuia cu
personal calificat și cu o procedură care deja și-a dovedit eficiența în cazul societăților
comerciale.
Conform art. 1 alin. (1) din OUG nr. 44/2008, ordonanță de urgență reglementează
accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de
autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități
economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale. Persoanele fizice pot desfășura
activitățile economice după cum urmează: a) individual și independent, ca persoane fizice
autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei
întreprinderi familiale.
Totodată în baza legislației actuale, practicarea unui meșteșug tradițional este
posibilă atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice în baza:
- fie a OUG nr. 44/2008 (PFA, întreprinderi individuale și familiale);
- fie a OG nr. 26/2000 (asociații și fundații);
- fie a Legii nr. 31/1990 (societăți comerciale);
Însă, la ora actuală, nu există un cadrul legal coerent, destinat meșteșugarilor tradiționali
care să țină cont de specificitatea acestui domeniu, de importanța sa în păstrarea patrimoniului
cultural și care să includă criterii legale pentru identificarea meșteșugurilor (tradiționale) în
ansamblul multitudinii de activități creatoare.
§4. Propuneri legislative
O serie de inițiative legislative relativ recente au urmărit să reglementeze domeniul
meșteșugurilor tradiționale (propunerea legislativă din 2005 și propunerea legislativă din 201527).
26
Publicată în M. Of. al României nr. 328 din 25 aprilie 2008.
27
Pl-x nr. 150/2007 Proiectul Legii meşteşugurilor cu link
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=7333 şi Pl-x nr. 110/2015 Propunere
17
4.3.1 Propunerea de lege din 2005

În Capitolul I, Dispoziţii generale, se stabilea cadrul normativ pentru practicarea
meșteșugurilor, precum și pentru organizarea și formarea profesională a meșteșugarilor. Astfel,
conform propunerii legislative, puteau practica meşteşuguri persoanele fizice și juridice
înregistrate în Registrul meșteșugarilor. Obiectivele unei astfel de reglementări erau
următoarele: încurajarea unităților meșteșugărești artizanale; creșterea competitivității,
creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și a pregătirii profesionale, apărarea intereselor
și drepturilor meșteșugarilor, protejarea consumatorilor.
De asemenea, se reglementa şi o definiţie a meşteşugului, respectiv meşteşugarului:
(i) Meșteșug – activitate antreprenorială independentă, realizată în vederea obținerii de
produse și servicii meșteșugărești de mică industrie, pe baza cunoștințelor și deprinderilor
dobândite în cadrul pregătirii profesionale pentru meserii prevăzute în anexa nr. 1;
(ii) Meșteșugar – persoana care a dobândit o meserie prevăzută în anexa nr.1 și o practică
în cadrul unei întreprinderi meșteșugărești.
În Capitolul II al propunerii legislative se prevedea cine putea să practice un meşteşug:
persoane fizice sau asociații familiale autorizate în baza Legii nr. 300/2004 (aborgată de OUG
nr. 44/2008 în prezent); societăți cooperatiste înființate în baza Legii nr. 1/2005; societăți
comerciale înființate în baza Legii nr. 31/1990, înscrise în Registrul meșteșugarilor.
La înregistrarea în Registrul meșteșugarilor se elibera un certificat de înscriere în
registru, care trebuia afișat la loc vizibil. Fiecare cameră teritorială a meșteșugarilor ținea
registrul meșteșugarilor. Se puteau înscrie persoane fizice și juridice, persoane din UE sau Spațiul
Economic European cu atestate recunoscute/echivalate în România, absolvenții de școli
profesionale, vocaționale, postliceale, studii superioare cu minim 2 ani vechime în activitatea
meșteșugărească.
Înscrierea în Registrul meșteșugarilor se făcea pe baza cererii de înscriere la care se
atașau diverse documente în funcție de solicitant (persoană fizică sau juridică). Se specificau
termenele de răspuns și de contestație în cazul răspunsului nefavorabil, căile de atac în cazul
răspunsului nefavorabil.
După înscriere, camera teritorială a meșteșugarilor emitea certificatul de atestare care
conținea datele de identificare ale solicitantului ca meșteșugar și un carnet de meșteșugar, care
conținea în plus drepturile și obligațiile acestuia potrivit statutului Camerei Naționale a
Meșteșugarilor.
legislativă Legea meşteşugarilor artizani cu link

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=14701.
18
Tarifele pentru emiterea certificatelor se stabileau de fiecare cameră regională în parte.

Erau stipulate situațiile în care se putea anula înscrierea în registrul regional și cazul în care
registrul meșteșugarilor putea cere radierea și anume dacă în decursul unui an calendaristic
reprezentanții camerei teritoriale constatau că unitatea meșteșugărească nu a realizat produse
sau nu a prestat servicii meșteșugărești, după notificare și termen de grație de 6 luni, radiau
unitatea respectivă. Proiectul de lege din 2005 nu a introdus noțiunea de asociație teritorială a
meșteșugarilor.
Proiectul de lege din 2005 a fost adoptat de Senat în martie 2007. Depășindu-se
termenele stabilite prin lege pentru continuarea procedurii în Camera Deputaților, procedura de
inițiere a unui proiect de lege trebuie reluată.
4.3.2. Propunerea legislativă din 2015

Propunerea legislativă din 2015 avea ca obiectiv adoptarea unei Legi a meșteșugarilor
artizani (Legea breslei meșteșugarilor artizani). În Capitolul I, Dispoziţii generale, era
reglementat cadrul normativ specific pentru organizarea meșteșugarilor artizani în vederea
practicării meșteșugurilor artizanale, ca profesiune tradițională, în breaslă proprie, oficială.
Puteau practica meșteșuguri artizanale persoane fizice: individual sau ca PFA,
întreprinzător, titular al unei întreprinderi individuale, membru al unei întreprinderi familiale,
fără personalitate juridică, membri ai asociațiilor private – cu personalitate juridică, angajați la
persoane juridice private sau de stat. Obiectivele urmărite erau următoarele: încurajarea
unităților meșteșugărești artizanale; creșterea competitivității, creșterea gradului de ocupare a
forței de muncă și a pregătirii profesionale, apărarea intereselor și drepturilor meșteșugarilor.
Proiectul legislativ conţinea și o serie de definiţii:
(i) Breasla meșteșugarilor artizani – asociație privată de interes public, de meșteșugari
artizani, creată pentru recunoașterea meșteșugului artizanal ca ocupație profesională, înscrisă
în COR sau cu cod CAEN;
(ii) meșteșug artizanal tradițional – activitate lucrativă corepunzătoare profesiunii
oficiale (COR sau CAEN) pentru producere bunuri/prestări servicii cu nivel apreciat de
originalitate, esteticitate, utilitate și fiabilitate;
(iii) meșteșugar artizan – posesor al diplomei/atestatului emis de Comisia de evaluare a
cunoștințelor și deprinderilor meșteșugărești de pe lângă Consiliul Național de Formare
Profesională a Adulților, certificat de liberă practic și sigiliu propriu unic de marcare a
produselor și serviciilor;
19
(iv) meșteșugar artizan atestat – posesor de atestat de învățare a uneia sau mai multor
meserii artizanale prin ucenicie de minim 3 ani sub îndrumarea unui maistru artizan autorizat
sau în alt sistem de pregătire.
Capitolul II făcea referire la practicarea meşteşugului artizanal. Puteau practica
meșteșugul artizanal persoane fizice, individual, PFA, ca întreprinzător titular al unei
întreprinderi individuale, ca membru într-o asociație familială fără personalitate juridică, ca
angajat al unei persoane juridice, înscrise în registrul regional al meșteșugarilor artizani.
Înscrierea era obligatorie și se realiza pe baza diplomei de absolvire sau a certificatului
de atestare.
Practicarea meșteșugurilor artizanale se efectua în ateliere/unități/locuri de muncă
caracteristic amenajate, cu denumire specifică. Meșteșugarii, cu excepția celor angajați la
persoane juridice, trebuiau să facă dovada locului de practicare prin înscris emis de organul
fiscal la care era arondat.
Fiecare cameră regională ținea registrul regional al meșteșugarilor pentru zona sa de
competență. Camera regională ținea și registrul de evidență a calificării ori atestării
meșteșugarilor artizani, în care erau înscriși toți ucenicii începând cu anul II (din școli
profesionale, școli vocaționale, ateliere etc.)
În registrul regional28 se puteau înscrie absolvenții școlilor profesionale, vocaționale,
studii post liceale, superioare cu cel puțin doi ani vechime în unitatea meșteșugărească
autorizată. În registrul regional al meșteșugarilor se puteau înscrie și persoane fizice străine pe
baza certificatului/atestat, diplomă studii obținute sau recunoscute în România. Înscrierea în
registrul regional se făcea pe baza cererii de înscriere și a altor documente de indentificare
specifice pentru persoane fizice în funcție de calitatea acestora (independente, angajat, în
asociație familială etc.)
După înscriere, camera regională emitea certificatul de înscriere, care conținea datele de
identificare ale solicitantului ca și meșteșugar.
Tarifele pentru emiterea certificatelor se stabileau de fiecare cameră regională în parte.
Erau stipulate situațiile în care se putea anula înscrierea în registrul regional, din care de
menționat era: dacă în decursul unui an calendaristic reprezentații camerei teritoriale constatau
că unitatea meșteșugărească nu a realizat produse sau nu a prestat servicii meșteșugărești, după
notificare și termen de grație de 6 luni, radiau unitatea respectivă.
Pentru înscrierea în Registru, meșteșugarii puteau adresa cereri de înscriere către
prefectura în raza căreia își desfășurau activitatea, făcând dovada că îndeplinesc condițiile
28
Se introduce noțiunea de registru regional al meșteșugarilor artizani, care are același rol ca și în cazul
proiectului de lege din 2005, dar proiectul din 2015 specifică în mod clar obligativitatea înscrierii
meșteșugarului în registru și actele necesare.
20
necesare, fiind testați de către comisii de evaluare de pe lângă direcțiile județene de muncă,
care îi recomanda pentru înscrierea în Registru.
Asociația teritorială a meșteșugarilor artizani era organizația teritorială profesională la
care orice meșteșugar atestat în condițiile legii putea adera prin simplă cerere de adeziune la
care anexa certificatul/atestatul de calificare.
Proiectul de lege din 2015 a fost transmis spre avizare de la Senat către Consiliul
Legislativ de la care a primit aviz favorabil cu anumite observații și propuneri, care țin de
corectitudinea formulărilor, claritatea acestora, respectarea anumitor denumiri de instituții
publice, dar nu sunt observații pe fond. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins
inițiativa legislativă în februarie 2015.
§5. Legislația relevantă la nivelul unor state europene

Politicile, legile și experiența altor state europene în domeniul meșteșugurilor
tradiționale ar putea oferi linii directoare în definirea și dezvoltarea sectorului și în România.
5.1. Obiectivele legislației în materie

Majoritatea țărilor europene fie au elaborat legislație specifică sectorului meșteșugăresc,
fie au cuprins capitole speciale/prevederi speciale în legislația care reglementează activitatea
economică, în special a IMM-urilor.
Legiutorii au acordat importanță acestui domeniu, deoarece aportul său la dezvoltarea
economică la nivel local, regional, național este unul semnificativ, dar în special pentru faptul că
este un domeniu care contribuie la păstrarea și promovarea identității culturale a grupurilor,
precum și la dezvoltarea spiritului creator la nivelul societății, prin producerea de obiecte unice,
diferite de cele de serie din comerțul la scară largă.
Pe lângă aceste obiective generale, legiuitorii din state membre ale UE au avut în vedere
și anumite obiective specifice, care trebuie luate în considerare atunci când se urmărește
reglementarea activităților de meșteșug tradițional:
- recunoașterea profesională în vederea accesului pe piața muncii, la nivel național și la
nivel european;
- crearea de facilități pentru susținerea capacității de dezvoltare economică a activității
meșteșugărești pe piața internă;
- creșterea gradului de angajare în sectorul meșteșugăresc (crearea de locuri de muncă) și
creșterea socială;
- armonizarea la un nivel minim acceptabil a educației și recunoașterea diplomelor la
nivel național (sau chiar european);
21
- sprijinirea educației vocaționale/a uceniciei;

