AMINTIRILE

Intr-o zi de vara, ma intalnesc cu prietena mea cea mai buna, Alexia.

Decidem sa mergem la Biblioteca Nationala din Bucuresti. Acolo gasim o
bibliotecara draguta care ne conduce intr-o camera plina cu carti impachetate si
neimpacetate, cu fel-de-fel de coperte, ba cu auriu, ba cu argintiu. Ma uimeau doar
cand ma uitam la ele. Intreb ce fel de carti sunt, pentru cine sunt, daca sunt de
vanzare sau daca sunt propria ei colectie. Aceasta imi raspune spunand ca sunt de
livrat.Era o cartre cu totul si totul speciala. Avea coperta aurie combinata cu verde-
smarald si cu o piatra in mijloc roz ca rubinul.o iau in mana si dispar. Ma trezesc
intr-un parculet. Ploua. Nu dupa mult timp, o vad pe Alexia cand era mica si pe
mine langa ea. Plangeam din cauza ca imi udasem jucaria de plus. Atunci mi-am
dat seama ca ma intorsesm in timp. Inchid ochii si vad ca ma duce in alta amintire
cu mine si cu Alexi adin prima zi in care ne-am cunoscut. Inchid ochii din nou. Ma
trezesc pe o strada. Era strada din drum spre scoala. Eram cu Alexia. La un
momendat tot inchideam ochii crezand ca o sa se sfarseasca toate acele amintiri si
o sa ma intorc in biblioteca, dar in zadar. Venea cineva langa. La inceput nu-mi
dadeam seama cine era, dar dupa scurt timp mi-am dat seama ca era Alexia. Imi
soptea la ureche “adu-ti aminte de realitate” asa ca imi inchid ochii si vad camera
aceea plina cu carti in care se afla Alexia si bibliotecara. II multumim bibliotecarei
pentru turul de astazi si plec cu Alexia acasa. A fost o zi plina cu peripetii!