In numărul viitor:

Viața politică a întreg Banatului.

Povestea picantă cu parcul delà
Oravița, inaugurat cu ocazia vizi­
tei M. S. Regelui. Senzaționale
descoperiri nepublicate n i c ă e r i
încă, văzute și auzite de Cucu.

MijainSaas Oare
Cb LEI

ÎNTREBARE:
Cum se face oare, că în urma contrase-
tiunei Iui Vaida-Voevod, acțiunea hitleristi-
lor din România începută cu mare tămba-
bău a intrat pe panta moartă ?
RĂSPUNS:
Badea Toader intră la medicul veterinar și îi se
plânge:
— Domnulie doftor să șeii șie rău îmi mai tușieșce
iapa, ia-n roguce șâ fă binie de dăi șieva miluțână să do
tacă dracului, că prea pogan îi mai dă.
— Na aci un praf — îi răspunde medicul veterinar
— pune-1 într'o țeavă, țeava bag’o în gura calului și pe
urmă suflă-i praful în gât.
— Da rogu-ce — și mulțumind, pleacă badea Toa­
der. A treia zi se prezintă din nou, însă legat strașnic la
gât, încât de abia poate scoate un cuvânt.
— Na, ce-i de nou bade Toadere — îl întreabă me­
dicul veterinar — ce s'a întâmplat?
— întâmplat pe naiba! Dar rogu-ce o pus-o hal drac
pră iapă, să tușiască înaince d'ai fi suflat io prafu pră
gușă.
ÎNTREBARE:
Oare de ce dau târcoale unii parlamentari național-
țărăniști pe lângă Maniu, ba la Sovata, ba la Cluj, ba la
Bădăcini?
RĂSPUNS:
Kohn și Grün vor să-și petreacă sărbătorile Paștilor
la Ierusalim. Au plecat la Constanța, unde s'au îmbarcat
pe vasul Dacia. In drum spre Constantinopole se produce
o furtună îngrozitoare pe Marea Neagră. Kohn și Grün
se retrag în cabina lor, unde Kohn rămâne cu gura căs­
cată, văzând cum Grün începe să-și facă toaletă de damă:
se vopsește, se pudrează, își dă cu ruj pe buză și îmbracă
un conbineu de mătasă,
— Dar ce-i cu tine? Ai bolunzit? — îl întreabă Kohn
înfuriat.
— Ași, de unde — îi răspunde Grün — păi nu ai
văzut și tu ce furtună îi afară?
— Ei și?
— Păi când începe vaporul să se scufunde, atunci în­
totdeauna se strigă: „întâi femeile în bărcile de salvare!“
❖
ÎNTREBARE:
Oare cum s'ar putea lichida ambele fracțiuni agraro-
maniache Dr. Lapu și Dr. Brudaríu din Timișoara mereu
în luptă unul cu altul?
RĂSPUNS:
Cu ocazia recentei călătorii a lui Titulescu la Paris,
s'a întâlnit cu un mare savant din Ierusalim, pe care nu-1
văzuse de mult. Intre altele veni vorba și de diferitele con­
fesiuni din orașul sfânt, că ce fac, de se înțăleg la olaltă?
— Foarte bine — răspunse savantul.
— Cum se poate asta?
— Pai să vedeți. Ovreii se roagă mereu la lehova al
lor, ca să nimicească atâția Mohamedani, câți miei tae
aceștia de Ramazan, marea lor sărbătoare. Iar Mohame-
danii se roagă la Allah, ca aceasta să nimicească atâția
evrei, câte fălii de mațes consumă aceștia de Paște. __
— Dar Creștinii?
— Creștinii se roagă la Dumnezeu, ca să le aw^lïe^
rugăciunile si-a Mahomedanilor si-a Ovreilor.
CUCU
Congresul rontgenologic german
— Binevoiți a observa domnilor: unul poartă svastica în inimă,
iar altuia îi zace în stomac. (Der Götz v. B.—Viena)