- păstrarea patrimoniului cultural imaterial și recuperarea meșteșugurilor tradiționale;
- combaterea scăderii calității produselor meșteșugărești din cauza producției de masă și
a înlocuirii materiilor prime tradiționale;
- identificarea domeniilor legislative care necesită introducerea de prevederi specifice
activității meșteșugarilor tradiționali (de ex. legislația fiscală, legislația în domeniul educației);
- stabilirea de măsuri care să încurajeze și sprijine inovarea în domeniu;
- stabilirea de măsuri care să faciliteze promovarea și comercializarea produselor
meșteșugărești;
- evitarea discriminărilor în elaborarea unui cadru legislativ (de ex. conceperea unei
definiții a meșteșugului tradițional cât mai cuprinzătoare și adaptată specificului național,
eliminarea pragului de dimensiune minim sau maxim, crearea unui sistem de certificare cât mai
flexibil);
- stabilirea/crearea unor organe de reprezentare, cu scopul principal de a sprijini
activitatea meșteșugarilor tradiționali;
- crearea condițiilor de sustenabilitate a sectorului meșteșugăresc pe palier economic,
social și ecologic;
- creșterea competitivității sectorului meșteșugăresc;
- reglementarea unor modele de cooperare funcționale.
Este dificilă o inventariere completă a tuturor obiectivelor specifice în crearea unui cadru
legislativ pentru meșteșugul tradițional din cauza varietății domeniului meșteșugurilor
tradiționale și a elementelor specifice naționale și regionale. Este unul dintre motivele pentru
care nu a fost elaborată o legislație specifică meșteșugurilor tradiționale la nivelul Uniunii
Europene.
5.2. Formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali

Analizând reglementările din țările care au adoptat o legislație specifică pentru
reglementarea activității meșteșugarilor rezultă că sunt mai multe forme de organizare a
respectivei activități. Întrucât nu există date statistice referitoare la acest domeniu de
activitate, în acest studiu au fost identificate o serie de state europene astfel încât să asigure o
diversitate cât mai mare a sistemelor de guvernare, precum și a nivelului de dezvoltare a
democrației de tip liberal.
22
5.2.1. Microîntreprinderi
Una din formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali este
întreprinderea mică sau mijlocie (IMM) sau microîntreprinderi. Pentru acest tip de formă legală
există anumite constrângeri, care variază de la țară la țară:
(i) pentru înființarea și funcționarea ca IMM se cere dovada unui anumit nivel de calificare
atât la nivel profesional (de exemplu: Franţa, Italia, Germania), cât și în management (certificat
de meșteșugar, certificat de maistru calificat, diplomă de studii superioare, în special pentru
activitățile de producție de bunuri sau servicii, experiență în domeniu). Pentru comercializarea
bunurilor meșteșugărești nu se solicită astfel de documente de calificare, dar pentru ambele
domenii de activitate funcționarea ca IMM presupune asumarea tuturor obligațiilor legale care
rezultă din acest statut (în special cele fiscale și cele care stablite de legislația muncii);
(ii) anumite țări (de exemplu: Franţa, Italia, Olanda) impun un prag al numărului de
angajați (de regulă un prag maxim);
(iii) necesitatea încheierii unor asigurări profesionale specifice (de exemplu: Franţa);
(iv) necesitatea unui nivel înalt de calificare (de exemplu: Franţa);
(v) necesitatea respectării unei legislații drastice în ceea ce privește protecția
consumatorului (de exemplu: Belgia).
5.2.2. Întreprinderi meșteșugărești

O altă formă juridică apropiată de cea ca IMM-urilor este întreprinderea meșteșugărească.
În țările în care există această formă juridică de organizare a activității meșteșugărești, ceea ce
diferențiază întreprinderea meșteșugărească de IMM-uri este că activitățile pe care le desfășoară
primele sunt înregistrate în anumite nomenclatoare specifice (de ex., Registrul meseriilor în
cazul Franței, Anexa A a Codului comercial și al meșteșugurilor în Germania, Registrul provincial
al întreprinderilor artizanale în Italia, Anexa C a Legii privind meșteșugurile în Letonia, etc.).
5.2.3. Cooperativa meșteșugărească

Cooperativa meșteșugărească este o altă formă juridică de organizare a activității
meșteșugărești. În anumite țări (spre exemplu: Polonia) se utilizează denumirea de breaslă sau
asociație meșteșugărească.
Această formă juridică de organizare unește meșteșugari în funcție de criteriile de
localizare, de tipul produselor realizate sau serviciilor oferite.
De asemenea, poate fi înființată, ca în cazul României, prin asocierea autonomă de
persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de
acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor
23
cooperatori, fiind deținută în comun și controlată democratic de către membrii săi, în

conformitate cu principiile cooperatiste.
5.2.1. Meșteșugar/artizan independent

Forma juridică de organizare ca meșteșugar sau artizan independent este, de asemenea,
întâlnită în numeroase țări europene (de exemplu: Belgia, Franţa).
De asemenea, sunt state (de exemplu: Belgia, Franţa) în care meșteșugarul poate alege
forma juridică sub care dorește să își desfășoare activitatea (vezi formele prevăzute mai sus) sau
poate să aleagă să își desfășoare activitatea ca meșteșugar sau artizan independent.
Pentru situația în care persoana alege să îşi desfăşoare activitatea ca meşteşugar sau
artizan independent, legislația specifică în domeniu impune anumite condiţii:
- o meserie independentă/meșteșug se exercită de către pesoane autorizate, care dețin
certificatul de calificare ca maistru pentru meseria/meșteșugul respectiv (Austria).
- recunoașterea de către entități specializate în meșteșuguri/artizanat ale statutului, a
statutului de meșter/artizan pe baza unor criterii precum autenticitatea activității, aspectul
manual al muncii, marca proprie (Belgia).
- persoana fizică trebuie să fie înscrisă în Registrul meseriilor, desfășurând o activitate
independentă de producție, prelucrare, reparație sau prestare de servicii inclusă pe lista
activităților meșteșugărești/artizanale (Franța).
- o persoană fizică sau un meșteșugar independent, pentru a desfășura o activitate
meșteșugărească, trebuie să se înregistreze în Registrul de meserii (Germania). Deși există
această posibilitate, în Germania, activitatea meșteșugărească se practică mai mult în cadrul
întreprinderilor mici și mijlocii. De subliniat că pentru înscrierea în Registrul de meserii
solicitantul trebuie să fi trecut examenul de maistru.
În sinteză, există numeroase țări europene în care activitatea meșteșugărească se
poate desfășura și independent (individual), însă, oriunde există legislație specifică și
indiferent de forma de organizare a activității, legislația specifică prevede dovada nivelului
de calificare corespunzător domeniului de activitate meșteșugărească.
5.3. Procedurile de autorizare a activității meșteșugarilor

5.3.1. Austria
În Austria, condiția pentru autorizarea unei activități meșteșugărești este ca aceasta să
fie exercitată independent și regulat, meșteșugarul sau întreprinderea asumându-și riscurile și
costurile desfășurării activității. Meșteșugarul trebuie să fie persoană autorizată sau să dețină
certificat de maistru în meseria/meșteșugul care va constitui obiectul său de activitate sau într-o
24
meserie apropiată. Certificatul de maistru se obține în urma susținerii unui examen, conform
legislației care reglementează acest domeniu.29
5.3.2. Belgia
În Belgia30, autorizarea unui artizan se face de către Comisia pentru Artizanat a
Serviciului Public Federal. Autorizarea este valabilă pentru o perioadă de 6 ani și criteriile care
se iau în considerare sunt autenticitatea activității, aspectul manual al muncii și competențele
specifice. Evidența meșteșugarilor autorizați se face prin înscrierea lor într-un registru al
meșteșugarilor.
O altă categorie de persoane care pot exercita o activitate meșteșugărească sunt
lucrătorii independenți. Pentru aceștia se aplică alte criterii:
- să aibă vârsta minimă de 16 ani (numai pentru meșteșugari) și acordul părinților, sau 18
ani;
- să deschidă un cont dedicat numai activității meșteșugărești;
- să se înregistreze la Banque Carrefour des Entreprises, biroul cu competențe în
domeniul meșteșugăresc;
- să ateste pregătirea profesională necesară desfășurării activității meșteșugărești (nu
numai calificarea în meseria respectivă, ci și aptitudini manageriale);
- să înregistreze activitatea la Oficiul de control al TVA.
5.3.3. Bulgaria
În Bulgaria, conform Legii meșteșugurilor adoptată în 2001, o întreprindere
meșteșugărească sau un meșteșugar independent trebuie să se înregistreze conform legii
înregistrărilor statului bulgar. Unul din criteriile care trebuie îndeplinite pentru a se putea
înregistra este cel al calificării în meșteșugul respectiv, dovedită printr-un certificat de
calificare. Odată înregistrat ca meșteșugar sau ca întreprindere meșteșugărească persoana sau
întreprinderea nu poate desfășura o altfel de activitate sau comercializa și alte produse.
5.3.4. Franța
Artizanii sau întreprinderile artizanale din Franța trebuie să se înregistreze în Registrul
meseriilor. În afara numărului de angajați pentru întreprinderile artizanale, se mai au în vedere
următoarele criterii:
29
Legea austriacă privind comerţul şi industria, link
https://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnummer=10007517
https://www.jusline.at/index.php?cpid=ba688068a8c8a95352ed951ddb88783e&lawid=12&paid=1;
30
Legea din 19 martie 2014, link http://www.etaamb.be/fr/loi-du-19-mars-2014_n2014018119.html.
25
- să nu speculeze diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare al bunurilor

(pentru că poate desfășura și activități comerciale), ci să realizeze plus valoare prin
transformarea materiilor prime în produse finite;
- activitatea să implice prelucrarea manuală a materiilor prime;
- să aibă calificarea de meșteșugar/artizan, atestată prin diplomă de studii superioare,
stagiu de formare și experiență de minim 3 ani după stagiul de formare. Calificarea este evaluată
de Comisia regională pentru calificări;
- să încheie asigurare obligatorie de răspundere, ca și criteriu impus de protecția
consumatorilor.
Referitor la criteriile impuse de legislația franceză pentru autorizarea activității
meșteșugărești, în analiza acestora trebuie luat în considerare numeroasele tipuri de activități
incluse în acest domeniu: de ex., industria agroalimentară cu excepția vinificației și tutunului;
alte industrii prelucrătoare cu câteva excepții (farmaceuticele de ex.); sectorul construcțiilor;
unele activități din sectorul transporturilor, comerțului, serviciilor.
5.3.5. Germania
Unul din criteriile de bază pe care legislația din Germania le impune pentru autorizarea
meșteșugarilor într-una din meseriile înscrise în Anexa A la Codul comercial și al meșteșugurilor
este cel al formării profesionale.
Formarea profesională este asigurată prin sistemul de învățământ dual în școli
profesionale și școli de meserii, după care urmează o perioadă de ucenicie ca meșteșugar, la
încheierea căreia se susține examenul de certificare ca maistru meșteșugar.
În cazul unei întreprinderi meșteșugărești, aceasta trebuie să aibă cel puțin un angajat
certificat ca maistru meșteșugar în domeniul specific de activitate al întreprinderii.
Formarea profesională poate fi atestată și de Camera de meserii. Persoana care dorește
să obțină un certificat de maistru, poate susține examenul de maistru la Camera de meserii,
certificatul emis de aceasta având aceeași valoare ca și cel obținut din sistemul dual de
învățământ.
În urma avizării meșteșugarului, prin înscrierea în Registrul de meserii, Camera de meserii
va emite pentru meșteșugar Carta de meserii (care este oarecum similară cu codul unic de
înregistrare în cazul unei societăți comerciale în România).
Ca și în cazul Franței, domeniul activităților meșteșugărești este foarte vast, cuprinzând
câte 7 grupe de meserii și 7 grupe de activități lucrative care pot fi asimilate meseriilor.
26
5.3.6. Italia
Italia impune prin legislația de reglementare a activităților meșteșugărești mai multe
criterii pentru înregistrarea în registrul provincial al întreprinderilor artizanale. În afara
criteriului numeric, se iau în considerare: exercitarea activității personal în calitate de titular,
includerea muncii manuale în procesul de producție, activitatea trebuie să fie de producție de
bunuri, produse semifabricate sau prestări de servicii, domeniul meșteșugăresc conform
legislației italiene fiind mult mai restrâns decât cel acoperit de legislația franceză sau germană.
Referitor la criteriul numeric, Legea nr. 443/1985 menționează în completare: dacă o
întreprindere meșteșugărească lucrează în serie, numărul maxim de angajați este de 18, inclusiv
ucenici în număr de 9, numărul putând fi majorat până la 22, dar numai cu ucenici. Dacă o parte
din activitate este automatizată, atunci numărul maxim admis este de 9 angajați, din care 5
ucenici, numărul putând fi majorat până la 12, dar numai cu ucenici. Reglementări speciale
legate de criteriul numeric sunt și pentru activitățile din domeniul îmbrăcămintei tradiționale și
personalizate, al construcțiilor și transporturilor.
Se observă că accentul este pus de legislația italiană pe includerea muncii manuale și a
formării la locul de muncă, încurajând astfel păstrarea patrimoniului cultural imaterial. În plus,
toate activitățile de restaurare, conservare, consolidare a obiectivelor de patrimoniu
arhitectural, etnografic, bibliografic și de arhivă sunt considerate meșteșuguri artistice.
Mai este necesară o precizare: competențele legislative pentru activitățile meșteșugărești
sunt delegate regiunilor și districtelor autonome, tocmai pentru ca legislația să răspundă cât mai
bine specificității respectivelor regiuni. Totodată, asta înseamnă că există criterii specifice
pentru autorizarea activităților meșteșugărești, la nivel regional.
În Italia produsele meșteșugărești se pot comercializa atât în spațiile de producție, dar și
în spații învecinate cu cele de producție fără a fi încadrate și fiscalizate ca și activități
comerciale.
5.3.7. Letonia
În Letonia, activitățile clasificate ca și meșteșuguri sunt cuprinse în anexa C la Legea
privind meșteșugurile și Regulamentul Cabinetului de Miniștri nr. 213/1994. Autorizarea
meșteșugarilor se face de către asociații profesionale, unul din criteriile fundamentale fiind tot
cel al formării profesionale: sunt autorizați solicitanții care au urmat cursurile și promovat
examenele corespunzătoare meseriei. În cazul în care nu este vorba despre un meșteșugar
individual, ci despre o întreprindere meșteșugărească, antreprenorul sau managerul tehnic
trebuie să fie autorizat ca meșteșugar sau maistru meșteșugar.
27
În Lituania legislația în domeniu pune accent pe păstrarea patrimoniului cultural

imaterial. Un produs meșteșugăresc trebuie să fie realizat manual de meșteșugar, să aibă o
structură și calitatăți unice, să fie realizat din materii prime tradiționale sau prin utilizarea de
tehnologii tradiționale sau echivalente acestora. Ministerul Agriculturii îndeplinește funcția
autorității pentru produsele meșteșugărești de patrimoniu național. În procesul de certificare
unul din criteriile de bază este cel de conformitate. În schimb, aspectul formării profesionale
este neglijat, ceea ce face dificilă păstrarea acestui patrimoniu în viitor.
5.3.8. Marea Britanie

