Istoria Rusiei

în date, povești și ilustrații

1

Anul 988
Creștinarea Rusiei
Cnezatul Moscovei a devenit
important în timpul lui Dmi-tri
Donskoi (1350-1389). În locul
zidurilor de lemn a fost
construită o cetate din piatră
albă– Kremlinul inițial. Rivalii
principali, cnezatele Riazanu-
lui și Tveri, au trebuit să-i ac-
cepte supremația.
2
Creștinarea a avut loc, când la dom
nie se afla cneazul kievean Vladimir
Sviatoslavici, nepotul lui Igor, fiul lui
Riurik. Creștinismul a fost adoptat ca
credință unică pentru a întări puterea
proaspăt adunată la un loc de
Vladimir. Despre acesta se spune că
atunci când a primit botezul creștin s-
a prefăcut în cu totul alt om.
Creştinarea Rusiei a influenţat
mult dezvoltarea viitoare a statului.
Creştinarea a ajutat la întărirea
puterii cneazului, la adunarea
triburilor ruseşti într-o populaţia
omogenă, a dat posibilitatea Rusiei
Kievene să intre în condiţii egale în
„orchestra” ţărilor europene și a
contribuit la dezvoltarea culturii,
comerţului, construcţiilor din
cărămizi.
Anul 1147
Prima menținere
documentara a Moscovei
Moscova a fost înființată în timpul
cneazului Iuri Dolgoruki (1090
– 1157), într-o perioadă în care
înfloritoare era regiunea Vladimir-
Suzdali. Moscova a fost așadar
inițial doar una dintre multele cetăți
de lemn construite de Dolgoruki.
Moscova a fost înfiinţată pe colina
Boroviţki, în locul adunării a 2 râuri
– Moscova şi Neglinaia. Datorită
acestei poziţii favorabile, Moscova a
devenit centrul comerţului medieval
rusesc şi apoi capitală neoficială a
Rusiei la 11 septembrie 1375, iar
oficial – din anul 1428.

sec. XIII - XV
Dominanța
Hoardei de Aur
A fost primul pas pentru
eliberarea definitivă a ță-rii.
Bătălia a stabilit locul de
conducere pentru cneazul din
Moscova. Dmitri Donskoi
transmite fiului său, Vasili, ti-
tlul de Mare Cneaz fără apro-
barea mongolo-tătarilor
pent-ru prima dată în istorie.
Începând cu secolul al XIII-lea,
pământurile rusești au fost invadate de
mongolii-tătari. Distrugând un cnezat
după altul, hanul Batîi a fost cel care a
pus bazele Hoardei de Aur de care
cnezatele au devenit dependente,
păstrându-și totuși suzeranitatea.
Pentru eliberarea de sub jugul mongol,
era necesarǎ unirea cnezatelor rusești.
Depășirea contradicțiilor dintre
cnezatul Moscovei și cnezatul Tveri ȋn
privința conducerii acestei uniuni
devenise o sarcinǎ politicǎ majorǎ. In
acest context, cneazul Moscovei, Ivan
Kalita, obține o mare reușitǎ: el este
investit de cǎtre hanul mongol sǎ
colecteze și să livreze el ȋnsuși tributul
cǎtre Hoarda de Aur. Obținȋnd un
astfel de control, el acumuleazǎ sume
mari de bani pentru dezvoltarea
cnezatului Moscovei.
Anul 1380
Batalia de la Kulikovo
Cneazul moscovit Dmitri Donskoi
refuză să plătească dările către hanul
Mamai, ceea ce rezultă într-o serie de
bătălii, dintre care cea mai
răsunătoare rămâne cea de la
Kulikovo, de pe Don, din care rușii
au ieșit învingători. Ca urmare a
înfrângerii principalelor forțe ale
Hoardei de Aur, dominația politicǎ și
militară a acesteia a primit o serioasă
lovitură. Un alt inamic al Moscovei,
Marele Ducat al Lituaniei, intrǎ și el
ȋntr-o crizǎ politicǎ prelungitǎ.
3

