Gianina Cărbunariu

KEBAB

Textul a fost scris şi dezvoltat în cadrul rezidenţei la Royal Court, Londra, 2004. A fost
montat la Royal Court în octombrie 2007.
Prima versiune a textului a avut premiera la Bucureşti, la Teatrul Foarte Mic, în regia
autoarei, în octombrie 2004. Versiunea romînească a spectacolul se numeşte “mady-
baby.edu”.

Personaje:

Mădălina – 15 de ani
Bogdan – 23 de ani
Voicu – 25 de ani
SCENA 1

In avion. Se aude: «…Vom zbura pe ruta Bucureşti – Dublin. Vă dorim o călătorie

plăcută la bordul companiei TAROM ».
Bogdan stă pe fotoliul de la geam, insă evită să privească pe hublou.
Mădălina se uită peste umărul lui, fără să-i pese prea mult dacă -l deranjează .Îşi
face cruce de cîteva ori.

MADALINA:
Supertare! Mamă, cât de tare e!

BOGDAN:
Auzi, nu vrei tu să facem schimb de locuri?

MADALINA:
Nu, că văd şi-aşa. Mersi.

BOGDAN:
Totuşi, dacă vrei să…

MADALINA:
Ai mai fost?

BOGDAN:
In Irlanda?

MADALINA:
Nu, cu avionu’, ai mai fost?

BOGDAN:
Nu prea.

MADALINA:
Nici eu. Supertare, nu-i aşa?

BOGDAN:
Da, tare, tare.

MADALINA (uitandu-se la camera foto a lui Bogdan)

Mişto sculă. Vrei să-ţi fac o poză?

BOGDAN
Nu sunt prea fotogenic.

MADALINA
Nasol. Eu ies foarte bine-n poze.
BOGDAN
Imi pare rău, nu mai am deloc baterie.

(Pauză scurtă. Bogdan observă privirile Mădălinei aţintite asupra sandviciului din
faţa lui.)

MADALINA:
Nu prea-ţi dau ăştia mare lucru, nu?

BOGDAN:
Dacă vrei, poţi să iei şi sandviciul meu că mie nu-mi e chiar aşa de foame.

MADALINA:
Nu, că eu tre să am grijă să nu pun pe mine. (Pauză scurtă) Da’ la urma urmei ce mare
chestie? (Ia sandviciul si incepe să mănînce cu poftă.) Mersi.

MADALINA:
Ti-e rău, aşa-i?

BOGDAN:
Nu, de ce?

MADALINA:
Arăţi cam naşpa.

BOGDAN:
Nu suport anumite mirosuri. Imi vine să vomit.

MADALINA:
Da?

BOGDAN:
Da. Pute a parfum de te ia cu ameţeala.

MADALINA:
A, păi e de la mine. Am încercat douăşapte de parfumuri. Ce dracu’ să faci în două ore?

BOGDAN:
Tare.

MADALINA:
Da’ n-am găsit nimic care să mi se potrivească. (Scurtă pauză) Îmi iau io unul mişto
cînd ajung în Irlanda. Voicu… iubitu’ meu, mi-a zis c-o să po’ să-mi cumpăr cîte vreau
eu.
BOGDAN:
Tare.

MADALINA:
Supertare ! Pentru că mă mut acolo. La Voicu, la iubitul meu. E irlandez.

BOGDAN:
Da’ are nume românesc.

MADALINA:
Numa’ numele e românesc, da’ el e irlandez de vreun an şi ceva.

BOGDAN:
Tare. E student?

MADALINA:
Ei, student! Face bani acolo. Lucrează într-un bar.

BOGDAN:
Tare.

MADALINA:
Mi-a promis şi mie că o să mă ajute să-mi găsesc de lucru, într-un magazin de ţoale mişto
sau ceva.

BOGDAN:
Tare.

MADALINA:
Doar tre’ să mai învăţ limba. (Pauza scurta) Engleza e foarte importantă. Tre’ să-i
înţelegi pe cei din jur şi să te faci înţeles.

BOGDAN:
Da, normal.

MADALINA:
Auzi, da’ tu te descurci aşa, cît de cît în engleză?

BOGDAN:
Eu o să fac un master în Arte Vizuale acolo. O să studiez în engleză.

MADALINA:
A, eşti student…

BOGDAN:
Da. Dar mult mai avansat.
MADALINA:
Serios? Şi ce-o să studiezi?

BOGDAN:
Arte Vizuale.

MADALINA:
Mişto. Adică… ce anume?

BOGDAN:
Fotografie, film, chestii din astea vizuale…

MADALINA:
Si poţi să cîştigi ceva cu chestiile astea?

BOGDAN:
Dacă-mi găsesc ceva în advertising…

MADALINA:
Aha…Da’ vrei să rămîi acolo, nu?

BOGDAN:
Cam asta ar fi ideea.

MADALINA:
Eu nici nu mă gîndesc să mă mai întorc în România. Nici nu mă gîndesc.

BOGDAN:
Da, normal.

MADALINA:
Dacă eşti bun şi muncitor, toată lumea te-apreciază acolo. Aşa mi-a zis mie Voicu, iubitul
meu, că cică la ei nu-i ca la noi.

BOGDAN:
Păi da, păi nu prea.

MADALINA:
Eu am avut mare noroc cu Voicu. Altfel n-aş fi plecat, că e mai greu de unul singur, nu-i
aşa?

BOGDAN:
E mai greu, da.
(Pauză)
MADALINA:
Auzi, dacă vrei totuşi să faci ceva bani, pot să vorbesc eu cu el, cunoaşte deja o groaza de
oameni pe-acolo.

BOGDAN:
Ştiu şi eu…dacă cunoaşte aşa mulţi oameni pe-acolo, probabil o să ne-ntîlnim noi cumva.

MADALINA:
Mă rog, cum zici tu... Da’ dacă-l vezi pe Voicu, să-i zici că o cunoşti pe Mădălina. De
fapt, nu, pe Mady, ăsta e numele meu irlandez, că cică ei n-au Mădălina pe-acolo.

BOGDAN:
Păi da, păi nu prea.

(Pauza scurta)

MADALINA:
Auzi, da’ pe tine cum te cheamă?

BOGDAN:
Bogdan.

MADALINA:
Ai putea să fii Bobby sau aşa ceva…

BOGDAN:
Cred că Bogdan e foarte în regulă.

MADALINA:
Ai dreptate. Numele n-o să fie o mare problemă. Important e să
să fii bun în ce faci, să munceşti pe rupte şi să faci o grămadă de bani!

BOGDAN:
Da, normal.

MADALINA
Să arăţi că eşti tare, cel mai tare!

BOGDAN
Da, normal.

MADALINA:
Mergem acolo şi-i spargem, îi facem praf, îi terminăm!

Bogdan se intoarce complet spre geam. Madalina se instalează mai confortabil in

fotoliu.
MADALINA (îi sopteste usor la ureche)
Auzi, sigur nu mai ai baterie pentru o poză?

SCENA 2

Un apartament ieftin în Dublin. Mady se uită la o bancnotă de 50 de euro. Voicu îi

masează picioarele.

MADALINA:
BCE, ECB, EZB, EKT, doi zero zero doi…ce dracu-or fi astea? Case, poduri… stele, o
stea, două stele, trei stele, patru stele, cinci stele, şase stele, şapte stele, opt stele, nouă
stele, zece stele, unşpe stele, doişpe stele!Ia uite, Europa… Noi suntem aici, lîngă stelele
astea, iar acu’ o lună eram…unde se termină harta. Ai văzut? Ăştia n-au boşorogi pe bani.
Arată ca dracu aşa, fără boşorogi pe ei. (Pauză scurtă) Ştii, azi mi s-a părut că Grăsana
se uită ciudat la mine, ca şi cum m-ar pîndi sau ceva, mă iau toţi dracii când se uită aşa
chiorâş la mine, aşa că m-am dus la budă, m-am scobit bine-n nas, am făcut o bobiţă
mare, am împărţit-o-n bobiţe mai mici, şi mai mici, cinşpe bobiţe foarte mici, m-am
întors, am aşteptat-o pe Grăsană să ia o comandă, apoi le-am aruncat în carne ca pe nişte
mici bobiţe de piper. Îţi zic, a fost mai tare decât dacă scuipam!

VOICU (o gîdilă pînă Madalina lasă bancnota din mînă, o împătureşte şi o pune în
buzunar)
Miroşi a ceapă.

MADALINA
Ştiu.

VOICU
A carne, a cartofi prăjiţi, da’ mai ales a ceapă.

MADALINA
Mă duc să fac un duş.

VOICU
Ştii, azi stăteam într-un pub vizavi de kebabu’ ăla al tău. Te-am văzut…

MADALINA
Pe bune?

VOICU
Da, beam o bere, mă uitam la tine… mi s-a sculat brusc. Ce-ar fi, mă gândeam, ce-ar fi
dac-aş intra acum la kebab, ţi-aş ridica fusta şi ţi-aş trage-o acolo, pe tejghea, în faţă la
toţi rataţii ăia care mestecă şi mestecă din kebabu’ lor împuţit…”Să vă mai punem puţină
maioneză, vă rog?”. Apoi au intrat în pub doi tipi, doi români…

MADALINA
Şi mie mi-a fost dor de tine!

VOICU
Ia-nchide ochii! (Scoate un telefon mobil cu ecran video)

MADALINA
Mi-ai luat ceva?!

VOICU (face o poză, la auzul sunetului Mady deschide ochii)

Tehnologie de ultimă oră. Nou-nouţ.

MADALINA
Mi-ai luat telefon?!!!

VOICU (îi mai face o poză)

Are polifonie, are nişte jocuri foarte tari, orgănaizăr, radio, video, tot ce vrei!

MADALINA
Cât ai dat pe el?

VOICU
Mi l-au dat băieţii ăştia cu care m-am întâlnit azi în pub, ţi-am zis c-am băut împreună o
bere…

MADALINA
E furăciune?

VOICU
Pai ce, crezi c-am înnebunit să dau 400 de coco pe-un telefon?

MADALINA
Dă-mi-l şi mie să văd ce are pe el.

VOICU (îi dă telefonul)

De fapt, ideea e că l-am luat pentru mine, ţie îţi dau telefonul meu vechi, să ai şi tu…

MADALINA
Am crezut că e pentru mine!
VOICU
O să-ţi iau şi ţie unu’ exact la fel când o să facem rost de nişte bani. Acum avem nevoie
de bani de mâncare, de ţoale si mai ales de chirie. Daca nu ne plătim chiria-n trei zile,
dormim pe stradă.

Pauza scurtă.

VOICU
De mîine nu te mai duci la kebab. Ți-am găsit altceva. De zece ori mai bine plătit.

MADALINA
Pe bune?

VOICU
Pe bune. Am aranjat tot.

MADALINA
Super! Şi n-o să mai stau toată ziua-n picioare?

VOICU
Nici vorbă. E cu totu’ altceva.

MADALINA
E ceva mişto, nu?

VOICU
N-o să mai stai în picioare şi n-o să mai puţi a kebab, de asta poţi să fii sigură.

MADALINA
Şi crezi c-o să mă descurc?

VOICU
Sunt convins.

MADALINA
Cînd tre’ să-ncep?

VOICU
Intr-o oră.

MADALINA
Cum într-o oră ?!

VOICU
Tre’ să ne mişcăm repede. Tu faci un duş, te relaxezi puţin, iar eu iţi fac o cafea. O cafea
tare şi cu mult zahăr.
SCENA 3

Începe cu un ţîrîit de telefon.

