RM 2

REZISTENȚA MATERIALELOR II
CURSUL 1
TEORII ALE STĂRILOR DE TENSIUNE LIMITĂ
1.1. Considerații generale

Ca urmare a solicitărilor exterioare în interiorul pieselor se dezvoltă
tensiuni normale  și tangențiale  care, prin combinare, dau o tensiune totală
rezultantă. Nivelul de tensiune dintr-un punct poate fi evaluat fie prin tensiunea
rezultantă sau prin deformațiile punctuale care apar ca urmare a acțiunii unor
forțe exterioare fie prin energia de deformație.
Pentru fiecare piesă, în funcție de natura materialului din care este
confecționată, a geometriei și a stării de încărcare există o stare limită de
solicitare. Depășirea stării limită face ca piesa să nu mai îndeplinească condițiile
tehnice impuse în faza de proiectare și, ca urmare, funcționalitatea acesteia
afectată. Starea limită poate fi clasificată în două categorii:
a) Stări limită de epuizare totală a capacității portante – care
conduc la ruperea piesei, la atingerea limitei de curgere și la
pierderea stabilității;
b) Stări limită de cedare funcțională – care conduc la deformații
elastice sau neelastice mai mari comparativ cu cele admisibile.
1.2. Tensiunea echivalentă

Tensiunea echivalentă  ech este tensiunea normală principală care trebuie
să fie atinsă într-o epruvetă supusă la întindere simplă (unidirecțională) pentru
a se obține, în epruvetă, o stare de tensiune care să aibă același grad de
periculozitate ca și starea de tensiune dată.
Această variantă a fost adoptată deoarece solicitarea de tracțiune este
simplu de efectuat practic iar determinarea principalelor mărimi ce
caracterizează starea de tensiuni dintr-un punct este ușor de realizat.
Tensiunea echivalentă  ech , în cazul spațial, poate fi exprimată în funcție
de tensiunile normale principale, sub forma generală:
 ech  f ( 1 , 2 , 3 ) . (1.1)
În practică, starea limită legată de tensiune se referă la „rezistența

admisibilă”. Prin „rezistența admisibilă” se înțelege acea valoare convențional
aleasă în calcule, pe baza practicii, pentru tensiunea maximă care se poate
Diseminarea în afara grupului de studenți a materialelor prezentate la curs și a materialelor bibliografice puse la dispoziția studenților este interzisă. Materialele
menționate sunt protejate de copyright, iar diseminarea lor publică reprezintă o încălcare a legislației privind dreptul de autor și drepturile conexe.
1
produce într-o piesă, în condiții date de material, de solicitare şi de mediu

ambiant.
În funcție de tipul de material, sunt luate în considerare două cazuri de
stări limită:
a) la materialele tenace starea limită o reprezintă curgerea;
b) la materialele fragile starea limită o reprezintă ruperea.
Pentru cele două tipuri de materiale starea limită este definită cu ajutorul
coeficienților de siguranță (la curgere - cc și la rupere - cr ) supraunitari la care
se împarte limita de curgere  c sau rezistența la rupere  r pentru a fi
determinată pentru a se calcula rezistența admisibilă  a .
Astfel, pentru cele două cazuri, rezistențele admisibile sunt definite pe
baza relațiilor:
c
a  , (1.2)
cc
și
r
a  , (1.3)
cr
În general, tensiunile  c și  r au valorile  c  250MPa sau  r 345MPa

iar conform normelor AISC ASD sunt recomandate următoarele valori ale
rezistențelor admisibile, în special pentru profile corniere:
a) la întindere  at  0,6 c ;
b) la forfecare  af  0,4 c ;
c) la încovoiere  aî  0,66 c .
O altă valoare a tensiunii la care se poate raporta rezistența admisibilă
este cea a limitei de elasticitate  e , determinată din curba caracteristică.
Ținând cont de diferitele variante de apreciere a stării limită
(proporționalitate, elasticitae, curgere, rupere) pentru descrierea teoriilor de
rupere (criteriilor de rezistență) se va considera generic tensiunea limită
admisibilă  a , care poate fi oricare din cele enumerate mai sus, față de care se
raportează tensiunea echivalentă  ech . Ca urmare, relațiile (1.2) și (1.3) pot fi
rescrise sub forma generală:
a
 ech  , (1.2)
cc
Pentru determinarea gradului de periculozitate al unei solicitări complexe

este necesară alegerea unei mărimi ca limită față de care să se raporteze starea
de solicitare.
2
1.3. Teoriile clasice de rezistență în cazul solicitării

unidirecționale de trancțiune
În cazul unei epruvete realizate
dintr-un material ductil (oțel) prin
F F
supunerea acesteia la solicitarea de
max
1 tracțiune apare o tensiune nornală  1 ,
45º
pe direcție axială, la care se adaugă o
tensiune tangențială maximă  max ,
orientată la 45 față de direcția axială
Figura 1.1 (figura 1.1).
Având în vedere posibilitățile experimenatale de determinare a unor
mărimi caracteristice și varietatea tipurilor de solicitări, s-a convenit să fie
considerate drept mărimi de comparație următoarele:
a) Tensiunea normală maximă
 max   a ; (1.3)
b) Deformația specifică liniară maximă
a
 max   a  ; (1.4)
E
c) Tensiunea tangențială maximă
a
 max  ; (1.5)
2
d) Energia potanțială specifică totală de deformație totală
 a2
U0  ; (1.6)
2E
e) Energia specifică modificatoare de formă
1  2
Uf0  a . (1.7)
3E
Cele cinci mărimi, enumerate mai sus, se constituie în teoriile de rezistență

sau teorii ale stărilor limită care permit determinarea relațiilor prin care se
3
defineşte o tensiune echivalentă  ech a stării plane sau spațiale, care este
comparată cu tensiunea la starea limită de la întinderea uniaxială.
În general, în cazul solicitărilor spațiale, încărcarea este diversă fiind
orientată pe mai multe direcții. Indiferent de natura și tipul încărcărilor, în
spațiu, se vor dezvolta trei tensiuni normale principale  1 ,  2 și  3 , dezvoltate
pe cele trei direcții principale.
Practic, prin teoriile de

rezistență stările spațială și plană
de tensiune sunt înlocuite cu o
stare monoaxială de tensiune
echivalentă   ech  (figura 1.2) la
care tensiunea normală admisibilă
este determinată prin încercarea
simplă de tracțiune-compresiune.
În continuare sunt analizate
Figura 1.2 teoriile clasice de rezistență.
1.4. Teoriile clasice de rezistență în cazul solicitării

spațiale
Criteriile mai sus menționate au fost adoptate datorită faptului că la
solicitarea de tracțiune-compresiune stările limită de tensiune sau de
deformație, pe cale experimentală, sunt ușor de determinat pe cale
experimentală iar legătura matematică dintre aceste valori limită și criteriile de
rezistență este foarte simplu de stabilit.
1.4.1. Teoria tensiunii normale maxime (W. J. M. Rankine, 1858)
Conform acestei teorii „într-un corp supus la o stare plană sau spațială de
tensiuni, starea limită se atinge atunci când tensiunea normală maximă din corp
devine egală cu tensiunea normală a stării limită de solicitare la întindere-
compresiune”.
Ca urmare, pornind de la considerentul că într-un punct oarecare
tensiunile normale sunt  1  2  3 , rezută că tensiunea normală maximă este
 max   1   ech și condiția devine:
 ech   1   a . (1.8)
4
În cazul în care materialul are valori ale tensiunilor limită admisibile la

tracțiune   at  și compresiune   ac  , pentru starea spațială, relațiile care
descriu această teorie devin:
  ac   1   at ;

  ac   2   at ; (1.9)
      .
 ac 3 at
1.4.2. Teoria alungirii specifice maxime (B. de Saint Venant,

1855)
Cea de-a doua teorie de rupere statuează faptul că, „într-un corp supus la o
stare plană sau spaţială de tensiuni, starea limită se atinge atunci când alungirea
specifică maximă din corp devine egală cu alungirea specifică corespunzătoare
stării limită de la solicitarea de întindere uniaxială”.
Din punctul de vedere al relațiilor din Rezistența materialelor, această
teorie poate fi scrisă sub forma:
 max   1 
1
 1     2  3    a   a . (1.10)
E E
Ca urmare, din relația (1.10) rezultă că tensiunea normală echivalentă

pentru cel de-al doilea criteriu, care este comparată ca valoare cu cea admisibilă
 a , este:
 echII   1    2   3  . (1.11)
În cazul uni material cu valori ale tensiunilor limită admisibile la tracțiune

  at  și compresiune   ac  , relația (1.11) se rescrie sub forma:
  ac   1    2   3   at ;

  ac   2    1   3   at ; (1.12)
           .
 ac 3 1 2 at
1.4.3. Teoria tensiunii tangențiale maxime (Ch. A. Coulomb, H. E.

Tresca 1865, J. J. Guest 1903)
În cazul celei de-a treia terii de rezistență se consideră că, „ într-un corp
supus la o stare plană sau spațială de tensiuni, starea limită se atinge atunci când
5
tensiunea tangențială maximă devine egală cu tensiunea tangenţială maximă

corespunzătoare stării limită de la solicitarea de întindere uniaxială”.
Matematic, cea de-a treia teorie se exprimă sub forma:
1  3 a
 max   2  a  (1.13)
2 2
și ca urmare, tensiunea normal echivalentă care se compară cu tensiunea normal

admisibilă este:
 echIII   1  3 . (1.14)
În cazul uni material cu valori ale tensiunilor limită admisibile la tracțiune

  at  și compresiune   ac  , relația (1.14) se rescrie sub forma:
  ac   1  2  at ;

  ac   1  3  at ; (1.15)
      .
 ac 2 3 at
1.4.4. Teoria energiei totale de deformație (E. Beltrami 1885, P. B.

Haigh 1917)
Cea de-a patra teorie specifică că, „într-un corp supus la o stare plană sau
spațială de tensiuni, starea limită se atinge atunci când energia de deformație
specifică totală egalează energia de deformație specifică totală corespunzătoare
stării limită de la solicitarea de întindere uniaxială.
Ca urmare, relația matematică care descrie acest criteriu este:
U0 
1
2E
2
 2 
E

 1  2  3    1 2  1 3  2 3   U0a 
2  a2
2E
(1.16)
Din relația (1.14) rezultă tensiunea echivalentă:
 echIV   12   22   32  2   1 2   1 3   2 3  . (1.17)
1.4.5. Teoria energiei de variație a formei (M. T. Huber 1904, R.

von Mises 1913, H. Hencky 1924)
Această teorie poate fie considerată o variantă a celei de-a patra teorii.
Conform acesteia, „într-un corp supus la o stare plană sau spațială de tensiuni,
6
starea limită se atinge atunci când energia specifică de variație a formei egalează
energia specifică de variație a formei corespunzătoare stării limită de la
solicitarea de întindere uniaxială”.
Matematic, această teorie este definite prin relația:
U0 f 
1 
6E

 1  2 2   2  3 2   3  1 2  U0 fa  1  2 a2 .
6E
 (1.18)
Din relația (1.16) rezultă:
 echV 
2
2
 1  2 2   2  3 2   3  1 2  (1.19)
Având în vedere faptul că energia specifică de variație a formei se exprimă

mai bine în funcție de tensiunile tangențiale octaedrale, relația (1.18) poate fi
rescrisă sub forma:
3 2
U0 f   oct , (1.20)
4G
și, ca urmare, această teorie mai este cunoscută și sub denumirea de teoria
tensiunii tangențiale octaedrale maxime sau teoria von Mises.
Având în vedere caracteristicile diferite ale materialelor și teoriile de
rezistență se aplică diferit. Astfel, în cazul materialelor tenace sunt recomandate
teoriile a III-a și a V-a în timpce, pentru materialele fragile este recomandată
utilizarea teoriei a II-a.
1.5. Teoriile clasice de rezistență în cazul stării plane de

tensiune
În acest caz tensiunea principal  3 este egală cu zero și ca urmare, cele
cinci criterii de rezistență, definite de relațiile (1.10 ÷ 1.19) vor avea în
componența lor numai tensiunile principale  1 și  2 .
iooi
a) Teoria tensiunii normale maxime (figura 1.3):
  ac  1  at ;
 (1.21)
  ac  2  at ;
În general, se poate considera relația de calcul a tensiunii echivalente:

7
 ech I   1 ; (1.22)
b) Teoria alungirii specifice maxime (figura 1.4):

 Pentru cedare în cazul solicitării de tracțiune:
  ac   1  2   at (1.23)
 Pentru cedare în cazul solicitării de compresiune,  2 tensiune de

compresiune:
 ac  2  1  at . (1.24)
Deoarece această teorie nu este general acceptată, în niciun domeniu de

inginerie, este suficient să se observe că ecuațiile de mai sus generează, grafic,
zona de cedare romboidală prezentată în figura 1.1.
În general, se poate considera relația:
 ech II   1   2 ; (1.25)
2 Diagonala de forfecare
2
a
a
 a a 45°
 a a
1
1
 a
 a
Figure 1.3 Figure 1.4
c) Teoria tensiunii tangențiale maxime (figura 1.5)

 Dacă tensiunile  1 și  2 sunt ambele de același tip (fie ambele de
tracțiune fie ambele de compresiune), atunci relațiile de calcul sunt
aceleași ca în cazul teoriei tensiunilor normale maxime:
  ac  1  at ;
 (1.26)
  ac  2  at ;
8
Deoarece tensiunea maximă de forfecare este dată de diferențele:
 1  3  2  3
sau cu  3  0 .
2 2
 Dacă tensiunile  1 și  2 sunt de tipuri diferite (una de tracțiune și

cealaltă de de compresiune), atunci condiția de rezistență este:
 ac  1  2  at ; (1.27)
Pentru materialele care au

2
rezistențe diferite la tracțiune și
a compresiune, se folosește relația lui
Mohr:
45°
 a  at
1     at (1.28)
a 1
 ac 3
Diagonala de
forfecare
La modul general, cea de-a treia
 a
teorie de rezistență poate fi exprimată
prin relația:
Figure 1.5  echIII   1   2 (1.29)
d) Teoria energiei totale de deformație (figura 1.6)
Pentru  3  0 , relația (1.17) devine:
 12  22  2 1 2   a . (1.30)
care poate fi rescrisă sub forma:
2 2
 1   2     2 
      2  1    1 . (1.31)
 a   a   a   a 
Relația (1.31) reprezintă ecuația unei elipse cu semiaxele date de :
9
 a
  semiaxa mare;
 1 
 (1.32)
 a
 semiaxa mică;
 1 
Cele două axe sunt orientate, fiecare la 45° față de sistemul de coordinate
determinat de tensiunile principale  1 și  2 (figura 1.6).
 echIV   12   22  2  1 2 ; (1.33)
e) Teoria energiei de variație a formei
Pentru  3  0 , relația (1.19) devine:
 12  22  1 2   a . (1.34)
Relația (1.34) se poate scrie sub forma unei ecuații a unei elipse, de forma:
2 2
 1    2    1   2 
          1 , (1.35)
 a    a    a   a 
2
cu semiaxele 2  a și
 a orientate la un unghi de 45° față de sistemul de
3
coordinate determinat de tensiunile principale  1 și  2 (Figure 1.7).
Este important de observat că elipsă data de ecuaia (1.35) circumscrie
hexagonul maxim de tensini de forfecare (figura 1.7).
La modul general, această teorie poate fi exprimată prin relația:
 echV   12   22  1 2 . (1.36)
10
2 2
a
a 45°
a a
21   
21    1
a
 a
a 1 0,577 a
 a
a
Figura 1.6 Figura 1.7
Considerând ca stare limită starea corespunzătore rezistenței minime

admisibile  a , atunci calculul de verificare se face pe baza condiției:
 ech   a . (1.37)
1.6. Aplicarea teoriilor de rezistență la bare

În cazul particular al barelor tensiunile principale  1 și  2 se calculează
cu relația:
 1
 1,2    2  4 2 (1.38)
2 2
unde  este tensiunea care se dezvoltă de-a lungul axei longitudinale iar  este
tensiunea tangențială.
Înlocuind relația (1.38) în relațiile corespunzătoare celor cinci criterii de
rezistență rezultă:
a) Teoria tensiunii normale maxime:
 1
 echI    2  4 2 ; (1.39)
2 2
b) Teoria alungirii specifice maxime:
1  1 
 echII    2  4 2 ; (1.40)
2 2
11
c) Teoria tensiunii tangențiale maxime:
 echIII   2  4 2 ; (1.41)
d) Teoria energiei totale de deformație:
 echIV   2  2(1  ) 2 ; (1.42)
e) Teoria energiei de variație a formei:
 echV   2  3 2 . (1.43)
12
CURSUL 2
TENSIUNI LA SOLICITAREA COMPUSĂ A BARELOR
DREPTE
2.1. Considerații generale

În cazul în care în secțiunile transversale ale barelor există o singură
componentă a eforturilor secționale se spune că barele sunt supuse la solicitări
simple (tracțiune-compresiune, forfecare, torsiune, încovoiere). Dacă, din contră, în
secțiunile transversale există mai multe componente ale eforturilor secționale bara
este supusă la solicitări compuse.
Problema principală care apare în cazul solicitărilor compuse este aceea a
determinării tensiunii echivalente  ech . Astfel, există următoarele două situații
generale:
a) În cazul în care, în secțiunea transversală există eforturi secționale de
aceași natură (întindere-compresiune cu încovoiere sau forfecare cu
torsiune) tensiunile care apar sunt de acceași natură (tensiuni normale 
sau tensiuni tangențiale  ) tensiune rezultantă fiind obținută prin
însumarea algebrică a acestora (aplicarea principiului suprapunerii de
efecte);
b) În cazul în care în secțiunile transversale apar, în același timp, tensiuni de
natură diferită, normale  și tangențiale  , atunci tensiunea rezultantă
(echivalentă) se determină pe baza teoriilor de rezistență.
Problemele se rezolvă pornind de la condiția de rezistență:
 ech   a , (2.1)
unde tensiunea echivalentă  ech se determină prin una din variantele mai sus
menționate și se compară cu tensiunea admisibilă  a corespunzătoare unei stări
limită.
2.2. Solicitarea de tracțiune-compresiune cu încovoiere

(solicitări    )
2.2.1. Considerații generale
În cazul solicitărilor de tracțiune-compresiune și de încovoieree apar aceleași

tipuri de tensiuni: tensiuni normale  . Tensiunile normale se calculează conform
relațiilor:
N
a) în cazul solicitării de tracțiune-compresiune    , cu semnul (+)
A
tentru tracțiune și semnul (-) pentru compresiune;
M
b) în cazul solicitării de încovoiere  îz   iz y , pentru cazul în care
Iz
Miy
momentul este pe direcția spațială Oz și  îy   z , pentru cazul în
Iy
care momentul este pe direcția spațială Oy.
Cele două tensiuni fiind de aceași natură, se mai spune că solicitarea compusă
este de tip    . În cele ce urmează se prezintă două cazuri, des întâlnite în
practică, de solicitare compusă de tip    .
2.2.2. Grindă încărcată cu forță înclinată

Se consideră o bară încărcată cu forță F înclinată, cu un unghi  , care este aplicată într-
un plan principal central de inerție (figura 2.1).
Grinda se consideră a fi dreaptă, de secțiune
constantă și ca urmare aria acesteia ( A ) și
momentul de inerție axial ( I z ) sunt constante.
Din diagramele de eforturi secționale rezultă
existența unei solicitări de compresiune și a unei
solicitări de încovoiere.
Tensiunile normale rezultante din aceste
solicitări se calculează conform relațiilor cunoscute
de la solicitările simple:
 solicitarea de tracțiune:
N F  cos
Figura 2.1 t   ; (2.1)
A A
Miz Fab  sin 
 solicitarea de încovoiere: i   y y. (2.2)
Iz Iz
Tensiunile date de relațiile (2.1) și (2.2) sunt de acceași natură și, ca urmare,
valoarea rezultantă se obține prin însumarea lor:
N Miz
 1 ,2   y, (2.3)
A Iz
N Miz
valoarea maximă fiind:    y. (2.4)
A Iz
Ca urmare a acțiunii forței axiale axa neutră nu va mai trece prin centrul de
greutate. Determinarea poziției axei neutre se face prin egalarea valorii tensiunii
dată de relația (2.4) cu zero. Ținînd cont de reprezentările tensiunilor din figura 2.2
vom avea tensiunea maximă în fibra superioară, unde ambele tensiuni normale
sunt negative:
N Miz
  y  0, (2.5)
A Iz
de unde rezultă poziția axei neutre (figura 2.2):
N Iz N
yan     i z2 , (2.6)
Mi A A
Iz
unde i z este raza de inerție: iz  . (2.7)
A
Figura 2.2
Pe baza relațiilor de mai sus, rezultă că axa neutră intersectează secțiune

transversală dacă este îndeplinită condiția:
 i ,max   t ,c , (2.8)
adică, tensiunea maximă rezultată din solicitarea de încovoiere este mai mare ca
cea rezultată din solicitarea de trecțiune-compresiune.
2.2.3. Compresiunea excentrică a barelor de înălțime mică
Se consideră bară de secțiune constantă asupra căreia acționează o forță F

poziționată într-un punct P diferit de centrul de greutate (figura 2.3,a). Sistemul de
coordonate se consideră a fi format din axele principale de inerție Gy și Gz (figura
2.3,a și b).
Cotele punctului P sunt y P și z P (figura 2.3,b). Ca urmare a acțiunii forței în
punctul indicat, neglijând greutatea proprie a stâlpului, într-o secțiune transversală
se vor dezvolta următoarele eforturi secționale:
 o forță axială: N  F ;
 un moment de încovoiere orientat de-a lungul axei Gy : Miy  F  z P ;
 un moment de încovoiere orientat de-a lungul axei Gz : Miz  F  y P .

a) b)
Figura 2.3
Se consideră un punct oarecare B de coordonate  yB , z B  , în cadranul

pozitiv (primul cadran – figura 2.3,b). Ca umare a celor trei eforturi secționale, în
punctul C se vor dezvolta trei tensiuni normale  ca urmare a trei solicitări:
F
 compresiune: c  ; (2.9)
A
 încovoiere datorată momentului de încovoiere orientat de-a lungul axei

Gy :
Miy F  zP
 iy   zB   zB ; (2.10)
Iy Iy
 un moment de încovoiere orientat de-a lungul axei Gz :
Miz F  yP
 iz   yB   yB . (2.11)
Iz Iz
În primul cadran, tensiunile dezvoltate de la compresiune și încovoiere au,

toate, efect de compresiune. Ca urmare, pe baza relațiilor (2.9) ÷ (2.11) tensiunea
normală totală dezvoltată în punctul B este:
F F  zP F  yP
 B   c   iy   iz    zB  yB . (2.12)
A Iy Iz
Relația (2.12) poate fi rescrisă, ținând cont și de relația (2.7), sub forma:
F  y y z z 
B  1 P 2 B  P2 B  . (2.13)
A  iz i y 
Se pune problema determinării poziției (coordonatelor) axei neutre. Pentru

aceasta se consideră că punctul B este situat pe axa neutră ( B  0) și ca urmare,
din (2.13), rezultă ecuația:
yP yB z z
1 2
 P2 B  0 . (2.14)
iz iy
Din relația (2.14) rezultă că axa neutră este o dreaptă a cărei puncte de
intersecție a celor două axe de coordonate sunt determinate prin considerarea,
succesivă, a valorilor yB  0 și zB  0 :
 i 2y
 yB  0  z B    z a . n. ;
 zP
 (2.15)
2
 z  0  y   iz  y .
 B B
yP
a .n.