Anul 1480
Rusia a devenit
independenta de Hoardă
După moartea lui, țara rămasă
fără moștenitor a intrat într-o
perioadă tulbure, au apărut falși
Dmitri, poporul s-a răsculat și
străinii au început să considere
Rusia o pradă ușoară.
4
La 100 de ani distanță de la lupta de
la Kulikovo, statul rus a obținut
independența față de hoardă. Acest
eveniment important a avut loc în
timpul lui Ivan al III-lea, strănepotul
lui Dmitri Donskoi. Ivan al III-lea a
refuzat categoric să mai plătească
dările reintroduse de hanii mongoli,
fiind pregătit pentru un război. Dar
soarta a făcut ca totul să se termine
fără sânge, cele două armate s-au
întâlnit pe Ugra, dar timp de trei luni
nici una nu s-a hotărât să inițieze
atacul. Apoi, hanul Ahmat a decis că
e mai bine să se întoarcă acasă. Ideea
monarhiei ruse ortodoxe absolute, a
unui stăpân asupra tuturor
meleagurilor ruseşti, limitat doar de
legile ortodoxe prin conştiinţa ţarului
este susţinută de întregul popor.
Anul 1547
Încoronarea primului țar
După obținerea independenței cne
zatele rusești se unesc într-un stat
condus de Ivan al III-lea. Statul
crește și se întărește, iar Ivan al IV-
lea (1533-1584) este primul încoronat
țar. Încoronarea are loc în Biserica
Uspenski din Kremlin. Țarul, marele
suveran, era un titlu echivalent cu cel
de împărat, rege sau han. Țarul era
considerat trimis al lui Dumnezeu pe
pământ și se bucura de înaltă stimă.
Domnia lui Ivan al IV-lea a fost
ținută minte ca un timp sângeros, de
aceea țarul a fost și numit „cel
Groaznic”. Dintr-un astfel de acces
de furie și-a omorât și fiul, pe Dmitri,
lovindu-l mortal în cap.
 La sfârșitul secolului al XVI-lea și
4 noiembrie 1612 începutul secolului al XVII-lea,
boierii ruși de la Moscova au început
Eliberarea Moscovei să se înțeleagă cu străinii și
de cotropitorii polonezi ajunseseră în punctul în care erau
pregătiți să recunoască suveranitatea
regelui polonez. S-a intensificat lupta
dintre boieri și stǎpȋnirea țarului.
Țara se afla într-o situație economică
dificilă, agravatǎ de anii de foamete
1601-1603, care a condus la ruinarea
a mii de gospodǎrii mari și mici.
Poporul, aflând, s-a înfuriat și la
chemarea negustorului Kuzma Minin
din Nijni Novgorod și cneazului
Dmitrii Pojarski s-au strâns in
anuata populară.

In istorie, Minin și Pojarski sȋnt cunoscuți ca salvatori ai Patriei: sȋnt demne de

apreciere eforturile lor alǎturi de ceilalți cetǎțeni care, ȋn vremuri atȋt de tulburi,
au acționat ȋntr-o atȋt de surprinzătoare unitate. Pe 4 noiembrie 1612, milițiile
populare conduse de Kuzma Minin și Dmitri Pojarski au luat cu asalt cartierul
Kitai-Gorod, eliberând Moscova de oștirile invadatorilor polonezi. Astǎzi, ȋn
Rusia, data de 4 noiembrie este sărbătoare națională: Ziua Unității Naționale.

După eliberarea Moscovei de

11 iulie 1613 Inceputul invadatorii străini, la Moscova au
dinastiei Romanov sosit deputați din toate colțurile
țării, pentru a alege pe noul țar.
După multe discuții a fost ales
boierul Mihail Feodorovici
Romanov, în vârstă de 16 ani,
care a devenit astfel primul țar al
dinastiei Romanov ce avea să
domnească timp de 300 de ani.