MADALINA
Da.

VOICU
Alo! Ce dracu’ faci? Am ingheţat aici de două ore. De ce nu răspunzi la telefon? Am
crezut c-ai păţit ceva… Ia zi, unde eşti?

MADALINA
Nu ştiu.

VOICU
Cum adică nu ştii?

MADALINA
M-au dat afară din maşină.

VOICU
Fir-aţi ai dracu’ de nenorociţi! Te-au bătut?

MADALINA
M-au împins afară din maşină… Cred că mi-am scrîntit un picior.

VOICU
Iar te-ai luat cu ei în gură, nu-i aşa?

MADALINA
Nu mi-ai spus că-s praf, erau drogaţi ca dracu’, în pizda mă-sii.

VOICU
Trebuia doar să stai o oră cu ei, atîta tot. Din cauză că ai tu personalitate, pierdem bani în
pula mea. Cîţi bani am cîştigat săptămîna asta?

MADALINA
Stai tu cu ei, stai tu cu toţi tîmpiţii ăştia pe care numai tu ştii să-i găseşti!

VOICU
Cîţi bani am cîştigat săptămîna asta, Mădălina? Răspunde-mi şi dup-aia vin să te iau.

MADALINA
Păi dacă te-ai găsit să fii tu deştept şi să cauţi clienţii bogaţi din centru. Clienţi bogaţi pe
dracu’.
VOICU
Aşa scria în ziar : 400 pe oră! Atîta iau polonezele şi lituaniencele…

MADALINA
Ăia sunt profesionişti, nu ca tine… Cine-a mai auzit să iei banii după!

VOICU
Am încercat şi eu, crezi că suntem doar noi pe piaţă? Zi-mi unde eşti!

MADALINA
Nicăieri.

VOICU
Cum adică, nicăieri?

MADALINA
Adică la dracu’, nu ştiu unde sunt! De unde să ştiu?

VOICU
Păi uită-te-n jur şi spune-mi ce vezi.

MADALINA
Văd… văd nişte maşini.

VOICU
Bravo, acuma tre’ să mai vezi şi o clădire ceva…

MADALINA
Nu e nici o clădire, e doar o şosea. Sunt lîngă o şosea.

VOICU
Deci nu eşti în oraş. (Pauză) Uită-te şi tu după un indicator, ceva pe care să scrie un
număr, o cifră, orice…

MADALINA
Nu văd nimic, e-ntuneric.

VOICU
Păi ridică-te şi uită-te-n jur.

MADALINA
Nu-nţelegi că mă dor picioarele?
VOICU
Ştii ce, ia respiră tu adînc, respiră adînc, o să vezi că-ţi revii imediat. Respiră o dată cu
mine! Şi unu, şi doi, şi trei… Respirăm adînc… (de fapt respiră doar Voicu, Mady
încearcă să se ridice) E mai bine? Te rog io zi că-i mai bine!

MADALINA
Da.

VOICU
Te ridici?

MADALINA
Da.

VOICU
Te-ai ridicat?

MADALINA
Da.

VOICU
Te-ai ridicat un căcat… Respirăm adînc. Respirăm foarte adînc… Auzi, ştii
ce-o să facem de mîine?

MADALINA
Nu, nu ştiu !

VOICU
Schimbăm strategia! Nu te-ndepărtezi mai mult de doi metri de mine! Nici pentru 500 pe
oră, ai inţeles ? Da’ acuma ne liniştim şi respirăm impreună… Băi, respirăm sau nu
respirăm?

Mady nu-i răspunde. Încearca să se ridice.

VOICU
Mădălina, respirăm sau ce facem?

MADALINA
Nu mai respirăm deloc, gata!

VOICU
Bine, nu mai respirăm deloc. Facem cum vrei tu. Pizda mă-sii, mi se termină bateria. Cît
de departe eşti de şosea?
MADALINA
Pe margine. Sunt chiar pe margine.

VOICU
Foarte bine. Pe margine e foarte bine. Ia ridică o mînă, ridică o mînă, tre’ să oprească
cineva…

MADALINA
Păi şi dacă opreşte, ce le spun?

VOICU
Nimic. Nu spui cine eşti, nu spui cu ce te ocupi, dai doar adresa şi-i rogi frumos să te-
aducă acasă.

MADALINA
Acasă, unde?

VOICU
Mi se termină bateria! Portland Row, number forty.

MADALINA
Mai zi o dată.

VOICU
Repetă după mine: Please…

MADALINA
Pliz

VOICU
Teik mi home

MADALINA
Teik me home

VOICU
Dublin Portland Row

MADALINA
Dublin, Portland Rău

VOICU
Number forty. Zi-i de la capăt! Băi, mare atenţie, vezi să nu opreşti vreo maşină de poliţie
c-am dat de dracu’! Ştii cum arată maşina poliţiei? (I se termină bateria) Pizda mă-sii!
SCENA 4

Toaleta de bărbaţi a unui pub din Dublin. Bogdan urinează intr-unul din pişoare.
Voicu vine să urineze in pişoarul alăturat. Conversaţie intr-o engleza rudimentara.
Engleza lui Bogdan e mult mai avansată totuşi decît cea a lui Voicu.

VOICU
Guinness, right?

BOGDAN
Yeah, sure.

VOICU
Guinness iz ză best.

BOGDAN
Yeah, sure.

VOICU
Sorry, Irish?

BOGDAN
No. Italian.

VOICU
Pizza, pizza iz za best olzo.

BOGDAN
Yeah, sure.

VOICU
Pizza, Guinness and sex! Itz za best, man!

BOGDAN
Yeah, sure. (Îşi trage fermoarul la pantaloni)

VOICU
But sex iz za best! [Îi pune mina pe umăr lui Bogdan, vrînd să pară prietenos, însă
Bogdan face un pas înapoi..] No, don’t worry, not wiz me, wiz a oman… Pamela
Anderson, big tits? Jennifăr Lopez, big ass?… Tina Turner, big hair? I hev everything for
you very cheap!

BOGDAN
No, mate, I’m not interested. (Dă să plece.)
VOICU (îşi scoate mobilul din buzunar)
Wait a little! Look here! I show Jennifăr for you!

BOGDAN
Really, mate, I have to go, I have friends, they are waiting for me…

VOICU
Two seconds! Photo iz for free, you can see Jennifăr. Come on! [Îi arată lui Bogdan nişte
poze pe telefon] You see? Beautiful tits, beautiful smile…What do you think?

BOGDAN
Look, I don’t have much money left…

VOICU
Very cheap! 40 normal fuck, 20 blow job.

BOGDAN
Blow job…

VOICU
Blow job iz ză best! 15 minutes with Jennifăr.

BOGDAN
You know what, I think I’ll need one hour…

VOICU
One hour? (Pentru el, în romîneşte. Bogdan aude dar nu dă nici un semn că ar înţelege)
Al dracu’ italian, ce faci tu băi intr-o oră ?! Ok, ok, let me tink… 80 euro for Jennifăr!

BOGDAN
30 for Jennifăr.

VOICU
70 for Jennifăr.

BOGDAN
40 for Jennifăr .

VOICU
60 for Jennifăr.

BOGDAN
No more than 50 for Jennifăr.

VOICU
Ok, you can take Jennifăr!
BOGDAN
Ok, I’ll be waiting for her in a car, one hundred meters on the right, near McDonald’s.

VOICU
No, no McDonald’s, here in za toilet.

BOGDAN
In the toilet?

VOICU
Yes, in za toilet. Toilet iz za best!

BOGDAN
No, mate, I don’t like toilets…

VOICU
Don’t like toilets… Pizda mă-ti-n gît…!

BOGDAN
Ok, forget it… [Uşor panicat, Bogdan dă să plece din nou.]

VOICU [Îl opreşte]

Five minutes. She’ll be there in five minutes.

BOGDAN
Ok, five minutes.
[Dă să plece.]

VOICU
Money?

BOGDAN (panicat)
Money… after.

VOICU
No, money now! Money now, man!

BOGDAN
No, money after…

VOICU (pleacă)
Ok, good buy! Dă-te-n pula mea de labagiu!

BOGDAN
Wait, I got it, I give you half now, half after!
VOICU
No fuckin’ tricks!

BOGDAN
No fuckin’ tricks!

VOICU
So vee hev a dil?

BOGDAN
Yeah, we have a deal.

[Bat palma. Black.]

Scena 5

În maşină. Se aude un zgomot de frîne. Chipurile celor doi sunt luminate din cînd în
cînd de farurile maşinilor care trec.

BOGDAN
Pe pizda mă-ti de dobitoc!

MADALINA
Dupa ce că conduci ca dracu’, mai eşti şi român! (Pauza scurtă) Da’ parcă te ştiu de
undeva…

BOGDAN
Nu cred. Nu prea le am cu…

MADALINA
N-am zis c-am mai prestat pentru tine, am zis doar că te ştiu de undeva.

BOGDAN
Nu prea lucrăm în acelaşi domeniu.

MADALINA
Ne-am întîlnit acum patru luni în avion.

BOGDAN
Nu-mi amintesc. (Pauza.) Parcă voiai să te faci vînzătoare sau aşa ceva…

MADALINA
Ei, uite că nu-i chiar aşa uşor.
BOGDAN
Oricum, te-ai schimbat, arăţi mai…

MADALINA
Mai înaltă. Cu 5 centimetri. Sunt în creştere.

BOGDAN
Da, te-ai mai… da.

MADALINA
Şi, nici o gagică pe-aici, nu?

BOGDAN
De unde ştii? Sigur că mi-am găsit… chiar sunt cu o tipă cu care… ieşim, e foarte
mişto… chiar aseară am…Ştii ce, nu e treaba ta!

MADALINA
Păi atunci… (Încearcă să-l descheie la pantaloni)

BOGDAN
Şi tu… ce-ai mai făcut?

MADALINA
Una, alta. Trebuia să fac ceva, nu?

BOGDAN
Şi eu mi-am căutat de lucru.

MĂDĂLINA
Bravo.

BOGDAN
Da’ nu mi-am găsit. Pentru că n-am experienţă.

MĂDĂLINA
Naşpa.

BOGDAN
Păi de unde dracu’ să ai experienţă dacă nu poţi să te-apuci pur şi simplu să faci ceva ca
să capeţi experienţă? Probabil şi pentru că nu-s de-aici, nu sunt de-al lor… nu ştiu, nu
ştiu! Nu e vorba de bani, că am bursă, mă descurc. Dacă aş găsi ceva în domeniul meu aş
lucra şi pe gratis, pe bune, o colaborare, orice. Nimeni nu vrea să mă angajeze. Am trimis
30 de CV-uri pînă acum. Şi de fiecare dată acelaşi răspuns: We are sorry to inform you
that your application… (Se scarpină în cap). Dacă-ţi citesc vreo scrisoare de-a lor ai
impresia că li se rupe inima pentru mine. Li se rupe.
MĂDĂLINA
Naşpa.

BOGDAN
Dacă nu-mi găsesc ceva pînă în mai-iunie, tre’ să mă întorc acasă.

MĂDĂLINA
Asta chiar că e naşpa.

BOGDAN
Se poate şi mai naşpa de-atît. Să nu termin nici masterul. Atunci chiar că pot să-mi fac
bagajele de pe-acum.

MĂDĂLINA
Naşpa.