Referitor la legislația în domeniul meșteșugurilor în Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord ca și la cea din Norvegia, menționăm că în aceste țări ea se referă la construcția
de nave de agrement și servicii legate de utilizarea/comercializarea acestora.
În Marea Britanie nu există o altă legislație specifică meșteșugurilor, dar se pot desfășura
activități meșteșugărești ca meșteșugar independent, în parteneriat sau ca societate cu
răspundere limitată.
5.3.9. Polonia
Meșteșugurile tradiționale în Polonia sunt organizate pe bresle și cooperative/asociații
care, la rândul lor, sunt asociate în camerele de artizanat. La nivel național cele mai multe
dintre camere sunt afiliate Asociației Poloneze pentru Artizanat, dar ele pot funcționa și
independent.
Camerele de artizanat sunt cele care autorizează meșteșugarii, ele fiind responsabile cu
formarea profesională, organizarea examenelor și eliberarea diplomelor de ucenicie sau
masterat. Învățământul dual are un rol important în activitatea meșteșugărească, de aceea
Asociația poloneză a meșteșugarilor a încheiat în 2003 un acord cu Ministerul Național al
Educației și Sportului și cu Federația Patronală Poloneză, care a avut ca rezultat înființarea de
ateliere și companii de artizanat care să permită formarea vocațională a tinerilor.
5.3.10. Slovenia
Legea meșteșugurilor din Slovenia prevede obligativitatea înscrierii meșteșugarului în
Camera Meșteșugărească pentru ca acesta să fie autorizat. Și întreprinderile meșteșugărești
trebuie să fie înscrise în Cameră. Pentru asigurarea formării profesionale a fost reintrodus
învățământul dual, dar Legea meșteșugurilor nu stipulează obligativitatea absolvirii unei astfel
de forme de învățământ ca și criteriu pentru autorizarea ca meșteșugar.
28
5.3.11. Spania
În Spania, activitatea meșteșugarilor este reglementară la nivel regional. Pentru că în
Catalonia acest sector al vieții economice este foarte dezvoltat, enumerăm câteva caracteristici
ale legislației în această regiune.
Astfel, pentru exercitarea activității meșteșugărești nu există nici o îngrădire, deci nu se
impune nici un fel de criteriu pentru autorizare.
Totuși se impune necesitatea obținerii unei licențe de meșteșugar, aceasta fiind în
beneficiul meșteșugarului, recunoscându-i-se în acest fel meșteșugul și calitatea produselor sau a
serviciilor și, totodată, reprezintă o recunoaștere a efortului de păstrare a patrimoniului
cultural.
În urma recunoașterii calității de meșteșugar/artizan se acordă un card de artizan. Pentru
acordarea acestui card se impun anumite condiții cum ar fi: aptitudini tehnice specifice,
calitatea, originalitatea produselor, design-ul lor, înregistrarea la Recensăntul antreprenorilor și
la Agenția fiscală pentru cardul profesional (acesta se acordă și formatorilor în diverse
meșteșuguri la solicitarea acestora), experiența profesională de minim 2 ani și calificarea
rezultată în urma studiilor sunt o condiție numai pentru recunoaşterea pregătirii profesionale ca
meșteșugar în alte state membre UE.
5.4. Organismele de control

5.4.1. Belgia
În Belgia a fost înființată în 2016 Comisia pentru Artizanat, instituție publică federală
care se ocupă cu autorizarea meșteșugarilor și conferă acestora mărci proprii ajutând la
promovarea acestora. Rolul de control fiscal este exercitat de către o altă instituție publică și
anume Oficiul de control al TVA.
5.4.2. Franța
Franța dispune de unul din cele mai vaste sisteme de control și sprijin al activității
meșteșugărești, cu multiple componente pe orizontală și pe verticală. În plus, în afara
meșteșugarilor independenți și a întreprinderilor meșteșugărești, pot desfășura activități
meșteșugărești și IMM-urile, care au un sistem aparte de control și sprijin.
La nivel național, organismele care se ocupă cu acordarea calificărilor profesionale,
organizarea uceniciei, susținerea dezvoltării economice este Adunarea Permanentă a Camerelor
de Meserii. Tot la nivel național, meșteșugarii beneficiază de un sistem special de securitate
socială și de un fond național de pensii.
29
Pentru sprijinirea activității economice a întreprinderilor meșteșugărești atât din mediul

rural cât și din cel urban, a fost creat Fondul de intervenție pentru agricultură și comerț FISAC31,
care acordă finanțare pentru revitalizarea activităților meșteșugărești, inclusiv pentru studii de
fezabilitate care să optimezeze această activitate. Finanțările sunt garantate de către societăți
de garanție, din care Société d'Investissement interprofessionnelle artisanale de garantie
d'investissement SIAGI32 se adresează întreprinderilor meșteșugărești și meșteșugarilor, fiind
creată chiar de Camerele de Meserii.
La nivel regional și local funcționează Camerele de Meserii, care sunt instituții publice.
Acestea conlucrează cu autoritățile publice locale pentru sprijinirea funcționării întreprinderilor
meșteșugărești. Au un rol important în formarea meșteșugarilor și acordă asistență tehnică și
consultanță juridică, fiscală, contabilă întreprinderilor meșteșugărești.
Prin lege sunt acordate anumite facilități întreprinderilor meșteșugărești, unele legate de
promovarea acestora, altele cu rol important în domeniul fiscal:
- Adaptarea sistemului de leasing cerințelor specifice întreprinderilor meșteșugărești;
- Simplificarea legislației fiscale pentru microîntreprinderi;
- Stabilirea unui sistem de calcul al chiriei pentru spațiile destinate desfășurării
activității, astfel încât cuantumul acesteia să fie adaptat realității și să nu împiedice dezvoltarea
afacerii.
O altă facilitate acordată pentru IMM-uri este cea a simplificării și unificării procedurilor
de autorizare, astfel încât această procedură să fie mai facilă și mai rapidă.
5.4.3. Germania
Situația organismelor de control, sprijin și promovare a meșteșugurilor în Germania este
asemănătoare cu cea din Franța, deoarece acest sector are în ambele țări, pe lângă rolul său de
păstrare a patrimoniului cultural imaterial, un loc important în dezvoltarea economică.
Camerele de meșteșuguri sunt organizate la nivel local, regional și federal, având atribuții
în domeniul formării profesionale, autorizării și monitorizării întreprinderilor meșteșugărești, la
nivel federal existând, la fel ca în Franța, un sistem de programe pentru creditare.
Trebuie evidențiat faptul că Germania are două sisteme de sprijin a activităților
meșteșugărești la nivel federal, care funcționează foarte bine și fac ca această țară să fie un
model pentru organizarea sectorului meșteșugăresc.
Primul este sistemul educațional care oferă posibilitatea educației duale prin care se
combină învățarea teoretică cu activitatea practică (cu ucenicia/calificarea la locul de muncă).
31
https://www.entreprises.gouv.fr/secteurs-professionnels/artisanat/le-fisac;
32
http://www.siagi.com.
30
Acest sistem de educație duală este coordonat de Ministerul Federal al Economiei în acord cu
Ministerul Federal pentru Învăţământ, Știință, Cercetare și Tehnologie și este dezvoltat la nivelul
fiecărui land în funcție de specificul acestuia. Acest sistem de educație duală beneficiază de
legislație specifică și anume Legea pentru învățământul profesional33. În formarea tinerilor, prin
sistemul dual, întreprinderile colaborează cu școlile profesionale și camerele meșteșugarilor, în
cadrul cărora funționează centrele de pregătire profesională.
Al doilea sistem de sprijin este cel care funcționează în subordinea Ministerului Federal
pentru Economie și Energie și, la rândul său, dispune de trei instrumente:
(i) Consilierii pentru meșteșuguri: sunt 460 de funcții de consilieri independenți,
specializați pe diferite domenii de activitate, inclusiv cel fiscal și juridic și care oferă sprijin
specializat întreprinderilor meșteșugărești. Activitatea lor se desfășoară la nivel local/regional,
dar susținerea financiară este la nivel federal.
(ii) Institutul german pentru meșteșuguri34 - are în subordine 5 institute regionale și care
abordează și probleme specifice cercetării, inclusiv pe cele legate de transferul de tehnologie și
dezvoltare economică. Trebuie menționat că întreprinderile meșteșugărești au o contribuție
deosebită în domeniul inovației pentru marile industrii, oferind de multe ori soluții inovative.
(iii) Portalul informațiilor specifice destinate întreprinderilor meșteșugărești35 - include
secțiuni precum cereri și oferte de finanțare, parteneri de afaceri, propuneri de inovații și
proiecte inovative.
5.4.4. Grecia
În Grecia, activitatea meșteșugarilor este coordonată de organizații neguvernamentale.
Organismul Elen pentru Întreprinderi mici și mijlocii și artizanat (EOMMEX) este organizația care
sprijină activitatea meșteșugărească prin finanțare europeană și se ocupă cu formarea
meșteșugarilor.
EOMMEX a fost inclus în Fondul Elen pentru Antreprenoriat și Dezvoltare, ceea ce din
păcate i-a diminuat capacitatea de susținere a activității meșteșugărești.
5.4.5. Irlanda
În Irlanda, Consiliul de Creație și Artizanat sprijină activitatea meșteșugărească. Consiliul
conlucrează cu Departamentul pentru Locuri de Muncă, Întreprindere și Inovație, care este o
33
http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf;
34
https://dhi.zdh.de/;
35
Fachinformationsportal BISTech.
31
instituție publică. Consiliul are un rol important în formarea meșteșugarilor și în promovarea

produselor meșteșugărești.
Întreprinderile meșteșurărești beneficiază prin lege de facilități în ceea ce privește
eșalonarea costurilor/plăților, birocrație redusă, facilități pe piața muncii și programe federale și
regionale de creditare. Aceste facilități se adaugă celor oferite de sistemul educațional și de
consultanță.
5.4.6. Norvegia
În Norvegia, meșteșugurile tradiționale sunt sprijinite de organizații neguvernamentale.
Dintre acestea menționăm Norvegian Crafts36 și Norvegian Association for Arts and Crafts
(Asociația Norvegiană pentru Artă și Meșteșuguri).
Aceste organizații neguvernamentale sunt sprijinite de guvernul norvegian prin Ministerul
Culturii și Ministerul Afacerilor Externe. Sectorul neguvernamental în Norvegia a preluat și în alte
domenii anumite atribuții ale statului, fiind sprijinit de ministerele de resort. Și în cazul
meșteșugurilor tradiționale, organizațiile neguvernamentale menționate (dar și altele mai mici)
desfășoară cursuri de formare pentru meșteșugari, finanțează proiecte pentru demararea unei
activități meșteșugărești, promovează produsele realizate de meșteșugari/artizani.
36
http://www.norwegiancrafts.no/about.
32
CAPITOLUL III
REZULTATELE CERCETĂRII SOCIOLOGICE
§1. Elementele componente ale cercetării