ÎNTREBARE:
Cum se face, că Hitlerismul află imitatori, în fiecare
țară.
RĂSPUNS:
Intr'un restaurant din München intră un zugrav și
comanda o halbă de bere, pe care o bea dintr'odată și la
fund află o muscă. Scoate musca, o pune pe masă, cheamă
chelnerul, căruia i se răstește astfel:
■— In halba asta a fost o muscă. Să-mi aduci imediat
o altă halbă!
Chelnerul se îndepărtează, cerându-și mereu scuze și
se reîntoarce cu o halbă plină.
La masa vecină sade un ovrei, care a urmărit cu aten­
țiune scena neamțului. După ce a plecat chelnerul se
scoală, se apropie de masa zugravului și. arătând spre
muscă se adresează amabil:
— Pardon d-Ie, îi liberă musca asia?
ÎNTREBARE:
Oare ce poate fi cauza, că și delegații diferitelor țări
trimiși la conferința delà Londra, constată, că problema
economico-financiară nu mai permite întârziere?
RĂSPUNS:
Rățoi șăde în cafenea. La un moment dat cheamă
băiatul cu ziare și-l întreabă de știe englezește?
— Nu știu — îi răspunde băiatul.
— Atunci trimite-mi chelnerul.
Vine chelnerul și la întrebarea lui Rățoi răspunde că
nici el nu știe englezește.
— Atunci trimite-mi țalul!
Dar nici țalul n,u știe englezește. Rățoi cheamă pa­
tronul.
— Eu știu englezește — răspunde patronul — ce ați
pofti?
— Fii atât de drăguț — îi spune Rățoi — și du-te
la englezul de colea și spune-i, că de cinci minute îi arde
jacheta.
 c u c w
In Piața Unirii din Cluj se
întâlnesc după mult timp doi
buni prieteni, foști colegi de
clasă la Colegiul din Blaj:
Titus Livius Pagubă și Cice­
rone Pomană.
T. L. — Servus frate și bine
te-am văzut, strigă plin de en­
tuziasm Titus Livius, de mult
au ne-am mai întâlnit.
C. — Servus Tit Liviule, de
mult frate... și mult s’au
mai schimbat de atunci, iaca
citesc gazetele și nu mă dumiresc, au faci politică?
~ Dar îmi plac și mie zeitungurile că tare's
T.L. — Ba!
șoade și mult comedii găsești în ele.
C. — Păi ce? întrebă Cicerone clin de mirare, că eu
d'un timp nu mai găsesc nimic vrednic de luare aminte.
T. L. — Vai de mine, cum poți grăi astfel de lucruri,
oare n'ai citit? S’a dat lumea la pornografie.
C. — Dar ce-i aia frate, că pe la noi nu s’a auzit
d'așa ceva.
T. L. — Păi lucruri de rușine.
C. — Și cine le-o făcut, și unde? In politică?
T. L. — Nu, în gazeturi... Adelina delà Patria.
C. — Cum o femee? No, păi alt, ce poate un cap de
femee.
T. L. — Nu te grăbi, frate, Adelina scrie contra lor.
C. — A lucrurilor de rușine? Glumește, frate. Păi ce
nu cunosc eu femeile?
T. L. — Ie, ie, dar asta-i excepție.
C. — Excepție mai rar, dragule, excepții găsești nu­
mai în politică.
T. L. — Un drac! Auzit-ai de lupii turbați din păr­
țile Jiului?
C. — Mă frate, că Lupu-i turbat asta nu mă miră,
pe semne d'aia nu stă nici într'un partid și p al său e
gata să-l mănânce, ai dracu Români și lupii aștia, dar nu
mă dumiresc ce caută în părțile Jiului?
T. L. — Nu frate, e vorba de lupii turbați, cari au
făcut să turbe un sat întreg.
