Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caiet de productie
inalte si a admira totul. In octombrie, dupa cateva saptamani de cautari de posibile subiecte pentru
documentarul din anul 2, semestrul 1, am ajuns la ideea de a face un documentar despre planorism
(care a ajuns pana la urma sa fie despre intreg Aerodromul Clinceni). Avand un prieten instructor la
Craiova cu care vorbisem in trecut despre asta, stiam vag despre ce e vorba in sportul acesta.
Din punctul de vedere al unui producator, tema este de asemenea foarte ofertanta. Investitia nu
este una deloc costisitoare (in principal transportul si masa echipei de filmare pana la aerodrom
cateva zile), insa profitul ar putea fi destul de mare. In cazul in care nu ar fi fost un proiect de
facultate, as fi putut merge la conducerea Aeroclubului, oameni foarte deschisi, sa le propun ca dupa
ce este gata filmul sa il vada si apoi sa il cumpere/inchirieze pentru a fi folosit ca promovare pentru
Aeroclub.
Publicul tinta al filmului este unul variat, focusandu-ne insa pe tinerii care nu cunosc sporturile
aeronautice si mai ales faptul ca pana in 23 de ani cursurile sunt gratuite. Mizand pe acest aspect,
am fi putut merge cu filmul in scoli si astfel ar fi avut parte de o audienta mult mai mare. Daca tot noi
Filmul nu se doreste a fi neaparat unul de arta, ci imbina stilul observational cu cel al reportajului
pentru a prezenta viata pilotilor, mecanicilor si instructorilor de la Aerodromul Clinceni. Astfel, inca
2. Pre-productia
Am prezentat ideea unui coleg de la regie care a fost dispus sa ma ajute si am construit o echipa cu
dat mesaje tuturor celor pe care ii stiam din domeniul aviatiei, am facut rost de numere de telefon si
am planificat o vizita la aerodrom. Am experimentat pe viu la un zbor de agrement, alaturi de un
pilot, senzatia pe care o simti in planor. Din pacate in zilele de filmare nu am reusit sa mai zbor
facut prospectia necesara oricarei filmari. Fiind un film documentar, puteau aparea multe variabile si
weekendul acela urma sa aiba loc o competitive de aterizare la punct fix, cu planoristi din toata tara
Tot in procesul de documentare am citit despre planoare, avioane si zbor in general pentru a ne face
o idée cat mai completa asupra domeniului pe care urma sa il documentam. Am cautat daca mai
exista filme pe subiectul asta in Romania, gasind unul singur: “Omul Pasare”.
In pre-productie a trebuit sa decidem ce echipamente vom folosi. La imagine am avut de optat intre
doua camera, am studiat capabilitatile fiecareia si am ales un Sony a6300 in detrimentul unui Sony
FS700. Chiar daca si FS700 avea cateva puncte tari, am ales-o pe cealalta pentru ca este mai
compacta (preferabil pentru un documentar unde trebuia mereu miscare). Am luat apoi un set de
Tot in pre-productie am gandit un buget estimativ. Banii pentru transport erau alocati de facultate,
masina era a mea, asa incat doar masa echipei mai trebuia luata in calcul.
Dupa toate aceste etape a urmat sa facem programul. Am filmat de pe 13 pana pe 17 noiembrie, cu
o exceptie in ziua de 16 cand majoritatea echipei avea déjà alte proiecte si am aut marele noroc ca a
fost ceata si concursul pe care urma sa-l filmam se amanase. In fiecare zi crew call-ul era in jur de 7,
ca sa ajungem la aerodrom pe la 8 si sa filmam cat mai mult in fiecare zi. Masa urma sa o luam la o
3. Productia
Am pornit la filmare in formula regizor, director de imagine si asistent, sunetist si asistent. Privind in
urma, un asistent de regie ar fi fost mai mult decat de ajutor, pentru ca in prima zi lucrurile au fost
cam dezorganizate. Nu stiam exact de unde sa incepem si nici toti oamenii de acolo nu se aratau
foarte deschisi. (s-a vazut rezultatul prospectiei sumare si ineficiente de doar o zi). Astfel a trebuit sa
ne adaptam: initial voiam sa filmam cadre statice de pe trepied si cu obiective fixe, insa totul se
derula cu viteza, aveam nevoie de mobilitate si am optat pentru a schimba obiectivul cu un zoom si a
Din ziua a doua lucrurile au mers mult mai bine, stresul initial nu a mai fost prezent. Oamenii s-au
obisnuit cu noi, au devenit mai comunicativi si am aflat multe lucruri interesante de la ei. Dupa cum
am zis si mai sus, am avut mare noroc deoarece vremea a tinut cu noi mai mereu si toate activitatile
Ca o mica “problema” ce arata ca la o filmare pot aparea oricand situatii neprevazute, intr-una din
zile, la plecarea din curtea aerodromului am atins din neatentie o alta masina. Din fericire pagubele
au fost minore si am avut asigurare, deci totul s-a rezolvat. De luat in calcul insa ca pe viitor la orice
filmare sa existe un buget pentru situatii neprevazute (ex: Daca ar fi trebuit sa platim vreo piesa a
4. Post-productia
Filmul se afla din noiembrie, de cand am terminat filmarile, in etapa de post-productie. Deoarece
conceptul nu era unul clar stabilit, mergand mai mult pe un stil de filmare observational, materialul
brut insumeaza aproximativ 4 ore si trebuie create cateva variante de montaj pentru a stabili o
directie.
O problema aici a fost ca monteur-ul care trebuia sa se ocupe de film a fost in pana de orice idée
vreo doua luni, lucru care a facut ca proiectul sa stagneze. Recent, mai exact la inceputul lunii
ianuarie 2020, am stabilit cu totii de comun accord ca de montaj sa se ocupe un alt coleg.
La momentul actual filmul se apropie cu pasi repezi de draftul final (estimativ 1 februarie), pentru ca
mai apoi sa urmeze s ail colorizam si sa lucram la sunet, pana la data examenului.