BOGDAN
Toţi colegii mei au venit deja cu idei, cu subiecte, cu propuneri. Numai eu n-am propus
incă nimic. Mîine e ultima zi. Tre să prezint proiectul. Dar eu n-am nici un proiect.

MĂDĂLINA
Naşpa.

BOGDAN
N-am inspiraţie.

MĂDĂLINA
Naşpa.

BOGDAN
Pentru că au trecut patru luni şi încă nu m-am prins unde-am aterizat! De-aia n-am
inspiraţie. De-aia sunt blocat. Păi acasă aveam zece idei tari pe zi. Aici n-am nici măcar
una proastă pe săptămînă. M-am apucat de condus, uite, mi-a împrumutat un coleg
maşina. Să înţeleg şi eu cum stînga e dreapta şi dreapta e stînga. Nu e uşor, nu e uşor
deloc. Oamenii sunt ok, uite, te-ajută, îţi împrumută maşina, vînzătoarele îţi zîmbesc,
berea e bună, ce să zic, sistemul funcţionează. Numai eu nu funcţionez. M-am gîndit să
încep cu lucruri din astea, de bază: să conduc maşina, să plătesc cu cardu’, să citesc
ziarele de-aici, să zîmbesc şi eu mai des, să fiu mai relaxat… Mult mai relaxat. Numai
aşa o să reuşesc să mă deblochez. Că se vede, se vede de la o poştă că am un blocaj! (Se
scarpină în cap. O vede pe Mădălina că se uită la el) Îmi cade păru’.

MĂDĂLINA
Naşpa.
BOGDAN
Ah, nu, că nu-mi cad aşa …două-trei fire. Imi cade în draci. Mă trezesc dimineaţa şi
perna e neagră de păr. Sute de fire. Îl tratez, îl tratez şi tot cade. Cade, cade mereu. Număr
firele în fiecare dimineaţă. Îmi pun ceasu’ să sune mai devreme ca să am timp să le
număr… o dată am întîrziat şi la un curs din cauza asta. O să ajung dracu’ să mă scol la 4
dimineaţa ca să am timp să-mi număr firele de păr. Iar cînd primesc cîte-un răspuns de la
vreo firmă din asta, îmi cad instantaneu 300 de fire de păr pe tastatură.

MĂDĂLINA
Păi de ce nu te tunzi zero?

BOGDAN
De ce? Ca să chelesc fără să-mi dau seama? Măcar aşa ştiu exact cîte fire-mi cad. Uite,
acum am 70 de fire pe umăr. Numără-le!

MĂDĂLINA
Poate ai şi tu un fir, două, da’ n-ai de ce să-ţi faci atîtea griji… Pe bune.

BOGDAN
Ştii cum mă mănîncă pielea de pe cap? Îmi vine să mă scarpin cu cuţitu’. Îmi smulg coji
uite-aşa de mari, le smulg cu tot cu fire de păr, de parcă nu mi-ar cădea şi-aşa. Îmi spun,
relaxează-te, relaxează-te, trebuie doar să te relaxezi puţin, crezi că mă relaxez? N-ai să
vezi aşa ceva. Mă mănîncă, mă ustură, mă mănîncă, mă ustură… (Pauză) Zi-mi şi mie,
ce-o să fac io mîine, la şcoală?! Ce-o să fac ?! O să-mi smulg tot păru’ asta din cap în faţa
lor!

MADY
Îmi pare rău..

BOGDAN
Taci în pula mea! (Începe să plîngă, îşi lasă capul pe volan)
(Mady îşi aprinde o ţigară. Fumează, se uită la ceas)

MADY
Poţi să mai plîngi vreo cinci minute, avem tot timpu’.

BOGDAN ( îşi ridică capul de pe volan, se lasă pe spate)

Hai, dă-i drumu’. Dă- drumu’ o dată!

(Mady se apleacă spre şliţul lui. Blackout.)

(Amîndoi în maşină. Un timp nu-şi spun nimic.)

BOGDAN
Am camera cu mine. E încărcată.
Pauză.

BOGDAN
Aş putea să-ţi fac o poză, dacă vrei.

Pauză.

MADALINA
Mersi, da’ am mai multe poze decît am nevoie.

Pauza.

Mai bine-ai trimite-o acasă. Cre’ ca bunică-mea s-ar bucura...

BOGDAN
Ok. Vrei să-i şi scriu ceva?

MADALINA
Da, chestii din astea care se zic de obicei: sunt foarte bine, am o slujba mişto, mă descurc
cu banii... Sau mai bine nu, scrie-i o faza din asta... e foarte frumos şi verde aici, oamenii
sunt de treabă, doar că e cam frig. Ştii ce, scrie doar atît: „Salutari din Dublin” şi gata.

BOGDAN scoate camera de filmat.

SCENA 6

HORROR CARTOONS - secvenţe filmate cu Mady.

Bogdan filmează aceste secvenţe. Deşi ele au un aer de “documentar”, ele sunt mai
degrabă într-o estetică a visului, ironică, hiperrealistă, în acelaşi registru cu celelalte
pasaje intitulate Horror Cartoons.
Personajul Mady se dezvăluie mai curînd ca o supereroină de cartoons, care îşi
dovedeşte forţa învingînd diferite probe de rezistenţă. Totuşi, dramatismul nu lipseşte,
dimpotrivă, el este potenţat de ironie.

MADY
Trăim intr-o ţară civilizată. Da. Nici nu se compară cu Romania. Uite, budele de
exemplu, budele sunt un semn de civilizaţie. Nici nu se compară. Da. Si eu m-am
schimbat de cand sunt aici. Acum ma rad peste tot. Părul e semn ca eşti necivilizat,
Voicu mi-a spus, normal. Asa ca acum ma rad peste tot. La inceput eram sensibiă. Nu
mai sunt. Pielea mi s-a obişnuit incet-incet, s-a tăbăcit, cum se zice. Tot ceea ce nu te
omoară, te-ntăreşte.
MADY
Primii doi...români. I-am rugat să nu... că sunt şi eu ca ei, că sunt româncă. Primul
mi-a zis „cu atît mai bine, româncele se fut cel mai bine, ia hai că pierdem timp”.
Al doilea a fost mai înţelegător: „îmi pare rău, n-am ştiut care-i situaţia, io am plătit,
am venit, asta e”. Şi dup-aia s-au plîns lui Voicu. Am urlat, am vrut să mă omor,
Voicu s-a enervat foarte tare, a dat cu sticle de bere de pereţi... M-a tăiat, uite-aici, am
o cicatrice. Semn de bună purtare. De atunci mi-am dat seama că asta e, că n-are sens
să mai zic nimic. M-am ferit multa vreme, să nu se vadă, înţelegi... pînă-ntr-o zi cînd
unu’ dintre clienţi mi-a ridicat bluza. „Veeery sexy” mi-a zis, cicatricea adică.
Dup-aia le-am arătat-o la toţi. Aşa, de impresie artistică...

MADY
Româncele chiar sunt cele mai bune, nu că zic eu, întreabă pe oricine... Voicu s-a
gîndit că aşa e cel mai eficient şi mai puţin periculos: 10 minute, banu’ jos.
Şi-a avut dreptate, normal. Aşa că a trebuit să-nvăţ, să mă perfecţionez, să fiu din ce în
ce mai bună, cea mai bună. Clienţii, estici, vestici, de toate felurile, au fost foarte
mulţumiţi: „Fuckin’ good blue job! Where are you from?”. „Romania”, aşa le-am
spus.

MADY
Anal. Asta a fost cel mai greu. Da’ e la mare cerere, ce sa-i faci? Voicu m-a antrenat:
„daca rezisti la mine, o sa rezisti la toti”. Am si un tatuaj aici in fata, scrie MADE IN
ROMANIA, „ca sa nu uiti de unde-ai plecat”, n-as fi uitat oricum. Iar pe spate,
WELCOME TO IRELAND. „Daca te doare, gandeste-te si tu la altceva”.
Ma gandesc, ma gandesc, ma gandesc, la ce dracu’ sa ma gandesc… un magazin plin
de parfumuri, eu imi aleg ceva care suna-n franceza, cum dracu’ o fi franceza asta,
inchid ochii, am ajuns sa simt cand… si durerea de dupa cand ma ridic,
deschid o usa, si alta usa, si alta usa, pana la ultima usa din Portland Row.
Ma culc pe burta. Nu visez nimic.

MADY
Petrecere cu 15 clienţi. Toţi bărbaţi rafinaţi. L-au plătit bine pe Voicu. După al şaselea
n-am mai ştiut exact ce se-ntîmplă. M-am trezit în pat. Măi ce dracu’, de ce miroase a
kebab? Ştii, mie-mi vine rau de la mirosu’ de kebab, de prăjeală.
Duc mîna la nas ca să nu mai simt. Mîna-mi mirosea a kebab. Mîna mea era de fapt
un kebab. Mă arseseră cu ţigara.

MADY
„O să ne pierdem slujba cu toţi deviaţii ăştia, aşa zice Voicu.Peste tot numai poponari
şi pedofili, vine sfîrşitul lumii, apocalipsa, asta e, Sodoma şi Gomora, o să m-apuc să
cumpăr un cîrd de găini, o vacă şi-o oaie.” Aşa-mi zice. Mi-e mi-ar plăcea, sinceră să
fiu. Ne-am face fermieri, Irlanda cică e foarte bună pentru crescut animale.Mie o
fermă din asta chiar că mi-ar plăcea. Iar dacă am avea măcar 10 vaci,şi fiecare vacă ar
avea cel puţin 5 clienţi pe seară cum am eu... ne-am îmbogăţi, ne-am îmbogăţi peste
noapte!Am fi putrezi de bogaţi!

MADY
Cred că aş fi putut să fac o carieră în dans. O dată i-am dansat unui client.
N-aveam muzică, am cîntat eu ceva din Jennifăr Lopez. Da’ ăla... un dobitoc, n-a
înţeles nimic. Tot îi trăgea cu ROMANIAN, ROMANIAN, adică să-i cînt şi să-i dansez
în româneşte. I AM NOT NADIA COMANECI, i-am zis, adică io nu-s Nadia
Comaneci, ştii, iar dacă vrei dumneata Tezaur Folcloric să te duci să trăieşti în
România, să vezi ce frumos e.

MADY
Acasa? Aici nu e acasă, da’ nici acasă nu-i acasă. Pentru că acasă e mai rău decît
oriunde nu e acasă. Niciodată înapoi acasă. Niciodată înapoi. Nu.

SCENA 7

BOGDAN o filmează pe Madalina.

MADALINA
Cine-o să vadă caseta?

BOGDAN
Colegii mei, profesorii, dacă iese bine, cît mai multă lume!

MADALINA
Tu eşti tîmpit?!! Dacă se duce vreunu’ din ei la poliţie?

BOGDAN
Stai, mă, că nu-ţi filmez faţa!

MADALINA
Ce film e ăsta fără feţe?

BOGDAN
Nu ţi-am zis că e un documentar?

MADALINA
Nu stiu ce e, da’ ştiu că n-am chef să mă deporteze ăştia.
BOGDAN
Iţi dau cuvîntul meu de onoare…

MADALINA
Mă piş pe cuvîntul tău de onoare. Cînd un român îmi spune că-şi dă cuvîntul de onoare,
mie-mi vine să mă cac. Istantaneu. Ce-mi iese mie mai exact la toată afacerea asta ?