C. — Lasă frate, nu-i mai lua apărarea, auzi cică
a fost alungat din Banat de Brudariu și acum umbla și el
turbat, doar s'o înțelege cu Iunian.
T. L. — Acum i-un-an știu că i-a dat târcoale dar
nu s’au înțeles... cu inflația, căci Iunian vrea inflație
limitată,
C. — Limitată? Da’ bine dragule, cine mai este limi­
tat acum? Nu te uiți la Goga? Vrea să pornească o cru­
ciada ca Frederic Barbarosa.
T. L. — Păi Barbă roasă e și el, că n’are fir de păr în
barbă; eu am citit însă că nu-i așa, ci s’a lăsat de crești­
nism ca d-l Cuza. El e Jupiter și ține fuîgerile în mână.
C. — Ei fulgere pe dracu, ce-i uzine delà Șorecani?
Acolo-s tari Hațegănești, pe ei i-aș mai înțelege cu fulgere,
dar pe Goga?
T. L. — Ba Goga, zău, și ca să aibă efect fuîgerile
la luat și pe Horia Furtună cu el.
C. — Și ca să fie furtună le-a dat ceai?
T. L. — Nu, dar Dr. Țeicu este medic și nu a vrut
să-.i strice de cap,
C. — Așa? Păi de ce nu spuneai, frate Pagubă?
T. L. — Of, Pagubă, am să-mi schimb numele astă
nu mai prezintă nici un interes.
C. — De ce frate.
T. L. — Păi toată lumea e astăzi Pagubă. Goga
Pagubă, Maniu Pagubă, Iunian Pagubă, Duca Pagubă...
toți sunt în pagubă după guvern.
C. — Că bine zici... Duca! Dar ce mai a căutat Duca
în străinătăți?
T. L. — Ie, păi numai Maniu și Mihalache pot merge
pe acolo. De Maniu mai zic și eu, Nisa e mai plăcută decât
Bădăcinuil.
C. — Cât despre Duca la apucat dorul de ducă, nume
predestinat poate.
T. L. Dar Mihalache ce o fi căutând pe acolo, frate,
C. — S'o fi dus să scrie scrisori țăranilor francezi
sau englezi, că ai noștrii s’au prea civilizat și nu-1 mai
ascultă,
T. L. — Stau și nu mă dumiresc, care în ce limbă
le-o fi scris?
C. — Păi în românește că doar la Topoloveni nu s'o
vorbi latinești ca la noi la Blaj.
T. L. — Ce tot vorbești de Blaj, frate. Dă-1 în pustie,
tu nu vezi că nici o prefectură nu poate să'.și câștige.
C. -— Pardon, avem radio-experimental.
T. L. — Scârț! Ce-i lipsea chelului. Și acum frate
Cicerone, servus.
C. — Servus frate, pe altă dată, cu alte noutăți...
D-LUI I. GH. DUCA.
Apropos de discursul d-lui
Dr. Seracin cu ocazia congre­
sului tineretului Național-Li-
beral din Ardeal și Banat.
„Ai strălucit să 'nvingi și învingi să strălucești"
La congres ți-a spus-o d-l Seracin.
Dar cei mulți îți spun, c'ai să ’mbrătrânesti
Și că strălucirea îți va fi un chin.
I. Mărășescn.
*
D-LUI GH. MARCU.
Ca răspuns la articolul pri­
vitor la polemica iscată între
„Dreptatea" oficiosul P. N.
Țărănesc și „Ardealul Libe­
ral" ziarul Tineretului Naț.-
Liberal din Ardeal și Banat.
Tu ai scris contra „Dreptății"
Când ea te-a 'nălțat, halal!
Dar nu te-au lucrat toți „frații"
Din „Ardealul Liberal".
I. Mârășescu.
*
PENTRU „ARDEALUL LIBERAL“.
„Ardealul Liberal" și „Ro­
mânul“ s’au contopit sub nu­
mele de „Românul”.
Ați avut și voi gazetă,
Dar pentru că n'ați tras cu tunul
Știți ca'n „Patria" cea sveltă,
V'a 'nghițit pe loc „Românul".
Si -
1. Mărășescu.
». C
 4 C U C U