Așa cum rezultă, axa neutră împarte secțiunea transversală în două părți în
care se dezvoltă tensiuni normale pozitive și tensiuni normale negative (figura
2.3,b).
Pe baza relațiilor (2.14) și (2.15) pot fi concluzionate următoarele:
a) valoarea tensiunii normale  dintr-un punct oarecare este proporțională
cu distanța de la punctul respectiv la axa netră;
b) în cazul în care axa neutră nu intersectează suprafața secțiunii, atunci
tensiunea normală este de compresiune pe întreaga sprafață a secțiunii;
c) axa neutră trece prin cadranul opus celui în care se află aplicată forța;
d) în cazul în care nu este considerată greutatea proprie a stâlpului, poziția
axei neutre depinde numai de coordonatele punctului de aplicare a forței
(2.15);
e) axa neutră se îndepărtează de centrul de greutate al secțiunii atunci când
forța de compresiune se aproprie de acesta și invers;
f) dacă forța aplicată se deplasează pe o axă care trece prin centru de
greutate, atunci axa neutră se deplasează paralel cu ea însăși;
g) dacă axa neutră se deplasează de-a lungul uneia dintre axele principale de
inerție, atunci axa neutră se deplasează paralel cu cealaltă axă principală
de inerție;
h) tensiunea produsă într-un punct oarecare B , ca urmare a aplicării unei
forțe de compresiune într-un punct P este egală cu tensiunea produsă în
punctul P dacă forța este aplicată în punctul B ;
i) dacă forța F este aplicată într-un punct oarecare de pe axa neutră rezultă
că în punctul P tensiunea este egală cu zero;
2.2.4. Sâmburele central
Din relația (2.13) a tensiunilor normale  și pe baza figurii 2.3,b se poate

afirma că, în funcție de poziția punctului de aplicare a forței excentrice de
compresiune F , tensiunile din secțiune vor fi de semne diferite numai dacă axa
neutră traversează secțiunea având același semn dacă axa neutră este în afara
secțiunii.
Ținând cont de faptul că poziția axei neutre depinde de punctul de aplicare al
forței de compresiune F , se pune problema precizării zonei cuprinsă în secțiunea
transversală în care se poate aplica forța transversală astfel încât tensiunea

normală  să aibă același semn.
Prin definiție domeniul din secțiune din jurul centrului de greutate al acesteia,
în interiorul căruia poate fi aplicată o forță normală excentrică, astfel încât tensiunile
nirmale  să aibă același semn pe întreaga secțiune, se numește sâmbure central.
În cazul în care, punctul de aplicație B , de coordonate  yB , zB , al forței F ,
se află în interiorul sâmburelui central, atunci axa neutră este poziționată în afara
secțiunii. Limita dintre poziționarea axei neutre în suprafața secțiunii transversale
și spațiul din afara acesteia îl reprezintă conturul secțiunii. Ca urmare, când axa
neutră va fi tangentă la conturul secțiunii transversate, punctul de aplicație al forței
se va situa pe limita domeniului sâmburelui central.
Se consideră o secțiune oarecare la care se consideră poziția axei neutre ca
fiind tangentă la contur (figura 2.4).
Considerându-se o anumită poziție

tangentă a axei neutre (a.n.) la contur,
poziția punctului P , de aplicare al forței F ,
de coordonate  yP , zP  , va fi determinat pe
baza relațiilor (2.15):
 i 2y
 zP   ;
 z a . n.
 (2.16)
2
 y   iz .
 P ya .n.

Figura 2.4
Din relațiile (2.16) se poate observa faptul că, în cazul în care secțiunea
transversală are forma unui poligon, atunci și sâmburele central va avea o formă de
poligon. În cazul secțiunilor transversale curbe și sâmburele central va avea formă
curbă. În continuare sunt prezentate metodele de determinare a sâmburelui central
pentru o serie de secțiuni transversale uzuale.
a) Determinarea sâmburelui central pentru o secțiune transversală

dreptunghiulară
Se consideră o secțiune transversală dreptunghiulară de cote b h (lățime 

înălțime) (figura 2.5).
Axele tangente la contur coincid, practic, cu laturile dreptunghiului rezultând
4 axe neutre.
h
Considarând axa neutră n1  n1 , tăieturile pe axe sunt: ya.n.  și za.n.   .
2
b (n2) Ca urmare, pe baza relațiilor (2.16),
punctul de aplicație al forței este:
 i z2 h
 yP 1    ;
G  ya . n. 6
z 
h/6
h
2 2
b/6
 z   i y   i y  0.
 P1 z a . n. 
(n1) (n1) 
(n2)
y Pentru axa neutră n2  n2 , pe baza aceluiași
Figura 2.5 raționament, dar cu valorile ya.n.   și
b
za.n.  rezultă cotele:
2
 2
iz i z2
 yP 2   0;
 ya .n. 
 2
 z   iy   b .
 P1 z a .n. 6

Pentru celelate laturi se repetă calculul rezultând un romb prezentat în figura

2.5.
b) Determinarea sâmburelui central pentru o secțiune transversală circulară
Se consideră o secțiune
transversală dcirculară de rază R (figura
2.6).
Secțiunea fiind simetrică se
consideră un singur caz, tangența axei
neutre la cerc într-un singur punct.
Plecând de la relațiile (2.16),
considerând ya.n.  R , rezultă:
i z2  R4 R
yP     
Figura 2.6 ya .n. 4 R2 R 4
R
Sâmburele central va fi un cerc cu raza egală cu .
4
2.3. Solicitarea cu tensiuni tangențiale (solicitări    )

2.3.1. Considerații generale
Acest caz implică fie combinarea solicitărilor de forfecare ca urmare a

acțiunii forțelor de forfecare pe cele două direcții, fie combinarea solicitării de
forfecare cu solicitarea de torsiune. În ambele situații tensiunea rezultantă este tot
o tensiune tangențială  . Ceea ce este important de menționat, este faptul că, în
general nivelul tensiunii tangențiale determinată de acțiunea unui moment de
torsiune este mai mare comparativ cu tensiunea tangențială determinată de
acțiunea forțelor tăietăare.
2.3.2. Tensiuni tangențiale datorate numai acțiunii forțelor

tăietoare
Se consideră secțiunea din figura 2.7 în care, în centrul de greutate

acționează două forțe tăietoare T y și Tz .
Pornind de la relația lui Juravski,
tensiunile tangențiale corespunzătoare
celor două forțe de forfecare, dezvoltate
în punctul P , sunt:
 Ty S z
  xy , P  b I ;
 z z
 (2.17)
 Tz S y
 .
 xz , P hy I y
Figura 2.7
unde bz este lățimea secțiunii în dreptul punctului P , pe direcția Gz , iar hy este

lățimea secțiunii în dreptul punctului P , pe direcția Gy .
Pe baza relațiilor (2.17) tensiunea tangențială totală în punctul considerat P
este:
 tot , P   xy
2
  xz
2
. (2.18)
2.3.3. Solicitarea compusă de torsiune cu forfecare. Calculul

arcurilor elicoidale cu spire strânse
Unul din elementele cel mai des utilizate în structurile mecanice îl reprezintă
arcurile elicoidale cu spire strânse. Principala acțiune a acestora este atenuare a
deformațiilor și ca urmare ele au capacitatea de a înmagazina de energie potențială
de deformație. Prin acțiunea pe care o au forțele asupra lor, ele sunt comprimate
sau întinse.
Se consideră arcul elicoidal din
figura 2.8 asupra căruia acționează
centric (de-a lungul axei arcului) o forță
F . Arcurile elicoidale se defines prin
diametrul de înfășurare al spirelor D ,
diametrul sârmei din care sunt realizate
spirele arcului d , numărul de spire
active n și unghiul de înfășurare al
Figura 2.8 arcului  .
În cazul în care, unghiul de

înfășurarea este mai mic de 10 , atunci
arcul elicoidal se spune că este cu spire
strânse.
Calculul arcurilor se reduce la
determinarea solicitărilor care apar în
secțiunea transversală a spirelor.
Pentru acest calcul, se reduce forța
F în centrul de greutate al secțiunii
transversal (figura 2.9).
Figura 2.9
Această forță se descompune în două componente:

 component care este perpendiculară pe secțiunea transversal a spirei și
care determină apariția forței axiale N  F sin ;
 component situate în planul secțiunii transversale a spirei și care
determină apariția forței tăietoare T  F cos ;
În același timp, forța F determină apariția în spira arcului a unui moment
egal cu:
D
M F  F R,
2
moment care se descompune în două componente:

 momentul încovoietor, conţinut în planul secţiunii: M i  M sin  ;
 momentul de torsiune, perpendicular pe planul secţiunii: Mt  M cos  .
Avâdu-se în vedere valoarea mica a ungiului  (   10 ) se pot face
aproximările sin   0 și cos  1 și, ca urmare, rezultă că principalele eforturi
secționale sunt:
 forța tăietoare: T  F cos  F ;
 momentul de torsiune: Mt  M cos .
Ținând cont de relația de calcul a tensiunii tangețiale maxime de forfecare
 f max dată de relația lui Juravski și de relația de calcul a tensiunii tangențiale
maxime din cazul torsiunii  t max , tensiunea totală în spira arcului va fi egală cu:
 tot max   f max   t max (2.19)
 d2  d3
Înlocuind expresiile ariei A 
și ale modulului Wp  , și ținând cont
4 16
FD
că momentul de torsiune este Mt  rezultă:
2
4 4F F D 16 16 F 16 F R 16 F  1 R 
 tot        , (2.20)
3  d2 2  d3 3  d2  d2  d2  3 d 
unde, prin R s-a notat raza de înfășurare a spirei  R  D 2  .

Distribuția tensiunii tangențiale e suprafața transversal a spirei este
prezentată în figura 2.10.
Condiţia de rezistenţă a spirei arcului se exprimă prin relaţia:
 tot max   f max   t max   a (2.21)
În practică, se consideră că influența efortului dat de forța tăietoare este mult

mai mică comparativ cu efectul momentului de torsiune și, ca urmare, relația de
calcul folosită în calculul de rezistență este condiția de rezistență de la torsiunea
barelor drepte de secțiune circulară:
Mt max 16 F R
 max    a . (2.22)
Wp  d3
Figura 2.10
În practică, relația (2.22) este corectată printr-un coefficient de corecție ka

care tine cont de de influenţa forfecării cât şi de o serie de alţi factori care nu sunt
luaţi în considerare, precum: încovoierea, deformaţiile longitudinale etc.
Valoarea coeficientului ka este stabilită în funcție de raportul dintre raza de
înfășurare a spirei R și raza secțiunii circulare a spirei r ( R r ) (tabelul 2.1) .
Tabelul 2.1.
R/r 3 4 5 6 7 8 9 10
ka 1,58 1,40 1,31 1,25 1,21 1,18 1,16 1,14
Din relația de mai sus rezultă diametrul necesar al sîrmei spirei arcului:
16 F R
d3 . (2.23)
 a
CURSUL 3
DREPTE. SOLICITĂRI DE TIP 
3.1. Arbori drepți
Se consideră arborele din figura 3.1 pe care sunt montate două roți de curea în
punctele  și . Arborele este „rezemat” pe două lagăre de rostogolire, în punctele
A și B.
Se cunosc următoarele date:
 Distanța a 100mm ;
 Puterea motorului care antrenează arborele P  15 kW ;
 Diametrele D1  500mm și D2  300mm ;
 Turația motorului n 1000rot min ;
 Tensiunea admisibilă a materialului din care este confecționat arborele
 a  140 MPa .
Se cere să se determine diametrul minim al arborelui d astfel încât arborele să nu
se rupă. Se va folosi ipoteza a III-ia de rupere.
3S1

d S1
 D1
A B
S2
z D2
45°
a 4a 3a 2S2
y
y
Figura 3.1
Pentru rezolvare se parcurg următoarele etape:

Etapa 1 – se determină momentul de torsiune transmis la arbore.

Deoarece puterea este dată în kW formula de calcul a momentului de torsiune
este:
P [ kW ] 15
Mt  9,55   9,55   0,14325 [kNm]  143.250 [Nmm]
n [ rot / min ] 1000
Etapa 2 – determinarea valorilor forțelor S1 și S 2 din curele.

Determinarea se face pornind de la calculul momentului de torsiune pentru fiecare
roată în parte.
D D
Roata  Mt  3S1 1  S1 1  S1D1 .
2 2
Înlocuind valoarea momentului de torsiune M t și pe cea a diametrului D1 rezultă

pentru forța S1 valoarea:
143.250  S1  500  S1  286,5  N 
D2 D SD
Roata  Mt  2S2  S2 2  2 2 .
2 2 2
Înlocuind valoarea momentului de torsiune M t și pe cea a diametrului D2 rezultă

pentru forța S 2 valoarea:
143.250  S2  150  S2  955,0  N 
Etapa 3 – se determină rezultantele forțelor din curele.

R1 = 4S1  Așa cum rezultă din direcțiile
3S1 curelelor, forțele S1 vor aaveaa o
S1 rezultantă R1  3S1  S1  4S1 care
S2 va acționa de-a lungul axei Oy
z 45° (figura 3.2) , în sensul negativ ala
R2 = 3S2 cesteia, în punctul .
2S2
 Forțele S 2 vor da o rezultantă
R2  2S2  S2  3S2 care face cu axa
y Oz un unghi de 45° (figura 3.2), în
punctul .
Figura 3.2
Rezultanta R2 făcând un unghi de 45° cu axa Oz va avea două proiecții:

 Pe axa Oy : R2 y  R2 sin 45
 Pe axa Oz : R2z  R2 cos 45
Observație:
 Componenta R2 y este îndreptată în sensul pozitiv al axei Oy iar componenta
R2z este orientată în sensul negativ al axei Oz .
Etapa 4 – se determină schema de încărcare a arborelui și se trasează diagramele.

Pentru această etapă se consideră arborele ca o grindă rezemată în punctele în care
sunt rulmenții și se figurează, în  și , proiecțiile forțelor rezultante R1 și R2 , pe
cele două axe (direcții) Oy și Oz (figura 3.3).
R2y
y A  B 
a 4a 3a
YA R1 MizB
Miz1
Miz
A  B 
z
ZA R2z
Miy1
Miy
MiyB
Mt
Figura 3.3
Pentru reprezentarea corectă a direcțiilor de acțiunea forțelor de-a lungul celor

două axe se consideră, arbitrar un sens pozitiv (v. Figura 3.3 – direcția „Oy” pozitivă
și direcția „Oz” pozitivă – stânga figurii).
 Diagrama de momente de încovoiere după direcția „ Oz ”

Proiecțiile forțelor pe direcția „Oy” generează momentele de încovoiere de-a lungul
axei „Oz”. Pentru început se determină reacțiunile din punctele A și B .
 M B  0  Y A  5a  R1  4a  R2 y  3a  0
4  R1  3R2 y 4  1146  3  2865  0,707
YA    2132,133 [ N ]
5 5
Reacțiune din punctul B este orientată în sus și are valoarea YB  3011,688 [ N ] .
Valorile de moment în punctele  și vor fi:
Miz 1  YA  a  2132,133  100  0,2132133 106 [Nmm]

MizB  R2 y  3a  2865  0,707  300  0,6076665 106 [Nmm]
 Diagrama de momente de încovoiere după direcția „ Oy ”

Proiecțiile forțelor pe direcția „Oz” generează momentele de încovoiere de-a lungul
axei „Oy”. Pentru început se determină reacțiunile din punctele A și B .
3R2 y 3  2865  0,707

 MB  0  Z A  5a  R2 y  3a  0 Z A 
5

5
 1215,333 [ N ]
Reacțiune din punctul B este orientată în jos și are valoarea Z B  3240,888 [ N ] .
Valorile de moment în punctele  și vor fi:
MiyB  R2z  3a  2865  0,707  300  0,6076665 106 [Nmm]
Pentru determinarea de încovoiere după direcția „ ” se determină prin

asemănare:
MiyB 5a M
 , de unde rezultă: Miy1  iyB  0,1215333 106 [ Nmm ]
Miy1 a 5
Momentul de torsiune este constant ca valoare și se manifestă între cele două roți
de curea:
Mt  0,14325  106 [Nmm]
Etapa 5 – determinarea tensiunii echivalente.

Conform ipotezei a III-ia tensiunea echivalentă este:
    
Tensiunea normală  este determinată de solicitarea de încovoiere și, ca urmare,

M
va fi dată de relația:   i , unde Wz este modulul de rezistență la încovoiere.
Wz
Observație:
 Fiind o secțiune circulară tensiune poate fi calculată și în funcție de W y
d 3
deoarece W y  Wz  .
32
Tensiunea tangențială  este determinată de solicitarea de torsiune fiind calculată

M
cu relația   t , unde Wp este modulul de rezistență la torsiune și se calculează
Wp
d 3
cu relația Wp  .
16
Comparând relațiile de calcul ale celor două module rezultă că: Wp  2Wz .
Ca urmare, tensiunea echivalentă va fi:
2 2
 Mi  M  1 32
 ech     4 t   Mi2  Mt2  Mi2  Mt2
W  d3
 Wz   p Wz
În continuare este necesară determinarea valorilor maxime ale momentelui de

încovoiere și de torsiune.
Analizând cazul momentelor de încovoiere se constată că valorile extreme sunt în

punctele  și B .
În punctul  momentul încovoietor rezultant va fi egal cu:
Mi 1  Miy2 1  Miz2 1  106 0,121153332  0,21321332  0,245230586  106  Nmm 
În punctul momentul încovoietor rezultant va fi egal cu:
MiB  2
MiyB 2
 MizB  106 0,60766652  0,60766652  0,859370205 106  Nmm 
Comparând valorile momentului din punctele  și B rezultă că mometul de

încovoiere cel mai mare este în punctul B :
MiB  0,859370205 106  Nmm 

Etapa 6 – Calculul diametrului.

Considerând valorile maxime ale momentelor de încovoiere și torsiune și punând
condiția de rezistență:
 ech   a
32  106
se obține:  ech  0,8593702052  0,143252  140 ,
d 3
de unde rezultă: d  39,872 mm

CURSUL 4
DREPTE. SOLICITĂRI DE TIP 
4.1. Calculul pârghiilor drepte spațiale
Un caz aparte îl reprezintă pârghiile drepte spațiale, care sunt pârghii folosite în
diferite sisteme și dispozitive. Ca urmare a sistemelor de legătură acestea sunt
încărcate de diferite forțe și ca urmare a faptului că sunt spațiale apar toate cele
patru forme de solicitari simple.
Calculul implică determinarea forțelor și a momentelor, calculul realizându-se în
punctul de încastrare deoarece față de încastrare brațele forțelor fotrțelor fiind cele
mai mari.
Pentru exemplificare se consideră
pârghia din Figura 4.1 care are o
secțiune dreptunghiulară.
Se consideră că asupra pârghiei
acționează trei forțe: F1  1000 N ,
F2  500 N și F3  1500 N , iar materialul
din care este confecționată pârghia are
tensiunea admisibilă  a  120 MPa .
Se pune problema dacă pîrghia rezistă
sau nu în încastrare.
În vederea determinării stării de
tensiune se determină componentele
Figura 4.1 eforturilor din încastrare.
Se analizează fiecare încărcare din încastrare ținând cont de următoarele reguli:

 Dacă forțele sunt îndreptate în sensul negativ al axelor Ox , Oy și Oz , atunci
acestea se consideră a fi pozitive;
 Dacă momentele sunt îndreptate în sensul pozitiv al axelor acestea se consideră
pozitive.
Porninde de la sistemul de axe, din încastrare, din Figura 4.1 se definește următorul
tabel:
Forța N Ty Tz M iy Miz Mt
F1 0 1000 0 0  F1(915  15) F1(615  15)
F2 0 0 500 F2(915  15) 0 0
F3 1500 0 0 F3  15 F3  30 0
Total 1500 1000 500 0,4725 106  0,855  106 0,6  106
În continuare, ținând cont de relațiile de calcul ale tensiunilor, se determină

valorile acestora și se calculează tensiunile echivalente în diferite puncte ale
secțiunii (Figura 4.2).
 Tensiunile normale 
1500
- tracține/compresiune: c     0,833 MPa
30  60
Miz 0,855  106
- încovoiere după direcția Oz :  iz      47,5 MPa
Wz 30  602
6
M 0,4725  106
- încovoiere după direcția Oy :  iy   iz     52,5 MPa
Wz 302  60
6
 Tensiunile tangențiale 
- forfecare după direcția Oz (relația lui Juravski):
3 Tz 3 500
 xz    0,416 MPa
2 A 2 30  60
- forfecare după direcția Oy (relația lui Juravski):
3 T y 3 1000
 xy    0,832 MPa
2 A 2 30  60
- tensiunile tangențiale  reuzultate din forfecare se trec paralele cu axele de-a

lungul cărora acționează forțele (se simbolizează direcția de acțiune a tensiunii
care este identică cu cea a forței rezultante)
- torsiune – fiind secțiune dreptunghiulară calculul tensiunilorse face cu
următoarele relații:
 Tensiunea maximă:
Mt Mt
 max   ,
Wt k1hb2
unde k1  0,246 este un coeficient care se găsește sub formă tabelară și este
determinat în funcție de raportul h b , iar latura b este latura cea mai mică
(tabelul 4.1). Ca urmare:
0,6  106
 max   45,167 MPa ,
0,246  60  302
și se manifestă pe latura cea mai mare.