În cercetarea sociologică au fost utilizate trei instrumente clasice de colectare a
datelor: chestionar, focus goup și interviuri în profunzime. Scopul a fost să identificăm, din
perspectiva celor care în mod efectiv își desfășoară activitatea ca meșteșugar tradițional, care
sunt principalele probleme pe care le întâmpină în desfășurarea activității specifice și în relația
cu autoritățile și care sunt cele mai potrivite soluții pentru a susține și dezvolta meșteșugul
tradițional în România.
În ceea ce privește chestionarul, acesta a avut 10 întrebări pentru meşteşugarii
tradiţionali din România. Chestionarul a fost transmis spre completare prin intermediul
asociațiilor membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale, prin
activarea rețelelor lor de contacte relevante dar și către alte entități juridice din domenii
diferite de meșteșug tradițional precum: asociații de meșteșugari, societati comerciale,
cooperative meșteșugărești, persoane fizice autorizate, etc. Au fost primite 35 de chestionare
completate.
În ceea ce privește participanții la focus group, aceștia au fost opt meșteșugari
tradiționali care activează în domenii diferite de meșteșug tradițional, atât bărbați, cât și femei,
din zone diferite ale țării. Scopul principal a fost acela de a identifica, pe de o parte, cele mai
importante probleme comune pe care le întâmpină meșteșugarii din România, indiferent de
domeniul specific de activitate și, pe de altă parte, cele mai potrivite soluții de rezolvare a
acelor probleme, care pot fi aplicate pentru meșteșugari, indiferent de domeniul specific de
activitate.
În ceea ce privește interviurile de cercetare în profunzime, acestea au fost realizate
cu reprezentanți din trei organizații membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea
meșteșugurilor tradiționale care au o experiență relevantă în domeniul lor de activitate. Scopul
principal ale acestor interviuri a fost, pe de o parte, să verificăm rezultatele obținute din
răspunsurile la chestionare și din focus group și, pe de altă parte, să identificăm în ce măsură
există o viziune strategică cu privire la relația dintre meșteșugari și autorități, respectiv cu
privire la dezvoltarea meșteșugului tradițional în România. Nu în ultimul rând, în interviurile de
cercetare au fost discutate în amănunt cele mai importante nevoi actuale ale meșteșugarilor
tradiționali care ar putea fi soluționate printr-o lege specială.
33
§2. Rezultatele obținute din răspunsurile la chestionare

2.1. Apartenența la o asociație/cooperativă
În general, pentru meșteșugari, apartenența la o asociație/cooperativă de profil nu
este un element esențial, deși rezultă din răspunsuri că aceștia iau în considerare și
posibilitatea ca, uneori, apartenența la o astfel de asociație/cooperativă să le fie, totuși, de
ajutor.
Doar 12 din 35 de respondenți au precizat că sunt membri într-o asociaţie și doar 9 din 35
respondenți au precizat că ar dori să se înscrie într-o asociaţie în viitor. Motivele individuale
pentru care s-ar înscrie într-o astfel de asociație sunt multiple37, dar toate se încadrează în ideea
generală de a obține o susținere pentru promovarea activității proprii.
Rezultă, astfel, că, în lipsa unei legi dedicate meșteșugului tradițional, aspectele care țin
de recunoașterea, promovarea și reprezentarea intereselor meșteșugarilor tradiționali sunt
preluate de societatea civilă organizată în asociații/fundații.
În ceea ce îi privește pe cei care au declarat că nu doresc să fie membri ai niciunei
asociații (14 din 35 de respondenți), motivele identificate38 sunt un indicator al unor probleme
mai complexe pe care le întâmpină fenomenul meșteșugului tradițional în România: (i) este un
domeniu în care media de vârstă a celor care practică activități meșteșugărești este ridicată și
(ii) o lipsă de încredere și de acces la informații resimțită în mai mare măsură de meșteșugari
decât de restul cetățenilor atunci când se raportează la autoritățile statale și locale, dar și la
alte structuri organizatorice, inclusiv private (asociații și fundații).
2.2. Principalele nevoi ale meșteșugarilor

Cele mai importante probleme identificate din răspunsurile persoanelor care au
completat chestionarul sunt cele de natură fiscală și administrativă. Astfel, toți cei 35 de
respondenți au precizat că au întâmpinat probleme de natură fiscală privind cuantumul taxelor,
impozitelor, dificultatea depunerii declarațiilor fiscale etc. De asemenea, 30 din 35 de
respondenți au afirmat că au întâmpinat probleme care ţin de derularea efectivă a activității
meșteșugărești (de ex., obținerea și întreținerea spațiului de lucru, accesul la clienți, obținerea
materialelor necesare desfășurării activității etc.).
37
De ex., pentru avantaje de promovare, subvenţionare; pentru acces pe piaţă şi apărarea intereselor
meşteşugarilor; pentru colaborare cu alți meșteșugari; pentru promovarea cadrului formal al meseriei şi
răspândirea ei la nivel practic în România; pentru a împărtăși din cunoștintele și experiențele dobândite
chiar și sub formă de cursuri predate; pentru a obține mai ușor informații despre cursuri, traininguri si
workshopuri.
38
De ex., din cauza vârstei înaintate; pentru că nu există un statut care sprijină cu adevărat meşterii
populari; din cauza stării de sănătate; din cauza lipsei de încredere și a lipsei informaţiilor despre ce
presupune să fii membru într-o asociaţie; din cauza unor taxe şi impozite suplimentare; pentru că lipsesc
beneficiile concrete.
34
În plus, 25 de respondenți din 35 au declarat că au întâmpinat probleme administrative

precum: obținerea de autorizații diverse - de la funcționare până la participarea la târguri sau
expoziții - relația cu autoritățile publice etc.
Totodată, majoritatea respondenților au simțit nevoia să completeze chestionarul cu o
serie de probleme specifice după cum urmează:
(i) probleme de natură fiscal-administrativă precum: existenţa obligatorie a unei case de
marcat indiferent de cifra de afaceri; imposibilitatea de a emite chitanţe de mână (cel puțin
pentru sume mici să existe această posibilitate); obligaţia de a fi înregistrat la Registrul
comerţului cu cod CAEN; imposibilitatea de a plăti un impozit minim sau scutirea de impozit la
început de activitate; taxe şi impozite mari pentru un PFA; taxe mari pentru a participa la
târguri şi expoziţii, lipsa resursei umane;
(ii) probleme de comunicare și încredere instituțională precum: lipsa interesului statului
faţă de acestă formă de activitate; lipsa interesului structurilor administrative în promovarea
meşteşugului tradiţional; lipsa colaborării între instituţiile cu impact direct asupra activităţii
meşteşugarilor tradiţionali;
(iii) probleme care țin de necesitatea identificării activității de meșteșugar tradițional în
ansamblul altor activități comerciale precum: lipsa unui certificat de meşteşugar care să ateste
autenticitatea produsului; participarea scăzută la târguri şi expoziţii cu specific tradiţional
datorată taxelor mari sau concureței neloiale; lipsa unei legi speciale în domeniu.
2.3. Contactul cu autoritățile publice locale și centrale

Cele mai importante structuri administrative din perspectiva activității derulate de
meșteșugarii tradiționali sunt autoritățile și instituțiile publice locale. 15 respondenți din 35
au solicitat sprijinul primăriei cel puţin o dată, 11 respondenți din 35 au contactat cel puţin o
dată consiliul local sau judeţean în legătură cu o problemă legată de activitatea lor.
De asemenea, meșteșugarii declară că au intrat în contact cel mai des cu diverse şcoli
şi licee, cu Institutul Naţional al Patrimoniului, cu muzeele sau cu centrele județene ale creației
populare sau diverse case de cultură.
Nu în ultimul rând, 23 de respondenți din 35 au precizat că nu au solicitat niciodată
sprijin autorităţilor publice pentru rezolvarea problemelor pe care le-au întâmpinat în activitate,
în principal din cauza lipsei de încredere în autorităţi, dar și pentru că nu cunosc procedurile
necesare pentru a se adresa respectivelor autorități sau pentru că asociația din care fac parte se
ocupă cu aceste aspecte.
35
2.4. Principalele probleme pe care ar trebui să le rezolve o lege a meșteșugarilor

În opinia exprimată de cei mai mulți dintre respondenți, în eventualitatea în care s-
ar adopta o lege a meșteșugarilor, principalele reglementări ale respectivei legi ar trebui să
asigure o delimitarea expresă, clară, între meşteşugari şi creatori populari și categoria
comercianţilor şi a producătorilor de obiecte hand made sau artă simplă.
De asemenea, în strânsă legătură cu prima chestiune, respondenții își doresc de la o lege
specială a meșteșugarilor să reglementeze statutul de meşteşugar tradiţional raportat la criterii
de autenticitate a rezultatelor activității efectuate, statut care să fie recunoscut prin eliberarea
unui certificat de meşteşugar.
În mod cert, aspectele de natură fiscală și administrativă sunt esențiale pentru
meșteșugari și rezultă din răspunsurile oferite: de la necesități punctuale legate de diminuarea,
chiar eliminarea taxelor de participare la diverse târguri și evenimente până la solicitarea unui
statut fiscal special pentru meşteşugari (de ex., o singură declaraţie fiscală depusă pe an, un
impozit unic, renunţarea la obligativitatea casei de marcat pentru vânzări ocazionale ce nu
depăşesc cuantumul salariului minim pe lună și alte asemenea soluții).
Alte răspunsuri primite la întrebarea referitoare la problemele pe care le-ar putea rezolva
adoptarea unei legi a meșteșugarilor au vizat chestiuni punctuale legate de beneficii fiscale și
sociale, respectiv de necesitatea reducerii birocrației administrative sau de asigurarea unor
forme eficiente de educație în domeniul meșteșugului tradițional:
- înfiinţarea unei Uniuni a Meşterilor Populari, cu sedii la nivel central şi regional sau
îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare a Direcţiilor de Cultură din cadrul primăriilor, prin
eliminarea birocraţiei şi accesul facil la înregistrare şi obţinerea autorizaţiilor sau înfiinţarea
unui departament pentru meşteşugari pe lângă camerele de comerţ, departament cu rol de
sprijin şi îndrumare a meşteşugarilor;
- reactivarea Comisiilor de Control din cadrul primăriilor pentru a verifica autenticitatea
produselor româneşti, astfel ar exista o diferenţă clară între produsul obţinut de la un
meşteşugar tradiţional şi unul contrafăcut;
- organizarea unei platforme online pentru promovarea meșteșugului tradițional şi pentru
schimbul de informaţii şi pentru a primi comenzi din partea instituțiilor publice sau a
particularilor (inclusiv, dezvoltarea unor magazine meşteşugăreşti on-line);
- crearea unor programe, inclusiv în aria financiar-fiscală, de susţinere a meşteşugurilor
tradiţionale, tabere de iniţiere pentru cei care vor să înveţe un meşteşug, întâlniri între
meșteșugari pentru schimb de experienţă, organizarea de târguri cu profil tradiţional;
- recunoaşterea meşteşugului tradiţional ca meserie; existenţa unui cod COR pentru
domeniile de meşteşug tradiţional; dreptul la pensie;
36
- crearea în cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale unui departament care să

aibă un rol educativ/formator și de sprijin de specialitate pentru cei care practică meșteșugurile
tradiționale;
- accesul facil la fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea de noi proiecte în domeniul
meșteșugurilor tradiționale;
- introducerea în școli a unor ore de lucru manual a căror programă să activități specifice
meșteșugurilor tradiționale;
- înființarea unor școli de profil și formarea viitorilor meșteșugari printr-un sistem de
ucenicie, care să implice în special meșteșugarii vârstnici, în ceea ce privește partea practică.
2.5. Încrederea în viitorul meșteșugului tradițional

Una dintre cele mai mari probleme identificate în răspunsurile oferite de meșteșugari
vizează profunda lipsă de încredere în viitorul meșteșugului tradițional din România.
Desigur, pot fi făcute corelații, mai mult sau mai puțin relevante, cu privire la raportul
dintre vârsta respondenților sau sexul acestora și lipsa de încredere exprimată în propriul viitor
ca meșteșugar tradițional, însă, esențial, rămâne o singură idee: doar 7 respondenți din 35 au
declarat că meşteşugul tradiţional se va dezvolta în foarte mare măsură sau în mare măsură în
România, în timp ce restul de 28 de respondenți au precizat că meşteşugul tradiţional se va
dezvolta în foarte mică sau mică măsură.
Această lipsă de încredere a meșteșugarilor în destinul domeniului de activitate din
care fac parte se corelează cu gradul ridicat de lipsă de încredere față de autoritățile și
instituțiile publice, precum și cu reacția relativ apatică față de formele asociative de tip
asociații sau fundații, dar mai ales cu opinia cvasimajoritară conform căreia meșteșugarii
tradiționali au nevoie de recunoaștere la nivel legislativ și de programe de susținere la nivel
central și local.
§3. Rezultatele obținute din focus group