CONFERINȚA DELA LONDRA

Comitetul aranjator al Conferinței
s'a adresat tuturor Legațiilor Țări­
lor participătoare, ca să comunice
băuturile „speciale" ale lor, pentru
aprovizionarea bufetului în scop de a
menține buna dispoziție a delegaților.
Ziarele.
D. Duca a cerut, ca d. V. Slă-
vescu, deputat și prof, de finanțe la
Acad, comercială să plece la Londra
pentru a lua parte la lucrările con­
ferinței ca „observator".
Ziarele.
Slăvescu (disperat): Nici în camera
aceasta nu-i nim... A stai! Iete-1 pe
Madgearu cu o fotografie în mână ...
Duca (agitat): Și ce face cu ea??
Slăvescu: l-o arată lui Mihalache,
dar el fiind ocupat cu învățarea dis­
cursului său nu se uită Ia ea... A
dar iete-1 dom'le și pe Titulescu aci!
Stă după spatele lui Madgearu și
trage cu ochiul la fotografie.
Duca: Și ce zice? — In gând: „te
pomenești, că o fi ceva cu mine în
legătură“.
Slăvescu: Titulescu zărind-o izbuc­
nește în hohote zicând: „Și asta vrei
să zici că-i cea mai tânără vedetă
delà „Cite"? Asta o cunosc încă delà
Trianon! Și eu credeam pe atunci că-i
„cea mai tânără"... diplomată".
Duca (relacsat) : Ei dac'așa merg
tratativele conferinței nu-i pericol...
de altfel nu s'a schimbat nimic de
când eram eu ministru de externe...
Scoțianul John Schmidt s'a însu­
rat luânid pe ciuma lumii.
— Cum ai putut face una ca asta?
— l-au întrebat toți cunoscuții. —
Așa mare zestre o avut nevastă-ta?
— N'am căpătat nici o para, că
n'are nici ea — răspunde Schmidt.
— Păi atunci?
— Am compromis-o și am fost
silit să o iau.
— Ai compromis-o și cum?
— Intr'o seară am fost invitat la
cină. M'am făcut eu socoteala, o cină
pe de gratis nu poate să-mi strice
și m'am dus. Din fiecare fel am luat
de câte două ori, între aceasta a tre­
cut repede timpul și când vrusei să
plec, poarta a fost deja închisă.
— Ei și? Națiorii
— Și ca să economisesc taxa por­
tarului, am dormit acolo.
Mir. MOTIV DE DIVORȚ.
*
Pe judecătorul din Aberdeen îl in­ Nică Popescu se preumblă pe Ca-
vită un prieten la o preumblare cu lea Victoriei, în mâna dreaptă ține
mașina. lănțușor de câine, de capătul lán­
țușorului o ghiată ruptă, pe care o
— Bine — răspunde scoțianul. Și trage după sine de parc'ar fi un că­
zicând aceasta, scoate o bucățică de țeluș.
plasture englezesc, se duce la cana­ Deodată îi apare amicul său Io-
rul său din cușcă și-i lipește ciocul. nescu, care îl întreabă mirat:
Amicul mirându-se de cele văzute
— Dar ce ți-e frate? Te-a apucat
îl întreabă: damblaua? Ca ce chilipir porți rup­
— Dar de ce ai lipit ciocul cana- tura de gheată după tine, de parc'ar
riului? Ii bolnav? fi o cățea de viță boerească.
— Ași, dar de unde — răspunde — De aceea — răspunde discret
judecătorul — însă ca cé chilipir Popescu — c'am auzit delà un advo­
să-și risipească vocea în zadar atât cat renumit, că tâmpenia soțului e
timp, cât nu sunt acasă. motiv de .. . divorț,
Ada-Kaleh. Lin-hon-fu.
n/XNiu
 cucu
Din Scoția
•dealului
Un primar din nordul Scoției dă
un prânz de ziua sa. Se prepară un
iepure. Sunt și invitați. In ziua ser­
bării bucătăreasa întreabă doamna:
— Coniță să eu pelea jos de pe
iepure?
— Nu! Doamne ferește — spune
doamna — numai rade-i blana, că
avem cu patru oaspeți mai mulți la
masă, decâți ne-am calculat.
Zamă.
*
Pe| Jack Bull îl doare măseaua,
de-i vine să turbe de durere.
— Na. de ce nu mergi și tu Ia un
dentist? — îl întreabă un amic al
deputat-advocat său.
hoc al tineretului — Dar ce crezi cam bolunzit —
rănist. răspunde Bull — când peste doi ani
va fi fiul meu dentist gata!
P. M.
O IDEE NOUĂ. *