Domnia familiei Romanovilor a ȋncetat pe 2 martie 1917, prin abdicarea

împăratului Nicolae al II-lea, iar în noaptea de 16-17 iulie 1918, în conformitate cu
decizia comitetului executiv al Sovietului Regional Ural al deputaților muncitori,
țărani și soldați, împăratul, împreună cu familia și anturajul, au fost executați.

5
 Anul 1649 Codul Consiliului este un set de legi al
statului moscovit, care reglementează
Adoptarea legilor vitale diverse aspecte ale societății ruse din
acea perioadǎ. După încheierea
perioadei Vremurilor tulburi,
Romanovii a început o intensǎ
activitate legislativă: ȋntre anii 1611-
1648 au fost emise nu mai puțin de 348
de decrete, iar după emiterea codului
de legi din anul 1550, ȋncǎ alte 445 de
acte legislative. Codul Consiliului
construiește un nou sistem de norme
care sȋnt acum clasificate în funcție de
domeniile de drept.

Codul nu a avut vreun precedent în istoria dreptului ȋn Rusia și depășește cu mult

bogăția Codului de Legi al celor o sutǎ de capitole (Stoglav). Nici ȋn codurile
europene de legi, ȋn practica acelor ani, nu a existat vreun echivalent. Codul
Consiliului a funcționat până în anul 1832, când, sub conducerea reformatorului
legislativ Speranski, a fost elaborat Codul de Legi al Imperiului Rus.

Marile transformări din Rusia secolului

Anii 1689-1725 al XVIII-lea se leagă cu domnia lui Petru
Anii de domnie I, supranumit „cel Mare” încă de
ai lui Petru I contemporani. Rusia medievală rămăsese
în urmă față de restul Europei, iar Petru
a reușit propulseze în rândul lumii,
reformându-i armata și să dezvoltându-i
comerțul. Noile teritorii adăugate de
Petru în urma bătăliilor pe mare și pe
uscat au avut o importanță comercială
deosebită, deschizând posibilități de
schimb pe mare prin Marea Baltică și
Azov.

În timpul lui Petru I, Rusia devenise unul dintre statele de care depindea soarta
întregii lumi. În Rusia s-a instalat puterea absolută, s-au întărit frontierele. Rusia
a ajuns în sfârșit la mare. S-a modificat şi s-a dezvoltat armata. Rusia a devenit
imperiu, iar Duma Boierilor a fost schimbată cu Senatul. Petru a introdus
paşapoartele pentru ţărani. Era perioada dezvoltării accelerate a artelor, ştiinţei,
tehnicii, industriei, construcţiei de case şi maşini.
6
 16 mai 1703 Prin decretul lui Petru cel Mare din
Inființarea mai 1703 s-a început construirea
unui nou oraș pe teritoriul nou
cucerit de la suedezi, la vărsarea
Sankt- Petersburgului
Nevei. Orașul trebuia să deschidă
drumul către Europa Occidentală și
să devină noua capitală a Rusiei.
Planul viitoarei fortǎrețe a fost schițat
de țarul Petru însuși. Construcția
fortificațiilor trebuia sǎ se desfǎșoare
foarte rapid, pentru a se finaliza ȋn
decursul scurtei veri nordice.

Inițial, zidurile au fost construite din pǎmȋnt, iar ridicarea fortificațiilor de

piatră a început cu trei ani mai târziu - în 1706. Nu a existat o decizie formalǎ,
potrivit căreia Sankt-Petersburgul sǎ devinǎ capitalǎ. Transferul capitalei de la
Moscova a ȋnceput în anul 1710, când ȋn Sankt-Petersburg au început să se mute
oficialii de rang înalt, iar în anul 1711 s-au mutat și senatorii. În anul 1712 s-au
mutat ambasadele Marii Britanii, Franței, Țărilor de Jos și Prusiei. Tot ȋn 1712, la
Sankt-Petersburg s-a stabilit și curtea imperialǎ.