3.1. O meserie din pasiune și pentru tradiție
Cvasimajoritatea participanților la focus group au arătat că și-au ales meseria de
meşteşugar din pasiune, că practică din dragoste pentru tradiţie această meserie şi că familia din
care provin a practicat de generaţii respectivul meşteşug.
Cei mai mulţi (7/8) au răspuns că au evoluat în activitate în cadrul familiei, pe cont
propriu, cu resurse proprii, prin prisma talentului cu care au fost înzestraţi.
37
3.2. Ce este meșteșugarul tradițional

Întrebați care este primul lucru care le vine în minte atunci când aud sintagma
„meşteşugar tradiţional” și rugați să ofere o definiție proprie a meșteșugarul tradițional,
indiferent de domeniul specific în care activează, cele mai multe răspunsuri au pus accentul pe
ideea de TRADIȚIE (meșteșugarul tradițional este o persoană care desfășoară o activitate
transmisă din generaţie în generaţie).
Unul dintre participanți a definit meșteșugarul tradițional drept „persoana care cunoaşte
o tehnică manuală veche, autentificată în timp într-un spaţiu geografic şi istoric românesc,
foloseşte materie primă naturală, respectă motivele şi cromatica din zona etnografică cu care se
identifică”.
În opinia altui respondent, meşteşugarul tradiţional este cel care a învăţat meşteşugul
direct din vatra satului, care locuieşte în vatra satului şi care nu a pierdut legătura cu acea zonă
etnografică.
De asemenea, o altă idee comună cu privire la activitatea meșteșugarului tradițional este
AUTENTICITATEA/ORIGINALITATE/UNICITATEA obiectului creat ca urmare a unui proces de lucru
SPECIFIC. În plus, cei mai mulți dintre participanți au identificat ca fiind elemente ale unui
proces specific de lucru materialele folosite sau tehnica de lucru utilizată. Foarte important de
precizat este şi faptul că participanții au subliniat şi chiar au repetat de-a lungul discuţiei că
produsele obţinute se produc „de mână”. Chiar dacă se folosesc de anumite unelte relativ
rudimentare, aceste unelte, la fel ca procesul de lucru, sunt SPECIFICE meşteşugului pe care îl
practică. Ca atare, ținând cont de faptul că obiectele obținute sunt unice, obținute în urma unui
procesul de lucru specific, producţia obţinută este una foarte restrânsă.
3.3. Principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarul tradițional

3.3.1. Delimitarea de comercianții de suveniruri
Una dintre cele mai mari frustrări pe care le întâmpină în activitatea lor meșteșugarii
tradiționali este „prezenţa kitsch-ului şi a concurenţei neloiale” aproape peste tot în magazinele
de suveniruri şi la târgurile şi expoziţiile la care meșteșugarii participă.
Totuși, important de notat că această problemă nu este privită doar din perspectivă
economic-fiscală, ci și din perspectivă REPUTAȚIONALĂ, în sensul în care imaginea publică a
meșteșugarilor tradiționali este afectată de importul masiv de obiecte artizanale produse în
serie, fără a parcurge procesul de lucru specific.
Mai mult, unii dintre participanți au subliniat faptul că anumite meşteşuguri sunt atât de
specifice încât nu se poate discuta de productivitatea muncii şi meşteşugarii nu au cum să obțină
38
veniturile necesare pentru salarii, în timp ce impozitele și taxele plătite sunt prea mari raportat
la cât se poate obţine în urma vânzării obiectelor tradiţionale.
3.3.2. Relația cu organizatorii de târguri de profil

O a doua problemă identificată, se referă la modul și condițiile de organizare a unor
târguri de profil. În acest sens, din răspunsurile participanților la focus group rezultă că relaţia
cu organizatorii de târguri de profil şi taxele solicitate de aceștia reprezintă un impediment
major pentru participarea meşteşugarilor tradiţionali.
De asemenea, s-a menţionat că nu există o delimitare clară între meşteşugar, artizan şi
comerciant, iar la târguri pot participa toţi aceştia fără ca un cumpărător să poată sesiza
diferenţa. Jumătate din respondenți au precizat că, de cele mai multe ori, meşteşugarii nu pot
participa la târguri şi nu pot demonstra în cadrul expoziţiei cum se practică un meşteşug, pentru
că organizatorii au criterii neclare de selecţie.
Unii dintre participanți consideră că în cadrul unor astfel de târguri cei mai mulţi sunt
comercianţi care cumpără marfa direct de la meşteşugari şi o vând sub pretextul că ei au
desfăşurat activitatea de meşteşug tradiţional.
3.3.3. Lipsa de interes generalizată pentru meșteșugul tradițional

Un alt motiv de îngrijorare pentru participanții la focus group este lipsa de apreciere față
de munca pe care o depun, cumulat cu faptul că, din ce în ce mai puţini tineri se arată interesaţi
să învețe și să practice un meşteşug tradițional.
Ca atare, în opinia participanților, lipsa unor spaţii pentru creaţie şi studiu dedicate
meşteşugurilor, dezinteresul autorităţilor pentru identificarea unor astfel de spații, dar şi faptul
că meșteșugul tradițional nu are o eficiență economică creatoare de profit constituie reale
motive de îngrijorare şi motive serioase care anunță dispariţia unora dintre meșteșugurile
tradiționale.
Mulți dintre participanți au ţinut să precizeze faptul că au solicitat sprijin autorităţilor şi
asociaţiilor de meşteşugari, dar că rezultatul obţinut nu a fost mulţumitor din diferite motive:
relaţia de comunicare cu autorităţile publice foarte slabă, implicarea acestora într-o mică
măsură sau deloc în activităţile de meşteşug, lipsa fondurilor sau fonduri insuficiente.
De altfel, una dintre ideile formulate în cadrul focus group-ului, care exprimă in nuce
atât modul în care meșteșugarii se percep pe ei înșiși, dar și modul în care percep raporturile cu
instituțiile publice și agenții economici din exterior, a fost următoarea: „dacă tot nu ni se oferă
nimic, nici să nu ni se ceară nimic”.
39
Nu în ultimul rând, din răspunsurile participanților la focus group a rezultat că lipsa de

interes pentru activitatea meșteșugarilor tradiționali se observă și prin faptul că nu există date,
informații, studii cu privire la fenomenul meșteșugului tradițional. De exemplu, nu se știe cât
reprezintă activitatea de meșteșug tradițional din PIB-ul României, ca un indicator pentru a
înțelege mai bine relevanţa economică a meşteşugarilor tradiţionali pentru statul român.
3.4. Soluțiile propuse de participanții la focus group

În opinia tuturor participanților la focus group cea mai bună soluție pentru rezolvarea
unora dintre problemele pe care le întâmpină meșteșugarii tradiționali o reprezintă
adoptarea unei legi speciale a meșteșugarilor tradiționali care să clarifice la nivel normativ
statutul meșteșugarilor tradiționali și regimul juridic aplicabil activității acestora, inclusiv din
perspectivă fiscală.
Pe baza interpretării răspunsurilor oferite, se pare că principale așteptări ale
meșteșugarilor tradiționali de la o astfel de lege sunt de a rezolva, pe de o parte, problemele de
natură identitară (să fie recunoscută specificitatea activității lor și unicitatea produselor
realizate în urma unui proces simplu de autorizare) și, pe de altă parte, unele dintre
problemele de natură fiscală (introducerea unui regim fiscal specific, rezonabil și ușor de
gestionat prin raportare la specificul activității de meșteșugar tradițional).
Cu privire la o eventuală procedură de autorizare a meșteșugarilor tradiționali, soluțiile
participanților au înclinat către un proces coordonat mai degrabă de Ministerul Culturii și
Identității Naționale (MCIN) decât de Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS):
- un eventual proces de autorizare pentru meșteșugarii autorizați ar trebui să fie
reglementat de MCIN și să constea în crearea unui birou pe lângă Camerele de Comerţ
şi Industrie locale, birou care, pe baza unor criterii clare, să poată elibera un
certificat de meșteșugar;
- criteriile pentru certificarea meșteșugului tradițional să fie stabilite de MCIN, dar
certificarea ar trebui să se realizeze de către MMJS, ca și în cazul altor meserii;
- este necesară identificarea tuturor meşteşugurilor tradiționale într-un nomenclator al
meșteșugurilor tradiționale.
Cu privire la eventualele soluții la problemele fiscale pe care le întâmpină meșteșugarii
tradiționali, participanții la focus group au remarcat necesitatea și urgența acordării unor
facilități fiscale meşteşugarilor tradiționali astfel încât meșteșugarii tradiționali să poată exista
în continuare. Important de reținut este și faptul că meșteșugarii consideră că acordarea
facilităţilor fiscale meşteşugarilor tradiționali raportat la alte categorii de entități juridice se
justifică nu numai pentru a salva de la dispariție un domeniu de activitate, ci datorită
40
semnificației respectivului domeniu de activitate pentru protejarea și promovarea identității

naţionale în țară și peste tot în lume.
În cadrul expunerii argumentelor de final s-a ajuns la concluzia că toţi participanţii la
focus group, în număr de 8, doresc o lege a meşteşugarilor care să reglementeze principalele
probleme la care am făcut referire în paragrafele anterioare. Participanții au apreciat faptul că
în cadrul acestui proiect sunt parteneri Ministerul Culturii şi Identității Naționale și Secretariatul
General al Guvernului considerând că astfel se va ajunge la un punct comun de discuţie, iar
principalele şi realele probleme vor fi propuse spre soluţionare în cadrul unui proiect de lege
care să avantajeze toţi actorii implicaţi.
§4. Rezultatele obținute din interviurile în profunzime

4.1. Importanța meșteșugului tradițional pentru România
Ideea fundamentală extrasă din interviurile de cercetare este că meșteșugul
tradițional are o dublă importanță în cadrul unei societăți: pe de o parte, contribuie la
crearea și menținerea identității culturale și, pe de altă parte, poate fi un factor de
sustenabilitate economică în comunitățile în care se deșfăsoară activitățile meșteșugărești.
Unul dintre respondenți a arătat că meşteşugul nu a dispărut din România, dar ar putea să
dispară în funcție de politicile care vor fi adoptate pentru viitor. Dacă ne referim la ce fac alte
state ar trebui să fim atenți la zona rurală a Austriei, Vorarlberg, care are o politică dezvoltată în
ceea ce priveşte meşteşugurile tradiționale, politică în centrul căreia se află ideea că meşteşugul
tradițional este un element de profit pentru societate.
Un alt respondent a evidenţiat importanţa mesteşugului tradiţional din perspectivă
economică, în special pentru mediul rural, considerând că acesta poate reprezenta un factor de
stabilitate economică. De asemenea, meşteşugul tradiţional este important pentru dezvoltarea
turismului.
4.2. Problemele meșteșugarilor din România

Analizând răspunsurile celor trei respondenți au putut fi identificate o serie de probleme
ale meșteșugarilor din România care, în cea mai mare parte, se suprapun peste problemele
identificate în urma analizei răspunsurilor din chestionare și a discuțiilor din cadrul focus group-
ului. Rezultă, astfel, că la nivelul grupului social al meșteșugarilor tradiționali, la toate nivelurile
de dezvoltare, problemele resimțite de aceștia sunt aproape IDENTICE.
Astfel, o primă problemă se referă la faptul că meșteșugarii nu li se recunoaște/nu au un
statut juridic specific tipului de activitate pe care îl prestează. Necesitatea acordării unui statut
juridic și fiscal special pentru meșteșugarii tradiționali fără a-i obliga să aibă studii recunoscute
41
la un anume nivel sau fără complexități birocratice este un element fundamental în salvgardarea
meșteșugurilor tradiționale pentru viitor. Accentul unei politici publice pentru meșteșugari ar
trebui să cadă pe specificul activității acestora, pe promovarea pentru generațiile viitoare a
acestor activități creatoare, iar nu pe uniformizarea din punct de vedere fiscal sau juridic a
modului de operare la nivel economic.
Întrucât meșteșugarii tradiționali sunt în primul rând artiști și în al doilea rând manageri
de activități lucrative, unul dintre respondenți a precizat că o politică publică dedicată acestora
trebuie să țină cont de aceste aspecte dar fară a limita sau uniformiza actul de exprimare
creativă a acestora. Mai mult, trebuie să se țină cont de faptul că, nu de puține ori, nivelul de
alfabetizare al meșteșugarilor tradiționali este scăzut, iar obligațiile administrativ-fiscale,
inclusiv soluțiile de depunere online a declarațiilor fiscale reprezintă, uneori, o piedică
insurmontabilă pentru buna desfăşurare a activităţii lor specifice.
În strânsă legătură cu aspectul prezentat mai sus, s-a mai arătat în cadrul interviurilor
faptul că accesarea fondurilor europene de către meșteșugarii tradiționali implică o procedură
complicată pentru aceștia. Finanţările din fondurile europene, referindu-ne aici la finanțările
care sprijina activități de restaurare a patrimoniului cultural, nu pot fi accesate dacă nu se
lucrează cu anumite materiale agrementate, în cadrul unei activități atestate, cu certificat de
conformitate pentru materiale utilizate şi cu posibilitatea de a emite factură şi garanţie pentru
obiectele create.
Spre deosebire de meșteșugarii intervievați prin chestionare și în cadrul focus group-ului,
o problemă specifică, neidentificată până în acest moment, constă în faptul că deja există o
teamă a persoanelor care practică un meșteșug de a „ieși pe piață” din cauza procedurilor
complexe pe care le-ar avea de urmat pentru a pune în vânzare produsul muncii lor.
De asemenea, în măsura în care meșteșugarii tradiționali sunt parte din societatea
românească, fenomenul migrației a afectat puternic comunitatea meșteșugarilor tradiționali din
România întrucât cei mai mulți meşteri sunt tentaţi să lucreze în alte state pentru condiţii de
trai mai avantajoase.
Nu în ultimul rând, problema comună a tuturor meșteșugarilor implicați în proiectul de
cercetare (incusiv a persoanelor care au participat la interviurile în profunzine) este lipsa
oricărui tip de protecţie împotriva concurenţei neloiale, produselor contrafăcute sau produselor
piratate. Acest fenomen amenință existența meșteșugului tradițional și reprezintă adevărata
provocare a unei viitoare legi a meșteșugarilor tradiționali din România.
42
4.3. Soluțiile propuse