 Tensiunea de pe latura mică se calculează cu relația (tabelul 4.1):
 2  k2  max  0,79  45,167 35,682 MPa
Tabelul 4.1
Raportul h b Coeficientul k Coeficientul k1 Coeficientul k2
1 0,141 0,208 1,00
1,2 0,166 0,219 0,93
1,5 0,196 0,231 0,859
1,75 0,214 0,239 0,820
2 0,229 0,246 0,79
2,5 0,249 0,258 0,77
3 0,263 0,267 0,766
4 0,281 0,282 0,745

 

+
 
 
 -
 
  

-
+ 
Figura 4.2
Calculul tensiunilor rezultante:
Observație:
 în colțurile secțiunii există NUMAI tensiuni normale  . Tensiunile din colțirile
secțiunii
 1   c   iz   iy   0,833  47,50  52,5   5,833 MPa
 2   c   iz   iy   0,833  47,50  52,5  99,167 MPa
 3   c   iz   iy   0,833  47,50  52,5  4,167 MPa
 4   c   iz   iy   0,833  47,50  52,5   100,833 MPa
Tensiunile din mijlocul laturilor
 Punctul 
 5   c   iz   0,833  47,5  46,667 MPa
 5   2   xz  35,682  0,416  35,266 MPa
tensiunea echivalentă este:  ech,5   52  4 52  84,572 MPa
 Punctul 
 6   c   iy   0,833  52,5  51,667 MPa
 6   1   xy  45,167  0,832  45,999 MPa
 Punctul 
 7   c  iz   0,833  47,5   48,333 MPa
 7   2   xz  35,682  0,416  36,098 MPa

 Punctul 
 8   c   iy   0,833  52,5   53,333 MPa
 8   1   xy  45,167  0,832  44,335 MPa
Analizând tensiunile din cele 8 puncte, rezultă că tensiunea cea mai mare este în
punctul   ech,6  105,513 MPa   a  120 MPa
CURSUL 5
Calculul deformațiilor grinzilor drepte. Ecuația fibei
medii deformate
5.1 Introducere
Așa cum s-a menționat din primul capitol, Rezistența materialelor
analizează comportarea corpurile deformabile. Ca urmare, un aspect important
îl constituie calculul deformațiilor acestora, deformații care se pot grupa în două
categorii:
 Deformații/deplasări după o direcție din spațiu;
 Rotiri în jurul unei direcții din spațiu.
Pentru calcul deformațiilor au fost dezvoltate numeroase metode, unele
pur analitice sau grafo-analitice – bazate pe aspectul geometric al deformării,
altele energetice - bazate pe energia internă de deformație generate de lucrul
mecanic al încărcărilor exterioare.
5.2. Metode analitice

5.2.1. Ecuația fibrei medii deformate
O metodă fundamentală, analitică, de calcul a deformațiilor unei grinzi

drepte este cea de rezolvare a ecuației fiberi medii deformate a grinzilor
(barelor) drepte.
Pentru aceasta se consideră o grindă, prin fibra ei medie, raportată la un sistem
de axe ortogonal xOy (figura 5.1).
Grinda se consideră supusă unei solicitări simple de încovoiere pură-plană
prin acțiunea momentelor de încovoiere Mi .
Se consideră originea sistemului de coordonate în reazemul din punctul O .
Pentru calcul se alege o secțiune în punctul , la o distanță oarecare x de
origine.
În punctul considerat, grinda are o deformare caracterizată de deplasarea
verticală, definită și sub denumirea de săgeată, v și de rotirea  , ambele fiind
dependente de poziția punctului considerat .
Diseminarea în afara grupului de studenți a materialelor prezentate la curs și a materialelor bibliografice puse la dispoziția studenților este interzisă. Materialele 1
Figura 5.1
Astfel, cele două deformații pot fi exprimate de dependențele:
v  v(x ) și   (x ) . (5.1)
În sistemul de coordonate prezentat mai sus, săgeata se va fi pozitivă dacă

este orientată în jos, iar rotirea se va considera pozitivă dacă determină o rotire
în sens orar.
În același timp, în punctul considerat, deformarea grinzii este definită de o
rază de curbură  . Conform celor cunoscute de la matematică, între deplasarea
verticală v și raza de curbură  există relația de legătură:
1 v 
 , (5.2)

1  v 
3
2 2
unde prin v s-a notat derivata ordinară de ordinul doi a săgeții în raport cu
distanța x :
d 2v( x )
v  . (5.3)
dx 2
În ipoteza micilor deformații, se poate face aproximarea:
1  v  1 ,
2
(5.4)
relația (5.2) devenind:
1 d 2v( x )
 . (5.5)
 dx 2
Pornind de la forma deformată a grinzii se consideră un al doilea punct 

situat la o distanță foarte mică (infinitezimală) dx de punctul  . În punctul 
are loc o creștere a săgeții cu valoarea dv , valoarea totală fiind v  dv .
În ipoteza micilor deformații, segmentul de grindă ds între punctele  și
 poate fi aproximat cu o linie dreaptă de lungime dx . Ca urmare, în triunghiul
cuprins între punctele  și  se poate scrie relația trigonometrică:
dv
tg   . (5.6)
dx
și ținând cont și de ipoteza micilor deformații se poate face aproximația:
dv
. (5.7)
dx
Pe baza relațiilor (5.5) și (5.7) se poate scrie egalitatea:
1 d 2v( x ) d
  . (5.8)
 dx 2 dx
Determinarea relațiilor de calcul pentru săgeată și rotire pornește de la

egalitatea:
1 Mi
 , (5.9)
 EI z
determinată în calculul relației lui Navier, cu observația că momentul de

încovoiere este dependent de distanța x , Mi  Mi (x ) .
Produsul EI z este definit a fi modul de rigiditate la încovoiere al secțiunii
transversale omogene. În cazul grinzilor cu secțiune neomogenă modulul se
determină ca sumă de module ale fiecărei componente neomogene calculată față
n
de axa neutră:  Ei I zi .
i 1
Din relația (5.9) rezultă că, în cazul în care atât momentul încovoietor Mi
cât și modulul de rigiditate EIz sunt constante pe toată lungimea grinzii, raza de
curbură este constantă și, ca urmare, deformarea grinzii va fi de forma unui arc
de cerc.
Avându-se în vedere faptul real că deformarea dată de forțele de tăiere
sunt mai mici comparativ cu cele generate de momentul de încovoiere, relația
(5.9) este considerată și în cazul încovoierii simple și, ca urmare, relațiile de
calcul determinate în continuare sunt valabile și pentru această formă de

încovoiere.
Prin combinarea relațiilor (5.5) cu (5.9) rezultă egalitatea:
1 d 2v( x ) Mi
  . (5.10)
 dx 2 EI z
Pentru sistemul de axe considerat în figura 5.1, axa Oy are sensul pozitiv
orientat în jos și pentru un moment pozitiv de încovoiere (așa cum este
considerat în figură) se poate observa că, odată cu creșterea distanței x de la
ponctul O , are loc o micșorare a valorii unghiului de rotire  , de la valoarea
maximă (  max în punctul O ) la valoarea 0, în punctul în care săgeata v este
maximă (tangenta la forma deformată a grinzii în punctul de deformare maximă
devine orizontală și unghiul   0 ).
Ca urmare, din punct de vedere matematic, funcția dată de relația (5.7),
( x )  v( x ) , scade și  ( x )  v( x )  0 , aspect care este contrar ecuației (5.10).
Pentru a exista corelare între fenomenul fizic și relația de calcul(5.10) se va
considera în aceasta semnul negativ:
d 2v( x ) M
2
 i . (5.11)
dx EI z
Așa cum se știe, între eforturile secționale există o serie de relații de

legătură, determinate în capitolul 2 (2.15):
d 2Mi ( x ) dT ( x )
   q( x ) .
dx 2 dx
Ținând cont de aceastea și de relațiile (5.11) și 5.7) rezultă următoarele

egalități:
d 3v( x ) T( x )
3
 , (5.12)
dx EI z
d 4v( x ) q( x )
 . (5.13)
dx 4 EI z
5.2.2. Integrarea analitică a ecuației diferențiale a fibrei medii

deformate
Pentru determinarea săgeții și rotirii într-un punct oarecae, de-a lungul

unei grinzi drepte, pe porțiuni de secțiune constantă și care este realizată dintr-
un material cu modulul de elasticitate cunoscu și constant, este necesar să se
integreze relațiile (5.11), (5.12) și (5.13):
dv M
 rotirea: ( x )     b dx , (5.14)
dx EIz
 săgeata: y( x )  v   dx . (5.15)
Prin integrarea relațiilor (5.14) și (5.15) rezultă două constante de

integrare C1 și C2 , care se determină din condițiile de legătură și din condițiile
de continuitate ale grinzilor.
Condițiile de legătură se referă la valorile pe care le au deformațiile și/sau
rotirile în dreptul lor, ținând cont de faptul că legăturile blochează grade de
libertate. Astfel, în cazul reazemelor, articulațiilor și încastrărilor deplasările
sunt egale cu zero, iar în cazul încastrării apare, în plus, rotirea egală cu zero
(figura 5.2).
Condițiile de continuitate ale fibrei medii deformate se referă la faptul că
grinzile ca urmare a deformării lor nu se rup. Cu alte cuvinte, fibra este o curbă
continuă, în punctele în care are loc o modificare fie a secțiunii fie a încărcării nu
are loc ruperea acestora. Condițiile care se iau în considerare în calcul se referă
la egalitatea săgeților și rotirilor, în stânga și în dreapta punctelor în care au loc
aceste modificări (figura 5.3).
v=0 v=0
v=0 =0
a) b) c)
Figura 5.2 a) reazem simplu v  0 ; b) articulația v  0 ; c) încastrarea v  0;   0
Pe baza figurii 5.3, condițiile de continuitate pentru punctual  sunt:

 pentru săgeată - săgeata din stînga punctului trebuie să fie egală cu cea
din dreapta punctului
v1s  v1d (5.16)

 pentru rotire - rotirea din stînga punctului trebuie să fie egală cu cea
din dreapta punctului
1s  1d (5.17)
Grinda nedeformată
F
v1s v1d
1s
 1d
Grinda deformată
Figura 5.3
Pentru rezolvarea problemelor se parcurg următoarele etape:

a) după determinarea reacțiunilor se scrie relația de calcul a momentului
încovoietor pe fiecare porțiune;
b) se scrie pe fiecare porțiune se calculează, cu relațiile (5.15) săgeata și
(5.14) rotirea obținându-se, pentru fiecare interval câte două constante
de integrare;
c) se determină, pe baza condițiilor (5.16) și (5.17), constantele de
integrare.
De notat faptul că, în cazul în care există un număr „ q ” de intervale vor
exista un număr „ 2q ” de constante de integrare. Pentru determinarea
constantelor va rezulta un system de ecuații algebrice format din „ 2q ” ecuații.
Această metodă analitică aproximativă, a fibrei medii deformate, poate fi
aplicată în cazul calculului deplasărilor și rotirilor elastice grinzilor drepte, pe
porțiuni cu caracteristici mecanice și geometrice constante.
Având în vedere existența pe fiecare zonă a două constante de integrare
este de preferat ca să fie aplicată pentru grinzi cu încărcare simpă și cu puține
zone.
Aplicația 5.1.
Grindă dreaptă încastrată la un capăt și liberă la celălalt, încărcată cu o forță
concentrată F . Se consideră grinda cu modul de rigiditate constant și de lungime
L (Figura 5.4)
Rezolvare:
Momentul de încovoiere la o distanță oarecare x , de încastrarea din punctual ,
este dat de relația:
Mix   F (L  x ) .
 
vmax
M F max
1 x
Figura 5.4
Conform relațiilor (5.14) și (5.15) avem:
Mi 1 F  x2 
( x )   
EIz
dx 
EIz
 F L  x dx  EI  Lx  2   C1

z 
  x2   F  x2 x3 
v ( x )   F  Lx    C1  dx  L    C1 x  C 2 .
  2  EIz  2 6 

Așa cum rezultă din relațiile de integrre se obțin două constante C 1 și C 2 care se
calculează ținând cont de condițiile din încastrare. Astfe, în punctual  avem:
  x 0  0;

 v x 0  0.
 C1  0 ;
iar din calcule rezultă: 
 C2  0 .
Introducând constantele C1 și C2 în relațiile de calcul ale săgeții și rotirii,

valorile maxime ale deformațiilor vor fi calculate pentru x  L :
 FL2
 1   x L  ;
 2EI z
 3
 v  v  FL .
 1 x L
3EI z
Observație: pentru un punct situat între  și  săgeata șI rotirea se obțin

introducând valoarea distanței x , considerată din punctual .
Aplicația 5.2.
Grindă dreaptă încastrată la un capăt și liberă la celălalt, încărcată cu o forță
distribuită de intensitate q . Se consideră grinda cu modul de rigiditate constant
și de lungime L (Figura 5.5).
q
MA B
A vmax
x max
YA
L
Figura 5.5
Rezolvare:
Momentul încovoietor Mi , la o distanță x față de punctual A , este:
Mix   M A  YA x 
qx 2
2

qL2
2
 qLx 
qx 2
2
q
  L2  2Lx  x 2 .
2
 
  L 2Lx  x dx  2EI

Mix q q  2 Lx 2 x 3 
( x )    dx  2 2
 L x 2    C1 .
EIz 2EIz  2 3
z
 q  2 x3   q  2 x2 x3 x 4 
v( x )    L x  Lx 2    C1  dx  L  L    C1 x  C2 .
2EI  3  2EI  2 3 12 
 z    z 
Originea sistemului de referință, în cazul acesta, este considerată în punctul A ,

iar condițiile de legătură sunt:
  x 0  0;

 v x 0  0.
 C1  0 ;
Pe baza relațiilor de mai sus, avem: 
 C 2  0.
Introducând constantele C1 și C2 în relațiile de calcul ale săgeții și rotirii rezultă:
 qL3
 B   x  L  ;
 6EIz
 4
 v  v  qL .
 B x L
8EIz
Aplicația 5.3
Grindă dreaptă articulată la un capăt (în punctul A ) și rezemată la celălat capăt
(în punctul B ), încărcată cu o forță distribuită de intensitate q . Se consideră
grinda cu modul de rigiditate constant și de lungime L (Figura 5.6)
Rezolvare:
Momentul de încovoiere Mix , la
o distanță oarecare x față de
punctul A (originea sistemului
de referință) este:
qx 2 qLx qx 2
Mix YA x   
Figura 5.6 2 2 2
1  qLx qx 2  1  qLx 2 qx 3 
     dx      C1 .
EIz  2 2  EIz  4 6 
 1  qLx 2 qx 3   1  qLx 3 qx 4 
v     C1  dx   
EI  4 6  EI  12  24   C1 x  C2 .
 z    z  
Deplasările pe verticală în legăturile A și B sunt egale cu zero:
 v A  v x 0  0;

 vB  v x  L  0.
Pe baza condițiilor de legătură rezultă:
 C2  0 ;

  qL4 qL4  qL3
 
   12  24   C1L  0  C1  24EI .
  z
Introducând constantele C1 și C2 în relațiile de calcul ale rotirii și deplasării se

obțin relațiile:
 1  qLx 2 qx 3  qL3
 x    
EI  4 6  24EI ;
 z   z

 1  qLx 3 qx 4  qL3
 
 v x  EI   12  24   24EI x .
 z   z
Valoarea maximă a deformației are loc la jumătatea deschiderii grinzii, pentru

L
x  . Înlocuind această valoare în relația de calcul a săgeții rezultă:
2
5qL4
vmax  ,
384 EI z
unde rotirea este egală cu zero.

Rotirea este maximă în legături A și B , pentru x  0 sau x  L . Valorile acestora
sunt aceleași, dar de semen contrare  A  B . Introducând una din aceste valori
în relația de calcul a rotirii se obține:
qL3
 A   B  .
24 EI z
Aplicația 5.4
Grindă dreaptă articulată la un capăt (în punctual ) și rezemată la celălat capăt
(în punctual ), încărcată cu o forță concentrată de intensitate F , la mijlocul
deschiderii ei.
Se consideră grinda cu modul de rigiditate constant și de lungime L (Figura 5.7).
10
Rezolvare:
L/2 F
Așa cum se poate observa, grinda
   este divizată în două regiuni:  -
v2
 și  - 
F/2 F/2 Ca urmare, analiza se va face pe
fiecare prițiune în parte.
L
Momentul de încovoiere între
punctele  și , la o distanță
Figura 5.7 oarecare x este:
Fx
Mix ,12 
2
1 Fx 1 Fx 2
12    dx    C1
EI z 2 EI z 4
 1 Fx 2  1 Fx 3
v12      C1  dx    C1 x  C 2 .
 EI z 4  EI z 12
Pe intervalul  - , momentul de încovoiere este:
FL  FL Fx F  L 
Mbx ,23    x   Fx      x  .
22  4 2 22 
Pe baza relațiilor (5.14) și (5.15) rezultă:
1 F L  1  FLx Fx 2 
23      x  dx       C3 ,
EIz 2  2  EI  4 4 
z 
 1  FLx Fx 2   1  FLx 2 Fx 3 
v23        
EI  4  4   C3 dx   EI  8  12   C3 x  C 4 .
 z    z 
Așa cum se poate observa, rezzultă un număr de patru constante de integrare

C1 , C2 , C 3 și C 4 . Valorie acestor constante se obțin punând condițiile de legătură
și continuitate.
11
Condițiile de legătură se rferă la legăturile grinzii din punctele  și . În

aceste puncte grinda este rezemată și ca urmare deplasările sunt nule, Din
relațiile de calcul ale deplasărilor v(x ) , pentru fiecare porțiune în parte, rezultă:
v1  v12,x 0  C2  0 .
F  L L2 L3  L FL3 L
v3  v      C3  C 4    C  C4 0 .
23,x  L 2EI  2 4 8  6 
3
2
2 48 EI 2
Condițiile de continuitate se referă la faptul că în punctul  grinda nu se rupe.

Ca urmare atât rotirea cât și deplasarea punctului  au aceași valoare în stânga
(stg.) și dreapta (dr.) acestui punct:
1 F L3 L
v2,stg  v2,dr  v L  v 23 , x  0    C1  C 4 .
12, x  EI z 12 8 2
2
1 F L2
2,stg 2,dr    23,x  0    C1  C3
12, x  L EI z 4 4
2
Ca urmare, rezultă un system cu patru ecuații șI patru necunoscute, constantele

de integrare C1 , C2 , C 3 și C 4 :
 C2  0 ;
 3
  FL  C L  C  0;
 48 EI 3 2 4

 1 FL3 L
  EI 96  C1 2  C 4 ;
 z
 1 FL2
  C1  C3 .
 EI z 16
Sistemul are soluțiile:
FL2 FL3
C1  , C2 C3  0 , și C 4  .
16 EI 48EI
Pentru determinarea săgeții în punctul  se consideră fie relația de calcul a

L
săgeții pentru intervalul  -  pentru o valoare x  , fie relația de calcul a
2
săgeții pentru intervalul  -  pentru o valoare x  0 .
12
Rotirile sunt maxime în punctele  și . Pentru determinarea rotirii în

punctual  se consideră fie relația de calcul a rotirii în intervalul  -  pentru o
valoare x  0 , fie relația de calcul a rotirii în intervalul  -  pentru o valoare
L
x  . Rotirea în punctul  este nulă, indifferent de intervalul considerat.
2
13
CURSUL 7
Metode energetice de calcul a deformațiilor
7.1. Energia potențială. Teorema lui Clapeyron

Se consideră un corp supus unei încărcări exterioare complexe
determinată de acțiune unor forțe și momente. Ca urmare a acțiuniii acestora
corpul se va deforma. Toate forțele șI momentele care acționează asupra
corpului efectuază un lucru mecanic exterior L .
În cazul în care forțele și momentele acționează static și se consideră
corpul a fi elastic atunci lucrul mecanic exterior se calculează cu relația:
F n q M j j
L i i   . (7.1)
i 1 2 j 1 2
Ca o reacție la acțiunea frțelor șI momentelor în interiorul corpului se

dezvoltă tensiuni șI deformații fiind generată o energie internă potențială
numită energie de deformație sau lucru mecanic interior, definită (definit) de
relația:
 
U dV   2 dV . (7.2)
V 2 V
Pentru cazurile particulare ale barelor drepte, energia potențială are

formele:
2
a) pentru tracțiune/compresiune pură: U  2E dV ; (7.3)
V
2
b) pentru forfecare pură: U  2G dV . (7.4)
V
Cazuri particulare:
a) Bară cu modulul de rigiditate constant EA (bară realizată dintr-un singur
material și de secțiune constantă A ), lungime l aflată sub încărcarea unei forțe
axiale N :
N22 N 2l Nl
U   dV   dx   , (7.5)
V 2E l 2EA 2EA 2
unde l reprezintă deformația barei (alungirea barei).

b) Bară cu modul de rigiditate de forfecare constant GA aflată sub acțiunea unei
forțe de forfecare T :

T2 T 2l Nv
U   dV   dx   . (7.6)
V 2G V 2GA 2GA 2
unde v reprezintă deformarea apărută în direcția de acțiune a forței de

forfecare.
Pentru un calcul mai exact se poate folosi relația lui Juravski pentru
definirea tensiunii tangențiale  :
T2
U   dx , (7.7)
l 2GA
unde  este un coefficient care depinde de forma secțiunii transversale a barei.

c) În cazul solicitării simple de încovoiere datorată unui moment încovoietor M i ,
pentru o bară dreaptă cu modul de rigiditate la încovoiere EI z și ținând cont de
relația lui Navier, avem:
2
2 1  Mb  M b2
U  dV     y  dAdx   dx . (7.8)
V 2E l A 2E I
 z  l 2EI z
În cazul în care momentul de încovoiere M i și modulul de rigiditate la

încovoiere EI z sunt constante, atunci relația (7.8) devine:
M i2l M i
U  . (7.9)
2EI z 2
d) În cazul solicitării simple de torsiune datorată unui moment de torsiune M t ,

pentru o bară dreaptă cu modul de rigiditate la torsiune GI p , avem:
2
2 1 M  Mt2
U   dV     t 
r dAdx   dx . (7.10)
 
V 2G l A 2G  I p  l 2GI p
În cazul în care momentul de torsiune M t și modulul de rigiditate la torsiune

GI p sunt constante relația (7.10) devine:
Mt2l Mt
U  . (7.11)
2GI p 2
Pe baza relațiilor (7.5), (7.7), (7.8) și (7.10) expresia generală a energiei

potențiale de deformație, pentru o încărcare complexă, este:
N2 T2 M2 M2
U   dx     dx    b dx    t dx . (7.12)
 2EA  2GA  2EI z  2GI p
Considerând că sistemul este conservativ, pe baza legii conservării

energiei, se admite că energia potențială internă U este egală cu lucrul mecanic
al încărcărilor exterioare Le :
Le  U . (7.13)
Relația (7.13) reprezintă teorema lui Clapeyron care statuează că, pentru
un corp aflat în starea de repaus lucrul mecanic produs de încărcările exterioare
esteegal cu energia internă de deformație acumulată.
Teorema lui Clapeyron poate fi utilizată la calculul deformațiilor elastice în
punctual de aplicare al încărcărilor șI pe direcția de acțiune a acestor încărcări.
7.2. Teorema lui Castigliano

Se consideră un corp elastic încărcat static cu un system complex de forțe
și/sau momnte, notate generic cu: F1 , F2 , F3 , …, Fk , …, Fn (figura 7.1).
Materialul se consideră a fi perfect elastic iar tensiunile interne dezvoltate
în corp nu depășesc limita de proporționalitate.
F2
k Fk dk
dFk
F1
Fn
M1
Mq
q
k + dk
F2
F2 dk + k
Fk dFk + Fk
F1
Fn F1
Fn
M1
M1
Mq
Mq
Figura 7.1
Lucrul mecanic total Le , al sistemului de eforturi exterioare, se calculează

cu relația:
n
Fi i
Le   . (7.14)
i 1 2
unde i reprezintă deformația elastică a corpului în punctual șI pe direcția de

acțiuni a încărcării (efortului exterior) Fi .
Pe baza relației (7.13) se poate scrie:
L e  U F1 , F2 , F3 ,, Fk ,, Fn  . (7.15)
În cazul în care o încărcare exterioară oarecare, de exemplu Fk , are o

variație de mărime foarte mică de valoare dFk , atunci lucrul mecanic va avea tot
o variație a valorii egală cu dLe , calculată cu relația:
Le
dLe  dFk , (7.16)
Fk
L
și lucrul mecanic total devine: Ltot  Le  dLe  L  dFk . (7.17)
Fk
Observație !
Ordinea de aplicare a încărcării nu are importanță asupra lucrului mecanic
total și, ca urmare, se consideră în continuare că se aplică pentru începul forța
elementară dFk și apoi sistemul de eforturi exterioare F1 , F2 , F3 , …, Fk , …, Fn .
Încărcarea elementară dFk generează o deformare elementară d k în
punctual și pe direcția ei de acțiune producând un lucru mecanic elementar:
1
dLe  dFk d k  0 . (7.18)
2
În continuare, se suprapune pe încărcarea elementară sistemul inițial de

încărcare format din eforturile exterioare F1 , F2 , F3 , …, Fk , …, Fn .
Lucrul mecanic produs de eforturile exterioare este Le . În acelașI timp
forța elementară dFk va „parcurge” deformarea  k produsă de efortul Fk .
Astfel, forța elementară dFk va produce un lucru mecanic egal cu dFk  k .
Ca urmare, lucrul mecanic total, în acest caz, va fi egal cu:
Ltot  Le  dFk  k . (7.19)
Deoarece este vorba de acelașI system, cu aceeași încărcare, dar aplicată în

două moduri diferite, egalând relațiile (7.17) și (7.19) rezultă:
 Le
k  . (7.20)
Fk
Relația (7.20) reprezintă prima teoremă a lui Castigliano care

statuează că: Derivata parțială a energiei de deformație în raport cu o sarcină
oarecare Fk este egală cu deformarea corpului solid  k , produsă în dreptul și pe
direcția sarcinii Fk , atunci când corpul se încarcă, în mod static, cu un un sistem
oarecare de foțe și cupluri (momente).
Pe baza relației (7.20) pot fi făcute următoarele remarci:
a) în cazul în care, se cere să se calculze deplasarea sau rotirea într-un
punct oarecare unde nu există aplicate încărcări (forțe sau momente)
pentru calculul deformațiilor se aplică, fictiv, o forță P0 sau un cuplu
C0 după care se calculează derivatele parțiale în raport cu forța
L
fictivă sau cuplul fictiv în concordanță cu relația (7.20)  k  e sau
P0
L
 k  e , după care forța fictivă sau cuplul fictiv sunt anulate;
C0
b) deplasarea relativă dintre două puncte poate fi calculată introducând în

ambele puncte două forțe fictive P0 , egale și opuse ca direcție de
acțiune.
Considerând faptul că lucrul mecanic este egal cu energia potențială de
internă de deformare pe baza relației (7.12) și ținând cont de teorema lui
Castigliano definită prin relația, deformația într-un punct oarecare poate fi
calculată cu relația
 Le N N T T M  Mb M  Mt
k   dx     dx    b dx    t dx (7.21)
 Fk EA  Fk GA  Fk EI z  Fk GI p  Fk
Observație !
În cazul aplicării forței fictive P0 sau a cuplului fictiv C0 , după ce se
calculează derivata, în relația obținută se fac egale cu zero atît foța P0 cât și
cuplul C0 adică:
L  L 
 k   e  sau  k   e  . (7.22)
 P0  P 0 0  C0 C 0 0
7.3. Teorema lucrului mecanic minim. Teorema lui

Menabrea
În cazul sistemelor nedeterminate valorile necunoscute sunt forțele sau
momentele din legături (forțele/momentele de reacțiune X 1 , X 2 , X 3 , ... , X n ).
Deformațiile (deplasări și rotiri) corespunzătoare acestor reacțiuni sunt egale cu
zero și ținând cont de relația (7.20)obținem:
 Le
 X  0 ;
 1
 Le
 0;

 2X (7.23)


 Le
 X  0 .
 n
Considerând că lucrul mecanic este o funcție dependentă și de reacțiuni:
Le  f X 1 , X 2 , ... , X i , ... , X n  , (7.24)
rezultă din relațiile (7.23), care reprezintă derivatele parțiale ale lucrului
mecanic, că lucrul mecanic are o valoare extremă în raport cu reacțiunile
Observație !
Pe de altă parte, lucrul mecanic conform relației (7.12) este pozitiv și
ținând cont de considerentele matematice rezultă că valorile extreme raportate
la reacțiuni sunt valor minime.
Pe baza celor de mai sus rezultă teorema lui Menabrea: Reacțiunile

sistemelor nedeterminate au o astfel de valoare încât lucrul mecanic de deformare
al întregului sistem este minim.
AceașI procedură poate fi aplicată pentru sistemele nedeterminate
interior. În acest caz, drept valori necunoscute sunt considerate forțele axiale,
tăietoare, momentele de încovoiere sau torsiune.
7.4. Relația Mohr-Maxwell

Eforturile secționale pot fi scrise sub forma unor relații de legătură liniare
și omogene în funcție de încărcările exterioare:
 N  n1F1  n2F2  n3F3   nqFq ;


 T  t1F1  t 2F2  t3F3   t qFq ;
 (7.25)
 Mi  mi 1F1  mi 2F2  mi 3F3   miqFq ;
 M  m F  m F  m F   m F ;
 t t1 1 t2 2 t3 3 tq q
unde nr , t r , mir și mtr ( r  1, q) sunt coeficienți de influeță.