În anii domniei ei Rusia s-a întari și

Anii 1762-1796 transformat într-o mare putere. A
Anii de domnie intrat în istorie ca reformatoare a
statului. Ecaterina era renumită pentru
a Ecaterinei cea Mare priceperea cu care alegea oamenii
necesari și credincioși Rusiei – Grigori
Potiomkin, Aleksandr Bezborodko,
Piotr Rumianțev, Aleksandr Suvorov,
Fedor Ușakov. În această perioadă,
Rusia a depășit Anglia din punct de
vedere al tehnicii militare. S-a observat
o creștere a industriei și a comerțului
internațional, iar teritoriul imperiului
s-a extins.

Această perioadă este, de asemenea, perioada de înflorire a artei ruse.

Domnia Ecaterinei a lăsat o amprentă strălucitoare în istoria Rusiei
datorită personalității ei puternice şi simţului de mare conducător al ţării.
Ecaterina a obţinut ieşirea la Marea Neagră și a mărit teritoriul spre sud
cucerind peninsula Crimeea. A câștigat o mare influenţă şi respect pe plan
internaţional, niciun tun nu a tras fără permisiunea Rusiei de atunci.
7
 Napoleon cucerise la începutul
Anul 1812 secolului al XIX-lea aproape
Războiul Patriotic întreaga Europă. Mai rămăsese
doar Rusia pe care se hotărăște s-o
supună, atacând Moscova. Poporul
rus se dovedește însă de nesupus.
După marea luptă de la Borodino,
Napoleon se socotește învingător
(26 august), și ocupă Moscova, dar
strategia lui Kutuzov de a-și retrage
armata și a distruge totul în urmă și
în calea francezilor duce la pierderi
imense pentru armata lui Napoleon
și îl obligă pe acesta să se retragă.
Pentru ȋntȋia oarǎ apar
detașamentele de partizani ȋn
rǎzboiul ȋmpotriva lui Napoleon.
Pierderile armatei lui Napoleon ca
urmare a acțiunilor partizanilor,
numai ȋn Moscova, s-au ridicat la
25 de mii de oameni.

14 decembrie 1825 Ofițerii participanți la Războiul

Răscoala decembriștilor
Patriotic din 1812, cei mai importanți
reprezentanți ai nobilimii ruse au
încercat un atac împotriva puterii de
atunci din Rusia. Ei considerau că
principalul învingător al războiului
cu Napoleon este poporul și cereau
îmbunătățirea situației acestuia și,
mai presus de orice, abolirea iobăgiei.

Revolta din Piața Senatului a costat viața a 1271 de oameni. In plus, ȋn noaptea
de 14 decembrie 1825, țarul Nicolae emite un decret pentru arestarea celor mai
activi participanți la revoltǎ. 710 de persoane sȋnt trimise la închisoare.
Organizarea revoltei a avut numeroase deficiențe, iar implicarea maselor
populare a fost aproape inexistentǎ. Prin urmare, numărul mic de revoluționari
decembriști a permis țarului suprimarea rapidǎ a revoltei. A fost, totuși, un prim
semnal că ȋn țarǎ existǎ o mișcare activă împotriva puterii de stat.

8
 În a doua jumatate a secolului al
Anii 1860-1870 XIX-lea, in Rusia au început
Marile Reforme transformările care au intrat istorie
drept Marile Reforme. Acestea au
fost un punct de cotitură in istoria
Rusiei. 10 Pe parcursul celor 10 ani
s-au realizat: o reformǎ a statutului
țǎranilor, care a dus la desființarea
iobăgiei (1861); o reformǎ
financiară (ȋncepȋnd cu anul 1863);
o reformǎ a educației (1863); o
reformǎ a guvernǎrii locale
(zemstvo) și o reformă urbană
(1864); o reformǎ judiciară (1864); o
reformǎ a administrației publice
(1870); o reformǎ militară (1874).
Intr-o perioadǎ relativ scurtǎ de
timp, reformele politice,
administrative și financiare ale
țarului Alexandru al II-lea au reușit
să reconstruiască complet statul și
sistemul de guvernare.