4.3.1. Scopul unei legi a meșteșugarilor din România
Spre deosebire de răspunsurile primite la chestionare și în focus group, din interviurile de
cercetare în profunzime rezultă că pentru soluționarea problemelor meșteșugarilor ar fi benefic
ca pe lângă adoptarea unei legi în domeniul meșteșugurilor tradiționale, să existe și un context
social favorabil care să permită derularea de activități specifice mesteșugarilor tradiționali care
este o activitate preponderent creativa. Deschiderea față de nevoile meșteșugarilor și o buna
comunicare a autorităților publice centrale și locale cu reprezentanții sectorului meșteșugăresc
poate conduce la crearea acestui context social favorbil.
De altfel, un alt respondent, a considerat că nu ar trebui adoptată o lege a meșteșugarilor
pentru că meşteşugul tradițional trebuie să fie privit ca parte a culturii tradiţionale, care include
peisajul, gastronomia, obiceiurile, folclorul. Meșteșugul tradițional în sine nu este și nu poate fi
standardizat. Meşteşugul înseamnă că te adaptezi în afara oricărui standard imaginabil pentru a
adapta orice material și a-l transforma în obiect unicat. Unicitatea unui proces de lucru şi a
materialului care este supus procesului respectiv face imposibilă evaluarea unitară, în acelaşi
sistem de referinţă, atât a produsului, cât şi a procesului. În ultimă instanță, indiferent de
regimurile politice și sociale care s-au perindat de-a lungul mileniilor, meșteșugarul tradițional a
rezistat iar meșteșugarul și-a realizat activitatea cu sau fără o reglementare specială.
Însă, în condițiile în care o lege a meșteșugarilor ar urma să fie adoptată, esențial este, în
primul rând, inițiatorii acestei legi să explice exact de ce este necesară şi, în al doilea rând, să
lămurească conţinutul acesteia.
Un element esențial al unei viitoare legi a meșteșugarilor din România este recunoașterea
și atestarea persoanelor care practică meșteșuguri tradiționale, nu doar a obiectelor rezultate
din munca specifică.
De asemenea, o lege a meșteșugarilor din România ar trebui să cuprindă și norme cu
privire la calitatea produsului şi să stabilească un standard de calitate pentru producţia de
bunuri.
Una din persoanele intervievate a precizat că există deja o lege a patrimoniului şi că
aceasta trebuie doar îmbunătăţită pentru a oferi protecție legislativă mai bună meșteșugarilor
tradiționali. În opinia sa, sunt mai importante acele strategii de comunicare între meșteșugari şi
autorităţile publice și modificarea legii finanţelor publice locale în sensul acordării unor facilități
fiscale decât adoptarea unei legi speciale pentru meșteșugarii tradiționali.
43
4.3.2. Procedura de autorizare a meșteșugarilor

Unul dintre obiectivele principale ale unei legi a meșteșugarilor trebuie să vizeze
reglementarea unei proceduri pentru atestarea/autorizarea în condiţii avantajoase a
meşteşugarilor tradiționali. Acestă temă este recurentă și se dovedește a fi unul dintre
elementele centrale ale unei viitoare legi a meșteșugarilor tradiționali din România.
Cu toate acestea, una din persoanele intervievate a precizat în mod expres că nu sunt
necesare procedurile de atestare şi înregistrare, certificatele de competenţă profesională din
simplul motiv că nu există concurenţă în acest domeniu și pentru că cei mai mulţi meșteșugari nu
sunt şcolarizaţi şi nu au trecut prin învăţământul obligatoriu şi nici nu o vor face pe viitor. În
practică, aceste certificate de atestare/autorizare devin impedimente în calea desfăşurării
activităţii specifice.
Mai mult, în opinia unui intervievat, în cele mai multe state din Europa meşteşugul a
dispărut din cauza procesului de autentificare și standardizare a activității meșteșugarilor
tradiționali, ceea ce a condus la dispariția acestora. Astfel, cultura tradiţională trebuie păstrată
în parametri nestandardizaţi.
În cadrul discuţiilor a fost abordată și problema certificării meşteşugurilor tradiţionale ca
meserii şi introducerea acestora în COR, cu un cod specific. Unul dintre respondenți a subliniat
importanţa meşteşugurilor tradiţionale în România, dar şi îmbogăţirea COR-ului cu aceste
meserii. Totuși, în acest proces vor fi întâmpinate probleme referitoare la identificarea corectă a
denumirilor meseriilor pentru că nu toate sunt sub aceeaşi cupolă de meşteşug, de exemplu:
există meşteşuguri tradiţionale, meşteşuguri în restaurare şi meşteşuguri emergente, cele mai
noi.
Cu privire la același subiect, un alt respondent a emis o opinie diferită în sensul în care
aceste meserii sunt deja în COR şi în CAEN sub denumirea de alte categorii profesionale.
4.3.3. Diferențierea meșteșugarilor tradiționali de alți comercianți

În ceea ce privește probleme concurenței din partea comercianților de produse artizanale
importate din alte state, meșteșugarii intervievați au fost de acord că acest fenomen afectează
grav meșteșugul tradițional din România. Soluțiile, însă, sunt complexe și trebuie să țină cont de
realitatea în care trăim.
În primul rând, în opinia unui respondent, nu se mai poate opri fenomenul importurilor de
pe piața chinezează, fiind o realitate împământenită, dar poate fi educat clientul să deosebească
un produs autentic de unul contrafăcut.
În al doilea rând, există și alte soluții legislative posibile:
44
(i) modificarea legislației în materia protecţiei consumatorului și a concurenţei, astfel

încât să fie introdusă o distincție între un comerciant de obiecte artizanale și un meşteşugar
tradițional;
(ii) posibilitatea ca meşteşugarii tradiţionali să beneficieze de locuri speciale la târguri şi
expoziţii;
(iii) crearea unui sistem de protecţie a mărcii produsului, activitate care să fie facilitată
pentru meșteșugar de asociaţiile de meșteșugari.
Întrebarea finală din cadrul discuţiilor a fost legată despre ce ar putea constitui soluţia
cea mai eficientă pentru rezolvarea problemelor meşteşugarilor. Primul respondent a subliniat
necesitatea adoptării unei legi de către Parlament, iar toţi actorii implicaţi: comunităţi,
asociaţii, consilii locale şi ong-uri să colaboreze pentru eficacitatea şi aplicabilitatea ei. Să existe
un transfer de informaţii în autorităţi şi toţi factorii interesați pentru a elabora o politică publică
alternativă care să dea roade. Al doilea respondent a menţionat că există deja o lege a
patrimoniului material şi că trebuie doar îmbunătăţită sau completată. Al treilea respondent
consideră oportună adoptării unei legi în domeniu pentru rezolvarea problemelor meşteşugarilor
iar colaborarea între ministere şi toţi actorii implicaţi poate constitui un început pentru evoluţia
firească a lucrurilor în sensul adoptării acestei legi speciale. Sugestia a fost să se lucreze cu
Institutul Naţional al Patrimoniului pentru atestări, dar şi cu muzee care au format meşteri şi au
organizat târguri.
4.3.4. Dezvoltarea unei hărți interactive a meșteșugarilor din România

Alte soluții care pot fi avute în vedere pentru dezvoltarea și promovarea meșteșugului
tradițional îl reprezintă realizarea unei hărți interactive a meşteşugurilor din țara noastră. Este
foarte important pentru o societate care trăiește din ce în ce mai mult online ca meșteșugarii să
înceapă să folosească mijloacele online, astfel încât să se poată promova mai ușor nu numai în
plan național, ci și în plan european sau mondial.
45
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
§1. Unicitatea cercetării

Conținutul acestei analize reflectă o abordare de tip bottom up, pornind de la
sintetizarea nevoilor meșteșugarilor tradiționali din România, în vederea unei mai bune
cunoașteri a acestui sector socio-cultural. Buna cunoaștere a problemelor întâmpinate în
desfășurarea actului meșteșugăresc reprezintă, pe de-o parte, o etapă necesară în procesul de
elaborare a unei politici publice alternative pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale. Pe de
altă parte, analiza răspunde exigențelor regăsite în recomandări europene, astfel cum au fost
amintite în cuprinsul prezentului document și încurajărilor susținute de la nivel comunitar în
sensul întreprinderii de acțiuni concrete la nivelul statelor membre (ca de exemplu un demers de
reglementare dedicat) cu scopul prezervării și promovării meseriilor tradiționale. Demersul
nostru sprijină totodată angajamentul pe care România și l-a luat prin Planul de Guvernare 2017-
2020, de a manifesta interes pentru a fi adoptată o lege a meșteșugarilor, în continuarea
eforturilor anterioare de reglementare a acestui sector.
Din această perspectivă, studiul de față face un pas înainte în cunoașterea și promovarea
fenomenului meșteșugului tradițional din România, constituindu-se într-o analiză care contribuie
la calibrarea și centrarea propunerii de politică publică alternativă din cadrul proiectului
„Politică publică pentru meșteșugul tradițional”. Altfel spus, prezenta analiză reprezintă punctul
de plecare în elaborarea unei politici publice alternative pentru sectorul meșteșugurilor
tradiționale. Analiza de față va putea prezenta utilitate și pentru actorii instituționali implicați
în procesul de legiferare, în momentul analizării necesității și oportunității reglementării acestui
spațiu socio-cultural al meșteșugurilor tradiționale.
§2. Concluzii cu privire la cercetarea analitică și normativă

Interesul pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale este manifestat la scară mondială
și capătă diverse manifestări (studii, parteneriate, strategii, politici publice, legi, proiecte etc.)
în funcție de instituțiile, organizațiile sau diversele entități care se pot implica pentru sprijinirea
acestei zone specifice de activitate.
Meșteșugul tradițional are forme de manifestare peste tot în lume, existând structuri
instituționale ori organizaționale la nivel mondial, regional și național care sunt implicate și care
promovează meșteșugul tradițional. Articularea intereselor meșteșugarilor tradiționali și
promovarea acestora nu s-au realizat însă peste tot unde pot fi regăsite în aceeași măsură și
46
utilizând aceleași mijloace, motiv pentru care soarta meșteșugurilor diferă de la caz la caz
(regiune la regiune), în funcție de formele și intensitatea pe care le-a luat interesul manifestat
de instituțiile și organizațiile de profil și de rolul jucat în acest sens de entități
nonguvernamentale.
În urma cercetării întreprinse în această etapă de proiect, rezultă că există organizații la
nivel mondial care își canalizează interesul și resursele în sprijinirea meșteșugurilor tradiționale,
subliniind importanța:
- prezervării acestora,
- identificării riscurilor ce le amenință în general și cele aferente specificului fiecărei
zone/ comunități,
- găsirii de soluții și oferirea de recomandări în vederea salvgardării identității culturale
relevată de meșteșugurile tradiționale (păstrarea diversității identitare în contextul
globalizării care are tendința de uniformizare),
- și nu în ultimul rând, adaptării conceptului de meșteșug tradițional evoluției
meșteșugurilor, ca de exemplu luării în considerare a meșteșugurilor emergente și a
materialelor tradiționale emergente (din domeniul restaurării).
În ceea ce privește spațiul european, din care face parte și România, informațiile
adunate în cadrul acestui studiu ne arată că în multe state a fost elaborată o legislație specifică
privind activitatea meșteșugarilor tradiționali, legislație care stabilește diverse forme și
mecanisme de sprijin pentru meșteșugari și, totodată, reguli cu privire la formarea, autorizarea,
controlul activității și promovarea meșteșugarilor și a activităților meșteșugărești.
Există organizații și structuri instituționale sau nonguvernamentale și la nivel național, cu
interes în zona de susținere a sectorului meșteșugurilor tradiționale, amintite și descrise în
cuprinsul prezentei cercetări.
Analiza a abordat și o serie de strategii, studii, proiecte și documente incidente sectorului
meșteșugurilor tradiționale din România, inclusiv Planul de Guvernare 2017- 2020, din care
rezultă că în România este conștientizată necesitatea manifestării unui interes sporit asupra
subiectului meșteșugurilor tradiționale.
Elementele constitutive fundamentale ale conceptului de mașteșug tradițional. Din
rațiuni de claritate conceptuală este necesar să înțelegem distincția fundamentală dintre
noțiunea de meșteșug tradițional (semnificația conceptului) și felurile în care poate fi organizată
juridic activitatea de meșteșugar, respectiv modurile în care sunt valorificate produsele
activității meșteșugărești (regimul juridic al recunoașterii, autorizării, controlului și fiscalității în
domeniul meșteșugului tradițional). Or, în condițiile în care există o astfel de distincție rezultă în
mod necesar că meșteșugul tradițional a existat, există și poate exista în absența unei legislații
47
specifice care vizează doar aspectele de organizare și management a activității meșteșugărești,

