Povestea Porcului

- Ion Creang -

CIC ERA ODAT O BAB -un moneag, moneagul de o sut de ani i baba de nouzeci, i amndoi btrnii acetia erau albi ca iarna i posomori ca vremea cea rea, din pricin c n-aveau copii. i, Doamne! tare mai erau dorii s aib mcar unul, cci ct era ziulica i noaptea de mare, edeau singuri-singurei cuc, i le iuiau urechile, de urt ce le era. -apoi pe lng toate acestea, nici vro scofal mare nu era de dnii; un bordei ca vai de el, nite oale rupte, aternute pe lii, i atta era tot. Ba de la o vreme ncoace, urtul i mnca i mai tare, cci ipenie de om nu le deschidea ua; parc erau bolnavi de cium, srmanii! n una din zile, baba oft din greu i zise moneagului: - Doamne, monege, Doamne! De cnd suntem noi, nc nu ne-a zis nime: tat i mam! Oare nu-i pcat de Dumnezeu c mai trim noi pe lumea asta? Cci la casa fr copii, nu cred c mai este vrun Doamne-ajut! - Apoi d, mi bab, ce putem noi face naintea lui Dumnezeu? - Aa este, monege, vd bine, dar pn la una alta, tii ce am gndit eu astnoapte? - tiu, mi bab, dac mi-i spune. - Ia, mine diminea, cum s-a miji de ziu, s te scoli i s apuci ncotro-i vedea cu ochii; i ce i-a iei nainte nti i-nti, dar a fi om, da' arpe, da' n sfrit orice alt jivin a fi, pune-o n traist -o ad acas. Vom crete-o i noi cum vom putea, i acela s fie copilul nostru. Moneagul, stul i el de-atta singurtate i dorit s aib copii, se scoal a doua zi des-diminea, i ia traista n b i face cum i-a zis baba... Pornete el i se duce tot nainte pe nite ponoare, pn ce d peste un bulhac. i numai iaca c vede n bulhac o scroaf cu doisprezece purcei, care edeau tologii n glod i se pleau la soare. Scroafa, cum vede pe moneag c vine asupra ei, ndat ncepe a grohi, o rupe de fug, i purceii dup dnsa. Numai unul care era mai ogrjit, mai rpnos i mai rpciugos, neputnd iei din glod, rmsese pe loc. Moneagul degrab l prinde, l bag n traist, aa plin de glod i de alte podoabe cum era, i pornete cu dnsul spre cas.

haios.ro