BOGDAN
Dacă-mi iese filmul aşa cum vreau eu, o să-mi iau examenul cu o notă bună…

MADALINA
Bravo ţie. Da’ eu cu ce mă aleg la faza asta ?

BOGDAN
O să-mi pot găsi mai uşor o slujbă şi o să te-ajut. Găsim noi ceva.

MADALINA
Dacă află Voicu, mă taie bucăţi şi m-aruncă-n Liffey. Şi pe tine la fel.

BOGDAN
N-o să afle decît dacă-i spui tu.

MADALINA
Cum ţi se pare la noi?

BOGDAN
E perfect.

MADALINA
Mie mi se pare de căcat. La tine la cămin cum e?

BOGDAN
Cît e ceasu’?

MADALINA
Stai liniștit, n-a trecut decît un sfert de oră.

Intră Voicu.

VOICU
Buona sera.

BOGDAN
Fuck!
VOICU
Comment ca va? Ca va bien?

BOGDAN
I can explain everything…

VOICU
Of course, of course… Da’-n româneşte, că doar vorbim toţi trei aceeaşi limbă, nu-i aşa?

BOGDAN
Da, cred că da.

VOICU
Hai, luaţi loc. Fă-te comod!

(Se aşază toţi trei pe canapea, Bogdan la mijloc. Tac toţi cîteva secunde. Geanta lui
Bogdan e chiar în faţa lui Voicu. Voicu o ridică, o deschide)

VOICU
Pot să…?

BOGDAN
Nu! Adică da, normal. Da’ să ştii că n-am chestii de valoare-năuntru. Bani sau…

MADALINA
N-are că e student… N-are.

VOICU
Păi ce crezi? Că vreau să-l fur? Clientul nostru, stăpînu’ nostru. Sunt şi eu puţin curios…

VOICU (scoate un portofel, îl deschide, găseşte legitimaţia de student şi paşaportul)

Bogdan Ionescu. Student, post-gra-du-ated studies. Visual Arts. Aha. Şi ce studiezi tu
acolo?

BOGDAN
Arte Vizuale.

VOICU
Adică mai explicit aşa pentru noi?

BOGDAN
Foto, video, chestii din astea…

MADALINA
Chestii din astea vizuale.
VOICU
Şi mai au locuri?

BOGDAN
Nu ştiu… Pot să mă interesez, dacă vrei.

VOICU
Te rog. Pare interesant. Eu sunt înnebunit după tehnologia de ultimă oră. Şi, pe bune,
filme din astea mi-ar plăcea şi mie să fac.

BOGDAN
Lasă-mă să-ţi explic: eu fac un film pentru examen…

VOICU
Foarte mişto.

BOGDAN
Ce anume?

VOICU (uitîndu-se în paşaport)

Poza. Îmi place. Zici că eşti italian. Cu freza asta, te avantajează. (Mădălinei) Ia uită-te şi
tu, îl avantajează, nu-i aşa?

MADALINA
Hai, mă, lasă-l în pace…

VOICU
Te-a-ntrebat cineva ceva? De ce te bagi? Ia du-te la bucătărie şi te-ntorci cu două beri.
(lui Bogdan) Bei o bere cu mine, sper.

BOGDAN
Da, cred că da.

(Voicu pune legitimaţia de student în geanta lui Bogdan, însă paşaportul îl pune la el
în buzunar. Bogdan începe să se scarpine în cap. Voicu îi examinează camera,
fascinat, ca pe o jucărie nouă, apasa pe butoane la nimereala. Bogdan se scarpină
din ce în ce mai tare în cap.)

VOICU
De la apă. E super proastă aici. Bine, pînă te obişnuieşţi. Ştii ce tre’ să faci? Tre’ să te dai
c-un ou. Iei un ou, îl iei, îl spargi, îl separi, iei adică numai gălbenuşu’, te dai frumos în
cap cu el pam-pam-pam-parapampam, pe urmă 5 minute stai… şi dup-aia jmaf! te clăteşti
bine de tot. Eu aşa am făcut şi uite că nu mai am nici o problemă.

BOGDAN
O să-ncerc.
VOICU
Aşa să faci. Şi după?

BOGDAN
După… ce?

VOICU
După ce-ţi dai examenu’? Te-ntorci în România?

BOGDAN
Nu prea cred.

VOICU
Bravo. Dacă ai talent, de ce să-l iroseşti?

BOGDAN
Aşa mă gîndeam şi eu.

VOICU
Şi ţi-ai aranjat ceva aici?

BOGDAN
Încă nu, dar sper să-mi găsesc ceva in curînd.

Intră Mădălina cu berile.

VOICU
Vezi ce bine ne-nţelegem? (lui Bogdan) Hai noroc!

BOGDAN
Noroc.

VOICU
Ştii, m-am tot gîndit în ultimul timp, m-am tot uitat în jur, frate, peste tot numai crime…

BOGDAN
Da, se mai întîmplă.

VOICU
Nu mai poţi să ieşi pe stradă că-ţi pune unu’ cuţitu’ la gît. Nu mai poţi să ai încredere-n
nimeni. Zici că e client serios şi el ce face?

BOGDAN
Lasă-mă totuşi să-ţi explic…Ideea mea e să fac un film…
VOICU
…îi dă fetei pastile, o bate, o aruncă din maşină, da’ cred că ţi-a zis deja Mady chestiile
astea…

BOGDAN
Foarte pe scurt…

VOICU
În orice caz, eşti în temă. Numai nenorociri. Numai nenorociri, băi frate!

BOGDAN
Da, se mai întîmplă.

VOICU
Aşa că am stat şi m-am gîndit, am mai citit şi prin ziare, că nu ştiu dacă ţi-a zis Mady…

BOGDAN
Deci foarte pe scurt. Eu chiar vreau să-ţi explic, să înţelegi exact ce vreau să…

VOICU
Băi, tu asculţi ce spun eu aici? Unde dracu’ te grăbeşti aşa? Deci nu ştiu dacă ţi-a zis
Mady, dar eu spre deosebire de ea, le rup bine de tot cu engleza. Şi citesc, citesc foarte
mult… E bine să fii informat, nu?

BOGDAN
Da, cred că da.

VOICU
Normal, tu ştii că eşti student. Aşa, şi ştii ce-am citit de curînd? N-o să-ţi vină să crezi,
frate! Ce-am citit?

BOGDAN
Nu ştiu, ce?

VOICU
Site-uri pe Internet.

BOGDAN
Da, se mai întîmplă…

VOICU
Adică eu stau aici acasă, dau drumu’ la calculator, o iau pe Mady, facem diverse chestii şi
unii stau şi se holbează la noi. Şi mai şi plătesc pe deasupra. Am auzit că poţi să faci bani
ca lumea cu faze din astea.
BOGDAN
Păi da, nu e mare chestie, îţi trebuie un calculator şi…

VOICU
Normal, tu ştii că eşti student. Mie mi se pare o chestie în care merită să investeşti.

BOGDAN
Da, cred că da.

VOICU
Şi nici nu e periculos, nu?

BOGDAN
Da, adică nu, deloc. De ce să fie periculos?

VOICU
Ideea e c-aş avea totuşi nevoie de cineva care să mă ajute, măcar la început, că dup-aia
mă prind şi eu cum stau lucrurile.

BOGDAN
Da, probabil o să ai nevoie să te ajute cineva.

VOICU
Ei, vezi? Azi e ziua ta norocoasă.

BOGDAN
Ştiu şi eu… Am un curs. Ştii, e cursul meu de video, deja am întîrziat şi…

VOICU
Dac-ai întîrziat, de ce să te mai duci? Stai aici, că nu dă norocul peste tine în fiecare zi.
Am un job pentru tine!

BOGDAN
Un ce?

VOICU
Un job. Afacere sută la sută românească. Eu, cu tine şi cu Mady.

BOGDAN
Şi jobul meu cam care-ar fi?

VOICU
Uite, dacă tot investesc, vreau să fie ceva mai artistic. Am văzut nişte site-uri, m-am
documentat, ştii, unele arată de toată jena, nici nu-ţi vine să te uiţi. Tu te pricepi, ai putea
să fii un fel de, un fel de …zi să-i zic…un fel de Şpielberg din ăsta...
BOGDAN
Un fel de regizor.

VOICU
Exact. (Mădălinei) Ţi-am zis că ne-nţelegem?

BOGDAN
Şi mie ce-mi iese la afacerea asta?

VOICU
Ţi-o dau pe Mady. Gratis! Poti să vii aici şi să-i asculţi aiurelile cît ai chef. Şi bani,
normal, dacă ies bani, îţi dau şi bani. Şi ar fi bine să ne iasă. E al dracu’ de scump să
trăieşti aici, ştii şi tu. Ce zici, te bagi ?

(Pauză. Voicu şi Mady se uită amîndoi la Bogdan. Bogdan îşi bea berea pînă la
capăt.)

BOGDAN
Am un laptop, aş putea să-l aduc aici… Da’ tot tre’ să mai investeşti ceva, ne mai trebuie
un web cam şi…

VOICU
Am ştiut eu c-o să ne-nţelegem!

BOGDAN
Da, dar vreau să folosesc unele chestii din ce-o să filmăm.

VOICU
Da, da’ fără feţe, că dacă se-ntîmplă ceva…

BOGDAN
Ce faci, mă tai bucăţi şi m-arunci în Liffey? (Rîd amîndoi) Nu, frate, n-am nevoie de
feţe, fac un fel de documentar ceva mai artistic.

VOICU
Mă rog, ai grijă cu arta asta. Bine, acum vă las să vă simţiţi şi voi bine…

BOGDAN
Nu, eu trebuie să plec. Chiar am un curs.

VOICU
Bun, atunci te aştept mîine dimineaţă să mergem la cumpărături.

BOGDAN
Da, o să vin mîine dimineaţă.
VOICU
Deci, ui hev a dil?

BOGDAN
Yeah, we have a deal. (Voicu îl ţine de mînă) Eu trebuie să plec.

VOICU
Te conduc.
(Bogdan pleacă, Voicu se întoarce imediat, se aşează pe canapea, o ia în braţe pe
Mady)

VOICU
Bravo. A mers mai bine decît mă aşteptam.

MADALINA
Vreau să-mi dai paşaportu-napoi. Acum.

VOICU
Îl vrei chiar acum?

MADALINA
Aşa ne-am înţeles, nu? Dacă-l aduc aici, îmi dai paşaportu-napoi.

VOICU
Voiam să-ţi fac şi io o surpriză de Crăciun, da’ o să-ţi spun acum că altfel o să-mă-
nebuneşti de cap… L-am vîndut. Unui tip, un moldovean. Am luat un preţ bun pe el. Am
zis să-ţi iau ceva frumos, o haină de iarnă sau…

MADALINA
De ce nu l-ai vîndut pe-al tău ?

VOICU
Pentru că pe-al tău mi-a dat un preţ mai bun, de-aia.

MADALINA
Eşti tîmpit !

VOICU
Adică eu mă zbat să te fac vedetă porno şi tu tot nu eşti mulţumită. Nu ştiu ce să mai fac
ca s-aud că eşti şi tu mulţumită. Vreau s-aud şi eu o dată că eşti mulţumită!

MADALINA
Sunt mulţumită.
VOICU
Nu te cred.

MADALINA
Sunt fooooarte mulţumită.

VOICU
Avem chef de miştouri? Cum eşti, ia zi?

MADALINA
Sunt foarte mulţumită.