Chiar da să iasă pe poarta căzăr- Duca (Hamlet) : A fi sau a nu fi,

Mo scovici și Rosenstein șăd la Da­
cia și discută, cum s'ar putea câștiga
parale cu o idee bună. La un moment
dat Moscovici se lovește cu palma'n
frunte și exclamă fericit:
— 'Sculta bree! Am găsit un ghe-
niala idee. Un gheșeft erste glass!
Tribue se luam covore scump la păs­
trare și în loc sa plătim un magazia
scump, mai bine ducem tote la ama­
neta, acolo mai luam și franci pentru
gelogire și sunt pastrat perfec!
— Nu! Și asta-i un idee nou la
tine? — îi răspunde indignat Rosen-
stein, — Pentru asta iu am stat dija
șase luni bei Văcăresc!
Sam.
mei Max Pinkerton, când îl zărește
un prieten și-l întreabă:
— Bine te-am văzut, dar ce făcuși
în cazarmă?
— Am fost sus la plutonier.
— II cunoști?
— Ba dracu, numai m'am dus sus
pân'la el și pe urmă am scoborât jos.
— Și de ce-e?
— Ști, diseară vreu să merg la ci­
nematograf, și la casa de bilete scrie:
„dela plutonier în jos se plătește pe
jumătate“.
Vaxu.
} îi zice:
*
'S
» seului zicând:
• — Aci!
aceasta e întrebarea.
Cele mai proaste glume
ale săptămânii
MADAM RĂȚOI ȘI... STELELE.
Madam Rățoi a ascultat o confe­
rință despre astronomie la radio.
După terminarea se simte foarte sa­
tisfăcută:
— Na, în fine pricep cum vine
chestia cu stelele, cât de mari sunt,
de ce lucesc mereu... numai una n’o
pricep: cum se poate la o distanță
atât de mare să li se știe numele?
S. A.
*
MAXIM BLAGA OSTAȘ.
Maxim a intrat la armată. La o
lună de instrucție primește pentru
prima oară armă în mână. O exami­
nează amănunțit din toate părțile,
odată se adresează speriat majorului:
— S'trăiț do’n major, dar pușca
asta are amu o gaură aci sus ni!
— Ei și — întreabă majorul —
de ce mi-o spui asta mie?
— Păi numai de aceea s'trăiț, ca
megiș să știți că gaura aceasta amu
este aci, nu ca să-mi băgați vina mai
târziu, că ieu oi fi făcut-o.
Dan.
*
RETOUR.
Nae Hărpăgic se prezintă la ghi­
șeul casierului din gara Cacoveni și
— Rog un bilet retur!
— Unde? — în întreabă casierul.
Nae Hărpăgic scoate luleaua din
gură și bate cu ea pe scândura ghi-

