Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Inspectoratul General al Poliţiei

ORDIN

24 iunie 2019 mun. Chişinău nr. 219

Cu privire la aprobarea Instrucţiunii metodice

de aplicare a practicilor de lucru şi prevenire a
delincvenţei juvenile

În conformitate cu prevederile art.20 al Legii nr.140/2013, obiectivului 4

„Crearea unui serviciu polițienesc modern, ţinând cont de cele mai bune standarde
și practici ale Uniunii Europene și internaționale, în măsură să răspundă proactiv și
în mod egal la nevoile cetățenilor și ale societății în ansamblu” al Planului de
acțiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a Poliției pentru anii
2016–2020, cât și a pct.14 subpct.14) al Hotărârii Guvernului nr.283 din
24.04.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea
Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, -

O R D O N:

1. A aproba Instrucțiunea metodică de aplicare a practicilor de lucru şi

prevenire a delincvenţei juvenile, conform anexei nr. 1.
2. A aproba Programul de prevenire a delincvenţei juvenile, ca fiind parte a
Instrucţiunii metodice de aplicare a practicilor de lucru și prevenire a delicvenței
juvenile, conform anexei nr. 2.
3. A asigura de către şefii subdiviziunilor Inspectoratului General al
Poliţiei, studierea şi aplicarea de către efectivul din subordine a prevederilor
prezentei instrucțiuni.
4. Secţia Secretariat va asigura expedierea prezentului ordin
subdiviziunilor interesate ale Inspectoratului General al Poliţiei.
5. A atribui controlul executării prezentului ordin Direcţiei generale
securitate publică a Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor
Interne.

Şef interimar Gheorghe BALAN

Şeful adjunct al DGSP a IGP,
comisar-şef Veaceslav BALAN

COORDONAT:

Șeful DJ a IGP,
comisar-şef Viorel CERNĂUȚEANU

Şeful Secretariatului IGP,

comisar principal Tatiana GLAVAN

ex. Dorel Nistor

tel.: 079610031
 APROB
Şef al IGP al MAI,
Gheorghe BALAN
Anexa nr. 1
la ordinul șefului IGP nr. 219

din „_24_” ___06____ 2019

INSTRUCŢIUNE METODICĂ DE APLICARE A PRACTICILOR DE

LUCRU ŞI PREVENIRE A DELINCVENŢEI JUVENILE

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prevederile prezentei instrucțiuni stabilesc modul de organizare a activităţii