Scena 8

În aceeaşi cameră. În fata canapelei sunt instalate laptopul şi web-cam-ul. Bogdan şi

Mădălina stau pe canapea. Bogdan o filmează. Voicu stă pe jos în faţa canapelei,
răsfoieşte un ziar irlandez.

MADALINA
I am, you are, he are…

BOGDAN
He is.

MADALINA
He iz, we are, you are, zei are.

BOGDAN
Bravo. Acum fă o propoziţie.

MADALINA
We are.

BOGDAN
Fă şi tu o propoziţie mai lungă.

MADALINA
Păi şi ce să zic?

BOGDAN
Nu ştiu… Noi suntem acasă, poftim.

MADALINA
We are home.
BOGDAN
At home. We are at home.

MADALINA
We are at home.

BOGDAN
Acum zi ceva despre tine.
MADALINA
I am…I am… I am sexy. E bine?

BOGDAN
E corect. Acum zi ceva despre mine.

MADALINA
You are… you are…cum se zice mişto la ăştia?

BOGDAN
Wicked…nice…

MADALINA
You are wicked nice.

BOGDAN
Acum zi ceva şi despre Voicu.

MADALINA
Cum zici cînd nu eşti de-aici?

BOGDAN
Stranger, foreigner…

MADALINA
Voicu are…

BOGDAN
Voicu is…

MADALINA
Voicu iz…

VOICU
I’m here. Şi lecţia de s-a terminat. Gata, m-am plictisit, mă doare dracu’ capu’. Păi de trei
zile numai I AM şi HE IS…
MADALINA
Nu-i adevărat, am învăţat şi I HAVE, I DO şi I WANT. Iar TO BE e cel mai greu.

BOGDAN
Mîine te-nvăţ viitorul, că e cel mai uşor.

VOICU
Nu te obosi, că n-are nevoie aşa de curînd.

MADALINA
Nu se ştie niciodată. (Repetă) I AM, YOU ARE, HE IZ… WE ARE, YOU ARE, THEY
ARE…

Se aude un bip din directia laptopului. Bogdan si Voicu reactioneaza. Bogdan se

duce la laptop.

VOICU
Hai, lasa tampeniile, ne asteapta telespectatorii !

MADALINA
I AM SEXY! I AM SEXY!

Un nou bip din directia calculatorului.

(Voicu îi trage o palmă)

MADALINA
YOU ARE WICKED NICE!

Bip insistent.
(Voicu îi mai trage o palmă.)

MADALINA
YOU ARE STRANGER FOREIGNER!
(Voicu o pocneşte din nou. Mady îşi acoperă faţa cu mîinile.)

VOICU
Du-te la baie şi te spală. Acum!

BOGDAN (se aseaza cu camera in spatele laptopului)

Las-o aşa. (Madalinei) Ia-ţi mîinile de pe faţă. Uită-te la mine.
Scena 9

Stau pe jos, printre pungi de Mc Donald’s şi bere.

VOICU
Ce mai Paşte avem şi noi! Mă cac în eurile lor, asta nu e mîncare, e căcat ambalat. Am
pus pe mine zece kile de cînd sunt aici.

MADALINA
Şi io, şi io am pus pe mine.

VOICU
Tu tre’ să ai mare grijă, că la vîrsta ta e periculos, o dată începi să te umfli şi nu te mai
opreşti. Gata cu hamburgerii, gata cu berea, ia uite ce burtă ai făcut!

BOGDAN
Mie mi se pare că e mult mai sexy aşa! (Mădălina se aşează la el în braţe, îl sărută pe
obraz) Şi oricum, voluptoasele sunt cele mai vandabile.

VOICU
Voluptoasele sunt alea cu ţîţe mari, nu alea cu doi nasturi pe ditamai burta.

MADALINA
O să-mi mai crească.

VOICU
Ce să mai crească, de 7 luni de cînd suntem aici parcă ţi s-au micşorat. O fi de la aeru’
ăsta irlandez.

MADALINA
Sau de la apă. Dacă şi lui îi cade păru’…

BOGDAN
Uite că-n ultimu’ timp nu mi-a mai căzut.

VOICU
Te-ai dat cu gălbenuş!

BOGDAN
Nu. Pur şi simplu nu mi-a mai căzut.

VOICU
Te-ai acomodat! Ţi-am zis eu, la început e mai greu, dup-aia te obişnuieşti…

BOGDAN
Da, deşi acum ar trebui să fiu cel mai stressat.
VOICU
Ei, las’ că mai ai o lună jumate pan’ la examen, ai tot timpu’.

PAUZA SCURTA.

BOGDAN
Ştii ce-aş mînca acum? O ciorbă de burtă.

VOICU
Mie-mi spui? Ăştia pe-aici habar n-au ce-i aia. Cu mujdei, cu smîntînă, cu ardei iute-n
oţet! Maică-mea face nişte sarmale de-nnebuneşti, şi ciorbă de fasole cu afumătură şi
ceapă, şi cozonac, şi pască, şi drob… Fii atent, dacă ne iese bine cu site-ul, trîntim şi-un
restaurant românesc tradiţional, îi zicem Dracula sau Transilvania, ceva de genu’ ăsta, să
atragă clienţii…

MADALINA
Io ştiu să fac cartofi prăjiţi cu ochiuri, orez cu lapte şi omletă cu ceapă.

VOICU
Lasă că de bucătărie mă ocup io, Bogdan ne face publicitate, este, mă? Iar pe tine te
imbracam intr-un costum frumos, ceva traditional, ăştia de-aici sunt innebuniti dupa faze
din astea folclorice si te facem barmaniţă sau chelneriţă, gasim noi ceva.

BOGDAN
(Pauză scurtă) Mie-mi plac cozonacii pe care-i face maică-mea de Paşti. Se trezeşte
dimineaţa cu noapte-a-n cap, frămîntă aluatul, îl lasă să crească, şi creşte şi creşte pînă dă
afară din oală, îl împleteşte cu multă nucă, cu stafide şi rahat, îl bagă la cuptor şi-n zece
minute începe să miroasă în toată casa, în tot blocul, ce să mai, se umple tot cartierul de
miros.

VOICU
Să-ţi spun o chestie: acasă mă satur tot timpu’, în timp ce-aici sunt flămînd mai mereu.
Nu mă satur, nu ajung să zic, gata, am mîncat, sunt sătul. Noroc că poţi să te-mbeţi cu
berea lor. Asta chiar că ar fi naşpa, adică să fii tot timpu’ mort de foame şi treaz pe
deasupra.

BOGDAN
Mie mi-e dor de mirosuri. Cel mai mult îmi lipseşte mirosul de cozonac cu lapte. Eu m-aş
sătura doar cu mirosul…
(Voicu şi Mădălina încep să rîdă. Voicu începe să adulmece încheieturile Mădălinei).

VOICU (lui Bogdan)

Miroase aici!
MADALINA
Voicu zice că miros a cozonac şi a lapte!

VOICU
Da, uite-aici la mîini şi la gît…
(Bogdan miroase)

MADALINA
Io nu-mi dau seama. Mie mi-ar plăcea să miros a parfum franţuzesc, nu a cozonac şi a
lapte.

VOICU
Nu fi fraieră, orice femeie din lume poa’ să miroase a parfum franţuzesc, dar nu cred că
se pot lăuda multe că miros a cozonac cu lapte…

MADALINA
Gata, că mă gîdil! Gata!
(Voicu o muşcă de gît, Bogdan de pulpă. Black)

Scena 10

Dorm împreună toţi trei, Mădălina între cei doi băieţi. Pentru că spaţiul e foarte mic,
trebuie să se înghesuie unul lîngă altul. Mady încearcă să-şi găsească o poziţie
confortabilă.

VOICU
Nu te mai învîrti atîta, ce-ai?

MADALINA
Nu pot să dorm.

VOICU
Nici eu, da-ncerc să nu-i deranjez pe ăilalţi care poate sunt obosiţi şi vor să…

BOGDAN
Nici eu nu reuşesc s-adorm, nu-ş ce dracu’ am.
(Pauză)

MADALINA
Mă tot gîndesc… poate n-a fost o idee prea bună să venim aici. În Irlanda, vreau să zic…
BOGDAN
De ce?

MADALINA
Era mai bine-n America. In America e mai uşor, de-aia-i şi zice “ţara tuturor
posibilităţilor”.

BOGDAN
E greu peste tot, ce crezi?

MADALINA
Da, da’ acolo măcar merită să te chinui. Uite, poate c-o să-ţi iasă examenu’, da’ n-o să fii
niciodată unu’ din ăsta, un Spielberg, pentru că nu eşti la Hollywood.

BOGDAN
Nu vreau să fiu Spielberg. Eu fac alte chestii.

MADALINA
Mă rog. Nu m-ar deranja să fiu Jennifer Lopez, da’ aici nu prea se poate. N-o să fiu
niciodată Jennifer Lopez. N-o să fiu nici măcar Madona.

VOICU
Nu, n-o să fii. Aşa că taci o dată şi culcă-te acolo!
(Pauză)

MADALINA
Mă tot gîndesc… de fapt, ce-am făcut de cînd am venit aici? Faţă de ce făceam acasă,
vreau să zic. Nimic. Iau bătaie-n fiecare zi…

BOGDAN
Aici poţi să faci bani cu chestia asta. Ia-o şi aşa. Acolo luai bătaie pe gratis.

MADALINA
Şi ce să fac cu banii? Nici Disneyland n-au aici la dracu’. Mergeam şi noi duminica. M-
am săturat să stau în casă.

VOICU
Să vezi ce Disneyland îţi dau io ţie dacă nu taci. Dormi, n-auzi?
(Pauză)

MADALINA (în şoaptă, doar lui Bogdan)

Mă gîndeam… mă gîndeam că nu mi-ar plăcea să mor aici.

BOGDAN
De ce?
MADALINA
Cică p-ăştia de-aici care n-au bani îi arde şi le aruncă cenuşa. E naşpa să te ardă. Şi în
plus, aş puţi a kebab.

BOGDAN (rîde)
Nu-i adevărat. Cine ţi-a spus tîmpeniile astea?

VOICU
Eu, eu i-am spus. Ca s-o motivez. Dacă nu ai o motivaţie ca lumea, nu supravieţuieşti
aici, aia e.

BOGDAN
Eu n-am de gînd să mă-torc acasă, nici n-am la ce dracu’ să mă-ntorc.

MADALINA
Eu o mai am pe bunică-mea care se pişă pe ea şi nu prea mai ştie cum mă cheamă. Mi-e
dor de ea.

BOGDAN
Şi eu am chestii de care mi-e… chestii care-mi lipsesc cumva. Numai că oricît de greu ar
fi aici, oricum e mult mai bine.

MADALINA
De-atîta bine a-nceput să-ţi cadă păru’!

BOGDAN
Ştii cînd a-nceput să-mi cadă păru’? Cînd am ajuns aici pe aeroport. Uitasem acasă adresa
căminului unde urma să stau. M-au ţinut o oră în vamă, să-mi verifice actele, paşaportul.
Chiar am crezut că o să mă trimită acasă. Atunci a-nceput să-mi cadă păru’.

MADALINA
Păi dac-ai venit legal, ca student. Eu n-am avut nici o problemă. Problemele au venit
după. De-aia zic io că era mai bine-n America.

