Fisa de lectura nr3

Damian Cristina cl XII B

Titlul Biserica Alba

Autorul Ion Druta

Specia Roman

Cronotopul Spatiu “vechea capital a Moldovei”,”sus la munte”,”la poalele Carpatilor”,”manastirea

Neamt”
Timpul “la un miez de noapte”,“Toamna tirzie”,”august 1787”

Tehnici narrative Pentru a reda romanului un aspect deosebit autorul foloseste monologul interior: “o s-o
dezlegam si pe asta” si-o zis domnul Zarzarean oarecum argatos cuibarindu-se in jult”
“Voda al nostrum imbla in camasa de moarte”isi ziceau in sinea lor boierii, incorzindu-se
de celea ce-ar fi putut urma ,daca voda , Doamne fereste ,ar fi pofti o canuta de cafea
turceasca.

Ecaterina cea mica este personajul central in jurul caruia se dezvolta idea romanului. Ea
Personaje centrale: reprezinta omul evlavios cu o mare valoare spirituala. Aceasta eroina respecta tocmai
-prezentarea fiecaruia in orinduiala pamintului, visind la o casa mare in care se vedea “mai tinara si mai
cel putin o propozitie; voinica”.Autorul ni-o reprezinta direct.Venind la manastire sa se roage,”Precuratei
-exemple de facatoare de minuni”,”statea in prag ,abatuta rusinata,nacajita si se tot muta de pe un
caracterizare picior pe altul,caci nu se putea hotari sa intre. Cu umeri lasati in jos,cu fruntea plecata ,
directa,citate din text ofta […], si ochii ei caprui –mai mult in pamint,caci nu vroia sa vada lumea, de injositi si
-exemple de rusinati ce erau.”
caracterizarea indirecta Caracterizarea directa se face si prin intermediul altor personaje “Satenii uneori mai
adauga “Cea Mica”. O trasatura divina a personajului principal il depistam prin
caracterizarea indirecta, prin faptele si gindurile sale. Staretul fiind “miscat de aceasta
amara saracie ”,i-a zis sa intre ,insa ea stinchesita, crezindu-se ne demna de a intra in
biserica,in sarbatoare:”Daca nu pot,pacatele mele,nu pot sa intru…” . Puternica ei
valoare a spiritului ne sugereaza mersul ei pe jos timp de doua saptamini.
Paisie Velicikovki este caracterizat direct de catre autor “cu frunte-ai grea
,obosita”,”obrazul palid,supt pentru ca mai apoi sa dispara barba carunta,ostenita”,”era
marele prinos daruit de Paisie bisericii crestine-ortodoxe”.Parintele “el insusi batrin
fiind”,”avea o frumoasa saltire,lucrata de mina sa pe muntele Athos”. Era un mare
evlavios caci isi facea cruce pretutindeni “isi mai facea o data semnul crucii si cauta sa
reia o molitfa,alcatuita de el mai de mult pentru dezmortirea oaselor”
Grigori Potiomkin este personajul care nu este vazut de Druta ca fiind simbolul
expansionismului, al “mindriei ruse”,cit al omului religios caruia ii suna mereu in urechi
melodia clopotului din localitatea sa de bastina,de la Cernigov .