TcMadhriui
*8o ôBBnaasfi
La Operă și Dramă, noi vom vedea pe scena
Pe-Orfeu cu sacra-i harfa cîntînid o cantilenă,
Pe Thalia în voalul Francistei dâ Riminii
Și Melpomena 'n vraja cîntării lui Spontinii.
Vom asculta pe Mozart, pe Wagner, Zandonai,
Și pe Gounod și Verdi cîntîndu-ne din nai.
Tcheikowski, Donizetti, cu Damele de Pică,
Vor face o idilă în noapte, fără frică.
Gioconida și Helena cîntîn'd arii sonore
Sorbî-vor cu Boccacio un Elixir d'Amore,
Ne-o face-o serenadă Romeo visător
Și o cînta Păpușei, Studentul Cerșetor.
Sás STBEJE iIX
Să nu mori cînd azi îți cere
Jumătate din avere
Primăria pentru apă? !
Dă Romínul pînă crapă.
Șapte străzi au o cișmea
Si și-aceea-i. vai de ea.
In proect comuna are
Ca să fac'o piață mare,
Și să facă chiar și hale,
Și vre-o patru catedrale,
Și conducte și canale,
Mii și mii vespasiane
Și un parc de camioane.
Fac proect peste proect
De-a fi Clujul tîrg select.
Primăria se 'ngrijește
Ca să facă'n stradă pește,
S'aibă omul să trăiască
Viața să se eftinească.
In program mai sunt și poduri
Lungi de patruzeci de noduri.
In proect Clujul e rai
Cu-abator și cu tramvai,
Cu asfalt și cu alei,
Monumente cîte vrei.
Dar să vezi ce nu se poate,
Că a dracului es toate,
Nu-i pavaj, nu e lumină,
Tot orașul e-o ruină,
Nu-i ca lumea un canal,
Toată viața e-un scandal.
Leafa ți-o plătește'n rate,
Și-arzi opaiț! ca la sate.
Cînd e cald și 'ncepe vara
Sboară praful ca'n Sahara,
Iar cînd plouă, sau chiar tună,
Mahalaua e-o lagună.
Piața e mai mult un țarc,
Primărie face parc,
Face lac de canotaj
Cu arcade și grilaj.
C L C IJ
Vom asculta pe-Ovidiu spunînd exilu-i trist,
Peer Gynt visa-va’n fiorduri un ideal de Crist.
Coriolan și Richard spre-a fi la toți pe plac
O să-i primească'n gardă Mesir de Bergerac.
Pe-Adam cu măru-i Eva îl va momi mereu,
Titania în Visul vraji-va pe Tezeu, . ..
Tot ce-i distins în artă, cu vers și melodie,
Ne-o da Magistrul nostru cu marea-i măestrie.
Alexandri și Ibsen, Rostand și Molière
Ne-or presară în suflet o lume de mister.
Iar măștile plîngînde va rîde'n vers scandat
Schimbînd în vis viața c’un Flaut fermecat.
Dl Constantin Pavel Car.
noul director general al Operei
Române si Teatrului National
din Cluj
Și-a tocmit cinci controlori Fetele azi te'nspăimînt
Ca să aibă omu'n zori Cînd îți cînt.
Licitații uneori. Tinerii-s bătuți de vînt,
Umbre sínt.
A făcut bănci în culori
Și-a făcut și parc cu flori... Să trăești azi ești erou,
Să nu mori?! !... Umble iarna în sacou.
C. A. Rus. De cît vezi rămîi tablou,
Ritmul nou.
Robul poporului Ne mîndrim c'avem bărbați,
Minunați,
Și la cîrmă-s deputați
Nechemați.
Pînă eri era un bou
Astăzi are și otou
Și mănîncă tot jigou . ..
Ritmul nou.
Cei cinstiți azi stau la gros,
E frumos.
Toată lumea e pe dos,
Susu’n jos.
Tu ești altora platou,
Doi mănîncă dintr'un ou
Și se plimbă în landou.
Ritmul nou.
Azi îl vezi pe X sărac,
E un fleac,
Umblă mort după colac
Și pitac.
Hariton Moldovan, Directorul celui mai Mîini îl vezi că-i cu otou,
răspândit ziar din Ardeal La ferești are vitrou
Și e socotit erou.
Ritmul nou.
IHb<btbϾiI1
Doamna are 'ntreținuți,
Astăzi mulți se 'mbogățesc, Neștiuți
Banii cresc, Iară soții sunt tăcuți,
Pe cînd alții ce muncesc, Găgăuți.
Sărăcesc. Azi femeea-i la barou,
Soțul astăzi e-un panou, Tu ai coarne din trusou
Soacra-ți intră în trusou, Și auzi ca un ecou:
Și tu intri în cavou, Ritmul nou.
Ritmul nou. C. A. Rus.
 euer
Sä no«
I.
Să nu mori cînd vezi azi tata
Că te dă aproape gata?!
Le vezi calde, durdulii,
Vesele și rumenii,
Chiar și mort atunci învii.
Cînd le vezi așa plinuțe,
Cu rochițele scurtuțe,
Șorțul dîrz și bulbucat,
Tresă ițind ne-astîmpărat,
Simți că dracul te-a luat.
Le vezi nalte și subțiri,
Pline de ademeniri,