Înțelesul lor fizic este acela de eforturi secționale interioare într-o secțiune
transversală (forță axială, forță tăietoare, moment încovoietor și moment de
torsiune) cauzate de o sarcină exterioară unitară aplicată într-o a doua fază de
încărcare în locul unei sarcini inițiale Fk , restul fiind considerate nule.
De exemplu, se consideră forța F1  1 și F2  F3  Fq  0 . Din relația (7.25)
rezultă:
 N  n1 ;
 T t ;
 1
 (7.26)
 M i  mi 1 ;
 M t  mt 1 ;
Componentele nr , t r , mir și mtr ( r  1, q) menționate în (7.26) reprezintă

eforturi secționale cauzate de sarcina generalizată unitară F1  1 care are acelașI
punct de aplicație și aceiașI direcție ca sarcina exterioară, inițială, F1 . În acelașI

mod sunt definițI și ceilalți coeficienți.
Folosind teorema lui Castigliano pot fi calculate derivatele parțiale
raportate la sarcina exterioară Fk :
 N
 F  nk ;
 k
 T
 F  t k ;
 k
 (7.25)
 M i  m ;
ik
 Fk

 M  m .
tk
 Fk
Considerând relația (7.25) raportată la relația (7.21) dată de teorema lui

Castigliano, obținem:
 Le N N T T M  Mb M  Mt
k   dx     dx    b dx    t dx
 Fk EA  Fk GA  Fk EI z  Fk GI p  Fk
care poate fi rescrisă sub forma:

N nk Tt M m M m
k    dx     k dx    b bk dx    t tk dx . (7.26)
EA GA EI z GI p
Relația (7.26) reprezintă formula Mohr-Maxwell de calcul a deformației

într-un punct oarecare „ k ” prin aplicarea în punctual respective a unei sarcini
unitare pe direcția pe care se dorește determinarea valorii deformației.
Pentru aplicarea relației Mohr-Maxwell se aplică următorii pași:
 pasul 1: este introdusă o forță virtuală unitară f k 1 în punctul și pe
direcția de calcul cerută a deplasării sau un moment unitar dacă se
cere calculul rotirii ck 1 ;
 pasul 2: se calculează eforturile secționale N ,T , Mi și Mt date de
încărcarea reală;
 pasul 3: se calculează eforturile secționale nr , t r , mir și mti date de
încărcarea unitară din punctual în care se dorește determinarea
deformației;
 pasul 4: se aplică relația (7.26).
Diferențele dintre metoda Castigliano șI metoda Mohr-Maxwell sunt

prezentate în Tabelul 7.1
Tabelul 7.1
Formula În punctul în care se dorește calcularea deformației
Există forță Fk sau moment Mk Nu există forță Fk sau moment
Mk
Se introduce o forță fictivă P0
Se realizează derivata parțială în sau un moment fictiv C 0 și se
Castigliano raport cu forța reală Fk sau cu fac derivatele parțiale în raport
momentul real Mk cu aceste eforturi după care se
anulează P0 și C0
Mohr- Se introduce o foță unitară P0  1 sau moment unitar C 0 1
Maxwell
7.5. Metoda ariei momentelor a lui Mohr sau metoda

Veresceaghin
Integralele din (7.25) au un termen liniar dat de forța sau momentul

unitare aplicate în punctual de calcul.
x G Se consideră o regiune a
x dx
unei bare drepte încărcate (Figura
0

7.2). În figura 7.2 sunt prezentate
 x
G regiuni din diagrama de momente
 datorată încărcării reale și din
diagrama de momente datorată
 
d = M dx i
încărcării unitare.
M b
a) Așa cum se poate observa,
diagrama datorată încărcării
x G unitare este liniară.
x Se consideră aria elemntară:
0  

x d  Mi dx . (7.27)
Observație:
m = x tg
Elementul de lungime dx
m = xG tg
b)
este foarte mic și, ca urmare,
mb valoarea momentului de
încovoiere M i poate fi considerată
constantă și egală cu această
Figura 7.2 valoare.
În aceași poziție este considerat momentul unitaregal cu:

mi  x tg . (7.28)
Considerând relația Mohr-Maxwell, aceasta devine:
2 2
 M i mbdx  tg  x d . (7.29)

1 1
2
Integrala  x d reprezintă momentul static al suprafeței definită de
1
pumctele  -  -  -  :
2
 x d  x G  , (7.30)
1
unde  este aria diagramei de momente reale iar x G este coordonata centrului
de greutate măsurată pe abscisă.
Combinând relațiile (7.29) și (7.30) rezultă:
2 2
 Mi mi dx  tg  x d  x G  tg   mG . (7.31)

1 1
Pe baza relației (7.31) se poate afirma că, integrala de pe o porțiune de

grindă este egală cu produsul dintre aria diagramei de solicitare  (în cazul de
față a diagramei momentelor încovoietoare) șI efortul (în cazul acesta față de mG )
produs de sarcina unitate în dreptul centrului de greutate al suprafeței  .
Ținând cont de cele de mai sus, relația lui Mohr_Maxwell se transformă în
relația lui Vereșceaghin, aplicabilă pentru calculul deplasărilor șI rotirilor:
 N nGk T t Gk m m
k      i iGk   t tGk . (7.32)
EA GA EI z GIt
7.6. Teorema reciprocității lucrului mecanic. Teorema lui

Betti
Se consideră o grindă simplu rezemată în punctele A și B încărcată cu două
forțe F1 și F2 în punctele  și  (figura 7.3).
F1 F1 Pentru început, se consideră că

A   B forța F1 este aplicată gradual șI
produce deformarea  1 în punctual
1 2
. Lucrul mecanic produs este egal
F2
 
cu:
A B
12 2 1
L F1 1 . (7.33)
F1 2
A   B
Când se aplică cea de-a două
1 21 forță, F2 , în punctual  se va
Figure 7.3 -  12 = deformarea în punctul produce o deformare adițională în
punctul  egală cu  12 . Lucrul
 cauzată de forța F2 aplicată în punctul
mecanic suplimentar datorat celei
;  21 = deformarea în punctul  de-a doua forțe este:
cauzată de forța F1 aplicată în punctul ;
1
L  F2 2  F1  12 , (7.34)
2
și lucrul mecanic total este dat de însumarea celor două:
1 1
Ltot , 1  F11  F2 2  F1 12 . (7.35)
2 2
În acelașI fel, se poate analiza situația corespunzătoare aplicării inițiale a

forței F2 în punctual  și apoi a forței F1 în punctual . Considerând același
raționament rezultă:
1 1
Ltot , 2  F2 2  F11  F2  21 . (7.36)
2 2
Indiferent de ordinea de aplicare a forțelor lucrul mecanic trebuie să fie

egal. Ca urmare se egalează relațiile (7.35) și (7.36):
Wtot , 1  Wtot , 2 ,
1 1 1 1
rezultând: F11  F2 2  F1 12  F2 2  F11  F2  21 ,
2 2 2 2
relație care conduce la egalitatea: F1 12  F2  21 . (7.37)
Relația (7.37) definește teorema lui Betti: pentru un corp solid realizat
dintr-un material liniar-elastic, încărcat succesiv cu două sisteme de sarcini
oarecare, lucrul mecanic dat de sarcinile din prima stare cu deplasările
corespunzătoare produse de sarcinile stării a doua este egal cu lucrul mecanic al
sarcinilor din a doua stare cu deplasările corespunzătoare produse de sarcinile din
prima stare.
CURSUL 8
Sisteme static nedeterminate
8.1. Introducere
Structurile nedeterminate static apar mai frecvent în practică decât cele

care sunt determinate static și sunt, în general, mai economice prin faptul că
sunt mai rigide și mai puternice.
Se consideră cadrul prezentat în figura 8.1. Cadrul este încărcat cu sarcini
coplanare astfel încât sistemul este bidimensional. Deoarece elementele
verticale AC și BD ale cadrului sunt fixe la A și B, sarcinile aplicate vor genera un
total de șase reacțiuni 3 forțe și 3 momente, așa cum este prezentat în figură.
Ecuațiile de echilibru static sunt:
  X  0 ; X A  F1  X B  0 ;

 Y  0 ; YA  F2  YB  0 ; (8.1)

  M A  0 ; M A  F1    F2   YB    MB  0 .
Așa cum rezultă din sistemul de ecuații (8.1), sunt 6 valori necunoscute
X A , X B ,YA ,YB , M A , MB  și numai 3 ecuații de echilibru.
Concluzia este că sistemul este static nedeterminat
F2
F1 l
C D
l l
XA A XB B
MA MB
YA YB
Figura 8.1
În analiza structurilor nedeterminate static se folosesc două metode de bază:

 Într-una, structura este redusă la o stare statică determinată prin prin
eliminarea unui număr suficient de necunoscute pentru a permite
determinarea reacțiunilor. În cadrul din figura 8.1, de exemplu,
numărul de reacțiuni de legătură ar fi redus la trei dacă una dintre
legături ar fi fixată (rămâne încastrată), iar cealaltă ar fi un suport cu
role. Același rezultat ar fi obținut dacă o legătură ar rămâne fixă, iar
celălaltă legătură ar fi eliminată în întregime. Remodelarea unei
structuri în acest fel ar produce deplasări care altfel nu ar fi prezente.
Aceste deplasări pot fi calculate prin analizarea structurii determinate
static. Această metodă este, în general, numit flexibilitate sau metoda
de forțelor.
 Procedura alternativă, cunoscută sub numele de rigiditate sau metoda
deplasărilor, este similară cu metoda de forțelor, diferența majoră fiind
că necunoscutele sunt deplasările în anumite puncte ale structurii. În
general, procedura necesită o structură care urmează să fie împărțită
într-un număr de elemente pentru fiecare dintre care sunt cunoscute
relațiile de deplasare. Ecuațiile de echilibru sunt apoi scrise în termeni
de deplasări ale legăturilor elementului și sunt rezolvate din
deplasările necesare.
Atât în cazul metodei flexibilităților cât și în cazul metodei rigidităților,
pentru structuri cu un grad ridicat de nedeterminare statică, se obțin un număr
mare de ecuații, care sunt cel mai ușor rezolvate prin tehnici bazate pe
calculator.
8.2. Metoda forțelor sau a flexibilităților

8.2.1. Considerații teoretice
Este considerat un cadru complex

(figura 8.2) care este încărcat cu un set
 
F3
de forțe Fi , i  1, n . Sistemul este
k F2 determinat static, iar forma sa se
k schimbă ca urmare a acțiunii forțelor.
F1 Fj
Deplasarea într-un punct "k" este
considerată a fi  k și valoarea sa
depinde de nivelul și punctul de
aplicare a forțelor:
Figure 8.2 k  k F1 , F2 , ... , Fn  . (8.2)
Având în vedere principiul superpoziției, deformarea  k pot fi descrise de

o relație ca:
 k   k 1F1   k 2F2   k 3F3  ...   knFn , (8.3)
 
unde  ki i  1, n sunt coeficienții de influență.
Înțelesul coeficienților de influență se poate explica pe baza relației (8.3).
În cazul în care sistemul de încărcare este considerat a fi compus numai dintr-o
singură forță egală cu unitatea, de exemplu F j  1 , atunci deformarea în punctual
„k” este:
 k   kj , (8.4)
care poate fi înțeleasă astfel: coeficientul  kj este deplasarea punctului „k" în

direcția  k atunci când se aplică o singură forță (sarcină) egală cu unitatea
în loc de forța F j .
Indexul care definește coeficientul de influență au următorul înțeles:
 Primul index, „k”, definește atât poziția, cât și direcția deplasării;
 Al doilea index, „j”, definește sarcina unitară care produce deformarea.
În cazul unui sistem complex de bare (sisteme de cadre), coeficienții de
influență pot fi calculați utilizând relația Mohr-Maxwell:
n j nk t j tk mbj mbk mtj mtk

 jk    dx     dx    dx    dx . (8.5)
EA GA EI z GI p
Din relația (8.5) rezultă teorema reciprocității deplasărilor:
 kj   jk , (8.6)
care exprimă faptul că deplasarea în punctul „k” în direcția  k , produsă de o

forță unitară aplicată în punctual „j”, în locul forței F j , este egală cu deplasare
din punctul „j”, pe direcția lui F j , produsă de aceași sarcină aplicată în punctul
„k”, pe direcția lui  k .
8.2.2. Sisteme static nedeterminate
Să consideră sistemul nedeterminat din figura 8.3. Gradul nedeterminat

este „n”. Sistemul este modificat într-unul echivalentă prin înlocuirea legăturilor
suplimentare interne și externe cu sarcinile statice nedeterminate X 1 , X 2 , ... , X n .
Figura 8.3
Având în vedere condițiile de limită și de continuitate, deplasările și

rotațiile punctelor de legătură sunt egale. cu zero:
1  0 ; 2  0 ; 3  0 ; ... ; n  0 ; (8.7)
Luând în considerare principiul superpoziției și relația (8.3) o deplasare

este rezultatul acțiunii tuturor forțelor, necunoscut (reacțiuni) X 1 , X 2 , ... , X n șI a
 
forțelor cunoscute Fi , i  1, n . Ca urmare, folosind ecuațiile (8.3) și (8.7) rezultă
următorul system de ecuații:
 1  11 X1  12 X 2  ...   1n X n  1F  1F  ...  1F  0 ;


1 2 n
 2   21 X1   22 X 2  ...   2n X n  2F  2F  ...  2F  0 ;


1
(8.8) 2 n
 
    X   X  ...   X      ...    0 ;
 n n1 1 n2 2 nn n nF nF nF 1 2 n
Numărul de ecuații de la (8.8) este egal cu numărul de valori necunoscute

(adică este egal cu gradul de nedeterminare statică a structurii).
Pentru structurile care au un grad ridicat de nedeterminare statică,
determinarea soluțiilor sistemului (8.8) este dificilă, calculul acestora fiind mult
mai facil cu calculatorul electronic.
După cum se poate observa pentru determinarea valorilor necunoscute,
este necesar să se calculeze coeficienții de influență  kj .
Trebuie făcute unele observații cu privire la acești coeficienți:
 Aceștia sunt numiți „coeficienți direcți" în cazul în care indicii sunt
k  j , „coeficienți secundari” dacă indicii sunt diferiți, k  j ;
 „coeficienții direcți” au tot timpul valori pozitive;
 „coeficienții secundari” pot avea valori positive sau negative precum
și zero.
Termenul liber  kF , care reprezintă deplasarea în punctual „k” cauzată de

forțele aplicate sistemului poate fi calculată folosind relația lui Mohr-Maxwell:
N nk Tt M m M m
 kF    dx     k dx    b bk dx    t tk dx . (8.13)
EA GA EI z GI p
Concluzii
În absența oricărei sarcini cauzată de variația temperaturii, sistemul
(8.8) este scris sub forma:
n
  kj X j  kF  0,  k 1, 2,3, ... , n  (8.10)
j 1
Pe baza relației (8.8), relația (8.10) poate fi rescisă în forma matriceală:
 δ X   ΔF   0 , (8.11)
unde  δ  este matricea deplasărilor unitare:
 11  12   1n 
    2n 
 δ    21 22 , (8.12)
     
 
  n1  n2   nn 
iar X  este vectorul valorilor necunoscute:
 X1 
X 
X    2  , (8.13)
  
 X n 
și Δ F  este vectorul deplasărilor cauzate de forțele externe:
  1F 
 
Δ F    2F 
. (8.14)
  
  nF 
Procedura de găsire a valorilor necunoscute este definită de următorii

pași:
1. se determină gradul de nedeterminare al sistemului;
2. se aleg valorile neconoscute care se doresc a fi calculate (forțe și/sau
momente) care urmează a fi determinate;
3. se consideră sistemul istemul determinat obținut din sistemul inițial
prin înlăturarea legăturilor pe direcția forțelor/momentelor
necunoscute obținându-se sistemul static de bază;
4. pe sistemul static de bază se introduc, pe rând, forțe sau momente
unitare în punctele și pe direcțiile forțelor sau momentelor
necunoscute;
5. se calculează coeficienții de influență dațI de forțele unitare  kj ;
6. pe sistemul static de bază se consideră forțele externe reale și se
calculează termenii  kF ,  k  1, 2, 3, ... , n ;
7. se scrie sistemul de ecuații (8.10);
8. se rezolvă sistemul de ecuații (8.10).
Aplicația 8.1
Se consideră sistemul din figura 8.4 încastrat în punctual A și articulat în
punctul B. Se pune problema ridicării nedeterminării sistemului.
C  D C D
a = 0,4m a
3a E Iz = ct. 3a
A 1 B
A B A B
1
a) b) c)
Figura 8.4
Soluție
Pas 1: se calculează gradul de nedeterminare;
Sistemul este de două ori static nedeterminat: 5 necunoscute X A ,YA , M A , X B ,YB 

și numai 3 ecuații de echilibru static independent. Ca urmare gradul de
nedeterminare este:
N = numărul necunoscutelor (5) – numărul ecuațiilor de echilibru static (3) = 2
Pas 2: se aleg necunoscutele care se doresc a fi determiante; se aleg, în acest caz

reacțiunile X B și YB ;
Pas 3: se consideră sistemul static determinat obținut din sistemul inițial la care
s-au tăiat legăturile în care acționează cele două forțe alese ( X B și YB ) (figura
8.4,b);
Pas 4: în locul necunoscutelor X B și YB se introduc, pe rând, forțele unitare

(figura 8.4, c);
Pas 5: se calculează coeficienții  kj cu relațiile:
m1m1 mm mm
 11    dx ,  12  21    1 2 dx ,  22    2 2 dx
EI z EI z EI z
Pas 6: se calculează termenii  kF : 1F și 2F
Pas 7: se rezolvă sistemul de ecuații (8.10).
Aplicația 8.2
Se consideră grinda din figura 8.5 încastrată în punctul B și simplu

rezemată în punctul A se cere să se determine reacțiunile care apar ca urmare a
încărcării grinzii cu o forță distribuită, de intensitate constantă q pe toată
lungimea l .
q
MB
A
B XB
YA YB
x
l
Figura 8.5
Ca urmare a sistemului de legături, asupra grinzii acționează următoarele

reacțiuni:
 În reazemul din punctul A o forță de reacțiune Y A ;
 În încastrarea din B trei reacțiuni X B , YB și M B .
Din capitolul de Statică de la Mecanică se cunoaște faptul că pot fi scrise un
număr de 3 ecuații, independente, de echilibru:
  X  0;

  Y  0;

  M  0.
Ca urmare, gradul de nedeterminare este:
n  nr. necunoscutelor (4)  nr. ecuatiilor de echilibru (3)  1
Pentru ridicarea nedeterminării se alege una din cele 4 necunoscute

pentru a fi calculate. Trebuie specificat faptul că, din ecuația de echilibru de pe
direcția axială rezultă că forța X A  0 (nu există încărcare pe această direcție).
Problema rămîne static nedeterminată deoarece rămân necunoscute
forțele Y A și YB precum și momentul M A iar numărul ecuațiilor independente
rămase este de 2.
Se alege să se determine reacțiunea din A .
Pentru determinare se pornește de la condiția geometrică v A  0 deoarece
în reazem deplasarea este zero.
În continuare se prezintă ambele metode de calcul: metoda Castigliano și
metoda forțelor (Mohr-Maxwell).
a) Metoda Castigliano
l
Mi  Mi
Relația de calcul a săgeții în punctul A este: dx , vA   
0 EI z  Y A
unde Mi este momentul de încovoiere pe fiecare interval considerat, de lungime
l . Fiind un singur interval se va scrie momentul încovoietor la distanța x de
punctul A .
Interval Mi  Mi Limite
YA
A B qx 2 x 0l
YA x 
2
Ca urmare:
l
M  Mil
1 l
 qx 2  1 l
 qx 3  1  x 3 qx 4 
vA    i dx   YA x  2  x dx  EI  YA x  2  dx  EI  YA 3  8 
2
0 EIz  YA EIz 0  z 0  z  0
1  l 3 ql 4 
sau  YA  0
EI z  3 8 
3
de unde: YA  ql  0,375ql .
8
b) Metoda forțelor (Mohr_Maxwell)
În cazul acestei metode în primă fază se alege necunoscuta care se dorește

a fi determinate. După alegerea necunoscutei se construiește Sistemul Static de
Bază (SSB) realizat din sistemul initial la care se „rupe” legătura în care este
necunoscuta care se dorește a fi calculate.
Alegând tot forța Y A se „rupe” legătura din A rezultând SSB din figura 8.6.
A B
B
Figura 8.6
În continuare, pe SSB se pun, pe rând, încărcarea reală (figura 8.7) și o forță

unitară 1 în punctul și pe direcția reacțiunii ce urmează a fi determinată (figura
8.8).
A
B B
x
l
Figura 8.7
A
B B
1
x
l
Figura 8.8
Se vor scrie momentele reale de încovoiere M iF , pentru încărcarea din

figura 8.7, și momentul încovoietor unitar mi 1 , pentru încărcarea din figura 8.8.
Calculul deformării în punctul A ține cont că valoarea deplasării este zero
( v A  0 ) și se face pe baza ecuației:
11 X1  1F  0
unde X 1  Y A reprezintă necunoscuta,  11 reprezintă factorul de influență al

reacțiunii Y A (cu cât influențează reacțiunea Y A deplasarea din punctul A ) iar
1F reprezintă influența pe care o are încărcarea reală asupra aceleiași
deplasări din punctul A .
Pe baza figurilor 8.7 și 8.8 se scriu următoarele relații pentru cele două
momente:
Interval M iF mi 1 Limite
A B qx 2
1 x 0l