iar nu însăși esența respectivei activități.
Conceptul de meșteșug tradițional, privit din perspectiva informațiilor relevante selectate
din legislația statelor europene dedicată meșteșugurilor, este unul complex, care trebuie privit
din perspectivă multidisciplinară și care însumează o serie de elemente culturale, sociale și
economice. Astfel, în urma unei analize comparate a respectivelor definiții, putem creiona
elementele constitutive fundamentale ale noțiunii de meșteșug tradițional:
 este o activitate de creație care are în esență aspecte manuale (manufactură)- fie
total manufacturate, fie realizate cu ajutorul uneltelor de lucru manual, iar dacă
procesul de producție implică și mijloace mecanice, contribuția manuală a
meșteșugarului trebuie să fie cea mai importantă în realizarea produsului finit;
 caracterul autentic al produsului;
 rezultatul acestui proces de creație este realizat de o persoană deținătoare a unui
know-how care implică tradiție;
 este o activitate economică, desfășurată independent de persoane fizice sau
companii, cu scopul de a realiza profit;
 reprezintă o activitate efectuată în conformitate cu tehnici și modalități specifice
care au fost transmise în obiceiurile și practicile locale (relevă specificul local al
unei comunități), prin care se exprimă elemente de identitate culturală a unei
zone geografice sau a unui grup social;
 unicitatea produselor rezultate- produse care să nu fie realizabile prin producție
industrială sau complet prelucrate sau în serii mari.
Sintetizând, cuvintele cheie pentru definirea meșteșugului tradițional sunt:
manufactură, autenticitate, unicitate, specific local, tehnici specifice tradiționale.
Diversele forme juridice pe care le poate îmbraca activitatea meșteșugarilor
tradiționali. Raportându-ne la condițiile în care pot fi valorificate bunurile create prin
activitatea meșteșugarilor tradiționali, toate acestea presupun măsuri, acțiuni și operațiuni,
proceduri de autorizare a activității ori de certificare a meșteșugarului, care pot fi diferite de la
stat la stat, în funcție de legislația în vigoare.
Referitor la datele colectate din legislaţia altor state europene a rezultat că există atât
state europene care au reglementări specifice pentru meșteșugurile tradiționale (de ex.,
Bulgaria, Croația, Franța, Germania, Italia, Latvia, Polonia), cât și state europene în care nu
există o reglementare specifică în domeniul meșteșugurilor tradiționale (de ex., Cipru, Cehia,
Danemarca, Estonia și România).
48
În statele europene unde există legislație dedicată sectorului meșteșugurilor tradiționale,

au fost identificate următoarele forme juridice pe care le poate îmbrăca activitatea
meșteșugărească: microîntreprinderi, întreprinderile meșteșugărești, cooperativa
meșteșugărească, meșteșugar/ artizan independent.
Există state care permit ca activitatea meșteșugărească să se desfășoare și independent
(individual, fără a opta pentru o altă formă juridică), însă oriunde există legislație dedicată și
indiferent de forma de organizare a activității, legislația prevede dovada statutului de
meșteșugar, uneori și al nivelului de calificare corespunzător domeniului de activitate și
necesitatea înscrierii, în anumite nomenclatoare, ca de exemplu Registrul Meseriilor- în Franța,
Registrul provincial al întreprinderilor artizanale- în Italia etc.
În statele unde nu există reglementări specifice pentru meșteșugarii tradiționali, există
norme care organizează desfășurarea activităților economice pentru întreprinderi mici și mijlocii,
persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale. În asemenea
condiții, meșteșugarii tradiționali își pot alege forma juridică de exercitare a unei activități
comerciale care vizează vânzarea produselor rezultate din activitatea specifică de meșteșugar
tradițional.
La nivelul reglementărilor comunitare nu există o legislație dedicată special meșteșugului
tradițional, singurele precizări fiind cuprinse în legislația privind întreprinderile mici și mijlocii,
acolo unde se prevede că „meșteșugul urmează a fi definit la nivel național în funcție de
domeniile de specializare”39.
În România, în perioada regimului comunist a existat o legislație care viza meșteșugurile
în general, aceasta fiind abrogată după Revoluția din 1989. În prezent, deși fenomenul
meșteșugului tradițional există și sunt persoane care se recomandă drept meșteșugari
tradiționali, nu există și o reglementare specifică pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale.
Lipsa unei reglementări în domeniu s-a dovedit a fi aspectul principal pe care
meșteșugarii și ceilalți factori de interes care au participat la acest studiu l-au identificat,
asumat sau criticat.
În ceea ce privește desfășurarea activității de către meșteșugarii tradiționali la ora
actuală în România, există reglementări în vigoare care le sunt aplicabile, dar care nu iau în
considerare specificul activității acestora și contextul social în care se află în prezent sectorul
meșteșugurilor tradiționale. Acestea vizează organizarea unei activități economice, implicațiile
fiscale ale respectivelor activități economice, mijloacele de articulare a unor interese prin
intermediul asociațiilor și fundațiilor. În baza legislației actuale, practicarea unui meșteșug
39
Legea micilor afaceri (Small Business Act – SBA) vezi link: https://ec.europa.eu/growth/smes/business-
friendly-environment/small-business-act_en.
49
tradițional este posibilă atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice fie conform
OUG nr. 44/2008 (PFA, întreprinderi individuale și familiale), fie conform OG nr. 26/2000
(asociații și fundații), fie conform Legii nr. 31/1990 (societăți comerciale).
§3. Concluzii cu privire la cercetarea sociologică

Pentru a înțelege mai bine care sunt principalele probleme ale meșteșugarilor tradiționali
din România, trebuie să subliniem că percepția lor cu privire la actul meșterugăresc pe care îl
întreprind se caracterizează prin faptul că desfășoară o activitate creatoare, în baza unui proces
de lucru SPECIFIC și TRADIȚIONAL și a unor îndeletniciri transmise din generație în generație, a
cărui finalitate este un obiect AUTENTIC/ORIGINAL/UNIC.
În ceea ce privește principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarii tradiționali în
practică, din analiza răspunsurilor oferite în cadrul acestui studiu a rezultat că cele mai
importante sunt următoarele:
i. lipsa unei delimitări exprese, clare, între statutul meşteşugarilor/creatorilor populari și
statutul comercianţilor şi producătorilor de obiecte hand made sau artă simplă, respectiv
a comercianților de obiecte artizanale importate sau fabricate prin proces tehnologic
automatizat; important de notat că această problemă nu este privită doar din perspectivă
economic-fiscală, ci și din perspectivă reputațională, în sensul în care imaginea publică a
meșteșugarilor tradiționali este afectată de importul masiv de obiecte artizanale produse
în serie, fără a parcurge procesul de lucru specific;
ii. lipsa unui proces de autorizare/autentificare a meșteșugarilor tradiționali prin
raportare la un set de criterii legale, obiective și după o procedură simplă și eficientă,
care să țină cont de specificul persoanelor care urmează să solicite
autorizarea/autentificarea; de asemenea, esențial în acest proces de
autorizare/autentificare este eliberarea unui certificat de meșteșugar tradițional, care
atestă un statut dedicat;
iii. lipsa unui statut fiscal specific pentru meșteșugarii tradiționali, care să țină cont de
specificul activităților desfășurate (de ex., instituirea obligației de a depune o singură
declaraţie fiscală pe an, de a plăti un impozit unic și renunţarea la obligativitatea casei
de marcat pentru vânzări ocazionale ce nu depăşesc cuantumul salariului minim pe lună
ș.a. asemenea).
Din analiza răspunsurilor la chestionare și a discuțiilor purtate cu meșteșugarii tradiționali
și alți factori de interes implicați în acest studiu a rezultat faptul că cea mai mare parte dintre
aceștia consideră că una dintre soluțiile necesare pentru rezolvarea problemelor pe care le
întâmpină este adoptarea unei legi speciale cu privire la activitatea meșteșugărească.
50
Totuși, există și o opinie minoritară, dar relevantă prin conținutul său, conform căreia
meșteșugul tradițional în sine nu este și nu poate fi standardizat, proces inerent în momentul
adoptării unei legislații specifice pentru meșteșugarii tradiționali. În ultimă instanță, în această
opinie minoritară, meşteşugul tradițional înseamnă adaptarea în afara oricărui standard
imaginabil pentru a prelucra orice material și a-l transforma în obiect unicat. Unicitatea unui
proces de lucru şi a materialului care este supus procesului respectiv face imposibilă evaluarea
unitară, în acelaşi sistem de referinţă, atât a produsului, cât şi a procesului.
În ceea ce privește așteptările meșteșugarilor de la o eventuală lege specială în
domeniu, acestea sunt, pe de o parte, de natură identitară (să fie recunoscută specificitatea
activității lor și unicitatea produselor realizate prin intermediul unui proces de
autorizare/autentificare) și, pe de altă parte, de natură fiscală (introducerea unui regim fiscal
dedicat, rezonabil și ușor de gestionat prin raportare la specificul activității de meșteșugar
tradițional).
Nu în ultimul rând, analiza răspunsurilor oferite de meșteșugarii tradiționali din România
denotă o profundă lipsă de încredere a acestora în viitorul domeniului de activitate din care fac
parte, aspect care se corelează cu gradul ridicat de lipsă de încredere în autoritățile și
instituțiile publice, precum și cu reacția relativ reținută, nesigură față de formele asociative de
tip asociații sau fundații, da mai ales cu nevoia exprimată de aceștia în nenumărate rânduri de a
fi recunoscuți la nivel legislativ și de a fi susținuți în activitatea lor, esențială pentru promovarea
identității locale, regionale și naționale.
*
Din coroborarea concluziilor aferente cercetării analitice și normative cu cele ale
analizei sociologice, rezulă că, deși în România este conștientizată necesitatea manifestării unui
interes sporit asupra subiectului meșteșugurilor tradiționale, formele în care acest interes se
manifestă concret (strategii, parteneriate, studii, proiecte etc. abordate în cercetarea analitică
și normativă), nu sunt încă suficiente pentru asigurarea dezideratelor de prezervare a
meșteșugurilor tradiționale, de diminuare măcar a riscurilor care le amenință chiar cu dispariția
pe unele dintre acestea. Această concluzie decurge din situația concretă a meșteșugurilor
tradiționale la nivel național, caracterizată de multitudinea de probleme și nevoi din sector,
stare relevată în urma cercetării sociologice.
Observăm că în România a existat legislație dedicată meșteșugurilor tradiționale, după
abrogare rămânând reglementări de drept comun, nespecifice sectorului meșteșugurilor, însă sub
imperiul cărora, meșteșugarii pot găsi diverse forme juridice de constituire și funcționare. Aceste
forme nu sunt avantajoase, ci le îngreunează desfășurarea activității, nu de puține ori ducând la
sistarea actului meșteșugăresc, din rațiuni de ordin financiar în primul rând și, la fel de
51
important, din lipsa unui sistem educațional care să faciliteze transmiterea cunoștințelor și
tehnicilor tradiționale către generațiile tinere.
Toate acestea întăresc necesitatea elaborării unei politici publice alternative pentru
sectorul meșteșugurilor tradiționale și a unei legi dedicate, care să aibă drept scop organizarea
meșteșugarilor în vederea practicării activității lor ca profesiune tradițională.
52
Anexa 1
Definiţii ale meșteșugului tradițional din legislația statelor europene
Extrase din Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul
de studii parlamentare și politici UE – Direcția studii și documentare
legislativă
Belgia: Un meșteșugar este o persoană fizică sau juridică activă în producerea,