Poliţiei, în calitate de instituţie publică specializată a statului, aflată în subordinea
Ministerului Afacerilor Interne, în vederea realizării atribuţiilor legale în procesul
prevenirii delincvenţei juvenile, identificării sololuţiilor şi metodelor de lucru cu
copiii delincvenţi, sub vârsta răspunderii penale şi celor aflaţi în situaţie de risc.
2. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, salariaţii Poliției din cadrul
subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliţiei, abilitaţi cu atribuții și
competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor/contravenţiilor, îşi
vor desfăşura activitatea în baza respectării principiilor:
1) legalităţii;
2) operativității;
3) respectării demnității umane;
4) nediscriminării şi egalităţii de şanse;
5) promovării valorilor non-violente la nivelul comunităţii;
6) responsabilizării;
7) participării;
8) complementarității dintre prevenire şi combatere;
9) protecţiei și securității victimei/potenţialei victime;
10) evaluării dinamice a riscurilor;
11) priorității interesului superior al copilului şi accesul la justiţie;
12) abordării multidisciplinare a situaţiei copilului;
13) confidenţialităţii;
14) accesului la serviciile de consiliere şi resocializare;
15) neutralităţii şi imparţialităţii;
16) abordarea individualizată şi valorificarea potenţialului fiecărui copil (în
conflict cu legea, sub vârsta răspunderii penale, aflat în situaţie de risc).
3. În sensul prezentei instrucțiuni, intervenţia Poliţiei repzintă activitatea
desfășurată în privința copiilor delincvenţi (inclusiv sub vârsta răspunderii penale),
precum şi a celor care se află în situaţie de risc și/sau sunt predispuși să comită
delicte, având drep scop:
 1) prevenirea delincvenţei juvenile, reducerea riscurilor de victimizare,
precum şi identificarea metodelor eficiente de lucru, cu copii delincvenți și/sau cei
care cad sub incidența riscului să adopte un comportament deviant, cu respectarea
prevederilor legislației în vigoare;
2) asigurarea intervenţiei pro-active, protecţiei şi siguranței copiilor aflaţi în
situaţie de risc;
3) garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului
în procesul realizării activităţilor de prevenire şi combatere a delincvenţei juvenile,
cu identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc potrivit prevederilor legislaţiei
naţionale şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
4) prevenirea situaţiilor de risc şi minimizarea consecințelor imprevizibile în
mediul/anturajul copiilor, prin intervenţia primară şi întreprinderea activităţilor
pro-active de prevenire;
5) eficientizarea activităţilor de prevenire secundară şi terţiară în privința
subiecților vizaţi de prezenta instrucţiune (copii aflaţi în conflict cu legea sub
vârsta răpunderii penale și cei aflaţi în situaţie de risc);
6) abordarea multidisciplinară a condițiilor/împrejurărilor apariției cazurilor
copiilor delincvenţi, sau cu comportament deviant şi cei aflaţi în situaţie de risc,
prin referirea cazurilor către serviciile sociale specializate de asistență și consiliere
din comunitate;
7) dezvoltarea/stimularea deprinderii la copiii cu comportament deviant a
sentimentului responsabilității față de valorile generale umane bazate pe pricipiile
de egalitate, de responsabilitate pentru propriile fapte, de respect faţă de drepturile
şi libertăţile omului şi încurajarea dorinţei de a se integra în societate.
4. În contextul prezentei instrucțiuni se vor utiliza următoarele definiţii:
copil aflat în situaţie de risc – copil în privinţa căruia au fost întreprinse
acțiuni de evaluare a situației copilului urmare cărora au fost constate una sau mai
multe din situaţiile prevăzute de art.8 din Legea nr.140/2013 privind protecţia
specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi:
a) copiii sunt supuşi violenţei;
b) copiii sunt neglijaţi;
c) copiii practică vagabondajul, cerşitul și prostituţia;
d) copiii sunt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza
absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
e) părinţii copiilor au decedat;
f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea
şi îngrijirea copilului;
h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;
i) în privința unuia dintre părinții copilului este instituită o măsură de ocrotire
judiciară (ocrotire provizorie, curatelă sau tutelă);
j) copiii sunt victime ale infracțiunilor.
delincvenţa - prezintă o serie de manifestări antisociale care are un grad de
periculozitate şi gravitate din punctul de vedere al consecinţelor comportamentelor
delincvente ale adolescenţilor, afectând valorile, normele sociale protejate de
normele juridice penale. (Termenul desemnează conduite inadecvate ale tinerilor
care n-au împlinit vârsta majoratului, fiind aplicat celor care transgresează legea, dar
şi celor care se integrează în anturaje potenţial delincvente);
devianţa – orice conduită, gest sau manifestare care încalcă normele scrise
(sau nescrise) ale societăţii sau ale grupului social particular din care face parte
persoana care a avut o astfel de conduită;
prevenirea primară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii –
acţiuni de sensibilizare cu privire la reducerea toleranţei la violenţă, neglijare,
exploatare, trafic, adresate publicului larg;
prevenirea secundară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii –
acţiuni care se adresează grupurilor cu risc crescut de a manifesta comportament
violent sau grupurilor cu risc de victimizare cum ar fi: copii şi adolescenţi care
trăiesc în familii cu violenţă, copii cu risc de abandon şcolar, cu absenteism din
cauze familial;
prevenirea terţiară a violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de copii –
acţiuni care se adresează grupurilor afectate deja de violenţă, neglijare, exploatare,
trafic, în scopul prevenirii recidivelor, sancţionarea sau recuperarea agresorilor,
securitatea victimelor, recuperarea sau tratarea efectelor şi consecinţelor;
echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecţia
drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar,
compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care
colaborează la prevenirea şi soluţionarea cazurilor de violenţă, neglijare, exploatare
şi trafic;
interviu de protecţie – prima discuţie cu copilul realizată de către managerul
de caz sau de către un alt specialist prezent la locul aflării copilului în procesul
evaluării iniţiale, în cazul în care realizarea interviului de protecţie de către
specialistul respectiv corespunde necesităţilor specifice şi interesului superior al
copilului, în scopul stabilirii gradului de securitate a copilului şi informării acestuia
despre drepturile sale, serviciile de asistenţă, măsurile de protecţie;
interviul motivațional - o metodă, directivă de comunicare, centrată pe client,
care are ca scop creşterea motivaţiei intrinseci pentru schimbări pozitive, orientată
spre un obiectiv determinat, spre exemplu diminuarea sau renunţarea la
comportamentul deviant;
plan individual de asistenţă – document prin care se realizează planificarea
serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie a copilului în baza evaluării
complexe a acestuia şi a familiei sale.

II. PREVENIREA DELINCVENŢEI JUVENILE

5. În vederea prevenirii delincvenţei juvenile, activitatea salariaţilor Poliţiei se