2
Factorii de influență se calculează astfel:
l
m m l
1 l
x3 l3
11    i 1 i 1 dx 
EIz EIz  1 x 1 x dx  3EI  3EI
0 0 z 0 z
l
M ml
1 l
 qx 2  qx 4 ql 4
1F    iF i 1 dx 
EIz EIz    2  1 x dx   8EI  8EI
 
0 0  z 0 z
Înlocuind factorii de influență în ecuația deformării în punctul A rezultă;
l3 ql 4
X1  0
3EI z 8EI z
3
din care rezultă: YA  ql  0,375ql .
8
Observație !
Putea fi alese orice din celelalte două necunoscute YB și MB. În cazul
metodei Castigliano se deriva momentul încovoietor în raport cu aceste
necunoscute și spre ușurință se pleca dinspre B spre A. Dacă se foloște
metoda forțelor, SSB avea următoarea formă:
Figura 8.9
deoarece încastrarea cnd se „rupe” se transformă în articulație și, ca

urmare, se determină momentul MB. Ca urmare condiția este cea a rotirii:
B  0
Aplicația 8.3
Se consideră cadrul din figura 8.10 de

secțiune constantă, circulară
( EIz  ct . ), încastrat în punctul B și
rezemat în punctul A . Se cere să se
ridice nedeterminarea.
Rezolvare.
Ca și în problema precedent, există 4
necunoscute:
 În reazemul din punctul A o
forță de reacțiune Y A ;
 În încastrarea din B trei
reacțiuni X B , YB și M B .
Figura 8.10
Reacțiunea X B poate fi determinate din ecuația de echilibru static:
 X  0,
din care rezultă X A   3F .
Ca urmare, rămân 3 necunoscute: forțele Y A și YB precum și momentul M A
iar numărul ecuațiilor independente rămase este de 2, sistemul fiind o dată
static nedeterminat.
Se alege ca necunoscută ce urmează a fi calculate, forța Y A .
a) Metoda Castigliano
l
Mi  Mi
Relația de calcul a săgeții în punctul A este: dx , vA   
0 EI z  Y A
unde M i este momentul de încovoiere pe fiecare interval considerat, de lungime
l.
Se pornește din punctul A , se scrie momentul încovoietor pe fiecare
tronson în parte, se derivează în raport cu Y A și se introduce în formula de calcul
a săgeții din A ( v A ).
Interval Mi  Mi Limite
YA
A ÷ YA x x 03a
÷ YA(3a  x ) Fx 3a x 0 2a
÷ YA  5a  F  2a 5a 0 4a
÷B YA  5a  F  2a  Fx 5a 0 4a
l
Mi  Mi
Pe baza datelor din tabel, avem: vA    dx  0 , adică:
0 EI z  Y A
3a
Yx
2a
YA(3a  x )Fx (3a  x )dx  4a YA 5a  F  2a5a dx  4a YA 5a  F  2a  Fx 5a dx 
vA  0 EIA z x dx  
0
EIz 
0
EIz 
0
EIz
3a 2a 2a
Y x3 Y  x2 x3  F  x2 x3  25a2YA 4a 4a 25a2YA 4a
 A  A  9a2 x  6a     3a    x 0  10Fa2 x  x0 
EIz 3 0
EIz  2 3  0 EIz  2 3  0 EIz 0 EIz
4a
10a2F 4a 5aF x 2 1  725a3 386a3 
 x0    YA  F   0
EI z EI z 2 0
EI z  3 3 
386
ca urmare, reacțiunea: YA  F  0,532F .
725
b) Metoda forțelor (Mohr_Maxwell)
În cazul acestei metode în primă fază

 A se alege necunoscuta care se dorește a
fi determinate. După alegerea
necunoscutei se construiește Sistemul
Static de Bază (SSB) realizat din
sistemul inițial la care se „rupe”
legătura în care este necunoscuta care
se dorește a fi calculate.
Alegând tot forța Y A se „rupe” legătura
din A , rezultând SSB din figura 8.11.
În continuare, pe SSB, se pun, pe rând,
B încărcarea reală (figura 8.12) și o forță
unitară 1 în punctul și pe direcția
reacțiunii ce urmează a fi determinată
Figura 8.11
(figura 8.13).
Se vor scrie momentele reale de încovoiere MiF , pentru încărcarea din
figura 8.12 și momentul încovoietor unitar mi 1 , pentru încărcarea din figura
8.13.
Calculul deformării în punctul A ține cont că valoarea deplasării este zero
( v A  0 ) și se face pe baza ecuației:
11 X1  1F  0
unde X 1  Y A reprezintă necunoscuta,  11 reprezintă factorul de influență al

reacțiunii Y A (cu cât influențează reacțiunea Y A deplasarea din punctul A ) iar
1F reprezintă influența pe care o are încărcarea reală asupra aceleiași
deplasări din punctul A .
F
2a 3a A 2a 3a A
   
x
x


YA 1
x x x x
4a
4a
   
3F
 
x
x


4a
4a
B B
Pe baza figurilor 8.12 și 8.13 se scriu următoarele relații pentru cele două
momente:
Interval M iF mi 1 Limite
A ÷ 0 1 x 03a
÷ Fx 1  3a x  0 2a
÷  F  2a 1 5a 0 4a
÷B  F  2a  Fx 1 5a 0 4a
Factorii de influență se calculează astfel:

l 3a 2a 4a 4a
mi 1  mi 1 1 1 1 1
11   
0
EIz
dx 
EIz  1 x 1 x dx 
0
EIz  1 (3a  x )1 (3a  x )dx 
0

EIz 0
5a  5a dx 
EIz 0
5a  5a dx 
1  x 3 3a  x2 x3 
2a
4a 4a
 725
    9a x  6a    25a2 x 0  25a2 x 0  
2
EIz 3 0  2 3 0  3 EI z
 
l l
MiF  mi 1 1 1
1F    dx   0  1 x dx 
0
EIz EIz 0 EIz
CURSUL 9
BARE CURBE PLANE
9.1. Generalități
Barele curbe sunt bare care au axa curbă fie în plan, fie în spațiu. Exemple
clasice de bare curbe plane sunt cârligele montate la dispozitivele și instalațiile
de ridicat, piese inelare sau zalele unui lanț (figura 9.1).
F Studiul se face ținând cont de
F următoarele condiții:
a) Forțele exterioare acționează în
planul care conține axa barei;
F F
b) Secțiunea transversală a barei are
F F o axă de simetrie iar planul axei
barei este plan de simetrie pentru
Figura 9.1 bară.
Pe baza raportului dintre grosimea secțiunii transversale „ h ” și raza de curbură
„ R ” se disting două tipuri de bare curbe:
a) în cazul în care raportul R h  5... 6 bara are curbură mică;
b) în cazul în care raportul R h  5... 6 bara are curbură mare;
Ținând cont de condițiile mai sus menționate, se poate afirma faptul că
deformația unei bare curbe are un caracter plan, axa barei fiind și după
deformare o curbă plană. La calculul barelor curbe, cu secțiune plină, se admite
că urmare a deformării modificarea secțiunii transversale este neglijabilă.
9.2. Bare curbe plane de curbură mică

Se consideră bara curbă plană din figura 9.1 asupra căreia acționează un
set de încărcări exterioare (forțe și/sau momente) notate la modul general cu Fi
 i  1, q  .
Așa cum se cunoaște, ca urmare a acțiunii încărcărilor complexe
exterioare coplanare, în orice secțiune transversală se vor dezvolta forțe axiale
N , forțe tăietoare T și momente încovoietoare Mi .
În cazul acestui tip de bare se aplică calculul clasic de rezistență, astfel
încât tensiunile care apar vor fi:
a) tensiunea normală  , dată de solicitarea simplă de
tracțiune/compresiune:
N
  (9.1)
A
unde A este valoarea secțiunii transversale;

b) tensiunea tangențială  dezvoltată
de forța tăietoare T calculate cu
Fi relația lui Juravski:
Mi h
G T Sz
 (9.2)
N T b Iz
Fq c) tensiunea normală  i generată de

F1 

O  momentul încovoietor Mi , calculată
R
cu relația lui Navier:
Figura 11.1
Mi
i  y. (9.3)
Iz
9.3. Bare curbe plane de curbură mare
În acest caz avem de a face cu bare curbe la care raza de curbură este mică
iar calculul tensiunii normale, datorată încovoierii, se calculează cu relația lui
Winkler (Emile Winkler).
Ca și în cazul încovoierii plane pure, trebuie făcute următoarele observații:
 Fibra situată în axa neutră nu-și modifică lungimea. Axa neutră împarte
secțiunea transversală în două părți: una în care tensiunea normală 
este pozitivă (apare fenomenul de întindere al fibrelor) și o a doua
parte în care tensiunea normală este negativă (apare fenomenul de
compresiune a fibrelor);
 În cazul barelor curbe axa neutră nu coincide cu axa longitudinală (a
centrelor de greutate) și, ca urmare, poziția axei neuter trebuie
determinată.
Se consideră bara curbă plană din figura 9.2 la care se fac următoarele
notații:
 R1 - raza interioară – raza de la centrul de curbură C la fibra interioară;
 R2 - raza exterioară – raza de la centrul de curbură C la fibra
exterioară;
 R - distanța de la centrul de curbură C la axa centrelor de greutate G
(a.c.g.);
 r - distanța de la centrul de curbură C la axa neutră (a.n);
  - raza de curbură a fibrei considerate la distanța y față de axa
neutră;
 e - distanța de la axa centrelor de greutate la axa neutral;
 y1 - distanța de la axa neutral la fibra interioară;

 y2 - distanța de la axa neutral la fibra exterioară.
fibra la distanta y de a
axa neutră (a.n.) b’
b
a.n.
a.c.g.
d
c c’
Mi R1 d Mi

y 
y1 y2
e r
R
R2
C
Figura 9.2
Se consideră un segment situat la distanța y față de axa neutră.

Segmentul, în faza inițială când nu este aplicat momentul de încovoiere Mi , are o
lungine aproximată cu:
ds    (9.4)
Alungirea segmentului inițial ds , urmare a rotirii și pe baza ipotezei lui

Bernoulli, poate fi aproximată cu relația:
ds  y  d (9.5)
Considerând relația geometrică (figura 9.2)
y   r, (9.6)
și ținând cont că pentru materialul considerat legea lui Hooke este valabilă,
alungirea segmentului de lungime ds considerat inițial este, pe baza relațiilor
(9.4), (9.5) și (9.6), egală cu:
 ds y d r   d
      . (9.7)
 ds    
Pe baza legii lui Hooke și a relației (9.7) tensiunea normal  este:
r   d d y
  E   E  E  . (9.8)
   r y
Trebuie făcute o serie de observații:

 din relația (9.8) rezultă faptul că variația tensiunii normale  în
secțiunea transversal este dată de o funcție hiperbolică;
 cea mai mare apare în fibrele situate la extremele secțiunii;
 axa neutră, unde tensiunea este nulă    0  este poziționată la
cotele   r sau y  0 .
Determinarea tensiunii normale se face pornind de la relațiile de
echivalență:
   dA  0 ;
A
 (9.9)
   y dA  Mi ,
A
Considerând relația (9.8) și introducând-o în ambele relații de echivalență

(9.9) se obțin noile forme:
 d r  
 E    dA  0 ;
 A
 (9.10)
 E d r    dA  M .
2
  A  i
Din prima ecuație din (9.10) se poate calcula poziția axei neutre:
r dA
  dA  r 

 A 0, (9.11)
A A
A
rezultând: r . (9.12)
dA
 
A
Integrala de la numitorul relației (9.12) are diferite valori, în funcție de

forma geometrică a secțiunii transversale.
Din cea de-a doua ecuație din (9.10) rezultă:
d Mi
 . (9.13)

E
r   2 dA
A 
Integrala de la numitorul relației (9.13) va avea valoarea:
r   2 dA  r 2 dA
 2r  dA    dA  rA  2rA  RA  Ae . (9.14)
  
A A A A
Introducând relația (9.14) în relația (9.13) rezultă relația de legătură:
d Mi
 , (9.15)
 EA e
care combinată cu relația (9.8) conduce la determinarea tensiunii normale  i

rezultate în urma acțiunii momentului de încovoiere Mi :
Mi  r 
i   1  (9.16)
Ae   
Mb y
sau  . (9.17)
Ae r  y
Considerând notațiile geometrice, tensiunile din fibrele extreme

(interioară  1 și exterioară  2 ) pot fi calculate cu relațiile:
M y
 fibra interioară: 1  i 1 ; (9.18)
A e R1
M y
 fibra exterioară: 2   i 2 . (9.19)
A e R2
În cazul considerării și a solicitării de tracțiune compresiune, tensiunea

normal totală  se calculează cu relația:
N Mi y
   . (9.20)
A Ae r  y
9.4 Exemplu de calcul

2F Pentru bara de curbură mare din
 (r)
 
figura 9.3 se cunosc: raza de curbură
2F
(r)  F  (t) R  130mm , secțiunea barei este

  R circulară de diametru d  80mm și faptul
F R
(t) că este materialul din care este
 confecționată are o tensiune admisibilă
F 
  O   a  150 MPa .
2F Bara este încărcată în punctul ,
R capătul liber, cu două forțe egale cu F și
2F . În punctul  bara este încastrată.
Se cere să se determine forța
capabilă F pe care o poate suporta bara
d fără a se rupe.
Figura 9.3
Rezolvare:
Pentru determinarea stării de tensiune este necesar să se traseze diagramele de
eforturi secționale axiale N , tăietoare T și încovoietoare Mi .
Bara poate fi împărțită în două porțiuni distincte: porțiunea  -  și
porțiunea  - .
Discuția se va face pe fiecare porțiune în parte. Dacă în cazul barelor
drepte discuția era făcută în raport de distanța x , în cazul barelor curbe discuția
se face în funcție de poziția unghiulară. Într-un punct oare din cele două porțiuni
de bară, eforturile secționale se obțin prin proiecția forțelor, stânga sau din
dreapta secțiunii considerate, pe direcția radială (r ) și tangențială (t ) , la punctul
considerat (figura 9.3). Proiecțiile forțelor pe direcție tangențială (t ) la bara
curbă sunt forțele axiale N iar proiecțiile pe direcția radială (r ) la bara curbă
sunt forțele tăietoare.
Trebuie specificat faptul că se păstrează reguula semnelor.
Porțiunea  - 
Se consideră un punct  situat la o deschidere unghiulară oarecare  față

de orizontala O -  0    90 . Prin trasarea celor două drepte, una în 
prelungirea razei R (drecția radială (r ) ) și cealaltă tangentă la raza R (drecția
tangențială (t ) ) rezultă, geometric, alte două unghiuri  (figura 9.3).
Pentru determinarea influențelor pe care le au forțele cu F și 2F în
punctul , se „mută” cele două forțe în acest punct (reprezentarea punctată din
figură) și se fac proiecțiile cele două direcții (r ) și (t ) . Ca urmare se vor obține:
 forța axială N12   F sin   2F cos ;
 forța tăietoare T12   F cos  2F sin  ;
Observație !
a) Derivând forța axială în funcție de unghiul  obținem:
dN12
  F cos  2F sin   T12
d
b) Derivând forța tăietoare în funcție de unghiul  obținem:
dT12
 F sin   2F cos   N12
d
Cu alte cuvinte forța axială este derivata forței tăietoare și forța tăietoare este
derivata, cu semnul ( - ), a forței axiale. Ca urmare, unde una din aceste forțe este
zero, cealaltă va avea o valoare extremă.
Este evident faptul că, dacă una din forțe are semn constant, pozitiv sau
negativ, pe intervalul considerat nu trece prin valoarea zero. Dintre cele două
forțe N12 și T12 numai forța axială N12 poate fi egală cu zero, ceea ce înseamnă
că, forța tăietoare T12 are o valoare extremă în intervalul considerat.
Se pune condiția N12  0 , de unde rezultă  F sin   2F cos  0 sau
tg  2 . Ca urmare, unghiul pentru care forța xială este zero va fi:
  arctg 2  63265 .
Valorile forțelor axială și tăietoare în capetele intervalului vor fi:

   0 N1  2F ;

N12   F sin   2F cos  
  90 N2   F .
 
   0 T1   F ;

T12   F cos  2F sin      63265 Tmax   2,236F ;

   90 T2   2F .

Pentru calcul momentului încovoietor se consideră distanțele de la

punctul  la punctul considerat la unghiul  . Astfel, pentru forța 2F brațul este
egal cu distanța dintre punctele  și , distanță egală cu d1  R  R cos .
Pentru forța F brațul este egal cu distanța dintre punctele  și , adică
d2  R sin 
Ca urmare, momentul în punctul , dat de forțele din punctul  este:
M12( )   2Fd1  Fd2   2F (R  R cos )  FR sin  .
Derivând relația momentului încovoietor în raport cu unghiul  se obține:
dM12( ) d 2F (R  R cos )  FR sin  

  R  2F sin   F cos   R T12
d d
Rezultă că derivata momentului încovoietor este egală cu forța tăietoare

înmulțită cu o coonstantă (în acest caz raza de curbură R a barei) și ca urmare se
păstrează proprietatea de la bare drepte: forța tăietoare este derivata
momentului încovoietor.
Deoarece forța tăietoare nu este egală cu zero în niciun punct, momentul
încovoietor, în intervalul  -  nu are nicio valoare extremă.
Momentul de încovoiere va fi:

   0 M1  0 ;

M12( )   2F (R  R cos )  FR sin   
   90 M2   3FR.
 
Porțiunea  - 
Se consideră un punct  situat la o deschidere unghiulară oarecare  față
 
de orizontala 0 -  0    90 . Prin trasarea celor două drepte, una în
prelungirea razei R (drecția radială (r ) ) și cealaltă tangentă la raza R (drecția
tangențială (t ) ) rezultă, geometric, alte două unghiuri  (figura 9.3).
Pentru determinarea influențelor pe care le au forțele cu F și 2F în
punctul , se „mută” cele două forțe în acest punct (reprezentarea punctată din
figură) și se fac proiecțiile cele două direcții (r ) și (t ) . Ca urmare se vor obține:
 forța axială N23   F cos   2F sin  ;
 forța tăietoare T23  F sin   2F cos  ;
Așa cum se poate observa, forța axială N23 este negativă pe tot intervalul
considerat în timp ce, forța tăietoare trece de la o valoare negativă, pentru   0 .
Ca urmare, atât forța axială cât și momentul vor avea valori extreme.
Pentru determinarea unghiului la care acestea au valori extreme se pune
condiția: T23  0 , de unde rezultă F sin   2F cos   0 sau tg   2 .
Ca urmare, unghiul pentru care forța tăietoare este zero va fi:
  arctg 2  63265 .
Valorile forțelor axială și tăietoare în capetele intervalului vor fi:
   0 N2   F ;

N23   F cos   2F sin      63265 Nmax   2,236F ;

   90 N3   2F .

   0 T2   2F ;
T23  F sin   2F cos   
   90 T3  F .
Pentru calcul momentului încovoietor se consideră distanțele de la

punctul  la punctul . Astfel, pentru forța 2F brațul este egal cu distanța
dintre punctele  și , distanță egală cu d3  R  R sin  . Pentru forța F brațul
este egal cu distanța dintre punctele  și , adică d4  R cos  .
Ca urmare, momentul în punctul , dat de forțele din punctul  este:
M23( )   2Fd3  Fd4   2F (R  R sin  )  FR cos  .
Considerând valorile de capăt ale unghiului  și valoarea de extrem

pentru   63265 se obțin următoarele valori:
   0 M2  3FR ;

M12 ( )  2Fd3  Fd 4   2F (R  R sin  ) FR cos      63265 M max   4,236 FR ;

   90 M3   4FR.

Pentru trasarea diagramelor se consideră axa longitudinală a barei curbe

și se ține cont de relațiile dependente de funcțiile trigonometrice sin  , cos  ,
sin  și cos  .
În figura 9.4 este prezentată diagrama de forțe axiale, în figura 9.5
diagrame de forțe tăietoare iar în figura 9.6 diagrama de momente
încovoietoare.
-
-F
-
-2F
- -
-
+
+
2F -F F
-2,236F -2,236F
 = 63°26’82’’
 = 63°26’82’’  = 63°26’82’’
 = 63°26’82’’

- 3 FR - 4,236FR
R
r e
-
O
y1 y2
+
c -
-
- 4FR + ext
int -
-F
 = 63°26’82’’
R1 d
R2
Așa cum rezultă din calculele de mai sus, pe porțiunea  - , pentru un

unghi   63265 se obțin valori maxime pentru forța axială Nmax   2,236F și
pentru monetul încovoietor Mmax   4,236 FR .
Pentru determinarea tensiunii maxime normale  se iau în considerare
ambele solicitări simple, de compresiune și de încovoiere:
a) solicitarea de compresiune - determinarea tensiunii normale maxime
de compresiune  c se face pe baza relației clasice:
Nmax 2,236 F 8,944 F

c  
     4,448  10 4 F ;
A d 2
  80 2
4
b) solicitarea de încovoiere – determinarea tensiunilor rezultate la
încovoiere se realizează pe baza relațiilor lui Winkler.
Pentru început se determină raza axei neutre conform relației:

1  2 d
2 
 , relație pentru secțiunile circulare, în care R este raza de
r R R 
2  4 
curbură ( R  130mm ) iar d este diametrul secțiunii transversale a barei
( d  80mm ).
Înlocuind obținem (figura 9.7):
1  2 80
2 
  126,846(mm)
r 130  130 
2  4 

Ca urmare, distanța dintre raza de curbură a barei și raza aaxei neutre este
(figura 9.7):
e  130  126,846  3,154 (mm)
Pe baza cotelor geometrice din figura 9.7, rezultă:
d
y1   e  40  3,154  36,846 (mm)
2
d
și y2   e  40  3,154  43,154 (mm) ,
2
iar razele care sunt situate fibrele sunt:

d 80
- pentru interior: R1  R   130   90 (mm)
2 2
d 80
- pentru exterior: R2  R   130   170 (mm)
2 2
Aplicând relația lui Winkler și ținând cont că diagrama de momente este

de partea fibrei întinse, obținem:
 Pentru fibra din interior, situată la raza R1 :
Mmax y1 4,236 FR y1 4,236  130  F 36,846

 int        0,01422 F
eA R1 eA R1   802 90
3,154 
4
 Pentru fibra din exterior, situată la raza R2 :
Mmax y2 4,236 FR y2 4,236  130  F 43,154

 ext      0,00881 F
eA R2 eA R2   802 170
3,154 
4
Ca urmare tensiunea maximă datorată încovoiecii este la interior fiind

egală cu:
 int   0,01422F
Ținând cont și de tensiunea determinată de solicitarea de compresiune, se

oține o tensiune totală de:
 total ,max   c   int   4,448  104 F  0,01422F   0,0137752F .
Punând condiția de rezistență:  total , max   a ,
obținem inegalitatea: 0,0137752F  150 ,
de unde rezultă forța capabilă: F  10.889,13 N .
CURSUL 6
Calculul deformațiilor grinzilor drepte. Metode
grafo-analitice
Metodele grafo-analitice, așa cum sugerează și denumirea, combină

calculul analitic cu aspectul grafic al diagramelor de încovoiere.
6.1. Metoda grinzilor fictive

Fundamentarea metodei și etapele de lucru sunt prezentate în cele ce
urmează. Metoda se numeşte grafo-analitică deoarece îmbină reprezentarea
grafică a diagramei de momente încovoietoare datorate încărcării reale cu o
componentă analitică reprezentată de ecuația diferențială a fibrei medii
deformate.
Această metodă are la bază asemănarea care există între relațiile
diferențiale ale eforturilor secționale și relațiile diferențiale ale deplasărilor:
d 2Mi dT
   p( x )
dx 2 dx
și (5.11 – v. Cursul 5) din care se obține:
d 2v( x ) d
 Mi  EIz 2
 EIz . (6.1)
dx dx
Pentru determinarea deformațiilor grinda reală se transformă într-o

„grindă fictivă” construită din cea reală pe baza regulilor prezentate în tabelul
6.1.
În orice regiune poate fi scrisă relația de calcul:
d(EIz ) d 2(EIzv )
 Mi   . (6.2)
dx dx 2
Ca urmare a încărcărilor exterioare grinda este solicitată la încovoiere.