Pulpe goale, pofticioase,
Vesele și pupăcioase,
Și le știi că fac sabate
Și că sunt emancipate,
Că fac seara și orgii,
Că au buze purpurii,
Măi, al dracului să fii,
Te prind sute de fiori
Și te bagă în răcori,
Și mai sunt și procurori,...
Să nu mori?! !..
II.
Să nu mori cînd vezi pe Safta
Că s’a întrecut cu bafta.
Eri era cu măturoi,
Azi e doamnă de ciocoi.
Prezidentă, face chetă,
Are amant și e cochetă,
Face flirt noaptea'n grădini
Și e plină de slănini,
A uitat focul, tigaia
Și visează vorba aia.
O vezi suspinînd felină,
Că-i cucoș, nu e găină.
Ea vrea drepturi să voteze,
Vrea otou cu cinci viteze.
Azi ea este feministă,
La orice 'ntruniri asistă.
Ea se chiamă astăzi Ro,
Iar nea Ghiță e Coco.
Eri avea călcîi crăpate,
Astăzi șade în palate.
Și visează tot prin nori,
Și se rade subsuori,
Să nu mori?! !.
III.
Să nu mor cînd vezi bătrîna
Că o face pe păgîna
Și abea își poartă rnîna?!...
Fața ei e ca smochina
Și o face pe virgina.
O vezi strîmbă ca o scoabă,
O fosilă sau o gloabă
Și se crede că-i podoabă.
N'are nici un dinte'n gură,
Și-ți zimbește cu căldură,
E otravă, cianură,
Abea merge, damblagită,
Futurist sulemenită,
Din piept cîntă a colivă
Și'n dorinți e corosivă.
Noua sinagogă Ia Berlin.
(Desen de Casso) (Le Rire)
•» OO M-'W’OC'O-»
Curge carnea de pe ea,
E o pacoste, belea,
Și se vîră’n viața ta. ..
Cînd o vezi c’abea mai duce,
Ca ’nceput să se usuce,
Pe la ochi are urdori,
Se gătește tot cu flori
Și mai vrea să dea fiori...
Să nu mori?! !...
* IV.
Să nu fnori cînd azi salarul
Iți mărește doar amarul,
Cînd pustiu ți-e buzunarul
Iară alții trec hotarul?!...
Toată lumea azi îți cere
Și tu n’ai nici-o putere,
Nu știi unde să ’mparți banul
Și aștepți un pol cu anul.
Viața-i grijă și nevoi,
Zilnic cîte șapte ploi,
A venit vremea de-apoi.
Doamna vrea s’o duci la băi,
Vai de Dumnezeii tăi.
Soacra vrea să se mărite
Și-are doagele sărite.
Fata ți-e emancipată
Și o ții nemăritată ...
Și toți cer ca să le dai,
Și tu nici de una n’ai,
Stai adesea fără grai
Căci de viața ta e vai...
Tu nu ai decât virtuți
Iară alții sunt avuți,
Rabzi de seară pînă’n zori,
Mesteci pîinea cu sudori,
Ești cu cei ce sunt datori
Și-alțiirau drumul plin de flori,
Să nu mori?! !...
C. A. Rus.
am un
dor...
Mai am un singur dor
Să nu mai văd afaceri
Cu chete și serbări
In scop de binefaceri.
Să-mi fie mersul lin
Și fără acostare
Să nu mă jăfuiască
Chiar în amiaza mare.
Mai am un singur dor
Să-mi vie soacra’n casă
Să-mi ție conferințe
Ca părul alb să-mi iasă,
Și s’o transport la clinici
Ca’n geniu s’o prefacă,
S’o pun în cămășuță
Ca’n veci să numai tacă.
Mai am un singur dor
Ca să-mi mărit și fata
Să-mi ia din spate piatra
Că sunt aproape gata.
Și doamna mea soție,
Să dea odată Sfântul
Cu flori și rugăciune
Să-i îngrijesc mormântul.
Mai am un singur dor
Să nu văd creditorii
Cum vin și-mi bat la ușă
De cum s’arată zorii.
Ași vrea să-i văd în față-mi
întinși pe năsălie,
Și popa săi afume
Cu smirnă și tămîe,
C. A. Rus.
Cea mai bune glume
ale Săptămânii
SUVENIR.
Cu rapidul de Buziaș călătorește
un domn și o doamnă. Domnul se
prezintă:
-— Tache Berechet din corpul di­
plomatic.
La asta și dama își spuse numele:
— Baroneasa de Myamare.
Se împrietenesc și până să ajungă
la proxima gară mai mare, hotărăsc
împreună că se vor da jos și o vor
face lată, chiar în seara aceea.
Dimineață în timp ce ambii se îm­
bracă, domnul zice:
— Mă ertați, dar țin să vă fac cu­
noscut, că nu fac parte din corpul
diplomatic.
— Dar?
— Sunt Ion Părăzol, conțepist la
prefectura din Oravița.
La asta dama surâde și zice:
— Și eu cer ertare, nici eu nu sunt
baroneasă.
— Dară?
— Sunt caserița delà Dacia și
acum călătoresc la Timișoara în spi­
tal.
Ciclovanttl.
 S C U C lü