bazează pe:
1) culegerea informaţiilor în scop de cunoaştere, prevenire şi combatere a
infracţiunilor/contravenţiilor, precum şi a altor fapte ilicite în care pot fi atraşi
copiii;
 2) deţinerea evidenţelor proprii a lucrului de prevenire cu copii care au un
comportament deviant şi celor care au intrat în contact cu sistemul de justiţie;
3) reacţionarea promptă la sesizările şi comunicările despre copiii aflaţi sau
care se presupune că sunt în situaţie de risc sau sunt pasibili de a intra în conflict cu
legea;
4) o abordare complexă a problemei și colaborare intersectorială;
5) o viziune clară cu privire la sarcinile sale în contextul prevenirii
delincvenţei juvenile şi participării la implementarea programelor de prevenire, sau
a comportamentului deviant în mediul copiilor;
6) informarea autorităţilor tutelare locale/teritoriale, cu referire la copiii
aflaţi în situație de risc, privind intervenţia şi reacţionarea promptă pentru asistarea
acestora;
7) constatarea cauzelor şi condiţiilor ce pot genera sau contribui la săvârșirea
infracţiunilor/contravenţiilor de către copii, cu sesizarea instituţiilor competente sau
a persoanelor cu funcţii de răspundere cu privire la necesitatea de a întreprinde
măsurile de înlăturare a acestor cauze şi condiţii;
8) cooperarea cu instituțiile de învățămînt, autoritățile care sunt înzestarte cu
competențe în domeniul menționat, organizațiile neguvernamentale și, nu în ultimul
rînd, dialogul continuu cu părinții copiilor delincvenți și/sau care sunt susceptibili
de a adopta un comportament deviant cu scopul educării în (insuflării conceptului)
spiritul antiinfracțional;
9) solicitarea efectuării examinării medico-legale, în cazul în care aceasta
este necesară pentru apărarea intereselor copilului;
10) monitorizarea continuu, în cooperare cu membrii echipei
multidisciplinare, a familiilor care prezintă diverse riscuri pentru copii;
11) cooperarea fructuoasă cu echipa multidisciplinară în vederea asigurării
participării unui pedagog/psiholog/psihopedagog la procedurile legale de audiere,
expertize în care este implicat copilul;
12) asigurarea protecţiei victimelor violenţei în familie şi supravegherea
executării de către agresori a măsurilor de protecţie aplicate prin ordinul de restricţie
de urgenţă şi ordonanţei de protecţie.
6. Planificarea activităţii de prevenire şi combatere a delincvenţei juvenile,
precum şi comportamentului deviant în rândul copiilor şi situaţiilor de risc
îndreptate împotriva acestora, se efectuiază prin:
1) analiza schimbărilor posibile în starea, nivelul, dinamica şi structura
criminalităţii în trecut, prezent, viitorul apropiat sau îndepărtat, cauzele şi
regularitatea lor, cu determinarea factorilor criminogeni, căilor alternative de
dezvoltare a criminalităţii în dependenţă de intensitatea acestor influenţe;
2) în baza pronosticului realizat, să elaboreaze planuri periodice (perioadă
scurtă) şi speciale (perioadă lungă) de organizare a activităţii de prevenire şi
combatere a criminalităţii cu implicarea şi asupra copiilor, cu stabilirea măsurilor
concrete (reieşind din starea şi problema existentă în raion, sector, comunitate etc.)
şi responsabililor de realizare a acestora;
3) reieşind din activităţile planificate, acestea urmează a fi coroborate cu
timpul, modul, formele, metodele, forţele şi mijloacele îndeplinirii lor, fiind
orientate spre obţinerea rezulatelor scontate (să influenţeze asupra unor fenomene
sau tendinţe infracţionale în care sunt implicaţi copiii);
4) evaluarea în continuu a activităților planificate, organizate și desfășurate
cu scopul prevenirii și combaterii fenomenului delincvent (infracțional) în mediul
copiilor, cu efectuarea analizei aprofundate în ceea ce privește efectul asupra stării
de fapt, raportarea conducerii despre problematica existantă la capitolul vizat și, în
dependență de circumstanțe, de planificat noi intervenții.

III. METODE ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND COMUNICAREA CU

COPIII AFLAŢI ÎN CONTACT (CONFLICT) CU LEGEA.

7. În comunicarea cu copii minori, salariații Poliției sunt obligați să ţină cont