9 ianuarie 1905 - 1907 În anii 1905-1907 a avut loc prima

revoluție din Rusia. Revoluția
Prima revoluție intratǎ ȋn istorie ca “Duminica
sȋngeroasǎ”, a marcat începutul
tulburărilor revoluționare. Trupele
țariste au deschis focul la ordin
asupra unei manifestații pașnice din
fața Palatului de Iarnă, pentru
depunerea unei petiții adresate
țarului. Au fost ucise aproximativ o
mie de persoane, și circa 2 mii au
fost rǎnite.

Pe 17 octombrie, țarul Nikolae al II-lea semneazǎ Manifestul care

proclamǎ libertatea politică și promite alegeri libere în Duma de Stat.
Revoluția a fost ȋnfrȋntǎ din cauza lipsei de unitate a obiectivelor
acțiunilor muncitorilor și țăranilor, din cauza problemelor organizatorice
și a inexistenței unui lider politic al revoluției, la care s-a adǎugat și lipsa
de sprijin din partea armatei. Revoluția a fost învinsă, dar puterea a fost
nevoită să facă câteva concesii poporului.
9
 O adevărată catastrofă pentru
Anii 1914-1918 Imperiul Rus a fost Primul Război
Primul Război Mondial Mondial.
Greutatea acțiunilor militare a
atârnat în principal de Rusia. La
război au participat 12 milioane de
soldați ruși. În timpul războiului au
apărut mulţi eroi – Generalul
N.Yudenici nu a pierdut nicio
bătălie, P.Nesterov s-a dovedit cel
mai but aviator făcând „bucla” lui
Nesterov, profesorul N.Zelinski a
creat prima mască de gaze, general
A.Brusilov a câștigat mult prin
ofensiva bruscă şi reușită.
Războiul a sleit complet țara de puteri.
Imperiul care cu puțin timp în urmă
era pe valul dezvoltării se afla acum
aruncat cu un deceniu în urmă. O
mare parte din forța de muncă se afla
pe front, motiv pentru care agricultura
a căzut la pământ. După trei ani de
război Rusia însemna ruină, sărăcie,
criză, transport nefuncțional. În țara
care cu câțiva ani în urmă hrănea toată
Europa a început foametea.

Februarie - octombrie 1917

Revoluții din Rusia
Revoluția din februarie 1917 și cea
din octombrie 1917. Prima a dus la
răsturnarea puterii. Nikolai al II-
lea a abdicat de la tron și a fost
executat un an mai târziu împreună
cu întreaga familie regală. Puterea
a fost împărțită între Guvernul
provizoriu și consilii – organe
colective de conducere formate din
oameni din popor.
Starea țării după revoluția din
februarie s-a înrăutățit, iar de acest
lucru a profitat partidul
10 comuniștilor bolșevici.
 Pe 25 octombrie (7 noiembrie, după
noul calendar) 1917, bolșevicii au dat
o lovitură de stat și au ajuns la
putere. Această lovitură a intrat în
istorie ca Revoluția din Octombrie.
În luna octombrie, de partea
bolșevicilor trecuserǎ 400 de mii de
oameni. În cursul Revoluției din 25
octombrie 1917 toate punctele-cheie
din oraș au fost ocupate de bolșevici,
sub conducerea lui Lenin. În seara de
25 octombrie, la al 2-lea Congres al
Sovietelor Deputaților din ȋntreaga
Rusie, s-a anunțat transferul puterii
cǎtre cel de-al 2-lea Congres al
Sovietelor. Pe 26 octombrie a fost
adoptat Decretul privind Pacea și
Reforma Agricolǎ. Congresul a
format guvernul sovietic, denumit
Consiliul Comisarilor Poporului, din
care fǎceau parte: Lenin
(președinte), Troțki (Comisar al
Poporului pentru afaceri externe),
Stalin (Comisar al Poporului pentru
Naționalități). A fost instituitǎ
“Declarația drepturilor popoarelor
din Rusia”, ȋn care se menționa că
toți oamenii au drepturi egale la
libertate și dezvoltare, ȋntr-o
societate fǎrǎ clase exploatatoare și
clase asuprite.