Capitolul I
„Nimic sfint”
Desfasurarea actiunii In perioada instaurarii regimului fanariot in tarile romane, domnul Zarzarean, un
vinzator de tesaturi, pe timp de noapte a observat ca in curte reprezentantii au intrat 5
calareti, dar au iesit doar 4. Acela ramas era Mahmud, bratul necrutator al sultanului
Abdul Hamid. Mahmud mereu era trimis de sultan sa faca lucruri mari, si de data
aceasta a avut misiunea de a aduce capul domnitorului Moldovei, capul lui Grigore
Ghica. Acesta acceptind o intilnire cu Mahmud, a fost omorit si capul lui a fost trimis la
Constantinopol pe un tavan de aur. Si aceasta a demonstrat inca o data ca turcii nu
aveau nimic sfint.
Capitolul II
„Ora imblinzirii cugetului”
Se apropia mult asteptata primavara, pe care parintele Paisie o astepta cu deosebita
placere. Fiind o fire credincioasa, el intelegea ca razboiul a influentat negativ asupra
oamenilor, caci acestia si-au pierdut credinta. El avea obiceiul de a petrece ora
imblinzirii cugetului – era marele prinos daruit bisericii crestine. Cind venea vremea sa
mearga la slujba ori la trapeza, mereu isi lua cu dinsul psaltirea, insa de data aceasta nu
o putea gasi. Si atunci il chemase pe Danila sa-l intrebe, dar acesta nu i-a raspuns, si
parintele Paisie a mers in trapeza, caci posibil acolo o uitase, si tot aici s-a intilnit cu
poslusnicul Ioan. Acesta povestindu-i istoria cum a ajuns la manastire si ca a fost cindva
paznicul la Horia, se auzea un zgomot straniu afara, care l-a facut pe poslusnic sa fuga,
insa el a ramas ascultindu-l pe Paisie, si se rugau.
Capitolul III
„Neprihanirea”
Pe soare si nabuseala cumplita, trupele ruse au ajuns pe malul drept al Nistrului, unde s-
au odihnit putin si au cercetat cu mare atentie celalalt mal al Nistrului ca sa nu apara
turcii, si au inceput constructia podului. Doi ofiteri cu o ceata de cazaci au trecut riul cu
permisiunea acestora. Acolo s-au intilnit cu Ecaterina, care are acelasi numa ca si a
imparatesei. Era timpul cind Ecaterina facea var pentru lacasul sfint, se auzea un
zgomot, batea toaca. Ea a plecat la biserica si a vazut ca preotul se stringe pentru a se
refugia. Insa ea refuzind sa faca acelasi lucru , a rugat preotul sa-i lese psaltirea si icoana
Preacuratei. Si a mai ramas cu gindul ca Domnul ii va lua sub paza lui pe dinsa si pe copiii
sai. Preotul a indeplinit rugamintea Ecaterinei, si aceasta mergea spre biserica citind
psaltirea si aprindea cite o luminarica.
Capitolul IV
„Fructul oprit”
Sarbatorinduse la palatul de iarna biruinta armatelor ruse de la Oceakov, care au fost
sub comandamentul feldmaresului Potiomkin, acesta intelegea ca a fost prea multa
varsare de singe. Insa imparateasa nu intelegea mihnirea acestuia, caci cum fara de
revarsari de singe dupa cucerirea regiunilor. In a 5-a sau a 6-a zi, cind toata curtea s-a
strins la catedrala Sf. Nicolae, imparateasa l-a vazut pe tinarul Platon Zubov, care i-a
trezit mare interes. Atunci imparateasa a vrut sa afle cit mai multe despre Nariskina.
Imparateasa tinea la Sasa Mamonov, dar el era deja indragostit in altcineva. Aflind
despre asta, imparateasa i-a facut nunta, i-a dat bani si pamint in regiunea Moscovei ,
cu conditia ca fara permisiunea ei nu vor parasi mosia. Insa peste un timp acestia s-au
despartit, si cit de mult Mamonov dorea sa se intoarca inapoi la curte, ii scria scrisori
imparatesei, dar aceasta nu mai avea timp, era preocupata de treburile tarii si de
Platosa. Odata cu venirea primaverii, acesta pleca la Tarskoe Selo, unde se intilnea de
citeva ori cu Platon Zubov in timp ce se plimba in gradina. Cind a aflat ca tinarul e
comandantul companiei de garda a palatului, imparateasa petrecea tot mai mult timp
cu el.
Capitolul V
„Steaua de la Betleem”
In Tarile Romane, refugiul fusese codrul, dar cind se intorceau acasa, locuintele lor erau
arse si distruse. De aceea intr-un timp scurt incercau sa le refaca. Atunci cind venea
Craciunul, toti se pregateau de sarbatoare, in ciuda faptului ca anii erau secetosi, si satul
Salcuta era in toiul pregatirii. Insa acest sat era sub supravegherea turcilor si cazacilor,
dupa semnarea unui armistitiu, si acestia au indraznit sa coboare in sat sa sarbatoreasca
si ei. Indiferent cine erau, ei au fost primiti de gospodari. Insa o data cazacii au fost luati
ca prizonieri de turci, deoarece au venit in aceeasi casa. Atunci, generalul Kaminski
enervat de cele intimplate, organizeaza un plan de pedepsire a inamicelor. Intr-o aspra