de recomandările, după cum urmează:
1) să adopte un comportament prietenos asigurându-se că, în biroul de lucru
este linişte și nu sunt factori exteriori care l-ar inhiba psihologic pe copil, astfel în
cât acesta să se simtă liber de a vorbi;
2) să se poziționeze în fața copilului înclinându-se puțin înspre acesta;
3) să explice calm scopul interviului de protecție (în continuare-interviu),
asigurându-l pe copil că unele informaţii relatate în cadrul interviului sunt
confidenţiale iar într-un bun final, acesta o să se bucure de beneficii și succes în
procesul de integrare socială ;
4) să utilizeze expresii şi gesturi care au drept scop încurajarea copilul să fie
deschis și să spună mai multe despre problemele cu care se confruntă, să ilustreze
faptul că este înţeles („spune-mi mai multe”, „vrei să vorbim”, „explică mai în
detaliu” etc.);
5) să acorde copilului toată atenţia, evitând întreruperile şi devierile de la
discuţia iniţiată;
6) să ţină cont de faptul că fiecare copil este unical, dispune de un ritm
propriu de dezvoltare şi o înţelegere specifică a lucrurilor (stării de fapt);
7) să menţină în permanență contactul vizual cu copilul, acțiune care
necesită a fi realizată cu precauție în așa măsură ca acesta să nu fie frustrat;
8) să monitorizeze în permanență poziţia, gesturile, expresia/mimica feţei
copilului, să fie în stare să citească limbajul nonverbal al copilului (manifestări:
agitaţie, tremur de picior/tic, privire haotică, sentiment de frică etc.);
9) să asculte atent memorând instantaneu cele expuse/relatate de copil;
10) să adreseze întrebări, repetate doar pentru a preciza anumite lucruri sau a
înţelege mai bine copilul;
11) să fie răbdător, oferindu-i suficient timp copilului să prezinte informaţii,
să evite comentariile nepotrivite (prin recurgere la exemplificare/ilustrare cu
exemple la o anumită situaţie ori făcându-se trimiteri precum că se cunosc alte date
despre situaţia acestuia etc.);
12) să fie tolerant și empatic acceptând copilul aşa cum este, evitând
prejudecățile;
 13) să aibă curajul și stăpînirea de sine în cadrul interviurilor, tolerând
reacţiile şi comportamentul care ar putea fi catalogat ca unul dezgustător şi să nu
uite că, întotdeauna există motive/factori care stau la baza adoptării unui astfel de
comportament.
Notă: Adesea, în procesul discuţiilor cu copiii aflați în conflict cu legea,
adulţii în mod greșit recurg la metoda tratării copiilor prin prisma valorilor
proprii, combinația principiilor și valorilor învățate/acumulate de către adulți pe
parcursul veții, nu sunt cele mai potrivite în dialogul cu copilul delincvent, de alt
fel, este garantat eşecului. Alternativa corectă este de a începe conversaţia axată
pe valorile copilului, demonstrându-i neconcordanţa între acestea și
comportamentul său antisocial (dacă asemenea există).
8. În comunicarea cu copii minori salariaţii Poliţiei sunt obligați să excludă
metode vicioase, după cum urmează:
1) reproşurile, acuzaţiile, comentariile critice și/sau ofensatoare;
2) minimizarea, subestimarea sau deprecierea celor expuse de copil;
3) propunerea sfaturilor și soluţii concrete pentru depășirea problemelor cu
care se confruntă copilul;
4) recurgerea la soluționarea problematicii prin prisma experienței personale
sau prin analagie;
5) oferiea promisiunilor pe care nu este în stare să le garanteze și/sau
realizeze ( persistă riscul de a pierde încrederea copilului);
6) impunerea disciplinei în cadrul interviurilor sub riscul survenirii
imperativului și/sau recurgerea la intimidarea copilului.
9. În cazul în care copilul recurge la discreditare şi/sau pune la îndoială
succesul activității întreprinse pe marginea problematicii abordate, înjoseşte/insultă
verbal, polițistul nu este în drept să recurgă la principiul reflecției în oglindă,
deoarece acesta se conduce de interesul superior al copilului și, scopul propus spre
realizare, este unul nobil și dificil/problematic, însoțit de provocări cumplite pe
care un profesionist adevărat treuie să le depășească cu abnegație, în caz contrar,
persistă riscul de compromitere din punct profesional.
Recomandare: întru evitarea escaladării a unui eventual conflict și/sau
neînțelegeri cu copilul care este intervievat se face necesar (cu precauție) să-i fie
insuflată ideea/sugestia că indiferet de atitudinea adoptată și/sau convingerile pe
care le are acesta, toate acțiunile întreprinse de Poliție, de fapt, reprezită un bine
pentru toți.
Sugestii/contra argumente: „Oricine ar putea să înjure, este simplu, pot să o
fac şi eu. Dacă voi vorbi necenzurat, crezi că voi fi mai
curajos/puternic/inteligent? Un tânăr cu adevărat curajos/puternic/inteligent îşi
manifestă curajul/puterea/inteligenţa prin fapte nobile…”. Ca răspuns, aţi putea
recurge la o pauză mai lungă țintind nepărtinitor privirea asupra copilului,
această modalitate ar permite copilului să realizeze/înțeleagă că în societate
predomină alte principii și valori decât cele pe care acesta le posedă iar
neglijarea/intoleranța acestora ar putea conduce la agravarea stării de fapt și, de
facto, nu conduce decît la eșec (argumentele aduse copilului se bazează pe
princiipiile fundamentale ale drepturilor copiilor, rațiune/inteligență și
chibzuință).
IV. CONLUCRAREA CU AUTORITĂŢILE RESPONSABILE ÎN
DOMENIUL PROTECŢIEI ŞI ASIGURĂRII DREPTURILOR COPILULUI

10. În cadrul activităţilor organizate şi în scopul cunoaşterii, identificării şi