VOICU
Gata! M-am săturat, ce-ţi veni cu America asta? E foarte bine şi-aici. Aici sau în
America, important e că pot sa ma-ntorc si sa ma simt si io bine acasa la mine. Pe-acolo
toata lumea-mi spune Irlandezu’ si-mi dau să beau de nu mă mai trezesc decît în
avion.Ultima oară maică-mea mi-a pus în geantă fără să ştiu, o juma’ de porc. Cînd am
ajuns la aeroport la check in mă-ntreabă ăla “Ce-i asta dom’le!” , “ce să fie, zic? Un
suvenir.” Pe urmă dă-i şi aruncă la porc, ăla turbase, îi căşunase pe porcu’ meu. (Pauză
scurtă) Dacă tre’ să stau aici şi să mă chinui ca să pot să mă simt bine acasă trei zile pe
an, ei uite-o să stau aici şi-o să mă chinui. Şi acuma, gata, hai să nu mai vorbim căcaturi
şi să dormim.
(Pauză)
VOICU
Frate, da’ ce frig s-a făcut dintr-o dată.
(o ia în braţe pe Mady)

BOGDAN (se lipeşte de ceilalţi doi, o ia şi el în braţe pe Mady)

Da, şi mie mi-e frig. La dracu’.
(Pauză. Stau toţi trei strînşi unu-n altul.)

MADALINA
În California e soare tot timpul.

SCENA 11

HORROR CARTOONS - BASMELE COPILĂRIEI

MADY
Nu mai sunt Mady. Nu, nu mai sunt Mady. Sunt Scufiţa Roşie. Alerg de nebună prin
pădure.

BOGDAN
Nu mai sunt Bogdan. Nu, nu mai sunt Bogdan. Sunt băiatul care sperie satul c-o să vină
un lup şi-o să-i halească pe toţi.

VOICU
Nu mai sunt Voicu. Nu, nu mai sunt Voicu. Sunt iedul cel mare şi neascultător. Ăla care
deschide uşa.

MADY
Alerg, alerg prin pădurea cea mare şi-ntunecoasă...

BOGDAN
Strig, strig, strig să vină toţi proştii satului...

MADY
Simţi mirosul? Numai bunătăţi am aici...

BOGDAN
Rîd, rîd, rîd de toţi proştii satului...

MADY
Simţi mirosul? Numai bunătăţi am aici...

VOICU
Stau pitit după uşă... Îmi ţin răsuflarea, stau pitit după uşă...
MADY
Simţi mirosul? Numai bunătăţi am aici...

BOGDAN
Sunt doar un copilaş, cel mai neascultător copilaş...

MADY
Numai bunătăţi am aici...

BOGDAN
Sunt un copilaş, cel mai neascultător copilaş, sunt doar un copilaş...

VOICU
Sunt un ieduţ foarte fraged, foarte foarte fraged...

BOGDAN
Doar un copilaş...

VOICU
Foarte foarte fraged...

MADY
Numai bunătăţi am aici...

BOGDAN
Doar un copilaş...

VOICU
Foarte foarte fraged...

MADY
Numai bunătăţi am aici...

BOGDAN
Doar un copilaş...

VOICU
Foarte foarte fraged...Vino, vino şi mănîncă-mă...

MADY
Vino şi mănîncă-mă...

BOGDAN
Vino şi mănîncă-mă...
VOICU
Vino şi mănîncă-mă!

MADY
Vino şi mănîncă-mă!

BOGDAN
Vino şi mănîncă-mă!

VOICU
Vino si şi mănîncă-mă!

MADY
Vino şi mănîncă-mă!

BOGDAN
Vino, vino şi mănîncă-mă. (Trag aer în piept toţi trei.)

BOGDAN
Aşa.

MADY
Aşa.

VOICU
Aşa.

SCENA 12

BOGDAN (la telefon)

Yeah, yeah, I know where this is…Ok, I’ll be there in one hour. See you! (Închide
telefonul)

VOICU
Un’ te duci?

BOGDAN
La o petrecere. Tre’ să mă-mbrac repede!

MADALINA
Ce mişto! Păi mergem şi noi cu tine.
BOGDAN
Nu ştiu, ar trebui să-ntreb… E în cerc restrîns, sunt colegii mei de la master…

MADALINA
Supertare, o să-i cunoaştem şi noi pe colegii tăi irlandezi.

BOGDAN
Nu sunt toţi irlandezi.

MADALINA
Cu atît mai bine.

BOGDAN
Nu ştiu dacă pot s-aduc oameni în plus…

MADALINA
Păi sună şi-ntreabă.

BOGDAN
Petrecerile astea nu sunt ca la noi… Vorbim despre şcoală… O să vă plictisiţi.

VOICU
Are dreptate. Ce să facem acolo?

MADALINA
Dacă ne plictisim, ne cărăm imediat.

VOICU
Băutura e moca?

BOGDAN
Da, cred că da…Adică nu ştiu. S-ar putea să nu fie.

VOICU
Păi sună şi-ntreabă. (Mădălinei) Ai ceva să pui pe tine?

MADALINA
Găsesc eu ceva… În cinci minute sunt gata.( iese repede să se îmbrace)

BOGDAN (ia telefonul şi sună)

De fapt, nu ştiu dacă mai am chef să merg. Aceleaşi discuţii, aceeaşi oameni, oricum îi
văd la şcoală, aşa că…Nu, n-are sens să mă duc.

VOICU
Cum să nu te duci? Nu-i frumos să nu te duci dacă te-au invitat!
BOGDAN (închide telefonul)
Băi, nu ştiu de ce, dar nu răspunde…

VOICU
Păi mai încearcă.
(Bogdan încearcă să mai sune. Apare Mady, într-o rochie roşie, scurtă. Voicu începe
să rîdă. Bogdan închide telefonul)

MADALINA
Cum arăt?

VOICU
Băi, să-nnebunesc dacă nu arăţi ca Scufiţa Roşie. După ce i-au tras-o şi lupu’ şi ursu’ şi
iepuraşu’ şi vînătoru’ la un loc.

BOGDAN
Arăţi foarte bine… doar că nu mai mergem. Ăştia nu-mi răspund la telefon şi nici nu prea
am chef…

MADALINA
Eu am chef. Şi m-am îmbrăcat deja. Mergem!

BOGDAN
Mai bine luăm ceva de băut şi stăm acasă… De fapt chiar n-am timp de distracţii acum,
mai e puţin… vine examenu’ şi n-am încă destul material.

MADALINA
Eu am chef şi vreau să-mi perfecţionez engleza. Cum o să învăț ceva dacă stau numai cu
voi în casă? Vreau să cunosc şi eu oameni.

VOICU
Las’ c-ai cunoscut de-ajuns. Dacă te recunoaşte cineva acolo? Cum o să se simtă
Bogdan?

BOGDAN
Nu, nu e vorba de asta. Chiar n-am timp de distracţii acum, inainte de examen. Încă mai
am nevoie de material… Îţi promit că mergem altădată.

MADALINA
Da’ eu vreau acum!

BOGDAN
Acum… acum nu se poate.

MADALINA
Nu arăt bine sau ce?

BOGDAN
Ba arăţi foarte bine…

MADALINA
Nu te cred.

BOGDAN
Eşti foarte drăguţă şi-ţi stă foarte bine în rochia asta, doar că…

VOICU
Doar că nu e pentru curve sau vînzătoare la kebab. Tu chiar nu-nţelegi cînd îţi spune
omu’ NU? Şi dă o dată porcăria aia jos că dacă nu ţi-o smulg eu şi n-o să-ţi placă deloc!

(Bogdan se apropie de Mady, începe să o dezbrace, în timp ce vorbeşte cu ea)

BOGDAN
Arăţi foarte foarte bine…Doar că nu-mi răspund la telefon, ce pot să fac? Nu putem să
mergem neanunţaţi, nu e civilizat, dar data viitoare o să te-mbraci exact aşa şi-o să
mergem împreună, o să fie foarte mişto, o să vezi! După ce-o să termin materialu’ toată
lumea o să vrea să te cunoască, o să fii invitată special, o să vezi!
(Black.)

SCENA 13

Voicu şi Bogdan stau pe jos în faţa canapelei şi poştesc o ţigară. Mădălina e întinsă
pe canapea.

BOGDAN
Iar plouă.

VOICU
Da.

BOGDAN
De două săptămîni o ţine-aşa. M-am săturat.

VOICU
Eşti tu prea sensibil. Eu m-am obişnuit.

BOGDAN
Ce zi e azi?
VOICU
De ce?

BOGDAN
Tre’ să mă duc la şcoală. Mai am de lucrat la montaj.

VOICU
Auzi, e chiar aşa mişto acolo la ăştia unde te duci tu?

BOGDAN
Uneori.

VOICU
Cu noi e mişto tot timpu’.

Pauză scurta.

BOGDAN
Nu e vorba doar de montaj, tre’ sa-mi gasesc ceva de lucru inainte să se termine sesiunea.
Un coleg a vorbit pentru mine la o firmă de publicitate. Ar trebui să mă duc la un
interviu.

VOICU
O să te duci, da. Dar nu chiar în momentul ăsta. Nu poţi să mă laşi singur aici cu ea…

BOGDAN (îl întrerupe brusc)

Parcă-a mai stat ploaia, nu ?

VOICU
Ţi se pare. Eşti obosit.

(Pauză)

VOICU
Auzi… Dacă-ţi găseşti de lucru înseamnă că o să poţi rămîne legal cumva, nu?

BOGDAN
Da. Faza e că n-o să mai am timp pentru proiectele mele. Cel puţin un an-doi.

VOICU
Dar o să poţi rămîne legal. Şi-o să poţi lucra cu noi în continuare pentru site.

BOGDAN
Normal, dacă o să am timp…
VOICU
Cum adică dacă o să ai timp? Suntem prieteni, rămînem împreună orice s-ar întîmpla.

(Pauză scurtă)

Ştii, eu chiar mă bucur că te-ai mutat aşa, cu totu’ la noi. Suntem ca o familie. Asta e cel
mai greu aici: să-ţi întemeiezi o familie. Da’ o familie adevărată, cu tot ce-ţi trebuie: fraţi,
părinţi, surori, verişori, verişori de-ai doilea, unchi, mătuşi, cumetri, tovarăşi, tot neamu’.
Să te vizitezi, să dai chefuri, cu paranghelie, cu bătăi… Aici nu prea se poate.

BOGDAN
Nu ştiu dacă asta-mi lipseşte aici cel mai mult.

VOICU
Chestie de temperament. Eu sunt genu’ familist.

BOGDAN
Se poate.

(pauză scurtă)

VOICU
Mă doare pumnu’.

BOGDAN
Trebuia să dai cu mai multă grijă.

VOICU
M-a luat valu’, n-am mai apreciat bine distanţa.

BOGDAN
Am pus tricou’ ăla la muiat. Sper să iasă, l-am luat aici, e de firmă.

VOICU
L-ai frecat cu apă rece cum ţi-am zis io?

BOGDAN
Cît o fi ceasu’?

VOICU
E tîrziu. Mai e puţin şi se luminează afară.

BOGDAN
Dacă e vineri, tre’ mă duc la şcoală.

VOICU
Stai aici că s-ar putea să fie deja duminică.

BOGDAN
Mă deprimă să stau aici şi să nu fac nimic.

VOICU
Eşti prea sensibil, ţi-am zis că eşti prea sensibil. Uite, ia exemplu de la Mady, ea nu se
plînge niciodată. Dacă o rogi frumos, mîine îţi spală şi tricou’. Mady e un exemplu de
rezistenţă. Ia fii atent: Mady! (Mădălina scoate un sunet uşor în somn) Vezi, m-aude,
mă recunoaşte, ştie că stau aici lîngă ea şi aştept să se trezească, ştie c-o să am grijă de ea.
Ia strig-o şi tu! (Bogdan trage din ţigară, fără să se uite la Voicu) Strig-o!

