Accidentele de muncă şi bolile profesionale

În sensul legii securităţii şi sănătăţii în muncă, prin accident de muncă se înţelege vătămarea
violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de
cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces art. 5 lit. g din lege.

Conform art. 30 din lege, este de asemenea, accident de muncă:

accidentul suferit persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
accidentul suferit de persoanele ce îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul
unor activităţi culturale, sportive în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor sarcini; accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinsă din proprie
iniţiativă, pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat sau pentru
salvarea de vieţi omeneşti; accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal
al deplasării de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers; accidentul
cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice
sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în
timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; accidentul suferit de
cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul
efectuării activităţii aferente stagiului de practică; accidentul determinat de fenomene sau calamităţi
naturale (furtună, viscol, cutremur, inundaţie, trăsnet, etc.),dacă victima se afla în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea
sarcinilor de serviciu ca urmare a unei agresiuni.

Accidentul de muncă va fi comunicat deîndată de către conducătorul locului de muncă,

conducerii persoanei fizce/juridice, sau de către oricare altă persoană care are cunoştinţă despre
producerea accidentului.

În sensul legii securităţii şi sănătăţii în muncă, bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc
ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de agenţi nocivi, fizici, chimici sau biologici,
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului în procesul de muncă.

Riscuri de accidentare şi / sau îmbolnăviri profesionale

Deplasarea pe aleile societăţii, trebuie să se facă cu atenţie deoarece în societate sunt firme
particulare la care se accede cu autoturisme şi autocamioane, care nu respectă întocmai viteza maximă
admisă. Aleile nu au marcaje de trecere pietoni fapt ce ne obligă să ne deplasăm ca şi pe străzile
circulate ale oraşului. Transportul intern de materiale, materii prime sau subansamble se efectueză cu
ajutorul electrocarelor, motostivuitoarelor sau alte mijloace de transport uzinal. Nerespectarea
reciprocă a elementarelor reguli de circulaţie poate duce la producerea de accidente nedorite cu urmări
posibil, grave.
 În cosecinţă, atenţie mărită la deplasarea pe aleele societăţii pentru a nu fi accidentaţi.

În halele de producţie, circulaţia trebuie să se facă numai pe zonele destinate şi marcate vizibil în
acest sens. Nu se va circula în zone neeliberate de piese, materii prime sau subansamble destinate
procesului de producţie. Nu se va sări peste acestea.

Nerespectând cele expuse, vă puteţi accidenta.

Tot în halele de producţie există macarale cu comandă de la sol, sau comandă din cabină, ceea
ce ne obligă ca atunci când acestea se află în mişcare cu diferite sarcini suspendate, să ne oprim, să
reperăm traseul sarcinii, având-o în permanenţă în câmpul vizual, aşezâdu-ne în loc retras. După ce
macaraua cu sarcina transportată a trecut de persoana care se deplasează, aceasta îşi poate continua
traseul.

Pe tot parcursul, deplasarea se efectuează numai cu faţa înainte, fără avea alte preocupări.
Nerespectând cele expuse puteţi deveni victima unui accident.

Atât pe aleele societăţii, cât şi în incinta halelor de producţie veţi găsi oprite diferite mijloace de
transport uzinal (electrocare, motostivuitoare, etc.). Nu aveţi voie să vă urcaţi pe ele în vederea
deplasării cu acestea, deoarece nu sunteţi instruiţi şi autorizaţi intern pentru manevrarea lor. Nu veţi
călătorii cu ajutorul mijloacelor de transport uzinal decât în limita locurilor amenajate cu scaune şi în
niciun caz pe platforma de transport marfă.

Dacă veţi fi găsiţi în posturile expuse mai sus, veţi fi sancţionat disciplinar sau material, după caz,
chiar dacă deveniţi victima unui accident.

Indiferent de meseria în care vă angajaţi, nu trebuie să intraţi în locuri nepermise sau necunoscute de
dvs., decât în situaţia în care aceasta o impune şi numai însoţiţi de personal cu experienţă.

De reţinut este şi aspectul că, nu aveţi voie să vă desfăşuraţi activitatea fără a fi autorizat intern,
dacă meseria în care vă angajaţi necesită acest lucru (ex.: electrician, conductor de utilaje pentru
transport intern, etc.).