raportării unor situaţii de risc salariaţii Poliţiei, interacţionează şi cooperează cu
autorităţile abilitate cu competenţe de elucidare, intervenţie, asistenţă şi consiliere
a copiilor aflaţi în contact (conflict) cu legea, sub vârsta răspunderii penale şi celor
în situaţie de risc, după cum urmează:
1) Autoritatea tutelară locală/teritorială;
2) Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei (asistenţii sociali
comunitari, specialişti pentru protecţia copilului etc.);
3) Direcţia învăţământ/instituţiile educaţionale (corpul didactic, psihologii
şcolari, specialiştii Serviciului psiho-pedagogic etc.);
4) Serviciul tineret şi sport;
5) Centrele medicilor de familie;
6) Biroul de probaţiune (consilierii de probaţiune);
7) Procuratura;
8) Instanţa de judecată;
9) Organizaţii non guvernamentale (ONG);
10) Reprezentanţii comunităţilor.
11. Salariaţii Poliţiei, participă şi contribuie la consolidarea abilităţilor de
lucru în echipă, la dezvoltarea parteneriatelor sociale, în care sunt vizaţi copiii
aflaţi în conflict cu legea, sub vârsta răspunderii penale şi în situaţie de risc.
Notă: în limita competenţei, salariatul Poliţiei, prin coordonare cu şeful
subdiviziunii din care face parte, poate organiza și desfăşura şedinţe de lucru cu
diferiţi specialişti din domeniul protecţiei drepturilor copilului şi societăţii civile în
cadrul cărora se abordează situaţia actulă, problemele constatate, cu
identificarea soluţiilor viabile pentru reducerea riscurilor, înaintând propuneri în
vederea implicării autorităților, specialiștilor competenți și/sau reprezentanților
organizațiilor neguvernamentale, membrii societății civile alți binevoitori de a
interveni în soluţionarea situaţiilor create în teritoriul deservit.
12. În vederea asigurării eficienţei în activitate pe domeniu de informare,
sensibilizare şi asistenţă a copiilor aflați în conflict cu legea, salariaţii Poliţiei care
intră în contact cu copii, de sine stătător identifică şi stabilesc mecanismul de
conlucrare cu ONG-urile din teritoriu deservit.
13. Valorifică şi alte activităţi și oportunități utile pe domeniul prevenirii și
combaterii delincvenței juvenile, coordonându-le cu conducerea subdiviziunii unde
activează.

V. MĂSURILE DE PREVENIRE A DELINCVENŢEI JUVENILE

 Măsurile de prevenire primară a delincvenţei juvenile

14. Prevenirea primară presupune un complex de măsuri organizatorice,

juridice, economice şi sociale, care au drept scop reducerea cazurilor de implicare
a copiilor în activităţi şi comportament delincvent, de relevare a cauzelor şi
condiţiilor care generează implicarea copiilor în activităţi ilegale, de acţionare cu
prioritate asupra lor, urmărindu-se scopul schimbării comportamentului social al
acestora, reducerea premiselor care favorizează în mod direct şi indirect comiterea
actelor ilegale şi descurajează intenţiile de comitere a acţiunilor ilicite.
15. Salariații Poliției vor desfășura masuri de prevenire primară în colaborare
cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale (autoritatea tutelară
locală/teritorială), asistenţii sociali, medicii de familie, reprezentanţii instituţiilor
de învățământ, organizaţiilor neguvernamentale şi societății civile (membrii
echipelor multidisciplinare) cu competențe în domeniul prevenirii delincvenței
juvenile.
16. Prevenirea primară se realizează prin următorele măsuri:
1) organizarea şi desfăşurarea campaniilor şi programelor educaţionale de
prevenire a delincvenţei juvenile, de sensibilizare a opiniei publice, în vederea
asigurării reabilitării victimelor şi reintegrării în comunitate a copiilor care au intrat
în contact (conflict) cu legea, inclusiv a celor aflaţi sub vârsta răspunderii penale;
2) desfășurarea în instituţiile de învăţământ a activităţilor informativ-
educative în vederea propagării normelor de drept şi cultului anti-violenţă,
promovării valorilor juridice, cu scopul ridicării nivelului responsabilizării pentru
comiterea actelor ilegale (infracţiuni/contravenţii, vagabondaj, cerşit etc.);
3) stimularea consolidării sociale (acțiuni bazate pe datoria civică),
încurajarea cetăţenilor/copiilor să fie cooperanți și să comunice organelor abilitate
despre săvârşirea acţiunilor ilegale sau cele în proces de pregătire săvârșite
nemijlocit de copii delincvenți, în privința acestora și/sau cu implicarea lor;
4) acordarea suportului informaţional şi participarea la campaniile naționale
și/sau internaționale în domeniul protecției drepturilor copilului, organizate de alţi
parteneri sociali.
17. La nivelul Inspectoratului de poliţie, unitatea de monitorizare, coordonare
şi analiza cauzelor şi condiţiilor care generează implicarea copiilor la comiterea
acţiunilor ilegale, precum și realizarea studiilor de caz în vederea constatării lor
este ofiţerul principal/superior al Serviciului interacțiune comunitară al Secției
securitate publică desemnat de către şeful secţiei/serviciului.
18. În procesul desfăşurării activităţilor de prevenire primară, în domeniul
prevenirii şi combaterii delincvenţei juvenile, salariaţii Serviciului interacţiune
comunitară (ofiţer principal/superior) dispun de următoarele competenţe:
1) efectuează în permanență analiza cauzelor şi condiţiilor care au generat
implicarea copiilor în activităţi ilegale;
2) sesizează organele competente sau persoanele cu funcţii de răspundere în
vederea întreprinderii măsurilor pentru înlăturarea acestor cauze;
 3) întocmesc și gestionează în colaborare cu alte organe, instituţii şi servicii
specializate, inclusiv cu reprezentanţii sectorului asociativ, materiale cu caracter de
prevenire, elaborează ghiduri şi recomandări cu caracter informativ destinate să
eficientizeze activităţile desfăşurate în contextul identificării, evaluării şi stabilirii
măsurilor de prevenire a diferitor forme de manifestări ale comportamentului
delincvent al copiilor şi măsurilor de intervenţie pentru reducerea riscurilor pentru
copii şi prevenirea victimizării acestora;
4) planifică, organizează şi desfăşoară activităţi de instruire a salariaţilor
Poliţiei, acordă ajutor metodico practic în activitatea de prevenire, precum și de
informare a populaţiei, în scopul prevenirii şi identificării timpurii a unor
comportamente şi situaţii de risc în care pot fi implicaţi copiii;
5) asigură monitorizarea procesului de realizare a campaniilor/acţiunilor de
sensibilizare a cetăţenilor/copiilor, referitor la cauzele şi consecinţele acţiunilor
ilegale, riscurile la care pot fi expuşi, cu înaintarea de recomandări comunității
privind metodele de prevenire și de încurajare a societății de a sesiza sau a referi
organelor competente, cazurile devenite cunoscute, de implicare a copiilor sau a
situaţiilor de risc în care aceştia se află.