BOGDAN
Mady!

VOICU
Mai strig-o o dată!

BOGDAN
Mădălina!

VOICU
Mai greu. Vezi, pe tine te recunoaşte mai greu. Auzi, tu chiar crezi că toate chestiile astea
o să ne aducă mai mulţi bani?

BOGDAN
Da, normal, chestiile mai dure sunt mai scumpe. In plus e vorba si de proiectul meu, am
avut o intelegere.

VOICU
Da’ n-am putea să facem şi noi nişte… nişte trucaje? Sirop de vişine cu ciocolată, cică dă
o culoare asemănătoare cu…Şi e şi bun la gust… iar plăcea şi lu’ Mady. Ştii, n-aş vrea să
i se-ntîmple ceva…

BOGDAN
Dacă erai mai atent nu se-ntîmpla nimic, în pula mea.

VOICU
Uite că n-am putut să fiu mai atent! Ţie ţi-e uşor, stai cu căcatu’ ăla de cameră aia în mînă
şi te-nvîrţi în jurul nostru…

BOGDAN
Băi, uite ce e, am crezut că vrei să faci bani…

VOICU
Bine, frate, da’ n-am putea să facem totuşi nişte trucaje?
BOGDAN
Eşti tîmpit!

VOICU
Du-te-n pula mea! Ai zis că te pricepi! Ce pula mea te-nvaţă ăia la şcoală?

BOGDAN
Ok. O să mă gîndesc. (Pauză) Iar plouă-n pula mea!

VOICU
Eşti prea sensibil, frate! Ţi-am zis că eşti prea sensibil.

BOGDAN
Se poate.
(Black)
(În timp ce vorbesc, Mădălina duce mîna la gură, dă să se ridice, începe să vomite.
Bogdan ia repede camera şi începe s-o filmeze)

VOICU
Ce ai? Ce dracu’ ai ? Ţi-am zis să nu mai mănînci toate căcaturile alea ! (lui Bogdan) Şi
tu ce dracu’ faci, o filmezi? (I se face şi lui rău, fuge la baie.)

BOGDAN
Lasă-mă să-mi fac treaba cum ştiu eu !

SCENA 14

HORROR CARTOONS - ABRAKEBABRA

(Rîd toţi trei în somn.)

MADY
Abracadabra. Nu mai sunt Mady şi nici Scufiţa Roşie.

BOGDAN
Abracadabra. Nu mai sunt Bogdan şi nici băiatul cel neascultător.

VOICU
Abracadabra. Nu mai sunt Voicu şi nici iedul cel mare.

MADY
Acum sunt carne pentru kebab.
BOGDAN
Carne proaspătă pentru kebab.

VOICU
Carne tăiată pentru kebab.

MADY
Carne prăjită pentru kebab.

BOGDAN
Abra-ke-babra...

VOICU
Abra... kebabra?

MADY
Abra... abrakebabra...

BOGDAN
Abrakebabra!

VOICU
Nu ştiu de ce...

BOGDAN
Nu, nu ştiu de ce ...

MĂDĂLINA
Nu ştiu, nu ştiu de ce...

VOICU
Nu ştiu de ce, da-n fiecare noapte visez...

BOGDAN
Nu, nu, nu ştiu de ce...

MADY
Nu ştiu de ce dar în fiecare noapte visez că sunt un kebab.
(Black.)

Scena 15
În apartament. Bogdan e îmbrăcat altfel decît de obicei, mult mai îngrijit. Mady îl
filmează.

MADY
Veeery sexy!

BOGDAN
Mi-am dat examenul. A fost destul de bine. Mai bine decît mă aşteptam.

MADALINA
Super! Le-a plăcut de mine?

BOGDAN
Le-a plăcut ideea… felu’ în care am filmat… efectele speciale…

MADALINA
Ce efecte speciale?

BOGDAN
Păi... nu contează. Important e că a fost bine.

MADALINA
Super! Şi interviul?

BOGDAN
L-am luat deja.

MADALINA
Pe bune?! Or să te plătească bine?

BOGDAN
Destul cît să-mi închiriez ceva şi să trăiesc. Asta pentru inceput.

MADALINA
Super! Sunt însărcinată.

BOGDAN
Şi Voicu ce zice?

MADALINA
Nu i-am zis că nu e treaba lui.

BOGDAN
Stai puţin, nu poate fi al meu… De unde ştii că nu-i al lui?
MADALINA
În ultimul timp el doar m-a bătut. Nu prea a mai avut chef să…

BOGDAN
Cînd ai aflat?

MADALINA
Acum două luni.

BOGDAN
Şi de ce nu mi-ai spus pîn-acum?!

MADALINA
N-am vrut sa te stressez. Avortul e ilegal aici oricum… Stai liniştit, m-am gîndit eu la
toate: ne mutăm amîndoi, facem copilul, îmi găseşti ceva de lucru în advertizingu’ ăsta…
Mi-ai promis.

BOGDAN
Stai puţin, stai să ne-nţelegem…

MADALINA
Credeam că ne-am înţeles deja. Ne-am luat examenu’? Ne-am angajat? Pentru că lucrăm
aşa de bine împreună.

BOGDAN
Eu o să lucrez cu actori profesionişti de-acum încolo, că nu mai sunt de capu’ meu, ce
dracu’. Şi cred că n-o să mai pot lucra nici pentru site. Nu, clar n-o să mai pot lucra
pentru site, de-aia am şi venit, să vă spun…

MADALINA
Normal ca n-o sa mai lucram pentru site, nu da bine la CV, nu?

BOGDAN
Şi Voicu?

MADALINA
Mi se rupe. Te iubesc.

BOGDAN
Te… te sun peste cîteva zile. Trebuie să mă aranjez şi eu cu jobul, să găsesc un
apartament…

MADALINA
Nu. Vin cu tine la cămin. Sunt pregătită.

BOGDAN
Nu poţi să vii cu mine la cămin!

MADALINA
De ce?

BOGDAN
Pentru că am şi eu nişte colegi în pizda mă-sii, o să mă-ntrebe ce dracu’ caută o minoră la
mine-n cameră…

MADALINA
Nu fi tîmpit, ştim numai noi că sunt minoră. O să fie foarte bine, o să vezi!

BOGDAN
Pizda pizdei mă-sii, înţelege o dată că nu poţi să vii acum! Ce, nu poţi s-aştepţi trei zile?

MADALINA
Nu. Şi, în pizda mă-sii, vorbeşte şi tu mai frumos, că sunt însărcinată şi n-am voie să mă
enervez.

(Se aude o uşă. Bogdan şi Mady se uită unul la altul. Intră Voicu.)

VOICU
Ce faci, frate? Pe unde umbli? Am încercat să dau de tine, da’ aveai telefonu’-nchis.

BOGDAN
Am avut treabă.

VOICU (îl strange in brate)

Felicitari ! Bravo!

BOGDAN
De unde stii?

VOICU
M-am intalnit cu colegul tau de camera. Un tip foarte mișto.

BOGDAN
Ai fost la mine in camera ?

VOICU
Ce mare chestie, tu nu stai la noi in camera ? Deci, te-ai aranjat ! (Madalinei) Ți-am zis
eu c-o sa se aranjeze si-o sa vina aici, nu dispare el asa pur si simplu. Hai ca ma duc sa
iau niste bere si-o facem lată! Ti-am zis io c-o să fie bine ? Ti-am zis sau nu ti-am zis ?

BOGDAN
Da, o să fie foarte bine, numai că eu nu prea o să mai am timp… Adică n-o să mai am
timp deloc… N-o să mai am timp pentru site.

VOICU
O să ne descurcăm noi cumva. Lucrăm noaptea.

BOGDAN
Păi aia e, că o să lucrez zi şi noapte pentru ei, chiar n-am cum…Înţelege şi tu, sunt la
început şi…

VOICU
Stai puţin, credeam că suntem prieteni…

BOGDAN
Păi suntem prieteni, rămînem prieteni, doar că n-o să ne mai vedem aşa de des… Da’ o să
vă vizitez…

VOICU
Vrei să te muţi? De ce vrei să te muţi? Credeam că ne-nţelegem toţi trei, că suntem ca o
familie.

BOGDAN
Nu putem sta aşa, toţi trei, chiar dacă suntem ca o familie.

VOICU
De ce?

BOGDAN
Pentru că. Nu se mai poate, de-aia. (Pauză scurtă)

VOICU
Am avut o înţelegere.

BOGDAN
Pentru un timp. Înţelegerea noastră a fost doar pentru un timp.

VOICU
Te-am ajutat pînă la capăt, m-ajuţi pînă la capăt. Asta a fost înţelegerea.

BOGDAN
Sunt sigur că o să te descurci şi singur. (Pauză scurtă) Şi vreau să-mi dai paşaportu-
napoi. Am nevoie de el.

MADALINA
Nici eu nu mai pot lucra. Sunt însărcinată.
Pauză scurtă.

MADALINA
Plecăm împreună.

VOICU
Pe bune?

MADALINA
Da.

BOGDAN (în acelaşi timp)

Nu.

VOICU
Păi hotărîţi-vă.

BOGDAN
Eu chiar trebuie să plec. O sa-mi iau lucrurile si…

VOICU
Nu. Mai întîi vreau sa ştiu care-i treaba cu… (Arata spre burta Madalinei)

MADALINA (lui Bogdan)

Spune-i ce-am hotărît!

(Pauză)

MADALINA
Spune-i că ne mutam impreuna, c-o să facem copilul, şi-o să-mi gaseşti o slujbă ca lumea.
Spune-i ce-am hotărît.

BOGDAN
N-am hotărît nimic. N-am nici o treabă cu tine, înţelege o dată. Vreau să trăiesc normal.
Normal!

VOICU (Mădălinei)
Lasă-l în pace. Cresc eu copilul, ce mare chestie? Îl creştem împreună. Îi punem un nume
din ăsta irlandez, Jim, Jerry, o chestie din asta, îl dăm la şcoală să-nveţe engleza, îl facem
artist şi-apoi… şi-apoi îl trimitem în America, îl trimitem la Hollywood.

MADALINA
Plec cu el. Am hotărît. Nu eşti în stare de nimic. (Lui Bogdan) Imi iau bagajele, tu iti
strangi lucrurile, îţi iei paşaportul şi in 5 minute o ştergem de-aici.
Se aude un bip dinspre calculator.
VOICU (Se asază pe canapea lîngă Bogdan)
Cînd ziceai că-ncepi lucru’?

BOGDAN
Într-o săptămînă…

VOICU
Bravo. Pînă o să te-obişnuieşti o să mai treacă vreo cîteva luni. Şi într-o zi, cînd tocmai
te-ai obişnuit, cînd nu-ţi mai cade păru’ şi-ţi bei liniştit cafeaua în faţa biroului tău curat
şi plin de proiecte şi de carioci, apare pe uşa ofisului o minoră cu ditamai burta care se
recomandă tuturor colegilor tăi irlandezi care oricum nu dau doi bani pe tine, vine şi se
recomandă: “Sunt soţia lui, am 15 ani, mi-am tras-o cu jumate din Dublin, o s-avem un
copil împreună, care n-o să primească nici o cetăţenie irlandeză, dar suntem fooooarte
fericiţi!” Fă tu un efort şi vizualizează chestia asta, că doar asta e meseria ta, să
vizualizezi. Ai vizualizat ?