Societatea ȋmpǎrțitǎ pe clase a fost lichidatǎ, moșiile au trecut în

mâinile țăranilor iar obiectivele industriale, - fabrici, mine – au trecut
în mâinile muncitorilor. Ca urmare a Revoluției din Octombrie a
început războiul civil, cu milioane de victime, ceea ce a condus la o
masivǎ emigrare în alte țări. Marea Revoluție din Octombrie a
influențat cursul ulterior al evenimentelor din istoria lumii.
11
 Statul Sovietic s-a format în
Anii 1917 - 1923 condițiile Războiului Civil, când o
Războiul civil parte din popor lupta împotriva
celeilalte. Țara s-a împărțit în
două tabere: albi și roșii.
Albii sȋnt ȋn cea mai mare parte
ofițeri și soldați care juraserǎ
credințǎ țarului și se aflau ȋn
exercițiul funcțiunii la momentul
declanșǎrii rǎzboiului civil.
Jurământul de credințǎ fațǎ de țar
îi obliga să apere patria și țarul.
Roșii erau considerați ca o bandă de
țărani analfabeți care au preluat
puterea printr-o revoltǎ armată.
Steagul lor era roșu, culoarea
sângelui, ca o ilustrare a ideii de a
câștiga libertatea prin sânge.
Finalul războiului civil a fost
marcat de victoria bolșevicilor.
Istoricii considerǎ cǎ succesul lor se
datoreazǎ sprijinului larg al maselor
populare. Rezultatele războiului civil
din Rusia au fost îngrozitoare. Țara a
fost ruinatǎ. Estonia, Letonia,
Lituania, Polonia, Belarus și Ucraina
de Vest, Basarabia precum și o parte
din Armenia s-au desprins de Rusia.
Pierderile de populație, inclusiv ca
urmare a foametei, epidemiilor, etc.
s-au ridicat la 25 de milioane. Ele
sunt comparabile cu pierderile totale
ale tuturor țărilor care luaserǎ parte
la ostilitățile Primului război
mondial. Nivelul de producție din
țară a scăzut brusc. Aproximativ 2
milioane de oameni au părăsit Rusia,
emigrȋnd în alte țări (Franța, Statele
Unite ale Americii). Aceștia erau
reprezentanți ai nobilimii ruse,
ofițerii, clerul, intelectualii.