Diagrama de momente încovoietoare se transformă într-o forță distribuită,
denimită forță fictivă:
p *  Mi (6.3)
Tabelul 6.1
Nr.crt. Grinda reală Grinda fictivă
1. Reazem de margine Reazem de margine
2. Reazem intermediar Articulație

intermediară
3. Articulația Reazem
intermediară intermediar
4. Încastrare Capăt liber
5. Capăt liber Încastrare
Sensul de acționare al forței fictive este următorul: pentru diagrama

situată sub grinda fictivă sensul forței este îndreptat în jos iar pentru cele situate
deasupra sensul de acțiune este în sus.
Ca urmare a acțiunii forței fictive p * în grinda fictivă apar, identic cu cazul
grinzilor reale, reacțiuni fictive, forțe tăietoare fictive T * și momente
încovoietoare fictive M i* . Ținând cont de relațiile de legătură între eforturile
secționale din cazul grinzilor reale, pot fi scrise și în cazul grinzilor fictive
relațiile:
dT * d 2Mi*
p*   (6.4)
dx dx 2
Ținând cont de relațiile (6.2) și (6.3) rezultă ecuația diferențială:
d 2(EIzv ) d 2Mi* dT *
  . (6.5)
dx 2 dx 2 dx
Din relația (6.5), prin integrare succesivă rezultă:
d(EI z v ) dMi*
  C1  T *  C1 (6.6)
dx dx
EI z v  Mi*  C1 x  C2 , (6.7)
unde C 1 și C 2 sunt constante de integrare.
Din relațiile (6.6) și (6.7) rezultă relațiile de calcul ale rotirilor și săgeților:
T * C1
  , (6.8)
EIz EIz
Mi* C1 x  C2
v  . (6.9)
EI z EI z
Relaţia diferenţială aproximativă a fibrei medii deformate (6.2) şi relaţiile

(6.8) și (6.9)5 breprezintă nişte familii de curbe iar C1 şi C 2 sunt constante care se
determină pe 8 baza condiţiilor de legătură şi de continuitate pentru fibra medie
deformată.
Astfel, se alege din familia de curbe o anumită curbă, care corespunde
unor valori particulare pentru constantele de integrare C1 şi C 2 . Acest procedeu
a fost folosit şi la integrarea analitică a ecuaţiei diferenţiale aproximative la care,
prin determinarea constantelor de integrare s-a determinat chiar curba care să
corespundă cu fibra medie deformată. Metoda grinzii fictive se bazează pe faptul
că există o curbă, în familia de curbe amintite mai sus, care să exprime
deformata, cu respectarea condiţiei C1  C2 .
Pentru ca relațiile (6.8) și 6.9) să respecte fenomenul fizic, grinda fictivă
este astfel aleasă încât să fie satisfăcute toate condiţiile de legătură şi
continuitate ale fibrei medii deformate. Acest lucru este posibil dacă constantele
de integrare sunt egale cu zero și ca urmare relațiile (6.8) și (6.9) devin:
T*
 , (6.10)
EIz
Mi*
v . (6.11)
EI z
0,625b Observație !
În cazul unor încărcări reale
complexe, diagramele trebuie
descompuse în diagrame mai simple
G1
(figuri geometrice simple) pentru care
 aria și poziția centrului de greutate
h
 Parabola
tangentă sunt cunoscute fiind suprapuse
G2 la orizontală
efectele acestora. Spre exemplu, în
cazul forțelor distribuite apar
0,25b
b suprafețe delimitate de parabole
(Figura 6.1), calculul ariilor și a
Figura 6.1 pozițiilor centrelor de greutate fiind
calculate cu relațiile:
2 1
A1  bh; A2  bh
3 3
Aplicația 6.1
Etapele de calcul se prezintă considerând o grindă așezată pe două reazeme A și
B și care are o consolă B -  pe care este o forță distribuită, constantă de
intensitate q (Figura 6.1).
q
A
B  x
l a

L
y p*
A
YA* B 
Figura 6.2
 etapa 1 - se consideră grinda reală, pentru care se trasează, cu metodologia

cunoscută, diagrama de momente încovoietoare (Figura 6.1);
 etapa 2 - pe baza tabelului 6.1 se trasează grinda fictivă (Figura 6.1);
 etapa 3 - se încarcă grinda fictivă (conjugată) cu încărcarea fictivă dată de
relația (6.10):
p *  Mi
astfel încât dacă momentul de încovoiere este pozitiv, Mi  0 , forța fictivă p * să

fie îndreptată în sensul pozitiv al axei y , iar dacă momentul de încovoiere este
negativ, Mi  0 , forța fictivă p * să fie îndreptată în sensul negativ al axei y .
 etapa 4 - se determină reacțiunile din elementele de legătură ale grinzii
conjugate;
Se determină reacțiunea fictivă din A calculând momentul fictiv în punctul B :
* 1 pa2 l
* * pa2l
MiB  YA l  l   0 , de unde rezultă YA  
2 2 3 12
 etapa 5 - se determină variația eforturile conjugate T * și M i* de pe grinda

conjugată și cu ajutorul relațiilor (6.10) și (6.11) se determină rotirea și
săgeata în punctele dorite.
a. rotirea din punctul A va fi:
TA* YA* pa2l

A   
EI z EI z 12EI z
b. pentru determinarea săgeții în punctul  trebuie calculat momentul fictiv

din punctul respectiv:
* pa2l l l 2
 a pa 3a pa
2
Mi 1   (l  a)    a    (4l  3a)
12 2 3  3 2 4 24
ca urmare, săgeata este:

Mi*1 pa2
v1   (4l  3a)
EI z 24 EI z
Aplicația 6.2
Se consideră grinda încastrată la un capăt șI liberă la celălalt încărcată cu forța
distribuită constantă de intensitate q (Figura 6.3). Se cere să se calculeze rotirea
șI săgeata din punctul .
q Răspuns:

Pentru determinarea rotirii și a săgeții
O
EI z
L
trebuie să se calculeze forța tăietoare
qL /2
2
fictivă și momentul de încovoiere fictive
Forta fictivă
din punctual .
Forța tăietoare fictivă din punctul  va fi
egală cu aria diagramei de moment de
Grinda fictivă încovoiere al încărcării reale (Figura 6.3):
v
Figura 6.3 L qL2 qL3

T1*   ,
3 2 6
* 1 qL2 3L qL4
iar momentul fictiv: Mi 1  L  ,
3 2 4 8
de unde rezultă:
 T1* qL3
1   ;
 EI 6 EI
 *
 v  M b1  qL .
4
 1 EI 8 EI

Metoda grinzii fictive a fost dedusă pentru o grindă de secţiune constantă

putând fi extinsă şi la calculul deplasărilor grinzilor cu secţiune variabilă în
trepte.
Aplicația 6.3
Se consideră grinda din Figura 6.4, rezemată în punctele A și B și încărcată cu o
forță F la distanța a față de reazemul din punctul A .
Răspuns:
Grinda fictivă rămâne identică cu cea reală. Se trasează diagrama de momente și
se transformă în forță distribuită.
Reacțiunile fictive sunt:
F
- din suma de momente față de
A  B
punctul B egală cu zero:
EIz
YA YB
a b
1 1 Fab b  L Fab( L  b)
L YA*  L  ,
L2 L 3 6L
Grinda fictivă
- din suma de momente față de

YA* YB * punctul A egală cu zero:
Fab/L
v
1 1 Fab a  L Fab( L  a)
Figura 6.4 YB*  L  .
L2 L 3 6L
Rotirile în cele două reazeme A și B vor fi calculate cu ajutorul forțelor

tăietoare fictive din cele două reazeme, practice cu reacțiunile fictive din A și B :
TA* Y* Fab( L  b)
A   A  ;
EI z EI z 6L EI z
TB* YB* Fab( L  a)
B    .
EI z EI z 6LEI z
Pentru determinarea săgeții în punctul  se consinderă momentul fictiv

din acest punct, rezultând
Fab( L  b) 1 Fab a Fa2b2

Mi*1  a a  ,
6L 2 L 3 3L
de unde rezultă:
Mi*1 Fa2b2
v1   .
EI z 3LEI z
6.2. Ecuația celor două rotiri și ecuația celor două săgeți

Se consideră grinda din Figura 6.5 încărcată cu o serie de forțe și momente
exterioare. Se izolează o proțiune  -  care are lungimea l12 și cu modul de
rigiditate constant EIz  const.
Se consideră grinda fictivă corespunzătoare lungimii l12 considerate, cu
diagrame de momente încovoietoare corespunzătoare acetei porțiuni. Suprafața
cuprinsă între cele două puncte analizate are varia A12 și momentul static,
calculat față de punctul  egal cu:
S12  A12d2 . (6.12)
EIz q
Pe porțiunea  -  se scriu ecuațiile
Fk Fn de echilibru:
 
v1 1 v2 2
T1  A12  T2  0 ,
l12
d2 Grinda fictivă
din care rezultă:
M*1 M*2
T* 1 T*2 T1  A12  T2 (6.13)
G Mi = p*
și
A12
Figura 6.5 M1  T1l12  S12  M2
din care rezultă:
M1  T1l12  A12d2  M2  0 (6.14)
Împărțind relațiile (6.13) și (6.14) cu modul de rigiditate constant EI z se

obțin:
T1 A12 T2

  (6.15)
EI z EI z EI z
M1 T1l12 S12 M

   2 (6.16)
EI z EI z EI z EI z
sau ținând cont de cele stabilite în cazul metodei grinzilor fictive:
A12
1   2 , (6.17)
EIz
S12
v1  1l12   v2 . (6.18)
EIz
Relațiile (6.17) și (6.18) reprezintă ecuația celor două rotiri, respective

ecuația celor două săgeți. Pe baza acestora pot fi determinate deplasările unei
secțiuni cunoscând deplasările dintr-o altă secțiune a grinzii.
Aplicația 6.4
qa
q
Se consideră grinda din Figura 6.5 solicitată
de o forță concentrată qa la jumătatea
A B
 deschiderii și o forță distribuită, de
a a intensitate q disitribută pe toată
deschiderea sa.
+
Rezolvare:
+
Aplicând ecuația celor două rotiri pe
intervalul A - , rezultă:
0,5qa2 0,5qa2
A12
Figura 6.5 2  1 
EIz
A12
sau: 0  1 
EIz
1  1 pa3 2 pa3  7 pa3
și înlocuind avem: 1   A      .
EIz  2 2 3 2  12 EI z
Aplicând ecuația celor două rotiri pe intervalul  - B, rezultă:
S21 S B1
v1  1l12   v2 sau 0  v1  0 
EIz EIz
și înlocuind obținem:
1  1 pa3 2 2 pa3 5  3 pa4
v1   a a .
EIz  2 2 3 3 2 8  8 EIz
6.3. Ecuația celor trei săgeți (Ecuația lui Clapeyron)

Se consideră grinda din Figura 6.6, cu secțiune variabilă în trepte,
încărcată în reazemul din punctul B cu un moment încovoietor și forțe tăietoare
concentrate Fi și distribuite q , rezultând o stare simplă plană de încovoiere.
F1 q1 q2
Fn
După trasarea diagramei de
MB momente de încovoiere, aceasta se
 v1 v2 I1  I2 v3  transformă în forță fictivă
A 2 B
l1 l2 distribuită p . Pe grindă se

M1 M3
M2 consideră două zone delimitate de
punctele ,  și , care au
lungimile l1 și l2 și momentele de
inerție axiale constante pe intervale
M*1
I 1 și I 2 .
M*2 M*2 M*3
Diagramele de încovoiere și
1
T* 1 T* 2 T* 3
implicit forțele fictive distribuite se
M1 descompun în două triunghiuri
Mi = p* d1 M3 corespunzătoare momentelor
M2 M2 încovoietoare M1 , M2 și M3 și
A1 d3
A2
respectiv două suprafețe de arii A1
Figura 6.6 și A2 , corespunzătoare sarcinilor
aplicate pe aceste două regiuni.
Pentru cele două porțiuni  -  și  -  se scriu ecuațiile de echilibru:
 Mi1  0 ; M1  S12  T2l1  M2  0 ; (6.19)
 Mi3  0 ; M2  T2l2  S23  M3  0 , (6.20)
unde S 12 reprezintă momentul static al suprafeței sarcinii fictive aplicată în

porțiunea  -  în raport cu secțiunea  , iar S23 reprezintă momentul static al
suprafeței sarcinii fictive aplicată în porțiunea  -  în raport cu secțiunea .
Împărțind ecuația de echilibru (6.19) cu cantitatea EI1 l1 și ecuația de
echilibru (6.20) cu cantitatea EI2l2 rezultă:
T1 M2  M1 S

  12 , (6.21)
EI1 EI1l1 EI1l1
T2 M3  M2 S
  23 (6.22)
EI2 EI2l2 EI2l2
și ținând cont de relațiile stabilite la metoda grinzilor fictive, rezultă:
v2  v1 S
2   12 , (6.23)
l1 EI1l1
v v S
2  3 2  23 . (6.24)
l2 EI2l2
Din egalarea relațiilor (6.23) și (6.24) se obține:
v 2  v1 S v v S
 12  3 2  23
l1 EI1l1 l2 EI2l2
v 2  v1 v 2  v 3 S S
sau   12  23 . (6.25)
l1 l2 EI1l1 EI2l2
Cosiderând notațiile din Figura 6.6 momentele statice din relația (6.25)
sunt egale cu:
 M1l1 l1 M2l 2l1

 S 12  A1d1   ; 1
2 3 2 3 (6.26)

 S  A d  M2l2 2l2  M3l2 l2 .
 32 2 3
2 3 2 3
Introducând relațiile (6.26) în relația (6.25) rezultă ecuația celor trei săgeți
(ecuația lui Clapeyron):
 v v v v  M l l l  Ml  Ad Ad 
6E  2 1  2 3   1 1  2M2  1  2   3 2  6  1 1  2 3  (6.27)
 l1 l2  I1  I1 I2  I2  l1I1 l2I2 
În cazul în care bara este constantă pe toată lungimea sa ( EI1  EI2  EI ),

ecuația (6.27) devine:
 v v v v  Ad Ad 
6EI  2 1  2 3   M1l1  2M2  l1  l2   M3l2  6  1 1  2 3  (6.28)
 l1 l2   l1 l2 
Aplicația 6.5
Se consideră grinda din Figura F

6.7 cu o secțiune variabilă și simplu I1 I2
A B
rezemată la capete.
C
Grinda este solicitată cu o forță
F mijlocul deschiderii ei. Se cere să se
l/2 l/2
calculeze săgeata în punctul C .
Figura 6.7
Rezolvare:
Ecuația celor trei săgeți (6.28) scrisă pentru prezenta problemă are forma:
 v v v v   l l 
6E  C A  C B   M A 0,5l  2MC     M B 0,5l
 0,5l 0,5l   2I1 2I2 
 v1  0 ; v3  0 ;
unde: 
 M A  0; MC  Fl 4 ; M B  0
Înlocuind valorile de mai sus în ecuația celor trei săgeți, se obține:
 v v  Fl  l l 
6E  C  C   2   
 0,5l 0,5l  4  2 I1 2 I 2 
Fl 3 I1  I2
de unde rezultă: v2  .
96 E I1 I2
Fl 3
Pentru I1  I2  I se obține: v2 
48 EI
6.4. Principiul suprapunerii de efecte

Principiul suprapunerii de efecte se bazează pe faptul că tensiunea
rezultantă într-un system supus la acțiunea mai multor încărcări externe este
egală cu suma tensiunilor care apar dacă s-ar aplica separat multor încărcările
externe. Principiul poate fi utilizat pentru calculul deformațiilor grinzilor aflate
sub acțiunea unor încărcări complexe.
Deformarea totală, săgeată și/sau rotire, este egală cu suma acestora ca șI
cnd acestea s-ar aplica individual iar valorile se deformațiilor se adună sau se
scad.
Aplicația 6.6
q=F/L
F Se consideră grinda din Figura 6.8
încăcată în punctual B cu o forță

O
x EIz concentrată F și o forță distribuită de
L
q
intesitate q F L . Se cere să se
determine rotirea șI săgeata în punctul
 a)
B.
F Răspuns:
 b) Încărcarea totală se împarte în două
încărcări simple (două stări de
Figura 6.8 încărcare) (Figura 6.8,a și b).
qL4
 pentru cazul 1 de încărcare (Figura 6.8,a), săgeata este v1 ,a  , iar rotirea
8 E Iz
qL3
este 1 ,a  ;
6 EI z
FL3
 pentru cazul 2 de încărcare (Figura 6.8,b), săgeata este v1 ,b  , iar rotirea
3 EI z
FL2
este 1 ,b  .
2 EI z
qL4 FL3
Combinând valorile, rezultă: v1  v1 ,a  v1 ,b  
8 E I z 3 EI z
qL3 FL2
1  1,a  1,b  
6 E I z 2 EI z
 11 FL3
 v1  ;
F  24 E I z
pentru cazul particular q rezultă: 
L    2FL .
2
 1 3EI
z
CURSUL 10
SOLICITĂRI DINAMICE
10.1. Introducere
Solicitările statice se caracterizează prin aplicarea unei forțe constantă în
timp, valoarea acesteia crescând de la valoarea nulă la cea maximă într-un
interval suficient de mare în timp.
În cazul solicitărilor dinamice, valoarea lor este dependentă de timp șiind
însoțite de apariția unor accelerații. În funcție de modul de variației al acestor
forțe și de accelerațiile care le însoțesc, aceste solicitări se împart în trei grupe:
a) Solicitări produse de forțele de inerției acestea având acceleraţii
constante sau cu o variaţie lentă;
b) Solicitări produse de șocuri care sunt însoțite de variații bruște ale
accelerațiilor (solicitări dinamice produse de ciocniri);
c) Solicitări produse de forțe variabile, periodic, în timp. Astfel de
solicitări sunt vibraţiile sistemelor elastice şi calculul de rezistenţă la
oboseală al organelor de maşini supuse solicitărilor variabile periodic
în timp.
10.2. Solicitări produse de forţe de inerţie

Analiza acestor sisteme se realizează pe baza principiului lui d’Alembert.
Pe baza acestui principiu sunt considerate, pe lângă forțele date şi cele existente
în legături și forţele de inerţie, în felul acesta problemele de dinamică se
transformă în probleme de statică.
În cazul principiului lui d’Alembert sunt utilizate modele de calcul ale
staticii fiind folosite ecuații de echilibru. Metoda poartă denumirea de metodă
cineto-statică, având o mare răspândire în inginerie. Metoda se aplică fiecărui
element de masă dm pentru care se cunoaște accelerația „ a ” cu care se
deplasează. Pe baza celor cunoscute de la Mecanică, forța elementară de inerție
dFi a elementului de masă dm este:
dFi  a  dm . (10.1)
Corpurile pot efectua două tipuri de mișcare:

a) de translație - caz în care apare o forță de inerție rezultantă;
b) de rotație cu axă fixă – caz în care momente de inerție rezultant.
În cazul mișcării de translație fiecare punct al corpului are aceeași

accelerație și prin reducerea în centrul maselor se obține o rezultantă a forţelor
de inerţie elementare (10.1), care este egală cu produsul dintre masa şi
acceleraţia solidului în mişcare:
Fi  ma . (10.2)
În cazul mișcării de rotație cu axă fixă cu o viteză unghiulară constantă  ,

asupra elementului de masă dm , aflat la o distanță r de centrul de rotație,
acționează două forțe, corespunzătoare direcțiilor normală și tangențială:
a) de-a lungul direcției normale - o forță elementară de inerție
centrifugală, egală cu:
dFc  r 2dm , (10.3)

unde:
r 2  ar , (10.4)
reprezintă accelerația radială;
b) de-a lungul direcției tangențiale – o forță elementară de inerție
tangențială, egală cu:
dFt  r dm , (10.5)
unde:
r 2  at , (10.6)
reprezintă accelerația tangențială.
Ca urmare, forța inerțială elementară va fi egală cu:
dFi  dFc2  dFt2  r   4   2 dm .  (10.7)
În cazul în care, centrul maselor este situat pe axa de rotație, forțele de

inerție elementare se reduc la un cuplu de inerție:
Ci  J , (10.8)
unde J reprezintă momentul de inerție al corpului solid față de axa de rotație.
10.2.1. Calculul cablului de ascensor

În figura 10.1 este prezentat un sistem format dintr-un corp de greutate Q
(grautatea ascensorului), care este legat cu un cablu de greutate neglijabilă.
Când ascensorul pornește sistemul

(ascensorul) are o accelerație a .
Forța axială maximă se produce în
momentul pornirii ascensorului în sus,
moment în care, apare o forță de inerție Fi ,
a N care se opune deplasării masei Q :
a
Q
Fi  ma  a. (10.9)
Q g
Fi
Din condiţia de echilibru a forţelor
Figura 10.1 care acţionează asupra ascensorului,
rezultă forţa axială din cablu:
 a
N  Q  Fi  Q  1     Q (10.10)
 g
unde s-a notat cu  expresia coeficientului dinamic:
a
 1 . (10.11)
g
Forței axiale dată de (10.10) îi corespunde o tensiune  egală cu:
N Q
      st , (10.12)
A A
în care, prin  st este tensiunea din cablu care se produce în cablu atunci când
greutatea Q se află în stare de repaus (forța Q acționează static).
Condiția de rezistență impune ca tensiunea dată de (10.12) să fie mai mică
ca cea admisibilă:
N Q
      st   a (10.13)
A A
10.2.2. Calculul volantului
Volanţii, ca și elemente mecanice, au fost folosiți de la începuturile

dezvoltării sistemelor mecanice servind la uniformizarea mişcării maşinilor
având posibilitatea de a înmagazina o mare cantitate de energie cinetică.
Volanţii au forma de roată cu obadă, spiţe şi butuc sau forma de disc plin,
îngroşat în zona de fixare pe arbore şi în zona periferică.
a) b)
Figura 10.2
Volanţii execută o mişcare de rotaţie cu axă fixă, în principal cu o viteză

unghiulară  constantă fiind dezvoltate forţe centrifuge, care ținând cont de
direcția în care acestea acționează, determină apariția unor tensiuni normale  .
Calculul tensiunilor normale poate fi făcut astfel:
a) Prin calculul aproximativ, la care, în cazul existenței spițelor (figura
10.2,a), acestea sunt neglijate obada fiind considerată ca un inel subţire
aflat în mișcare de rotație (figura 10.3,a);
b) Prin calculul volantului considerat a fi disc în mișcare de rotație;
c) Prin calculul volantului cu considerarea spițelor astfel încât volantul
devine sistem static nedeterminat.
În cazul în care se consideră calculul aproximativ se admit următoarele
ipoteze simplificatoare:
a) masa spițelor este neglijabilă comparativ cu masa obadei;
b) grosimea obadei cste mică faţă de diametrul mediu 2R al volantului.
În calcul se consideră că volantul se rotește cu o turație constantă
n  rot min  căreia îi corespunde o viteză unghiulară:
n
  rad s  . (10.14)
30
Forța centrifugală acționează în secțiunile transversale ca o forță de

tracțiune care generează o tensiune normală.
Pentru calcul, se consideră un volant cu greutatea specifică  a
materialului din care este confecționat din care se izolează un element foarte
mic, delimitat de un unghi elementar d (figura 10.3,b) în care se dezvoltă o
forță centrifugală egală cu:

dFi  an  dm  R2 2 A  d , (10.15)
g
în care A este aria secțiunii transversale, iar g este accelerația gravitațională,

an este accelerația normală, an   2R .
a) b)
Figura 10.3
Izolând elementul de obadă de lungime ds (figura 10.3,b), în secțiunile

axiale se dezvoltă forțe axiale N , care mențin echilibrul elementului. Pe baza
ecuației de echilibru, scrisă pentru proiecțiile forțelor pe direcie bidsectoarei
unghiului d , rezultă:
d
dFi  2N sin 0
2
d
sau: dFi  2N sin  N d . (10.16)
2
Considerând relațiile (10.15) și (10.16) se obține:
dFi  2 2 
N  R  A  Av2 , (10.17)
d g g
unde v este viteza medie a obadei ( v  R ).