(Pauză)

BOGDAN
Vreau să-mi dai paşaportu-napoi.

VOICU
Dar daca ne intelegem sa participi c-o suma pe luna, totu-o sa fie bine pentru toata lumea.
N-o sa luam pielea de pe tine, da’ ceva tre’ sa dai ca stii si tu cat e de scump sa traiesti
pe-aici. Trebuie să rămînem prieteni şi să ne ajutăm unu’ pe altu’. Tu îţi iei paşaportul şi
ea rămîne cu mine.

Se aude din nou un bip dinspre calculator.

Intră Madalina.

MADALINA
Sunt gata. (lui Bogdan) Hai o data, ce te uiti asa la mine ? Vino şi pune şi tu mîna ca sunt
destul de grele.

VOICU ia camera sa filmeze in timp ce Bogdan vorbeste.

BOGDAN
N-am nici o treaba cu voi. Chiar e asa de greu de inteles ? (Madalinei) V-am ajutat, m-ati
ajutat, asta a fost. Gata. ăa-mi camera !

BOGDAN
Da-mi camera, n-auzi?
(Bogdan întinde mîna sa ia camera, Voicu il trage de mana si-l tranteste pe jos. Il
loveste cu piciorul in stomac.)

VOICU
Nu-mi place violenta. Nu-mi place sa ma port asa cu prietenii si nu te-nțeleg. Pentru ca
m-am purtat frumos cu tine, am împărțit aceeasi femeie. Întotdeauna mi-au plăcut relaţiile
bazate pe prietenie şi pe înţelegere, dar se pare că nu toată lumea gîndeşte ca mine.

Se aude din nou un bip dinspre calculator. Voicu se uita la Madalina.

VOICU
Ati surzit? Hai, dați-i drumu’.

Bipurile sunt din ce in ce mai insistente.

BOGDAN
Nu pot…

VOICU (îşi aprinde ţigara)

Ba poţi. Eu cum am putut ? Pînă termin eu ţigara asta, ai lovit-o deja o dată. Şi să fie pe
bune. Chestiile dure costă mai mult. Tu ai spus-o.

Bogdan se ridica de pe canapea si se-ndreaptă spre Madalina.

VOICU
Ultimul fum… (Aruncă ţigara)

Mădălina şi Bogdan se uită unul la altul, apoi fiecare se aruncă agresiv asupra
celuilalt. Voicu îndreaptă camera spre ei. Black out.

SCENA 16

HORROR CARTOONS - Zbor de noapte

BOGDAN
Am prins locul de la geam
În burta Lupului Alb Zburător

VOICU
Am prins locul de la margine
În burta Lupului Alb Zburător

MĂDĂLINA
Am prins locul de la mijloc
În burta Lupului Alb Zburător

TOŢI
Mergem acasă
Cu Business Class!
Can we have a double scotch, please?

BOGDAN
Doamnelor şi Domnilor,
Vă vorbeşte căpitanul
Lupul cel Alb Zburător

VOICU
Acesta este un zbor de noapte
Aller-retour

MADY
De acasă pînă acasă
Fără nici o escală
Non-stop! Vă urăm vise plăcute!

TOŢI
Can we have a double scotch, please?

BOGDAN
Atenţiune atenţiune
Traversăm o zonă de turbulenţe
De coşmar

VOICU
Legaţi-vă strîns centurile
Şi încercaţi să dormiţi.

MADY
Vă recomandăm călduros
Să visaţi cît mai frumos!

TOŢI
Can we have a double scotch, please?

BOGDAN
Atenţiune atenţiune
Pierdem din altitudine
Suntem în cădere liberă, în picaj
VOICU
Dintr-o regretabilă eroare
Aeronava a fost supraîncărcată
Trebuie să pierdem urgent din greutate.

MADY
Şi în plus, cineva visează îngrozitor de urît.

TOŢI
Can we have a double scotch, please?

BOGDAN
Atenţiune atenţiune
Vă rugăm să vă puneţi vestele de salvare

VOICU
Din tavan vor coborî măştile de oxygen

MADY
Vă recomandăm să localizaţi
Cea mai apropiată ieşire din vis

TOŢI
Can we have a double scotch, please?

BOGDAN
Atenţiune atenţiune
Cineva are un coşmar îngrozitor
La bordul acestei aeronave

VOICU
Cineva pune viaţa tuturor pasagerilor
În pericol

MADY
Cineva ignoră cu bună ştiinţă
Toate măsurile de siguranţă

TOŢI
Can we have a double scotch, please? Make it triple!

BOGDAN
Atenţiune atenţiune
Rezervele de wisky s-au terminat

VOICU
Mai sunt doar două pahare cu whisky
Dar nu mai e gheaţă deloc.

MADY
Trebuie sa pierdem urgent din greutate.
Cineva trebuie dat jos.

TOŢI
Să-l dăm jos!

BOGDAN VOICU: Atenţiune atenţiune

An tan te MADY: Vă vorbeşte Căpitanul aeronavei!
Dizemane pe
Dizemane compane
An tan te! (arată spre Mădălina)

MADY BOGDAN: Atenţiune atenţiune

An tan te VOICU: Vă vorbeşte Căpitanul aeronavei!
Dizemane pe
Dizemane compane
An tan te! (arată spre Voicu)

VOICU MADY: Atenţiune atenţiune

An tan te BOGDAN: Vă vorbeşte Căpitanul aeronavei!
Dizemane pe
Dizemane compane
An tan te! (arată spre Bogdan)

TOŢI
Încă o dată! Ultima dată!
An tan te
Dizemane pe
Dizemane compane
An tan te!

(Fiecare arată spre el însuși.)

Scena 17

Un alt apartament în Dublin, care arată mult mai bine, mult mai luminos decît
celălalt. Bogdan lucreaza la calculator, Voicu se uită la televizor.
VOICU
Sufrageria e cea mai importantă. Pentru că oamenii civilizaţi aici îşi petrec aproape toată
ziua. Televizor, bere, pizza… tot comfortu’.

Pauza scurta.

Bine, cred că pînă la urmă se tîmpesc de plictiseală, de-aia oamenii civilizaţi se duc şi la
lucru. Uite, cum faci tu, de exemplu, abia dacă reuşim să ne vedem o juma’ de oră pe zi.

Pauza scurta.

Înnebunesc singur aici. Iar cînd vii în sfîrşit acasă, n-ai chef de nimic.

BOGDAN
Sunt obosit. Am foarte mult de lucru. Săptămîna asta o să ajung foarte tîrziu.

Voicu
Nu-i nimic, te-aştept. Ai văzut ? Am spălat faianţa la bucătărie şi la baie. De plictiseală.

Pauza scurta.

Auzi, poate fac şi ceva de mîncare, ceva ca la mama acasă, ce zici? Ştiu, mîine fac
sarmale! Da’ să-mi laşi bani, că e al dracu’ de scump să faci sarmale aici.

BOGDAN
Nu-i nevoie, o să mănînc un sandviş în oraş.

VOICU
Nu-i nici o problemă, ştii că mie-mi place să gătesc.

Pauză

VOICU
Lasă-mi acum, că dup-aia uiţi.
(Bogdan scoate nişte bani şi-i dă)

VOICU
Ştii, azi am ieşit puţin, m-am plimbat pe-acolo prin Grafton Street, am intrat in Dixons.
N-o să-ţi vină să crezi ce-am văzut. Ştii ce-am văzut?

(Pauză.)

VOICU
Nişte aparate foto digitale! Tehnologie de ultimă oră. Ştii că eu sunt înnebunit după faze
din astea. Şi m-am gîndit ce tare ar fi s-avem şi noi unu’, să facem poze, să trimitem
acasă, ai mei s-ar bucura foarte tare, nu le-am trimis nici o poză de-aici… Să vadă şi ei ce
bine ne descurcăm!

BOGDAN
Băi, tu ai innebunit, ce dracu? Plătesc chiria, mîncarea, ţoalele, cîţi bani crezi că am?!

VOICU
Bine, lasă… O să folosesc camera aia veche a ta. O să filmez nişte chestii şi o să le trimit
aşa. Dar trebuie să cumperi casete noi, că nu mai avem loc pe nici una. Sunt pline de
filme artistice. Şi, ştii, n-aş vrea să şterg nimic, au valoare sentimentală pentru mine.

Pauză scurtă.

BOGDAN
O să luăm o cameră foto nouă la salariul următor.

VOICU
Ai dreptate. Poa’ să mai aştepte puţin. O luăm la salariul următor.

Pauză.

Parc-aş bea o bere. Te duci tu sau mă duc io? Las’ că mă duc io…
(Uitîndu-se la televizor, da sonorul mai tare)
Ce-i asta? Ce dracu-i asta?

BOGDAN (fara sa ridice ochii de la calculator)

O reclamă.

VOICU
Şi ce dracu’ caută Mădălina-n reclama asta?

BOGDAN
Eu am făcut-o. E pentru o firmă de caritate, ceva împotriva violenţei în familie…

VOICU
Tu te-ai dus cu capu’ sau ce?

BOGDAN
Stai liniştit, e doar o cicatrice, nişte vînătăi… ar putea fi oricine…

VOICU
Aia e că nu e oricine. E pentru ultima oară cînd foloseşti materialu’, ai înţeles? Pentru că
am hotărît să lucrăm legal, am hotărît să ne facem nişte irlandezi normali şi legali, şi-aşa
o să murim, ai dracu’ de legali, clar?!
BOGDAN
Clar!

Pauză.

VOICU
Oricum, e mişto.

BOGDAN
Îţi place?

VOICU
Da, te emoţionează aşa cumva…Bravo. Hai că mă duc după bere. Mai vrei ceva?

BOGDAN
Da. Cumpără-mi o maşină de tuns.

VOICU
Te tunzi?

BOGDAN
Da, iar a-nceput să-mi cadă părul.

VOICU
Vezi dacă nu te-ai dat cu gălbenuş? Ştii ce, las’ că te tund io, ce dracu’ mai dăm banii şi
pe maşină? (Dă să iasă, se-ntoarce)

VOICU
Am uitat să-ţi zic. Am luat bilete la meci pentru duminică.

BOGDAN
Ce meci?

VOICU
Cum, nu ştii? E meci Irlanda-România, tu pe ce lume trăieşti?

BOGDAN
Ştii că eu nu prea mă omor cu fotbalul, aşa că…

VOICU
Nu contează dacă le ai cu fotbalul sau nu. Joacă Naţionala, frate!

BOGDAN
Nu ştiu…Am foarte mult de lucru…tre’ să fac un brief pînă luni…

VOICU
Mă cac în briefu’ tău. Joacă Naţionala, frate! Tre’ să mergem să-i susţinem pe băieţi!
Mergi cu mine, nici nu vreau s-aud!

BOGDAN
Bine, o să fiu acolo!

VOICU
Deci, we hev a dil?

BOGDAN (rîde)
Yeah, we have a deal!
(Bat palma.)

VOICU
Mergem acolo şi-i spargem, îi facem praf, îi terminăm! Ca la noi acasă: allez, allez, allez,
allez!

Bogdan intră şi el in jocul lui Voicu, incep sa strige amîndoi, ca pe stadion, cu

pumnii stransi:
Allez! Allez! Allez! Allez! Allez!

SFÎRŞIT