Măsuri de prevenire secundară a delincvenţei juvenile

19. Prevenirea secundară implică în sine colaborarea salariaților Poliției cu

reprezentanţii administraţiei publice locale (autorităţi tutelare locale/teritoriale),
organelor de asistenţă socială, învăţământ, medicii de familie, consilierii de
probaţiune, procuraturii şi altor instituţii şi organizaţii competente, având drept
scop acţionarea preponderent asupra comportamentului copiilor predispuși la
comiterea actelor ilegale sau care au comis acte ilegale, în vederea neadmiterii
comiterii sau implicării repetate a acestora.
20. Prevenirea secundară se realizează prin următorele măsuri:
1) acordarea asistenţei la desfăşurarea unor programe de resocializare a
persoanelor eliberate din locurile de recluziune; condamnate pentru comiterea
infracţiunilor uşoare sau mai puţin grave; care au abandonat procesul de studii,
domiciliul sau serviciile de protecţie pentru copii; au fost alungaţi de acasă de către
părinţi, care practică vagabondajul, cerşitul etc;
2) acordarea asistenţei calificate şi implicarea în procesul desfăşurării unor
programe sau de supraveghere a măsurilor de constrângere cu caracter educativ
stabilite conform art.104 Cod penal, copiilor care au intrat în contact cu sistemul de
justiţie.
21. La nivelul Inspectoratului de poliție, unitatea de coordonare privind
realizarea activităților de prevenire secundară este Serviciul interacţiune
comunitară (prin intermediul ofiţerului principal/superior) al Secţiei securitate
publică, desemnat de către şeful secţiei/serviciului.