Forței axiale N definită de relația (10.17) îi corespunde o tensiune
normală  :
N  2
  v . (10.18)
A g
Pe baza relației (10.18) se poate concluziona faptul că tensiunea normală

dezvoltată nu depinde de aria secțiunii transversale A și ca urmare
dimensionarea nu poate fi făcută din condiții de rezistență.
Ceea ce se poate determina ca și parametru funcțional al volantului este
viteza periferică v a acestuia ținând cont de materialul din care este
confecționat acesta. Din (10.18) viteza periferică maximă este:
ag
v  . (10.19)

Deformarea volantului poate fi determinată considerând relația de

alungire:
  v2R
l    l  l  2 (10.20)
E g E
în care prin l s-a considerat lungimea conturului circular al volantului l  2 R .

Pe baza relației (10.20) poate fi calculată modificarea R a razei:
l  R  v 2R
R    . (10.21)
2 E g E
10.2.3. Calculul barei în rotație
Se consideră bara dreaptă din figura 10.4, care are o mișcare de rotație cu
o viteză unghiulară  constantă în jurul unui punct. Bara are secțiune
transversală variabilă A( x ) , este realizată dintr-un material care are greutatea
specifică  și o forță orientată în lungul axei Ox egală cu Q .
a) b)
Figura 10.4
Urmare a mișcării de rotație asupra barei acționează forțe centrifuge care

solicită bara la întindere. Considerând bara ca sistem continuu, forța de inerție

asociată unui element infinitezimal de lungime dx și de masă dm este:

dFi  a  dm   2 x A( x )dx (10.22)
g
Forța axială la o distanță x este egală cu:
Q  l r
N( x )   2R   2  Ax dx , (10.23)
g g x
În cazul în care, bara este de secțiune constantă ( A  const . ), secțiunea

periculoasă se află situată la îmbinarea barei cu bucșa cilindrică de rază r , forța
axială fiind:
l r
Q 2 2  A 
N   R   A  x dx 
2
 QR   l  r  r2   ,
2
(10.24)
g g r g  2  
care generează o tensiune normală maximă, egală cu:
N 2  A 
 max    QR   l  r  r2   .
2
(10.25)
A gA  2  
Analizând cazul barei de egală rezistență (pala elicei de la motorul

avionului), din condiția de echilibru dinamic, scrisă pentru un element de bară,
se obține:
 a  A( x )  dFi   a  A( x )  dA( X )   0 (10.26)
de unde, ținând cont și de (10.22), rezultă:
dA( x ) 
 2 (10.27)
A( x ) g a
 2 2
din care se obține: ln A( x )   x C. (10.28)
2 g a
Pentru determinarea constantei C se consideră x  r din care rezultă:
 2
C  ln A0  , (10.29)
2 g a
unde A0 este valoarea ariei secțiunii transversale pentru x  r .

Considerând relația (10.29) și combinând-o cu (10.28), după un calcul
simplu rezultă:
  2 
  x2  r2  
 2 g a
A( x )  A0e 
. (10.30)
Din relația (10.25) se poate calcula viteza unghiulară maximă  astfel

încât să nu fie depășită tensiunea normală maximă. Punând condiția de
rezistență  max   a , în absența forței concentrate Q se obține:
 R2  2
 max   a ,
2g
din rezultă viteza unghiulară maximă max :
1 2 g a
max  . (10.31)
R 
Din relația (10.31) se poate constata că viteza unghiulară maximă max

depinde de proprietățile materialului barei, de lungimea ei dar nu depinde de
aria secțiunii transversale.
10.2.4. Calculul mecanismului bielă-manivelă
Mecanismul bielă-manivelă transformă mișcarea de rotație în mișcare de

translație rectilinie sau invers, mișcarea de translație rectilinie în mișcare de
rotație, una din aplicațiile de bază fiind cea a pistoanelor din motoarele cu
ardere internă, caz în care mișcarea de translație liniară a pistonului este
transferată către bielă fiind convertită în mișcare circulară a arborelui cotit. Cele
două componente de bază sunt (figura 10.5,a):
a) manivela – care execută o mișcare de rotație cu o viteză unghiulară  ,
de dorit constantă;
b) biela – execută o mișcare plană.
a) b)
Figura 10.5
Pentru determinarea solicitărilor dinamice se consideră punctul K a cărui

accelerație se poate calcula cu relația:
aK  R  2 . (10.32)
Accelerația unei secțiuni oarecare, situată la distanța z față de punctul C

poate fi determinată cu relația:
z
az  R  2 sin  .
l
care are valoarea maximă pentru unghiul   90 :
z
aC  R  2 (10.33)
l
Ca urmare, forța elementară de inerție a elementului de bielă de lungime

dz și masă elementară dm este:
z
dFi  az dm  R 2 Adz . (10.34)
l g
Pe baza relației (10.34) se poate calcula forța de inerție pe unitatea de

lungime dz (caracter de forță distribuită):
dFi  z
fz   R 2 A. (10.35)
dz gl
Analizând relația (10.35), se poate observa că, în cazul în care secțiunea

bielei este constantă ( A  const . ), forța de inerție pe unitatea de lungime f x are
o distribuție liniară de-a lungul lungimii. În acest caz, din (10.35), pentru z  l se
obține valoarea maximă:

fmax  R 2 A. (10.36)
g
Momentul maxim se produce pentru distanța z  l 3 rezultând:
fmax l 2 0,064  R 2lV

Mmax   , (10.37)
9 3 g
unde prin V s-a notat volumul bielei.

Pornind de la relația (10.37) tensiunea maximă este:
Mmax 0,064    R   2  l V
 max   (10.38)
Wz g  Wz
Așa cum rezultă din relația (10.38) tensiunea este direct proporțională cu
 2 ceea ce face ca, la turații foarte mari tensiunea să fie mare. Având în vedere
că biela este solicitată și în direcție axială se face un calcul suplimentar la
flambaj.
CURSUL 11
SOLICITĂRI CU ȘOC (APLICAREA BRUSCĂ A
SARCINILOR)
11.1. Introducere
În urma lovirii corpurilor solide, liniar-elastice, cu diferite obiecte se
constată apariția a două stări, dinamice:
a) o stare locală, ăn jurul punctului de lovire;
b) o stare generală de tensiune.
Aplicarea bruscă a sarcinilor este definită și sub denumirea de încărcare
cu șoc, timpul de aplicare fiind foarte scurt. Ca urmare, problemele în care se
tratează starea de tensiuni și deformații a structurilor la care încărcarea este
realizată prin șoc nu pot fi tratate prin metoda cineto-statică.
Studiul acestor probleme se realizează pe baza legii conservării energiei.
Dacă un corp de masă m se află în mișcare de translație cu o viteză v , energia
cinetică este egală cu:
mv2
Ec  , (11.1)
2
iar dacă este într-o mișcare de rotație în jurul unei axe fixe, cu o viteză
unghiulară  și are un moment de inerție J , energia cinetică este:
J 2
Ec  . (11.2)
2
În cazul în care același corp cade de la o înălțime oarecare h , energia

potențială pe care o are în momentul căderii este:
E p  mgh  Qh , (11.3)
unde Q  mg reprezintă greutatea corpului, iar g este accelerația gravitațională.

Ținând cont de faptul că sistemele se consideră conservative, în lipsa
frecării sau în cazul existenței unei frecări cu un coeficient foarte mic, se poate
admite că energia totală Et rămâne constantă:
Et  E c  E p . (11.4)
În cazul unui corp care cade de la înălțimea H energia potențială dată de

relația (11.3) urmare a conservării energiei, se transformă integral în energie
cinetică:
Ec  L  Qh . (11.5)
Pe baza relațiilor de calcul de mai sus, rezultă că un corp solid rezistă cu

atât mai bine la șoc cu cât el este mai deformabil și ca urmare, la alegerea
barelor supuse la șoc se aleg barele cu rigiditate mică.
11.2. Solicitări cu șoc

11.2.1. Solicitări de întindere cu șoc
Se consideră o bară de lungime l și modul de rigiditate EA (figura 11.1). O
greutate Q este ghidată de-a lungul barei și cade perpendicular pe un platan
montat la capătul barei. Urmare a ciocnirii rezultă o solicitare de întindere a
barei, definită a fi întindere cu șoc. Considerând sistemul ca fiind conservativ
rezultă că energia potențială pe care greutatea Q , la o înălțime oarecare H , se
transformă integral în energie cinetică. Astfel se poate scrie relația:
Ec  E p  Q  H . (11.6)
Considerând forța axială care apare ca fiind

aproximativ constantă de-a lungul barei, energia
EA de deformație a barei se poate calcula cu relația:
H
N  l2
U (11.7)
Q 2EA
H
Egalând energia dată de relația (11.6) cu
energia potențială de deformație exprimată prin
(11.7):
l
H
N2  l
QH
2EA
se obține:
Platan
2EAQH
Figura 11.1 N (11.8)
l
Tensiunea rezultantă este:
N 2QEH 2EH
    st , (11.9)
A Al l
unde  st  Q A .
Ținând cont de relațiile cunoscute din Fizică: volumul barei - V  A  l și
viteza în momentul ciocnirii - v  2gh , relația (11.9) poate fi rescrisă și sub
formele:
2QEH 2E Qv 2
  (11.10)
V V 2g
Pornind de la relația (11.8) lungirea produsă în urma solicitării cu șoc este

egală cu:
N l 2Q H l
l    2 H lst . (11.11)
EA EA
Din analiza relațiilor de mai sus se pot trage următoarele concluzii:

 bara rezistă la șoc cu atât mai mult cu cât volumul ei este mai mare
(11.10);
 tensiunea normală  indusă în bară în urma șocului este cu atât mai
mică cu cât bara este mai lungă (11.9);
 din concluzia de mai sus rezultă că pentru preluarea șocului este bine
să fie folosite șuruburi cât mai lungi (buloane elastice);
 tensiunea normală  apărută urmare a șocului crește odată cu
creșterea modulului de elasticitate longitudinal E (11.9).
11.2.2. Solicitări de compresiune cu șoc
Se consideră o bară de secțiune variabilă, în formă de trunchi de con,

având ariile bazelor A1 și A2 și înălțimea h (figura 11.2).
De la o înălțime H , cade pe suprafața superioară ( A2 ), o greutate Q .
Din condiția de sistem conservativ, rezultă că energia cinetică, în
momentul șocului, este:
Ec  E p  Le  QH . (11.12)
Energia acumulată în bara de secțiune variabilă se calculează cu expresia:
h
N2 N2 h 1
U dx   A( x ) dx (11.13)
0 2EA( x ) 2E 0
Q
A2
H
dx
A
h
A1
x
a
O
Figura 11.2
Considerând diametrele secțiunilor d1 , pentru aria A1 , d2 , pentru aria A2

și dx , pentru aria Ax , pe baza asemănării pot fi scrise rapoartele:
a d1

 x d( x ) ;

 (11.14)
 a  d1 .
 a  h d2
Pe baza relațiilor de asemănare (11.14) pot fi scrise rapoartele:
A1 A( x ) A2
 2  , (11.15)
a2
x  a  h 2
 a2
 A1  A ;
2 2
  a  h 
din care rezultă:  2
. (11.16)
 A( x )  x
A .
  a  h 2 2

Din egalarea energiiei de deformație cu energia cinetică rezultă expresia

forței axiale dezvoltată, în bară, în momentul ciocnirii:
2EQHA2a
N . (11.17)
 a h h
Pe baza relației (11.17) se poate calcula tensiunea normală maximă  max ,
apărută în secțiunea cea mai mică, de arie A1 :
2 3
N N  ah  2QHE  h
 max       1  . (11.18)
A1 A2  a  A2h  a
Pe baza relației (11.18) pot fi făcute umătoarele observații:

 În cazul în care bara este de secțiune constantă: A1  A2  A cota
a   rezultând relația (11.9) în care h  l ;
 În cazul în care, bara are un vârf ascuțit ( este așezată pe vîrful din
O ), atunci a  0 și A1  0 ceea ce conduce la o valoare foarte mare a
tensiunii normale în vârful din O (  max   ). Acest fapt face ca
sculele ascuțite la vârf să fie utile petru operațiile de tăiere,
perforare etc.
11.2.3. Solicitări de încovoiere cu șoc
Se consideră o grindă cu modulul

de rigiditate constant ( EIz  const . ) și
lungime l peste care cade un corp de
greutate Q , de la înălțimea H (figura
11.8). Corpul de greutate Q lovește
grinda întrun punct oarecare.
Considerând grinda de masă mică,
în calcule nu vor fi luate în considerare
forțele de inerție. Considerând sistemul
conservativ rezultă că energia
potențială se transformă, în momentul
Figura 11.8 impactului, în energie cinetică.
Ec  E p  Le  QH . (11.19)
Qb Qa
În urma impactului se dezvoltă reacțiunile YA  și YB  . Pentru cele
l l
două intervale A  C și C  B momentele încovoietoare, conform notațiilor din
Qb Qa
figura 11.8, sunt: MiAC  x și MiCB  (b  x ) . Ca urmare, energia de
l l
deformație este:
Mi2 1 C 2 B
 1  a Q2b2 b 2 2
Qa 
U   dx    iAC
M dx  M 2
 iCB  2EI   l2
dx  x dx   2 ( b  x )2
dx 
2EI z 2EI z  A C  z 0 0 l 
După realizarea calculelor și rearanjarea termenilor se obține:
Q2a2b2 Q2a2b2
U (a  b )  .
6EI z l 2 6EI z l
Qab
Ținând cont de valoarea momentului maxim (figura 11.8) Mi ,max  ,
l
relația energiei de deformare se poate rescrie sub forma:
Q2a2b2 l
U  Mi2,max . (11.20)
6EI z l 6EI z
Din egalarea relațiilor (11.19) și (11.20) se obține:
l
Mi2,max  QH
6EI z
6QHEI z
de unde rezultă: Mi2,max 
l
din care se obține:
6QHEI z
Mi ,max  . (11.21)
l
Pe baza relației (11.21) poate fi calculată tensiunea maxim la încovoiere:
Mi ,max 1 6QHEI z 6QHE

 max    ymax . (11.22)
Wz Wz l Wz l
Pe baza celor de mai sus pot fi făcute următoarele observații:

 Momentul încovoietor maxim, în cazul solicitării de încovoiere cu șoc,
nu depinde de locul în care cade corpul (cotele a și b ), relația (11.21);
 Tensiunea maximă, în cazul solicitării de încovoiere cu șoc, este cu atât
mai mare cu cât lungimea este mai mare și practic cu cât volumul este
mai mare, relația (11.22). Acesta este și motivul pentru care piesele
solicitate la șoc trebuie să fie suficient de elastice pentru ca energia din
momentul șocului să fie absorbită pe deplasări mari.
Un aspect important îl reprezintă determinarea forței de impact, care se

dezvoltă în timpul șocului. Determinarea acesteia poate fi făcută pe baza relației
(11.21). Notând această forță cu P , din (11.21) obținem:
ab 6QHEI z
Mi ,max  P  . (11.23)
l l
11.2.4. Solicitări de torsiune cu șoc
Se consideră un arbore de diametru

Mt
A B constant d și lungime între lagărele de
d
rezemare l . La unul din capete este

J montat un volant de diametru D și
greutate Q . Arborele este antrenat de
l
un moment de torsiune Mt , acesta
rotindu-se cu o viteză unghiulară
Figura 11.9
constatntă  .
La un moment dat, volantul este oprit brusc. În momentul imobilizrii, energia
cinetică a volantului se transformă în energie de deformație, aceasta fiind
preluată de porțiunea solicitată la torsiune, porțiunea A  B . Energia cinetică
este:
1
E c  J 2 ,
2
unde J este momentul de inerție mecanic, calculat cu relația:
2
QD 2Q D2
J  mR     .
g 2  2g
Q D2 2
Ca urmare, energia cinetică este egală cu: Ec   . (11.24)
8g
Energia de deformație a arborelui este dată de relația:
l
Mt2 M2 l
U dx  t (11.25)
0 2GI p 2GI p
Egalând relațiile (11.24) și (11.25) se obține:
Q D2 2 Mt2 l
 
8g 2GI p
din care rezultă expresia momentului de torsiune:
2GI pQ D2 G Ip J
Mt2   . (11.26)
8 gl l
Ținând cont de relația de calcul a tensiunii tangențiale la solicitarea de

torsiue, se obține:
Mt  G Ip J 2G J 2G J
 max     , (11.27)
Wp Wp l Al V
 d2
unde A  este aria secțiunii transversale a arborelui, iar V este volumul
4
arborelui.
Pe baza relației (11.26) se poate concluziona că tensiunea maximă este
invers proporțională cu volumul V al arborelui. Ca urmare, pentru o secțiune
constantă, este preferabil un arbore cu lungime cât mai mare.
11.2.5. Solicitări compuse cu șoc
Se consideră grindă spațială din figura 11.10 solicitată dinamic prin

căderea unui corp de greutate Q , de la înălțimea H . Bara se consideră a avea o
secțiune circulară, constantă, de diametru d .
Figura 11.10
În momentul impactului greutății Q cu bara se dezvoltă o forță P care

solicită grinda la încovoiere (figura 11.11,a) și torsiune (figura 11.11,b).
a) b)
Figura 11.11
Energia totală de deformație are două componente, una asociată solicitării

de încovoiere, iar cea de-a doua asociată solicitării de torsiune:
Mi2 Mt2
U   dx    dx . (11.28)
2EI 2GI p
Ținând cont de încărcare și de geometria grinzii spațiale, momentele vor fi

egale cu:
 Momentul de încovoiere, după direcția Oz : Miz( AB )   Px , de la 0 la a
 Momentul de încovoiere, după direcția Oz : Miz( BC )   Px , de la 0 la l
 Momentul de torsiune, după direcția Ox : Mt ( AB )  Pa , de la 0 la l .
Ca urmare, relația (11.28) poate fi rescrisă sub forma:
U
 Px 
a 2 l
dx  
 Px 
2 a
dx  
 Px 
2
 a3  l3
dx  P 2  
a2l 
(11.29)
 6EI 
EIo z EI o EI z o2GI z  z p 
Ținând cont de relația de legătură dintre E , G și  pentru oțel, rezultă

E  2,5G și de faptul că pentru secțiunea circulară I p  2I z , relația (11.29) poate
fi rescrisă ca:
U

P 2 4a3  4l3  15a2l . (11.30)
24 EI z
Considerând, din nou, relația de conservare:
Ec  E p  Le  QH ,
din (11.30) rezultă: U


P 2 4a3  4l3  15a2l   QH ,
24 EI z
obținându-se, pentru forța P , din punctul impactului, relația de calcul:
24 EI zQH
P . (11.31)
4a3  4l3  15a2l
Conform teoriei a treia de rezistență, tensiunea echivalentă este egală cu:
 III   2  4 2 ,
care, pentru secțiuni o secțiune circulară devine:
Mi 2  Mt2
 III  .
Wz
Considerând faptul că solicitarea maximă este în încastrare, din

diagramele prezentate în figura 11.11 și cu ajutorul relației (11.31)obținem:
 ech 
P 2l 2  P 2a2

1 24 EI zQH l 2  a2   (11.32)
3 3 2
Wz Wz 4a  4l  15a l
 d3
Din condiția de rezistență,  ech   a și de relația de calcul Wz  se
32
poate determina diametrul d al grinzii:
32 24 EI zQH l 2  a2    a
 d3 4a3  4l3  15a2l
32
24 EI zQH l 2  a2  
3 4a3  4l3  15a2l
sau d . (11.33)
 a
11.3. Calculul la șoc cu ajutorul multiplicatorului dinamic

(de impact)
Impactul are loc atunci când un obiect lovește altul, astfel încât se dezvoltă
forțe mari între obiectele într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Se consideră un corp de greautate Q care cade, de la o înălțime H , pe un
element elastic de constantă elastică statică k (figura 11.12). Constanta statică
elastică a unui arc este definită cu relația generală:
Forta
k .
Deformatie
Q Considerând solicitarea în domeniul

elastic și neglijând masa arcului, în urma
H
impactului, arcul se deformează cu o cantitate

 max .
max
Energia de potențială totală a corpului

de greutate Q , ținând cont de deformarea
maximă a arcului  max , este egală cu:
U  Q  H  d ,max  , (11.34)
Figura 11.12
unde prin d ,max s-a considerat deformarea (săgeata) maximă dinamică.