transformarea, repararea, restaurarea obiectelor, furnizarea de servicii a căror activitate are, în
esență, aspecte manuale, un caracter autentic, dezvoltarea unui anumit know-how bazat pe
calitate, tradiție, creație sau inovare.
Croația: Activitatea meșteșugărească reprezintă acea activitate economică desfășurată
independent de persoane fizice, cu scopul de a realiza profit prin activități pe piața produselor,
comerțului sau serviciilor. Activitățile meșteșugărești pot fi desfășurate și de companii, în
condițiile menționate în legea meșteșugurilor. Meșteșugarul este acea persoană care desfășoară o
activitate meșteșugărească după cum este definită anterior sau angajează alte persoane să
desfășoare activități meșteșugărești.
Franța: Se consideră că desfășoară activități meșteșugărești toate persoanele fizice și
juridice care, folosind nu mai mult de un anumit număr de lucrători, desfășoară, direct sau
indirect, o activitate profesională independentă de producție, prelucrare, reparație sau prestare
de servicii, care este prevăzută în Registrul meseriilor.
Germania: Activitatea meșteșugărească reprezintă practicarea independentă a unei
meserii ca activitate lucrativă stabilă de către persoane fizice, juridice sau meșteșugari
independenți, înregistrați în Registrul de meserii.
Italia: ”Întreprinderea meșteșugărească este acea întreprindere al cărei scop este
producția de bunuri sau furnizarea de servicii: în agricultură, servicii comerciale, intermedierea
mărfurilor”, iar ”meșteșugarul artizan este un comerciant care își exercită activitatea artizanală
personal, profesional și în calitate de titular, asumându-și întreaga responsabilitate pentru taxele
și riscurile care se referă la gestionarea muncii sale, inclusiv a muncii manuale, în procesul de
producție”. Există și o definiție specifică pentru meșteșuguri tradiționale: sunt considerate
meşteşuguri tradiționale toate producţiile şi activităţile de servicii efectuate în conformitate cu
tehnici şi modalităţi specifice, care au fost transmise în obiceiurile şi practicile locale, inclusiv în
raport cu nevoile şi cerinţele populaţiei rezidente sau fluctuante în teritoriu, ţinând cont de
tehnicile inovatoare care alcătuiesc dezvoltarea naturală actualizată.
Regatul Unit: Meșteșugar este acea persoană care produce (manufacturează) un produs
meșteșugăresc sau care concepe/proiectează (design) și produce acel produs sub nume propriu
sau ca marcă înregistrată. Trebuie precizat că această reglementare se referă în special la
ambarcațiunile de agrement (proiectare, construcție, comercializare) și include și producția de
serie.
Spania (Decretul 252/2000 al Guvernului Cataloniei, reviziut conform Directivei
2006/123/CE a Parlamentului European și a necesităților reale ale meșteșugarilor și artizanilor
locali, ultima revizuire prin Decretul 182/2014): meșteșugurile sunt considerate acele activități
incluse în Repertoriul familiilor de meserii care implică formarea, crearea, producerea și
transformarea obiectelor, ca rezultat al muncii efectuate de o persoană care trebuie să aibă
excelența maximă în executarea uneia sau mai multor meserii artizanale. Rezultatul activității
meșteșugarilor trebuie să fie produse artizanale locale, individualizate și realizate cu materii
prime naturale sau material reciclat industrial, care combină tehnologia, tradiția și/sau inovația,
53
și în nici un caz să nu fie realizabile prin producție industrială, complet prelucrate sau în serii
mari, pentru comercializare.
UNESCO: ”Produsele meșteșugărești sunt produsele realizate de meșteșugari, fie cu totul
manufacturate sau cu ajutorul uneltelor de lucru manual sau incluzând și mijloace mecanice,
contribuția manuală a meșteșugarului fiind însă cea mai importantă componentă în realizarea
produsului finit. În termeni de calitate, nu există restricții legate de producție și materiile prime
folosite provin din resurse durabile. Natura specială a produselor meșteșugărești constă în
caracteristici distincte utilitare, estetice, artistice, creative în funcție de specificul cultural,
decorativ, funcțional, tradițional, simbolic, specific din punct de vedere religios și social”. De
asemenea, tot conform UNESCO ”cultura tradiţională şi populară este ansamblul creaţiilor unei
comunităţi culturale fondată pe tradiţie, exprimată de un grup sau de un individ şi recunoscută
ca răspunzând aşteptărilor comunităţii atât ca expresie a identităţii culturale şi sociale, cât şi ca
norme şi valori transmise oral prin imitaţie sau alte maniere. Formele sale cuprind, între altele,
limba, literatura, muzica, dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, artizanatul, arhitectura
şi alte arte”.
54
Anexa 2
Membrii Coaliției de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor
tradiționale
1. Asociația Română Împreună Pentru Integrare- ARIPI

2. Asociația Centrul pentru Politici Durabile ECOPOLIS
3. Asociația Eco-Social Tradiții
4. Asociația Geomedia
5. Asociația GAL Mărginimea Sibiului
6. Asociația GAL Dealurile Târnavelor
7. Agenția Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Brașov
8. Asociația Culturală Ferma de Artă
9. Asociația Meșterilor Populari și Artizanilor din Buzău
10. Asociația de părinți „Dinicu Golescu”
11. Asociația Moara de Hârtie
12. Asociația Maria
13. Asociația Culturală Brănești
14. Asociația Letea în UNESCO
15. Asociația Sinaptica
16. Fundația PACT- Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare
17. Asociația Transilvană Brașov Nord
18. Asociația Romano ButiQ
19. Asociația Ordinul Arhitecților din România
20. Asociația Centrul Romano de Studii și Dezvoltare Socială
55
Surse bibliografice
1. Camera Deputaților, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE – Direcţia studii

şi documentare legislativă, Legislația europeană privind meșteșugurile, martie 2018;
2. Parlamentul României, Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi

funcţionarea cooperaţiei, cu modificările și completările ulterioare;
3. Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM, site oficial

http://www.ucecom.ro;
4. Asociația Meșterilor Populari din Moldova, site oficial www.mesteri-populari.ro;
5. Consiliului Mondial al Artizanatului, site oficial http://wcc-europe.org;
6. Ministerul Culturii și Identității Naționale, Strategia pentru cultură și patrimoniu național

2016-2022, site oficial www.cultura.ro;
7. Guvernul României, Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români

aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020, aprobată prin HG nr. 18/ianuarie
2015;
8. Ministerul Fondurilor Europene, Acordul de Parteneriat cu România, 2014-2020, aprobat

de Comisia Europeană în august 2014, site oficial www.fonduri-ue.ro;
9. Agenția pentru întreprinderi mici și mijlocii, Programul naţional multianual pentru

susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului - 2108, site oficial www.aippimm.ro;
10. Administrația Fondului Cultural Național, site oficial www.afcn.ro;
11. Unitatea de Management a Proiectului (UMP) din cadrul Ministerului Culturii şi Identităţii
Naţionale, site oficial al programului de finanțare www.ro-cultura.ro;
12. Harta meșteșugarilor, site oficial al proiectului www.hartamestesugarilor.ro;
13. Voice of culture, site oficial al proiectului www.voicesofculture.eu;
14. România Tradițiilor Creative, Document cuprinzând perspective rezultate în urma primei
ediții a Forumului Tradițiilor Creative, 2018;
15. Mesteshukar ButiQ, site oficial https://mbq.ro;
16. K Consulting Management and Coordination, Romano ButiQ – Studiu despre meșteșugurile
rome, februarie 2013;
17. Asociația Pakiv, Strategia de dezvoltare a iniţiativelor regionale şi locale privind

meşteşugurile în Regiunea de Vest, iunie 2015;
18. Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, Meșteșuguri tradiționale din Delta Dunării, 2015;
56
19. Parlamentul României, Legea nr. 13/1968 cu privire la exercitarea meseriilor de către
meșteșugari în ateliere proprii, publicată în Buletinul Oficial nr. 64 din 15 mai 1968 și
abrogată prin Legea nr.120/2000 privind declararea ca abrogate a unor acte normative,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 12 iulie 2000.
20. Legea austriacă privind comerțul și industria , vezi link

https://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnumm
er=10007517%20https://www.jusline.at/index.php?cpid=ba688068a8c8a95352ed951ddb88
783e&lawid=12&paid=1
21. Legea belgiană din 19 martie 2014, vezi link http://www.etaamb.be/fr/loi-du-19-mars-

2014_n2014018119.html
22. Legea pentru învățământul profesional din Germania, vezi link http://www.gesetze-im-
internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf
23. Portalul informațiilor specifice destinate întreprinderilor meșteșugărești
24. Site oficial al Organizației Norvegian Crafts http://www.norwegiancrafts.no/about
25. Legea micilor afaceri (Small Business Act – SBA) vezi link:
https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/small-business-act_en
26. https://www.entreprises.gouv.fr/secteurs-professionnels/artisanat/le-fisac
27. Fondul de intervenție pentru agricultură și comerț , vezi link http://www.siagi.com
28. https://dhi.zdh.de/
57
Notițe
Notițe
Notițe

Analiza Mestesuguri Traditionale FINALA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Mestesuguri Traditionale FINALA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2019 Meșteșugurile

– analiză documentată privind

Această analiză nu ar fi fost posibilă fără sprijinul meșteșugarilor și

2.5. Încrederea în viitorul meșteșugului tradițional ................................................................. 37

§1. Povestea proiectului

§.2. Metodologia de cercetare

activităților meșteșugarilor tradiționali. Accentul a căzut pe legislația acelor state cu o tradiție

B. O cercetare sociologică în trei etape:

§1. Organizații cu rol în promovarea nevoilor meșteșugarilor

Unul dintre rezultatele Consiliului Mondial al Artizanatului a fost adoptarea Cartei

O altă organizație destul de activă în domeniul meșteșugurilor este și Asociația Meșterilor

§2. Strategii, programe și proiecte

2.1. Strategii, documente relevante în domeniu

(i) Programul naţional multianual pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului.

pentru Patrimoniu Cultural din Norvegia și Consiliul Artelor din Norvegia –

2.2. Proiecte și studii relevante în domeniu

§3. Legislația relevantă la nivel național. Trecut și prezent

3.1. Legislația în trecut

3.2. Legislația în vigoare

3.2.1. Legea nr. 1/2005

3.2.1 Ordonanța de Urgență nr. 44/2008

4.3.1 Propunerea de lege din 2005

legislativă Legea meşteşugarilor artizani cu link

Tarifele pentru emiterea certificatelor se stabileau de fiecare cameră regională în parte.

4.3.2. Propunerea legislativă din 2015

§5. Legislația relevantă la nivelul unor state europene

5.1. Obiectivele legislației în materie

- sprijinirea educației vocaționale/a uceniciei;

5.2. Formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali

5.2.2. Întreprinderi meșteșugărești

5.2.3. Cooperativa meșteșugărească

cooperatori, fiind deținută în comun și controlată democratic de către membrii săi, în

5.2.1. Meșteșugar/artizan independent

5.3. Procedurile de autorizare a activității meșteșugarilor

- să nu speculeze diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare al bunurilor

În Lituania legislația în domeniu pune accent pe păstrarea patrimoniului cultural

5.3.8. Marea Britanie

5.4. Organismele de control

Pentru sprijinirea activității economice a întreprinderilor meșteșugărești atât din mediul

instituție publică. Consiliul are un rol important în formarea meșteșugarilor și în promovarea

§1. Elementele componente ale cercetării

§2. Rezultatele obținute din răspunsurile la chestionare

2.2. Principalele nevoi ale meșteșugarilor

În plus, 25 de respondenți din 35 au declarat că au întâmpinat probleme administrative

2.3. Contactul cu autoritățile publice locale și centrale

2.4. Principalele probleme pe care ar trebui să le rezolve o lege a meșteșugarilor

- crearea în cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale unui departament care să

2.5. Încrederea în viitorul meșteșugului tradițional

§3. Rezultatele obținute din focus group

3.2. Ce este meșteșugarul tradițional

3.3. Principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarul tradițional

3.3.2. Relația cu organizatorii de târguri de profil

3.3.3. Lipsa de interes generalizată pentru meșteșugul tradițional

Nu în ultimul rând, din răspunsurile participanților la focus group a rezultat că lipsa de

3.4. Soluțiile propuse de participanții la focus group

semnificației respectivului domeniu de activitate pentru protejarea și promovarea identității

§4. Rezultatele obținute din interviurile în profunzime

4.2. Problemele meșteșugarilor din România

4.3. Soluțiile propuse

4.3.2. Procedura de autorizare a meșteșugarilor

4.3.3. Diferențierea meșteșugarilor tradiționali de alți comercianți

(i) modificarea legislației în materia protecţiei consumatorului și a concurenţei, astfel

4.3.4. Dezvoltarea unei hărți interactive a meșteșugarilor din România

§1. Unicitatea cercetării