12

30 dec. 1922 Nașterea
Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste
În condiții grele, oamenii au făcut minuni – se construiește metroul, un pilot sovietic
efectuează un zbor lung de-a lungul Polului Nord, planurile cincinale se realizează
prin stahanoviți (muncitori ai Uniunii Sovietice dupa modelul minerului Alexei
Stahanov) în trei ani, sunt construite 1500 de fabrici și uzine, etc.
Populația a susținut puterea
bolșevicilor. Oamenii obosiseră să se
mai lupte în războaie. Sperau ca
puterea să fie o expresie a intereselor
poporului și să fie capabilă să
păstreze pacea și ordinea în țară.
Pământul, fabricile și uzinele au
devenit proprietate comună a
întregului popor. Au început să fie
înființate noi școli, institute,
universități și astfel o mare parte a
poporului a avut acces la educație.
Cetățenii URSS beneficiau gratuit de
locuință, educație și servicii medicale.
În ciuda faptului că le lipseau multe
lucruri și apăreau continuu probleme
serioase de alimentație, mulți oameni
sovietici fuseseră convinși: credeau că
trăiesc bine și că va fi și mai bine.
Perioada sovietică uimește prin
entuziasm. Mulți oameni erau
dispuși să muncească în ciuda
foamei, a frigului, dificultăților și
greutăților.
Au fost obținute mari realizǎri în
domeniul educației. In 1939, nivelul de
alfabetizare în RSFSR atinsese deja 89
la suta. Stilul specific al perioadei - în
literatură, pictură și alte forme de artă
– devenise “realismul socialist”. Eroii
artei oficiale din acea perioadǎ sȋnt
animați de entuziasm ȋn muncă, de
devotament față de ideile lui Lenin și
Stalin, de principiile bolșevice. In
arhitecturǎ, la ȋnceputul anilor ‘30
stilul dominant rǎmȋne
constructivismul.
13
 Războiul cu Germania nazistă a
22 iun.1941- 9 mai 1945 intrat în istorie sub numele de Marele
Marele Război pentru Război pentru Apărarea Patriei.
Apărarea Patriei Conducătorul Germaniei Adolf
Hitler se pregătea să șteargă Uniunea
Sovietică de pe fața pământului, să
distrugă o parte din populație, iar pe
cealaltă să o transforme în sclavi.
Războiul cu Germania nazistă a fost
o încercare imensă pentru întregul
popor sovietic, iar poporul a făcut
față acestei încercări. Dar prețul ei a
fost foarte mare: un număr imens de
victime umane și pierderi uriașe.
Numărul total al morților – 26,6
milioane de oameni care au avut o
contribuție decisivă în înfrângerea
fascistilor – Bătălia de la Moscova
(septembrie 1941), Bătălia de la
Stalingrad (iulie 1942), Bătălia de la
Kursk (iulie 1943), Operațiunea
Bagration (iunie 1944), Operațiunea
Berlin (1945). Pe 8 mai 1945 a fost
semnat actul de predare
necondiționată a Germaniei, 9 mai
1945 – Ziua Victoriei trupelor
sovietice asupra invadatorilor fasciști.

14
8 sept. 1941 - 27 ian. 1944 În timpul războiului, Leningradul
(așa cum se numea Peterburgul pe
Blocada Leningradului atunci) a trecut prin grele încercări.
Aproape trei ani de zile, 872 de zile și
nopți, orașul de pe Neva s-a aflat sub
asediu. Din cauza blocadei nu se
putea transporta produse alimentare
în oraș. Aproape 850.000 de persoane
au murit de malnutriție, frig, din
cauza bombardamentelor constante
și a tragerilor de focuri.
Dar naziștii nu au reușit să-i pună la
pământ pe leningrădeni. Orașul a
rezistat, iar oamenii terminați de frig
și de foame au așteptat ziua în care
blocada a fost ruptă continuând să
lucreze în fabricile și uzinele rămase,
producând muniție pentru apărătorii
orașului și pentru front.

15
 URSS in anii 1945 - 1991

Consecințele teribile ale

ultimului război s -au făcut simțite
pentru mult timp, dar treptat
distrugerile au fost depășite și în
anii ’50 economia a intrat pe
făgașul normal. În perioada
postbelică structura mondială a
fost în mare măsură așa cum
Stalin a sugerat -o la Conferința
de la Yalta din anul 1945. Cu toate
acestea, nimeni nu a putut întârzia
începerea Războiului Rece și a
blocului politic din Europa. URSS
a început să își apere interesele și
granițele, creînd centura statelor
europene socialiste prietene. URSS
dezoltă cu succes știința,
construiește universități; în anul
1949 - testarea primei bombe
atomice din URSS, pe 4 octombrie
1957 – lansarea primul satelit
artificial al Pământului, 21 aprilie
1961 – Yuri Gagarin este trimis în
spațiu. Pe 12 aprilie, în fiecare an,
Rusia sărbătorește Ziua
Cosmonauticii.