Lucrul mecanic efectuat de arc este egal cu:
Fe  d ,max
L , (11.35)
2
unde Fe este forța elastică: Fe  k d ,max . (11.36)
Înlocuind relația (11.36) în relația (11.35) rezultă:
k 2d ,max
L . (11.37)
2
Presupunând că nu au loc pierderi de energie în timpul impactului, din

cauza căldurii, a sunetului sau a deformărilor plastice locale, se poate considera
că energia potențală a corpului de greutate Q , dată de relația (11.34) este egală
cu lucrul mecanic efectuat de arc, relația (11.37):
k 2d ,max
Q  H  d ,max   . (11.38)
2
Relația (11.38) este, în fapt, o ecuație de gradul II:
2Q 2QH
2d ,max  d ,max   0. (11.39)
k k
Soluția de valoare maximă a ecuației (11.39) este:
2
Q Q Q
d ,max      2  H . (11.40)
k k k
Dacă asupra arcului se aplică static greutatea Q , ținând cont de formula

generală de calcul a rigidității statice a unui element elastic, rezultă că
deformația statică,  st , poate fi exprimată prin relația:
Q
 st  . (11.41)
k
Pe baza relației (11.41), relația (11.40) devine:
d ,max   st  2st  2 st H . (11.42)
 H 
sau: d ,max   st  1  12  (11.43)
  st 
Din relația (11.43) rezultă că, în cazul solicitării dinamice deformarea este
egală cu deformarea statică amplificată cu un factor. Acest factor poartă numele
de multiplicator dinamic  , acesta fiind egal cu:
H
 1 12 . (11.44)
 st
În cazul în care, lucrul mecanic exterior este foarte mare comparativ cu

energia de deformație, expresia multiplicatorului dinamic devine:
H
 1 2 . (11.45)
 st
Multiplicatorul dinamic  exprimă raportul dintre mărimile solicitării

dinamice și cele corespunzătoare solicitărilor statice. Ca urmare se poate scrie:
 d d P
     ....... (11.46)
 st  st Q
Pe baza relației (11.44) se poate concluziona că, în cazul aplicării bruște a

unei greutăți oarecare  H  0  săgeata dinamică este dublul săgeții statice:
d ,max  2 st . (11.47)
În mod similar se poate considera situația în care un corp de greutate Q se

deplasează pe un plan orizontal și lovește același arc, montat orizontal. În acest
caz, energia pe care o are corpul în momentul impactului este energia cinetică:
mv2 Qv 2
Ec   . (11.48)
2 2g
Egalând relația (11.48) cu relația (11.37), rezultă:
2
Qv 2 k  d ,max
 ,
2g 2
Qv2  st v2
de unde rezultă: d ,max   . (11.49)
gk g
Pe baza celor de mai sus, se pot concluziona:

 Impactul are loc atunci când o forță mare este dezvoltată între două
obiecte care se lovesc între ele într-o perioadă scurtă de timp;
 Efectele impactului pot fi analizate considerând corpul de impact rigid,
iar materialul corpului lovit elastic liniar,
 În timpul coliziunii nu sunt pierderi de energie, corpurile rămânînd în
contact în timpul coliziunii, iar inerția corpului elastic este neglijată;
 Mărimile dinamice pot fi determinate prin înmulțirea valorilor statice
cu multiplicatorul factor de impact.
CURSUL 12
STABILITATEA STATICĂ A BARELOR ZVELTE
12.1. Introducere
Elementele structurale care sunt încărcate cu sarcini de compresiune pot
fi împărțite în două tipuri, în funcție de lungimile lor relative și de dimensiunile
transversale:
a) Bare scurte și groase, definite drept coloane care, de obicei, se distrug
prin zdrobire atunci când tensiunea admisibilă de compresiune a
materialului este depășită;
b) coloane lungi și subțiri sau tije care cedează și flambează cu puțin timp
înainte de a fi atinsă tensiunea admisibilă de compresiune.
Barele foarte lungi și de scțiune mică (subțiri) sunt definite a fi bare zvelte.
În cazul barelor zvelte, sub acțiunea forțelor de compresiune, acestea pot să-și
piardă forma iniţială de echilibru. Forma de echilibru pe care o au barele zvelte,
sub acțiunea eforturilor de compresiune poate fi stabilă sau inslabilă.
Stabilitatea/instabilitatea statică a barelor zvelte se referă la poziţia deformată a
unui sistem elastic ca stare de echilibru sub acţiunea statică a unor forţe
exterioare cunoscute.
O bară zveltă este stabilă dacă în poziţie deformată printr-o acțiune
externă perturbatoare, aceasta se deformează mai mult dar revine la forma
inițială deformată, când acțiunea perturbatoare încetează. Dacă după acțiunea
perturbației bara nu revine în poziția inițială, atunci sistemul este instabil.
Pierderea stabililăţii sistemelor deformabile (bare zvelte, plăci etc.) sub
acţiunea încărcărilor se numeşte flambaj.
Flambajul barelor zvelte poate avea loc din mai multe dintre următoarele
motive:
a) bara nu este perfect dreaptă în poziție inițială, de montaj;
b) încărcarea nu este aplicată exact de-a lungul axei barei;
c) în cazul barelor compuse din mai multe componente, realizate din
materiale diferite, este posibil ca materialul uneia din componente să
aibă o tensiune admisibilă inferioară celorlate și să cedeze;
Pericolul cel mai mare în cazul fenomenulului de flambj îl reprezintă
apariția bruscă a deformațiilor mari, aspect care pote avea ca și consecință
directă ruperea barei.
Se consideră bara dreaptă din figura 12.1 solicitată la compresiune de
forțele P . În bară se dezvoltă tensiuni normale negative (   0 ) prezentând
pericolul dezvoltării fenomenului de flambaj.
Forma flambată Forma dreaptă – de echilibru

P P
Figura 12.1
În cazul în care, forța P atinge o valoare egală cu forța critică de flambaj

Pf , bara își va pierde pierde forma dreaptă de echilibru şi flambează. Bara se va
încovoia apărând deformații foarte mari (figura 12.1). Forței critice de flambaj îi
corespunde o tensiune critică de flambaj  f , care se calculează conform relației:
Pf
f  , (12.1)
A
unde A este aria secțiunii transversale.

În cazul în care, asupra barei acționează o forță P mai mică decât forța
critică de flambaj Pf , atunci bara nu va mai flamba. Legătura dintre încărcarea P
și forța critică de flambaj Pf este dată de coeficientul de flambaj c f , prin relația:
Pf
P . (12.2)
cf
Coeficientul de flambaj c f are valori supraunitare acestea fiind stabilite în

funcție de periculozitatea pe care o au, în funcționare, diferite tije componente
ale echipamentelor industriale și nu numai. Valorile coeficientului de siguranță
sunt cu atât mai mari cu cât piesele au o importanță crescută în asigurarea
siguranței în funcționare.
Echilibrul unei bare drepte zvelte comprimate poate fi de două feluri:
a) echilibru stabil, caz în care P  Pf , bara după deformare revenind la
forma inițială în momentul în care cauza perturbatoare încetează;
b) echilibru instabil P  Pf bara rămâne deformată în momentul în care
cauza perturbatoare încetează;
Cel mai mare pericol al flambajului îl reprezintă faptul că se produce brusc
neexistând posibilitatea luării în avans a unor măsuri de prevenire. Fenomenul
se petrece în special la construcții metalice, de tip grinzi cu zăbrele, sau la
sisteme de susținere.
Pentru analiza fenomenului de falmbaj au fost elaborate elaborate o serie
de teorii aproximative pe baza cărora sunt determinate mărimile care definesc
starea de flambaj.
Calculul la flambaj se realizează scriind relaţiile de echilibru pentru starea

deformată, ținându-se cont de condițiile de legătură ale barelor. Calculul se
realizează pe baza teoriei de ordinul II, caz în care se admite expresia
aproximativă a curburii.
12.2. Forța critică de flambaj a barei drepte solicitată la

compresiune
Relația de calcul a forţei critice de flambaj, pentru o bară dreaptă
comprimată, a fost calculată prima dată de L. Euler (1744). Determinarea acestei
forțe a fost realizată prin metoda statică.
Determinarea acestei forțe ține cont de tipul de legături existente la
capetele barelor. Pornind de la considerente practice, provenite din realitatea
înconjurătoare, au stabilite patru cazuri de legături (figura 12.2):
a) cazul I - bară încastrată la un capăt şi liberă la celălalt (figura 12.2,a);
b) cazul II (caz fundamental) - bară articulată la ambele capete (figura
12.2,b);
c) cazul III - bară articulată la un capăt şi încastrată la celălalt (figura
12.2,c);
d) cazul IV - bară încastrată la ambele capete (figura 12.2,a).
Metoda statică este o metodă analitică de determinare a forţei critice de
flambaj bazată pe ecuația aproximativă a fibrei medii deformate:
d 2v M
2
 i. (12.3)
dx EI
din care rezultă:
d 2v
Mi   EI 2 . (12.4)
dx
Pornind de la această ecuație, prin integrare și considerarea condițiilor de

legătură de la capete (figura 12.2), pentru fiecare caz în parte, rezultă o anumită
formă deformată și o formulă de calcul a forței critice de flambaj.
În calcule se admit următoarele ipoteze de calcul:
a) modulul de rigiditate EI este constant;
b) distanţa dintre cele două capete ale barei este aproximativ egală în
starea flambată cu lungimea iniţială a barei;
c) greutatea barei este neglijată.
l
P P P P
l
l
a) b) c) d)
Figura 12.2
12.2.1. Cazul fundamental (cazul II – figura 12.2,b)
Se consideră bara din figura 12.3 articulată la ambele capete la capete.

Bara este comprimată cu forța critică de flambaj Pf .
Urmare a acțiunii forței Pf
Pf   Pf
bara se va deforma intrând în stare
v x
flambată. Ca urmare a acțiunii
x forței, la o distanță oarecare x , față
de articulația din punctul , bara se
l
deformează foarte mult, valoarea
v
săgeții fiind v .
Figura 12.3
Ca urmare, în punctul respectiv se va dezvolta un moment încovoietor

generat de forța Pf :â
Mi  Pf  v , (12.5)
unde v reprezintă săgeata, foarte mare, a deformării barei.

Introducând relația momentului de încovoiere din (12.5) în relația (12.4)
rezultă ecuația:
d 2v
Pf  v   EI 2 ,
dx
d 2v Pf v
de unde rezultă:   0. (12.6)
dx 2 EI
Pentru ușurința în calcul se va face notația:
Pf
 2 (12.7)
EI
și, ca urmare, ecuația diferențială (12.7) devine:
d 2v
2
  2v  0 , (12.8)
dx
având soluția de forma:
v  A sin   x   B cos   x  , (12.9)
unde, A și B sunt două constant care pot fi determinate din condițiile de

legătură din articulațiile  și :
 x  0  v  0;
 (12.10)
 x  l  v  0.
Pe baza condițiilor de legătură (12.10), pentru cele două constante, rezultă

următoarele valori:
a) din prima condiție din (12.10)  B  0; (12.11)
b) din a doua condiție din (12.10)  A sin   l   0 . (12.12)
Valoarea constantei A trebuie să fie diferită de zero  A  0 , altfel
nexistând flambaj. Ca urmare, rezultă căpentru a fi îndeplinită cea de-a dou
condiție (12.12) este necesar să există următoarea condiție
sin   l   0 , (12.13)
care conduce egalitatea:   l  n , (12.14)

unde n este un număr pozitiv, întreg.
Din relația de egalitate (12.14) se obține:
n 
,  (12.15)
l
iar din (12.7) rezultă relația de calcul a forței critice de flambaj:
n2 2EI
Pf  . (12.16)
l2
Considerând în relația (12.16) valoarea n  1 rezultă starea flambată din

figura 12.3. În relația (12.16) pot fi considerate și alte valori pentru n
( n 2,3,4,...) , rezultând alte forțe de flambaj dar acestea nu se mai realizează
atâta timp cât bara a flambat pentru forța critică de flambaj cea mai mica.
În relația (12.16), I reprezintă momentul de inerţie axial central al
secţiunii transversale care corespunde direcţiei faţă de care flambează bara.
În cazul în care, condiţiile de legătură ale barei sunt identice în jurul
tuturor axelor centrale ale secţiunii transversale, atunci în calcule trebuie
considerat momentul de inerţie axial central minim al secţiunii transversale.
Flambajul se produce în jurul acelei axe centrale, faţă de care bara prezintă
rigiditatea minimă.
Ca urmare, relația (12.16) de calcul a forţei critice de flambaj, în cazul
fundamental, devine:
 2EImin
Pf  (12.17)
l2
În cazul fundamental starea flambată corespunde unei semiunde, având

lungimea egală, cu aproximaţie, cu cea a barei. Lungimea corespunzătoare unei
semiunde, adică distanţa dintre două puncte consecutive de inflexiune ale stării
flambate, se numeşte lungime de flambaj. Ca urmare, lungimea de flambaj este
egală cu lungimea barei, iar relația (12.17) va avea forma:
 2EImin
Pf  , (12.18)
l 2f
unde, prin l f s-a notat lungimea de flambaj.
12.2.2. Cazul unei bare încastrată la un capăt și liberă la celălalt

(cazul I – figura 12.2,a)
Starea de încărcare și deformare, în acest caz, este prezentată în figura
12.4.
Ca și în cazul precedent se ajunge la aceeași ecuație diferențială (12.8) cu
soluția (12.9):
v  A sin   x   B cos   x 
Pf
x
v
lf
Figura 12.4
În acest caz, condițiile de legătură sunt:
 x  0  v  0;

 dv (12.19)
 x  l  dx  0.
Pe baza condițiilor de legătură (12.19), pentru constantele A și B rezultă

următoarele valori:
a) din prima condiție din (12.19)  A  0; (12.20)
b) din a doua condiție din (12.19)  B cos   l   0 . (12.21)
Valoarea constantei B trebuie să fie diferită de zero  B  0 , altfel
neexistând flambaj. Ca urmare, în relația (12.21) este necesar să fie îndeplinită
condiția:
cos   l   0 , (12.22)
din care se obține:  l 

2n  1   , (12.23)
2
unde n este un număr întreg, rezultând:

2n  1   . (12.24)
2l
Combinând relațiile (12.7) și (12.24), pentru n 1 obținem:
 2EI
Pf  , (12.25)
4l 2
în acest caz, lungimea de flambaj fiind: l f  2l . (12.26)

12.2.3. Cazul unei bare încastrată la un capăt și articulată la

celălalt (cazul III – figura 12.2,c)
Se consideră bara din figura 12.5, articulată în punctul  și încastrată în

punctul .
 
Pf
lf 0,5lf
Figura 12.5
În acest caz lungimea de flambaj este considerate a fi egală cu:
l f  0.7l (12.27)
iar forța critică de flambaj data de (12.18) devine:
2 2EI
Pf  2 . (12.28)
l
12.2.4. Cazul unei bare încastrată la ambele capete (cazul IV –

figura 12.2,d)
Se consideră bara din figura 12.6, încastrată în ambele puncte  și .
Pf  
0,5lf 0,5lf 0,5lf 0,5lf
Figura 12.6
În acest caz, lungimea de flambaj este considerate a fi egală cu:
1
lf  l (12.29)
2
iar forța critică de flambaj dată de (12.18) devine:
4 2EI
Pf  . (12.30)
l2
12.2.5 Concluzii
Comparând valorile forțelor critice de flambaj și a lungimilor de flambaj ,

pentru toate cele patru cazuri, se poate sintetiza tabelul 12.1.
Tabelul 12.1
Mărime Cazul de flambaj
I II III IV
Forța critică  2EI  2EImin 2 2EI 4 2EI
de flambaj Pf  Pf  Pf  2 Pf 
4l 2 l2 l l2
Lungimea de l f  2l lf  l l f  0,7l l f  0,5 l
flambaj
Comparând relațiile de calcul ale forțelor critice de flambaj, din tabelul

12.1, rezultă următoarea relației de inegalitate:
Pf , I  Pf , II  Pf . III  Pf , IV .
Relația lui Euler poate fi generalizată, sub forma:
I 
Pf   2 E  2  . (12.31)
l 
 f min
12.3. Domeniul de valabilitate al relației lui Euler

Pentru a bară cu aria secțiunii transversale egală cu A și tensiunea critică
de flambaj  f , din ecuația (12.31) rezultă:
2
Pf  2E  I 
 i   2E
f       E    2 ,
2
(12.32)
A A  l 2f   l f min min
min
unde:
lf
 , (12.33)
i
este definit a fi coeficientul de zvelteță, iar „ i ” este raza de inerție a secțiunii

transversale.
Din relația (12.32) este evident că, în cazul în care bara este lungă și
subțire ( l f i este mare) atuci  f este mic.
Ca urmare, coloanele de lungime mică și secțiune mare au un raport l f i
mică și o valoare mare a lui  f .
Valoarea maximă a coeficientului de zevelteță pentru o secțiune dată este:
 lf  l
max     f . (12.34)
 i max imin
În figura 12.7 este prezentat un graphic al variației tensiunii  f în raport

cu l f i pentru un material particular. Pentru o valoare l f i mai mică decât
anumite valori particulare, care depend de material, o bară va flamba la o
valoare a tensiunii mai mică decât cea considerate critică  f , determinate pe
baza teoriei lui Euler. În figura 12.7, cu linie continua este prezentată variația
conform teoriei lui Euler iar cea cu linie punctată situația reală.
Din relația (12.32) rezultă că
f
tensiunea critică de flambaj depinde
Teoria lui Euler
atât de material (prin modulul de
Tensiunea reală elasticitate longitudinal E ) cât și de
coeficientul de zvelteță.
Relația lui Euler este valabilă
numai pentru defomații din domeniul
elastic (domeniu în care legea lui
lf /i Hooke este valabilă).
Figura 12.7 Relația lui Euler poate fi utilizată
fi utilizată numai dacă tensiunea critică de flambaj este mai mică comparativ cu
tensiunea corespunzătoare limitei de poporționalitate  p :
2E
 f  2  p . (12.35)
max
Pe baza relației (12.35) poate fi calculate coeficientul de zvelteță 0 care

limitează domeniul de valabilitate a relației lui Euler:
 2E
max  0  . (12.36)
p
Pornind de la relația (12.36) pot fi definite două cazuri de flambaj:

a) max  0 , în acest caz flambajul este unul elastic iar fenomenul are
loc conform relației lui Euler;
b) max  0 , este cazul pentru care flambajul are loc în doemniul
plastic iar relația lui Euler nu mai este valabilă.
Calculul la flambaj în domeniul plastic este realizat folosind diferite relații
care au fost dezvoltate de diferiți autori: F. Iasinski, L. Tetmajer, M. Rankine, J. B.
Johnson etc. La modul general, indifferent de autor, relațiile au una din
următoarele forme:
  f  a  b ;
 (12.37)
  f  A  B  C  ,
2
unde a, b, A, B , C sunt constante care depind de material.

În figura 12.8 sunt prezentate domeniile de calcul ale tensiunii critice de
flambaj  f .
f
c
Linia dreaptă – relatia
Tetmajer, Iasinski
Parabola lui
p Euler
a
Compresiune
Flambaj plastic
f
pură
Flambaj elastic
0 1 0 
Figura 12.8 – Tensiunile:  a - tensiunea admisibilă (limita de elasticitate),  p -

tensiunea de proporționalitate (limita de proporționalitate),  c - tensiunea de
curgere (limita de curgere)
12.4. Procedura de rezolvare a problemelor de flambaj

Problemele de flambaj sunt orientate spre două aspect esențiale:
probleme de verificare și probleme de dimensionare.
12.4.1. Probleme de verificare
În cazul acestor probleme se verifică dacă coeficientul de siguranță c f este

mai mare comparative cu unul prescris c p .
În primă fază se verifică domeniul de flambaj, pe baza datelor geometrice
ale barei analizate. Ca urmare, se calculează valoarea coeficientului de zvelteță
putând apărea următoarele situații:
a)   0 , caz în care ne situaăm în doemniul elastic fiind valabilă relația
 I  P
lui Euler Pf   2E  2  și bara este stabile dacă c f  f  c p ;
l  P
 f min
b) 1    0 , caz în care se folosește relația (12.37), foța de flambaj fiind
P
Pf   f A și este necesar să se verifice condiția c f  f  c p ;
P
c) 0  1 , este cazul în care există compresiune pură nefiind cazul de
calcul de flambaj.
12.4.2. Probleme de dimensionare
În acest caz se parcurg următorii pași:

Pasul 1 – se consideră, pentru început, că flambarea are loc în domeniul elastic.
Astfel,se calculează momentului de inerție necesar:
Pf  l 2f  c p
Imin  .
 2E
Pasul 2 – se determină din valoarea momentului de inerție minim Imin , calculat

la pasul 1, dimensiunile geometrice ale secțiunii transversal și se calculează
coeficientul de zvelteșă  corespunzător.
Pasul 3 – se compară coeficientul de zvelteță cu valoarea 0 , care delimitează
zona domeniului elastic. Există două situații:
a)   0 , fenomenul de flambaj este în domeniul elasticși dimensionarea
este considerate a fi finalizată iar dimensiunile secțiunii transversale
calculate pot fi folosite în continuare;
b) 1    0 , este necesar să fie verificat coeficientul de siguranță (se
compară cel corespunzător dimensiunilor calculate cu cel prescris c p ).
Dacă c f  c p este necesar să se mărească dimensiunile secțiunii
transversale până când coeficientul de siguranță c f devine mai mare ca
cel prescris c p ;
c) 0  1 , calculul se face pentru compresiune pură.
12.5. Metoda tensiunii admisibile
Această metodă este folosită cu precădere pentru problem de verificare și

pentru determinarea forței de flambaj critice admisibile Pf . În cconcordanță cu
această metodă condiția de stabilitate este:
Pf
  af , (12.38)
A
unde tensiunea admisibilă de flambaj  af se calculează cu relația:
 af     a , (12.39)
unde  este coeficientul de flambaj și  a este tensiunea admisibilă la

compresiune a materialului.
Coeficientul de flambaj  depinde de material și este specificat în tabele
specializate.

RM 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RM 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REZISTENȚA MATERIALELOR II

1.1. Considerații generale

1.2. Tensiunea echivalentă

În practică, starea limită legată de tensiune se referă la „rezistența

produce într-o piesă, în condiții date de material, de solicitare şi de mediu

În general, tensiunile  c și  r au valorile  c  250MPa sau  r 345MPa

Pentru determinarea gradului de periculozitate al unei solicitări complexe

1.3. Teoriile clasice de rezistență în cazul solicitării

b) Deformația specifică liniară maximă

c) Tensiunea tangențială maximă

d) Energia potanțială specifică totală de deformație totală

e) Energia specifică modificatoare de formă

Cele cinci mărimi, enumerate mai sus, se constituie în teoriile de rezistență

Practic, prin teoriile de

1.4. Teoriile clasice de rezistență în cazul solicitării

1.4.1. Teoria tensiunii normale maxime (W. J. M. Rankine, 1858)

În cazul în care materialul are valori ale tensiunilor limită admisibile la

1.4.2. Teoria alungirii specifice maxime (B. de Saint Venant,

Ca urmare, din relația (1.10) rezultă că tensiunea normală echivalentă

În cazul uni material cu valori ale tensiunilor limită admisibile la tracțiune

1.4.3. Teoria tensiunii tangențiale maxime (Ch. A. Coulomb, H. E.

tensiunea tangențială maximă devine egală cu tensiunea tangenţială maximă

și ca urmare, tensiunea normal echivalentă care se compară cu tensiunea normal

În cazul uni material cu valori ale tensiunilor limită admisibile la tracțiune

1.4.4. Teoria energiei totale de deformație (E. Beltrami 1885, P. B.

Din relația (1.14) rezultă tensiunea echivalentă:

1.4.5. Teoria energiei de variație a formei (M. T. Huber 1904, R.

Din relația (1.16) rezultă:

Având în vedere faptul că energia specifică de variație a formei se exprimă

1.5. Teoriile clasice de rezistență în cazul stării plane de

În general, se poate considera relația de calcul a tensiunii echivalente:

b) Teoria alungirii specifice maxime (figura 1.4):

 Pentru cedare în cazul solicitării de compresiune,  2 tensiune de

Deoarece această teorie nu este general acceptată, în niciun domeniu de

Figure 1.3 Figure 1.4

c) Teoria tensiunii tangențiale maxime (figura 1.5)

Deoarece tensiunea maximă de forfecare este dată de diferențele:

 Dacă tensiunile  1 și  2 sunt de tipuri diferite (una de tracțiune și

Pentru materialele care au

d) Teoria energiei totale de deformație (figura 1.6)

Pentru  3  0 , relația (1.17) devine:

care poate fi rescrisă sub forma:

Relația (1.31) reprezintă ecuația unei elipse cu semiaxele date de :

e) Teoria energiei de variație a formei

Pentru  3  0 , relația (1.19) devine:

Considerând ca stare limită starea corespunzătore rezistenței minime

1.6. Aplicarea teoriilor de rezistență la bare

b) Teoria alungirii specifice maxime:

c) Teoria tensiunii tangențiale maxime:

d) Teoria energiei totale de deformație:

 echIV   2  2(1  ) 2 ; (1.42)

e) Teoria energiei de variație a formei:

2.1. Considerații generale

2.2. Solicitarea de tracțiune-compresiune cu încovoiere

În cazul solicitărilor de tracțiune-compresiune și de încovoieree apar aceleași

2.2.2. Grindă încărcată cu forță înclinată

de unde rezultă poziția axei neutre (figura 2.2):

Pe baza relațiilor de mai sus, rezultă că axa neutră intersectează secțiune

2.2.3. Compresiunea excentrică a barelor de înălțime mică

Se consideră bară de secțiune constantă asupra căreia acționează o forță F

Se consideră un punct oarecare B de coordonate  yB , z B  , în cadranul

 încovoiere datorată momentului de încovoiere orientat de-a lungul axei

 un moment de încovoiere orientat de-a lungul axei Gz :

În primul cadran, tensiunile dezvoltate de la compresiune și încovoiere au,