Măsurile de prevenire terţiară a delincvenţei juvenile

 22. Măsurile de prevenire terţiară a delincvenţei juvenile sunt orientate în
vederea influenţării asupra psihicului şi comportamentului minorului delincvent
sau cu comportament deviant, în scopul schimbării concepţiei antisociale a acestuia
şi prevenirii comiterii repetate sau implicării în activităţi ilegale, precum şi de
prevenire a victimizării copiilor.
23. Salariaţii Sectorului de poliţie (prin intermediul subofițerului/ofiţerului
superior/principal) vor desfăşura activităţi de prevenire terţiară în cooperare cu
membrii echipelor multidisciplinare, care, în funcţie de caz, pot fi realizate prin:
1) avertizarea în scris a copilului şi părinţilor/reprezentanţilor acestuia;
2) luarea în evidenţă nominală a copilului cu comportament deviant (pentru
monitorizarea comportamentului copilului în comunitate și desfășurarea măsurilor
de prevenire terțiară);
3) interviul motivațional prin care se ajută copilul să recunoască și să
conştientizeze problemele și să facă noi progrese înspre o schimbare pozitivă;
4) vizite sistematice la domiciliul copilului şi familiei acestuia în scopul
efectuării evaluării iniţiale sau complexe a situaţiei copilului şi familiei de comun
cu membrii echipei multidisciplinare (asistentul social comunitar, medicul de
familie, consilierul de probaţiune, psihologul şcolar etc.);
5) supravegherea modului de executare a măsurilor de constrângere cu
caracter educativ aplicate copiilor și/sau părinților/reprezentanților legali ai
acestora;
6) aplicarea faţă de părinţi și/sau reprezentanții legali în grija cărora se află
copiii a măsurilor contravenţionale de constrângere;
7) asistarea organelor competente în asigurarea participării copilului,
părintelui/persoanei în grija căruia se află copilul la programele de tratament cu
caracter medical (se aplică de către instanţele judecătoreşti) şi cele de reducere a
comportamentului delincvent;
8) satabilirea unor cerinţe specifice, ce vizează comportamentul copilului în
comunitate (se stabilesc prin avertizare scrisă sau se aplică de către instanţele
judecătoreşti ori prin planul individual elaborat de către autoritatea tutelară
locală/teritorială şi consilierii de probaţiune);
9) acordarea asistenţei autorităţii tutelare locale/teritoriale la înaintarea
demersului privind lipsirea de drepturile părinteşti sau limitarea exercitării
anumitor drepturi de părinte, privind plasarea copiilor în case de tip familial sau în
alte forme de îngrijire (se aplică de către instanţele judecătoreşti la iniţiativa
autorităţii tutelare locale/teritoriale).
24. Măsurile de prevenire terţiară pot fi aplicate în privinţa copiilor cu
comportament delincvent/deviant în funcţie de caracteristicile individuale ale
acestora şi gradul de pericol social al faptelor comise.
Notă: Transgresând normele şi valorile sistemului social, vom distinge că,
individul (copilul) poate fi, atât o persoană insuficient maturizată sub raport
social sau neintegrată social, cât şi o persoană care refuză sau nu poate să se
supună normelor juridice ale colectivităţii.
 Conform acestei perspective, comportamentul delincvent se datorează fie
unor dificultăţi care-l împiedică pe individul respectiv (minorul) să acţioneze
conform prescripţiilor normei sociale sau juridice, fie existenţei unei personalităţi
perfecte, normele căreia sunt incompatibile cu standardele de normalitate şi
moralitate ale grupului sau colectivităţii din care face parte.
Pornind de la aceste considerente, putem distinge mai multe stări, după cum
urmează:
1) delincventul nevrotic - care manifestă un comportament generat de
conflictele de natură psihică;
2) delincventul patologic - al cărui comportament este determinat în mod
organic;
3) delincventul normal - care se identifică cu modelul obişnuit de delincvent,
preluându-i caracteristicile.
25. Sub aspectul analizei științifice, personalitatea minorului delincvent sau
predelincvent, urmează a fi studiată din perspectivă sinergetică implicând în acest
sens:
1) cercetările clinice pentru reconstituirea antecedentelor personale şi
patologice ale subiectului (aici intră şi excluderea simulării prin testul de
biodetecţie);
2) examinările paraclinice în scopul probării şi obiectivării diagnosticului
clinic, precum şi al aprofundării etiopatogeniei unor tulburări (aici intră ample
investigaţii de laborator, radiologice, electroencefalografice etc.);
3) investigările biogenetice care au ca premisă rolul factorilor ereditari în
structurarea personalităţii, iar ca scop identificarea concretă a factorilor de
ereditate;
4) interpretarea neurofiziopatologică pentru explicarea cauzalităţii
manifestărilor agresive de comportament cu răsunet antisocial, legate de condiţiile
biopsihologice care le exacerbează sau declanşează;
5) cercetarea sociologică care are două obiective:
a) în primul rând, reconstituirea structurii personalităţii delincventului şi a
modului în care s-a încadrat în mediul social, a incidentelor conflictuale şi modul
în care au fost soluţionate acestea;
b) în al doilea rând, orientarea asupra posibilităţilor de reechilibrare şi
reintegrare (reinsecţie) social;
6) rezolvarea medico-legală, adică furnizarea datelor medicale obiective pe
baza cărora se concluzionează asupra stării de imputabilitate, conştiinţă şi
discernământ.