si violenta batalie cazacii au cistigat lupta si l-au ucis pe fiul hanului. Atunci Hanul
hotaraste sa deie foc Salcutei. Apoi satenii treziti de sunetul clopotul s-au adunat in
biserica, barbatii raminind afara s-o apere. Urmatoarea zi jertfele au fost inmormintate,
dar preotul merge la domnitor sa ceara rasplata contra ienicerilor.
Capitolul VI
„Mai-marele cintaretilor”
Toti rusii si imparateasa Rusiei aveau placerea de a juca carti, insa din cauza situatiei
grele in tara, acest tip de joc a fost interzis. Porucicul Bareatinski trebuia sa informeze
comandantul sau despre anumite noutati, insa acesta tuna si fulgera si de aceea
porucicul a renuntat sa faca asta. I-a venit gindul sa se sinucida, dar mai intii de toate a
mers la manastire. Acolo il framintau diferite ginduri si iesind din biserica a mers la o
crisma. Acolo s-a ospatat si a auzit cum Ecaterina nu a dorit sa fie amanta lui Potiomkin ,
si acesta era trist de refuz. Sofia Witt, stiind despre toate, a gasit solutia pentru
rezolvarea nenorocirii cneazului. Bareatinski i-a trimis o scrisoare Ecaterinei , caci erau
verisori , sa se intilneasca la Iasi. Aceasta deodata a refuzat, dar mai apoi a acceptat.
Ajungind la Iasi, ea s-a oprit la casa lui Stamati. Pe la amurg a fost obtinuta mult rivnita
intelegere.
Capitolul VII
„Masura peste masura”
La venirea Ecaterinei Dolgorukaya in Iasi, s-a organizat un bal de Potiomkin, la care au
fost invitati dansatori si a fost amenajat un bordei. Intre timp Potiomkin primeste o
depesa. Popov l-a instiintat ca imparateasa are un nou favorit – Platon Zubov. In depesa
se scria ca imparateasa cere pace, dar cursele merg in alta directie dupa parerea lui
Potiomkin. Potiomkin a luat decizia sa ordoneze o noua mobilizare contra otomanilor,
pentru a elibira crestinii. Dar balul a continuat si au fost prezentate toate surprizele
Capitolul VIII
“Poamele pamintului”
Ecaterina iernind singurica cu copiii sai si necajita cum era, a luat decizia sa puna
biserica pe temelie caci foarte mult isi iubea satul si nu dorea ca aceasta sa ramina fara
de un lacas sfint.Pornind sa caute ajutor ,a ajuns la Taica. Si s-a apucat sa repare
biserica putintel,necatind ca era o munca grea ,barbateasca,dar ea continua.
Capitolul IX
“Facerea imposibilului”
Dupa patru ani de lupte,rusii au reusit sa cucereasca Hotinul,
Bender,Akkermanul.Izmailul raminea pe miinele turcilor.Dar Potiomkin alcauia
plan,stragedii de cucerire a acestei cetati.Astfel facerea imposibilului devenise o
necessitate.Nedorind sa recurga la ajutorul lui Suvorov,totusi pina la urma a cedat. La
aceasta batalie s-a implicat si tinarul Bareatinski si in decembrie a inceput asaltul cetatii
.Comandantii urmareu tactice speciale si cetatea a fost cucerita.
Capitolul X
“Petrecerea imparateasca”
Ingrijorat de faptele ce se petrec la Petersburg si stiind ca nu sint dirijate de
el,Patiomkin pleaca in capitala.Ajuns acolo si vazind gravitatea situatiei ,el hotaraste sa
dea un bal,grandios,de care n-a mai vazut acel oras,pentru a reintoarce increderea
Ecaterinei,insa pe parcurs faptele nu decurg dupa asteptarile lui.Imparatesa hotaraste
sa-l trimita inapoi la Iasi pentru a pune capat razboiului,astfel ea ramine intr-o pozitie
neutra ,nici cu Zubov,nici cu Potiomkin
Capitolul XI
“Urcarea intru vrednicie”
Manastirea Neamt isi sarbatoreste hramul,se adunase lume ca nu aveai unde
pasi,venise insasi patriarhul Moldovei.La aceasta mare sarbatoare parintelui Paisie I se
facu cadou-toiagul din aur cu nestemate si fusese ridicat la rangul de arhimadrid
conform cerintelor lui Potiomkin ,insa parintele se intristase.La manastire venise si
Ecaterina pentru o spovedanie,dar din cauza imblulzelii isi pierduse cunostinta. Ea
fusese chemata la parintele Paisie pentru a se destainui ,unde participase si poslusnicul
Ioan. Destainuindu-le istorioara satucului sau,ambii ramasese socati,poslusnicul Ioan
cerindu-si perimisiunea sa revie in Ocolina cu Ecaterina
Capitolul XII
“Curatirea”
Lui mos Pasare I se facuse pofta de placinte cu bostan,de aceea au fost nevoiti sa
mearga la Taica pentru a cere bostan,dar se ajunsese iar la o cearta in ruma careia
familia lor fusese jignita.Pentru a se rasplati pe dreptate, cei trei fii a lui mos Pasare
planuiesc sa-I fure lui taica calul cel frumos…dar nu le-ar fi reusit fara ajutorul unui
calugar ..cu care se intelese sa cumpere lemne,din banii de pe cal,pentru a ridica in
Ocolina biserica mult doreta…calugarul fiind insasi poslusnicul Ioan.
Capitolul XIII