16
 Începând cu anul 1964,
Uniunea Sovietică a intrat într- o
perioadă de stagnare, care se
caracterizează printr-o relativă
stabilitate în toate sferele vieții,
absența șocurilor politice și
economice și creșterea bunăstării
cetățenilor. URSS și-a atins
apogeul și a ajuns printre primele
puteri ale lumii, dar, pe de altă
parte, nu a pus cel mai bun
fundament pentru dezvoltarea
țării în viitor – în perioada
reconstrucției.
Perioada anilor ‘70 se
caracterizează printr-o politică
externă activă și prin realizarea de
acorduri cu SUA privind
securitatea în lume, odatǎ cu
semnarea actului Conferinței de la
Helsinki pentru Securitate și
Cooperare în Europa.
Venirea la puetere a lui Mihail
Gorbaciov anunța o nouă
perioadă de dezvoltare a statului,
încercarea de a organiza reforma
acestuia fără a-i schimba
fundamentele existenței. Cu toate
acestea, pierzând pârghiile
conducerii țării, acesta a condus la
prăbușirea URSS pe 26 decembrie
1991.

17
 Pe 12 iunie 1990 se adoptă
Declarația de suveranitate a
Rusiei , incepe constituirea
Federației Ruse. 12 decembrie
1993 se adoptă Constituția Rusiei,
conform căreia Rusia este un stat
cu structură federală, incluzând
85 de teritorii constituente, dintre
care 46 sunt denumite zone, 22 –
republici, 9 – ținuturi, 3 – orașe
federale (Moscova, Sankt-
Petersburg și Sevastopol), 4 –
regiuni autonome și 1 – zonă
autonomă. Conducătorul statului
– Președinte. Primul Președinte
ales a fost Boris Elțin. Puterea
legislativă aparține Adunării
Federale – Consiliul Federației
(superioară) și Duma de Stat
(inferioară). În Rusia se vorbesc
174 de limbi, limba de stat fiind
rusa. Are graniţa cu 18 state.
Scopul Rusiei este dezvoltarea
continuă a statului, îmbunătățirea
nivelului de trai ai populației,
modernizarea statului, realizarea
obiectivelor la nivel național.
În politica externa Rusia optează
pentru: sistemul internaţional
multipolar, soluționarea
provocărilor generale și respectul
pentru diversitatea culturală şi de
civilizație, dreptul popoarelor
pentru autodeterminare, respectul
reciproc a intereselor. Sistemul de
învățământ superior reunește

607 instituții publice și 358 de

universități private, unde ȋnvațǎ
4,7 milioane de studenți.

18
 Rusia este una dintre cele marile
puteri mondiale ȋn domeniul
spațiului cosmic; lider mondial în
privința numărului de lansări de
nave spațiale; unul dintre cei trei
lideri mondiali în domeniul
producției de energie electrică
nucleară, producǎtor important
de supercalculatoare, posedǎ
unica flotǎ de spărgătoare atomice
de gheață, lider mondial în
fabricarea de lasere industriale
grele (80% din piața mondială),
lider mondial în producția de titan
pentru produse high -tech, lider
mondial în domeniul producerii
de sisteme de navigație marine și
hǎrți electronice, posedǎ cel de-al
doilea arsenal nuclear din lume.
Federația Rusă a fost
recunoscută de către comunitatea
internațională ca stat-succesor al
URSS.
Sărbătorile legale ale Rusiei sunt:
1 ianuarie – Anul Nou, 7 ianuarie
- Crăciunul, 23 februarie –Ziua
Apărătorului Patriei, 8 martie – Ziua internațională a Femeilor,
1 mai - Ziua primăverii şi a muncii, 9 mai – Ziua Victoriei, 12
iunie – Ziua Rusiei, 4 noiembrie – Ziua Unităţii Naţionale, 9
decembrie
– Ziua Eroilor Neamului, 12
decembrie – Ziua Constituţiei.
Cea mai nouă sărbătoare este ziua
de 18 martie – Ziua întrării
Crimeei în componenţa Federaţiei
Ruse. În total în Rusia sunt 211
sărbători mici şi mari.

19
 Vă așteptăm la Centrul Rus de

Știința și Cultura la București

Adresa: Bulevardul Lascăr Catargiu 50, sector 1

Tel: 031 425 44 86
Fax: 031 425 45 60
e-mail: romania@rs.gov.ru
http://rou.rs.gov.ru/
https://www.facebook.com/CentrulrusdestiintasiculturaBucuresti

Tehnoredactare - Cherednik Anastasia

20