VI. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE DEŢINERE A EVIDENŢELOR

PROPRII A MINORILOR CU COMPORTAMENT
DELINCVENT/DEVIANT

26. Activitatea de evidenţă şi supraveghere se va desfăşura ţinându-se cont

de obligativitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei
temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în
familie, precum şi în comunitate/societate.
27. În scopul asigurării reacţionării şi intervenţiei adecvate asupra situaţiilor
cu implicarea copiilor (minorilor), precum şi prevenirii comiterii unor
infracţiuni/contravenţii de către aceştia, în temeiul prevederilor art.19 lit.c) al Legii
nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, art.5 alin.(5) al
Legii nr.133/2011 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, în evidenţă
pentru desfăşurarea lucrului de prevenire a delincvenţei şi comportamentului
deviant, de reducere a riscurilor de victimizare se iniţiază procedura
corespunzătoare în cadrul căreia se întocmește Fişa de monitorizare a lucrului de
prevenire cu minorii delincvenţi sau părinţii needucogeni (Anexa nr.1),
procedură valabilă pentru fiecare copil supus riscului de adoptare a
comportamentului deviant domiciliat în sectorul administrativ deservit, reieșid din
următoarele împrejurări:
1) este libertat de răspundere penală şi în privinţa lui a fost aplicată măsura
de constrângere cu caracter educativ;
2) învinuit pentru comiterea infracţiunilor, însă în privința căruia nu au fost
aplicate măsuri de constrângere sub formă de arest în perioada desfășurării
acţiunilor procesual penale;
4) dispune de comportament violent şi/sau este predispus de a comite
infracţiuni/contravenţii;
5) care a comis contravenţii şi a fost atras la răspundere contravenţională
(pentru contravenţii comise cu intenţie: huliganism, distrugerea sau deteriorarea
intenţionată a bunurilor străine, sustragerea în proporţii mici din avutul
proprietarului, înjurie, cauzare de vătămări a integrităţii corporale altei persoane
(inclusiv minor) etc.);
6) care permanent abandonează domiciliul sau serviciul de protecţie unde a
fost plasat de către autoritatea tutelară locală/teritorială;
7) care practică cerşitul, prostituţia, vagabondează şi/sau comite alte fapte
antisociale.
Notă: Este important de reţinut că, fiecare copil este individual și absolut
diferit de ceilalţi, din acest considerent, se face necesar de abordat fiecare copil
în mod individual ținîndu-se cont de personalitatea fiecărui în parte cu
recurgerea la ajutorul diverselor servicii specializate şi a specialiştilor competenți
pentru atingerea scopului propus, cu sporirea impactului în procesul prevenirii
recidivelor comportamentului delincvent în rândurile copiilor, asigurând astfel
exteriorizarea problematicii existente la capitolul comportamentului antisocial al
copiilor delincvenți și/sau deviant.
28. Fişele de monitorizare a lucrului de prevenire cu copiii/minorii
delincvenți/părinții needucogeni, se înregistrează în Registrul de evidenţă a
minorilor cu comportament delincvent/deviant și părinților needucogeni (Anexa
nr.2), de către ofiţerul superior/principal din cadrul Serviciului interacţiune
comunitară al Secţiei securitate publică, desemnat de către şeful secţiei/serviciului,
după care se distribuie la Sectorul de poliţie.
 29. Şeful Sectorului de poliţie este responsabil de repartizarea Fişelor de
evedenţă a lucrului de prevenire cu copiii/minorii şi familiile acestora, unui
salariat din subordine, căruia i-a revenit atribuția de monitorizare a stării de fapt în
sectorul încredinţat. Ultimul are obligația de a raporta sistematic despre
înbunătățirea și/sau înrăutățirea procesului de prevenire și, de comun cu șeful
nemijlocit, să identifice soluții viabile întru sporirea nivelului de prevenire.
Notă: Salariatul din subordinea şefului Sectorului de poliţie, este desemnat
prin ordinul acestuia emis în conformitate cu prevederile pct.6 lit.g) al Ordinului
Inspectoratului General al Poliției nr.260 din 04.06.2018 cu privire la aprobarea
Instrucțiunii privind organizarea provizorie a activităţii Sectoarelor de poliție.
30. Serviciul interacţiune comunitară (prin intermediul ofiţerului
principal/superior) al Secţiei securitate publică, desemnat de către şeful
secţiei/serviciului, deține evidența:
- fişelor de monitorizare a lucrului de prevenire cu copiii/minorii
delincvenți/părinții needucogeni, cu înregistrarea acestora în modul stabilit în
Registrul de evidenţă a minorilor cu comportament delincvent/deviant și părinților
needucogeni (Anexa nr.2);
- fişelor de sesizare a cazului suspect de violență, neglijare, exploatare și
trafic al copilului expediate și recepționate, cu înregistrarea acestora în modul
stabilit în Registrul de evidenţă a fişelor de sesizare a cazului suspect de violență,
neglijare, exploatare și trafic al copilului (Anexa nr.3);
- infracțiunilor săvârșite de către minori și cu participarea lor, cu
înregistrarea acestora în modul stabilit în Registrul de evidenţă a infracţiunilor
comise de către minori şi cu participarea acestora (Anexa nr.4).
31. Polițistul în atribuțiile căruia îi revine mononitorizarea și lucrul de
prevenire cu copiii (minorii):
- determină cauzele concrete şi condiţiile care au favorizat comiterea
delictelor, persoanele care au influenţat asupra comportamentului copilului,
precum şi alte persoane (minori şi maturi) care au participat la comiterea acestora;
- expediază informaţii (fişe de sesizare a cazului suspect de violență,
neglijare, exploatare și trafic al copilului, demersuri, sesizări şi înştiinţări)
managerilor instituţiilor de învăţământ, autorităţii tutelare locale/teritoriale,
părinţilor, în vederea implicării acestora în lucru cu copiii şi reducerii riscurilor de
comportament delincvent al acestora, asigurării supravegherii, instruirii şi educării
acestora;
- efectuează vizite de comun cu membrii echipei multidisciplinare şi poartă
discuții cu caracter de prevenire cu copiii, părinţii lor sau persoanele care îi
înlocuiesc, explicându-le temeiurile supravegherii, drepturile şi obligaţiunile
Poliţiei şi ale altor autorităţi cu competenţe în domeniu, termenele şi temeiurile
încetării procesului de supraveghere a comportamentului copilului şi familiei;
- informează şeful Sectorului de poliţie, acesta la rândul său, informează
ofiţerul principal/superior din cadrul Serviciului interacţiune comunitară al Secţiei
securitate publică despre schimbările survenite în situaţia operativă la
compartimentul delincvenţei juvenile şi înaintează propuneri referitor la
organizarea raţională a activităţii echipelor de patrulare, de implicare a altor
specialişti pentru a influenţa tendinţele negative în mediul copiilor;
- organizează şi alte activităţi de prevenire cu atragerea tinerilor sau
specialiştilor cu competenţe în domeniu, care pot influenţa pozitiv comportamentul
copiilor și/sau al familiilor.
32. Salariații Poliției vor întreprinde şi alte măsuri legale, în funcție de
analiza şi evoluţia fenomenului delincvenţei juvenile, în scopul descurajării
comportamentului deviant în mediul copiilor, precum şi reducerii riscurilor de
victimizare a acestora.