Deasemenea, puteţi deveni victima unui accident, prin simplu motiv, că nu cunoaşteţi, nu va-ţi
însuşit şi respectat legislaţia de protecţie a muncii în vigoare.

Boala profesională o puteţi contacta numai în cazul în care nu utilizaţi în mod corespunzător
E.I.P. specific activităţii desfăşurate şi echipamentele colective de protecţie (ex.: ventilaţie locală şi
generală).

Lucrătorii (inclusiv studenţii, elevii şi ucenicii) care îşi desfăşoară activitatea pe locurile de muncă
cu factori de risc profesional sunt obligaţi, prin lege, ca periodic (anual), sau ori de câte ori este nevoie,
să se prezinte la medicul de medicina muncii pentru consultaţii şi investigaţii specifice.

Principii generale de organizare a acţiunilor de prim ajutor la locul accidentului.

Primul ajutor în caz de accidentare trebuie să fie acordat la locul unde s-a produs accidentul de
către orice persoană care este pregătită pentru aceasta (salvator).
 Termenul de salvator este atribuit tuturor persoanelor care au fost instruite pentru a acorda
primul ajutor. Salvatorul trebuie să cunoască riscurile specifice locurilor de muncă unde îşi desfăşoară
activitatea, având şi un rol preventiv.

Cel care acordă primul ajutor nu înlocuieşte medicul dar, prin măsurile luate trebuie să
reuşească să evite: înrăutăţirea stării accidentatului; apariţia altor complicaţii; producerea morţii
victimei.

Competenţa salvatorului este limitată, dar absolut necesară şi de cele mai multe ori suficientă.
Acţiunea se termină când victima este preluată de medici în unităţile medicale spitalizate.

Când nu sunteţi pregătit pentru acordarea primului ajutor şi vă găsiţi în preajma unui accident,
nu încercaţi să interveniţi cu orice preţ, aceasta este o gravă greşală.

Trebuie să anunţaţi accidentul, să chemaţi cel mai apropiat salvator, să organizaţi protecţia
victimei şi să preveniţi extinderea stării de accident; nu atingeţi victima (victimele).

În cazul producerii unui accident, intervenţia salvatorului are în vedere:

- analizarea situaţiei pentru a determina natura accidentului (interogând martorii, victima dacă este
posibil, cercetând elementele materiale semnificative);

- stabilirea existenţei altor pericole (de surpare, electrocutare, incendiu sau explozie, intoxicare
printr-un gaz toxic etc.);

- protejarea victimei (victimelor) prin stabilirea măsurilor imediate de suprimare a pericolului fără risc
(dacă salvatorul o poate suprima el însuşi, dacă nu, să interzică accesul în zona periculoasă, să dea
alarma, să ceară ajutor);

- examinarea victimei (victimelor) înainte de a efectua intervenţia de prim – ajutor pentru a putea
acţiona corect şi a obţine rezultatul aşteptat. Astfel va cerceta şi va recunoaşte prezenţa semnelor care
indică faptul că viaţa victimei este ameninţată, dacă: sângerează abundent, răspunde la întrebări,
respiră, îi bate inima;

- anunţarea accidentului de către salvator sau de către o altă persoană, în funcţie de organizarea
primului ajutor în societate şi de locul accidentului;

- acordarea primului ajutor numai de către salvatorul care a fost instruit pentru aceasta;

- supravegherea victimei (victimelor) şi aşteptarea echipei de specialitate.

Prima obligaţie a fiecărui salvator este de a asigura securitatea victimei, de a elimina

orice cauză imediată care ar putea acţiona în defavoarea ei.

Victima va fi deplasată de la locul accidentului numai dacă pericolul de accidentare continuă să existe
şi îi agravează starea.

Salvatorul trebuie să îndepărteze persoanele care prin agitaţia pe care o creează prin acţiuni sau
sfaturi nepotrivite, dăunează salvării victimei, instituind un baraj de securitate marcat vizibil în jurul
victimei (victimelor).
 Pe cât posibil salvatorul sau o persoană potrivită anunţă accidentul şi cere ajutor în interiorul
întreprinderii şi în afara ei.

Având grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate, salvatorul trebuie să cunoască regulile de aplicare a
primului ajutor, să-şi păstreze calmul şi să acţioneze energic, eficace şi rapid în luarea măsurilor
necesare.