Prezentarea sfirsitului
Vocabular
Citate care m-au
impresionat
Reflectii critice(opiie
avizata proprie)
Concluzii,atitudini proprii
(fata de opera
,personaj,problematica )
“Bate clopotul spre sara”
Potiomkin intorcindu-se din capitala la Iasi crede ca venise timpul sa treaca prin
Cernigov,satul sau natal.Acolo unde clopotul bisericii ,sunetul caruia pentru el a inceput
sa prevesteasca ceva…il luase cu el la Iasi.Ajuns in capital Moldovei afla despre situatia
cu turcii ,acestea accepta toate cerintele rusilor pentru pace.Situatia grea de pina acum
si aceasta noutate neprielnica la pus la pat pe ptrmul barbat al imperiului,imparateasa
auzind noutatea se simtea oarecum vinovata.Ne mai auzind prevestirea
clopotului,Potiomkin ia decizia de a se intoarce in tinuturile natale,dar situatia se
agravase si simtindu-si sfirsitul se oprise intrun cimp ca un ostas unde isi ceruse scuze de
la un cazac si isi luase ramas bun.
Capitolul XIV
“Culoarea destinului,culoarea vesniciei”
Cu foarte multa truda depusa ,in Ocolina se ridicase o biserica de ti-e mai mare dragul
,dar nu aveau clopot…dupa o ratacire de o iarna intreaga..poslusnicul Ioan aduse o
minunatenie de clopot de la boierul Movila…biserica varuinduse alba.
Dupa cum s-a mai spus “Ocolina ” venea de la ocolul care Nistru se facea acelor munti
de huma de pe mal.Iata insa ca o taranca cine sa infrunte stravechiul riu,revendecindu-si
dreptul la urma.Au biruit credinta,harnicia si stravechiul vis al neamului de a se arata
lumiii in toata curatenia si frumusetea sa.
Versta-unitate de masura pentru distante folosita in trecut (mai ales in Rusia)
Mirean-persoana care nu apartine clerului,laic
Sindrila-scindurica de brad ,ingusta si subtire ,care serveste la acoperitul caselor
“Asa precum sufletului ,la nascare,i se da glas ,asa si clopotelului urcat in clopotnita”
“Suferintele crestine nu sint rusinea,ci mindria lui,ele fiind dovada dragostei Celui de
Sus”
“Acest roman este o creatie inedita,intrucit poseda un character moralizator. Ion Druta
ne ofera o gava variata de situatii din viata unu taran si modalitatile prin care acestia le
rezolva. Opera contine descrieri bogate si fiecare cuvint,fiecare propozitie poseda o
idee.Biserica alba impune un model etic si esthetic , care ramine in sufletul cititorul
pentru mult timp dupa ce a finisat sa citeasca ultima fila a cartii”
Romanul “Biserica alba” presupune o evocare istorica ce e axata pe o idiologie teologica
ce demonstreaza sansa mintuirii de suferintele razboiului ruso-turc si de inaltarea
spirituala prin constituirea unui templu. Este un roman original care denota greutatile
prin care a trecut poporul nostru . Se lectureaza usor daca initial patrunzi cu sufletul in
actiunea descrisa. Am indragit aceasta opera a lui Druta- ne fiind o amatoare de opere
istorice!