Noi. Adecătele Goga la Oravița in Bănat

/

Dr. Gheorghe Retezeanu

Doctorul Retezeanu unul dintre cei
mai de elită poeți azi în Cluj. Poe­
ziile sale apar numai în reviste de
seamă. Unii zic că-i un mare specia­
list și că i-ar fi luat locul lui Goga
Cucu-lui nu i-a reușit să afle încă
această știre, în schimb știe doar atât,
că are un loc, vreu să zic o catedră
„extra" la Clinicile Universității din
Cluj, unde e un adevărat specialist.
Mai precis e asistent la Institutul
de Psihiatrie și directorul Inst. Pedag.
Medical.
*

Constantin Argintam
Mare erou al războiului mondial.
A servit în Armata Română ca că­
pitan, unde a devenit invalid sută la
sută.
Mare poet și prozator și ca atare
a întemeiat o revistă literară Hype-
rionul la cari colaborează tot oameni NOI.
sută la sută.
Revista e bine primită în toate Privighitori din alte țări
cercurile literare, afară de câteva, La noi sunt codri verzi de brad Vin doina să ne-asculte;
cari nu contează. Mai cu seama la Si câmpuri de mătasă; La noi sunt cântece și flori
București e foarte bine văzută, din La noi atâția fluturi1 sunt Și lacrimi multe, multe ...
care cauză stă pe gânduri să ne pă­ Și-atâta jale'n casă, de Octavian Goga.
răsească unu la sută. Poezia „Noi“, scrisă în 1915 a devenit realitate în 1933.

CORNELIU ALBU. REVISTĂ APARE DE

I se mai zicea și Cristos, căci avea UMORISTICĂ DOUĂ ORI PE LUNA
o barbă asemănătoare Mântuitorului.
Deși încă tânăr, totuși i-a reușit să Director proprietar: DI O DOR DURE pictor acad.
mântuească, vreu să zic să înființeze Redacția și Administrația: CLUJ Strada Florilor No. 15
o sumedenie de reviste, cari, după
legea naturi la noi, s'au mântuit sin­
gure. Azi nu mai poartă barbă, dar Numărul viitor va apare li sfârșitul lunii
nici reviste nu mai face, a devenit Abonamentul anul .... 150’— LEI
serios și milităros. Se vede că a eșit Abonament de sprijin ..... 500"— „
acum delà armată, unde a fost călă­ Abonament pt. instituții și bănci . . C00’— ,,
reț „special" și acum călărește me­
reu, nu cu calul, ci cu condeiul. E
unul dintre cei mai temuți călăreți, Reproducerea caricaturilor se permi'e numai cu
vreu să zic ziariști al țăitungului „Pa­ aprobarea autorului.
tria". „Patria" îi va fi recunoscătoare.
Ti». CARTEA ROMANEASCĂ, Cluj, Calea Dorobanților 14.