SECTIUNEA 1

RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC

(RST)

FAZA DE EXECUTIE NR. 1

CU TITLUL:

 RST – raport stiintific si tehnic in extenso*

* pentru Programul 4 “Parteneriate in domeniile prioritare” se va utiliza modelul din Anexa 1

Cod: PO-04-Ed1-R0-F5
1. Raportul Stiintific si Tehnic (RST) in extenso

Cuprins: 1. Obiective generale

2. Obiectivele fazei de executie
3. Rezumatul fazei
4. Descrierea stiintifica si tehnica, cu punerea in evidenta a rezultatelor fazei si
gradul de realizare a obiectivelor
5. Concluzii
6. Bibliografie

1. Obiective generale:

Obiectivul general al proiectului il constituie realizarea unui algoritm de calcul performant

pentru modelarea numerica a ciclurilor seismice. Acest obiectiv se va realiza in 6 etape:

ETAPA 1: Parametrizarea modelului de simulare

ETAPA 2: Parametrizarea modelului de simulare
ETAPA 3: Proiectarea şi realizarea algoritmului de simulare
ETAPA 4: Algoritmi alternativi si analize comparative
ETAPA 5: Testarea şi optimizarea programelor de calcul
ETAPA 6: Aplicarea simularii numerice la modelarea dinamicii procesului seismogen din Vrancea

2. Obiectivele fazei de executie:

Prima etapa a proiectului are ca obiectiv parametrizarea algoritmului. Avand in vedere ca

distribuirea in spatiu si timp a seismicitatii joaca un rol crucial pentru simularea numerica, un prim
obiectiv il constituie revizuirea catalogului de cutremure prin localizari in grup si analize de cros-
corelatie. Rezultate partiale arata existenta unor aliniamente bine definite in corpul litosferic subdus si
evidentiaza asperitati majore legate cauzal de declansarea socurilor majore (de exemplu, asperitatea
majora care s-a rupt la cutremurul din 30 august 1986, M = 7.1).
Un alt obiectiv il reprezinta definirea parametrilor algoritmului de simulare: Geometria 2D a
zonei seismic active; suprafata minima de nucleere a cutremurelor, respectiv pragul de magnitudine
minima capabil sa elibereze tensiunea pe suprafata elementara; rata activitatii de fond; suprafata
celulei elementare de asperitate; distributia asperitatilor; suprafata minima care conduce la ruperea
unei celule de asperitate; rata medie de refacere a zonelor rupte.

3. Rezumatul fazei:

Primele doua etape ale proiectului au ca obiectiv parametrizarea algoritmului. Avand in vedere ca
distribuirea in spatiu si timp a seismicitatii joaca un rol crucial pentru simularea numerica, se va face
revizuirea catalogului de cutremure. Revizia catalogului de date existent pentru cutremurele vrancene
de adancime intermediara implica trei directii majore de lucru: reconsiderarea datelor istorice,
aplicarea tehnicilor de grup si aplicarea tehnicilor de cross-corelatie. In ceea ce priveste reanalizarea
datelor istorice, aceasta consta din analiza seismogramelor istorice disponibile si analiza hartilor
macroseismice. Evident este necesara in acelasi timp aducerea la zi a catalogului existent.

4. Descrierea stiintifica si tehnica, cu punerea in evidenta a rezultatelor fazei si gradul de

realizare a obiectivelor; (se vor indica rezultatele):

I.1. REVIZIA CATALOGULUI DE CUTREMURE

Catalogul cu date instrumentale
Pe teritoriul Romaniei se produc des cutremure de pamant, tara noastra fiind una din tarile cu
regim seismic notabil, regim caracterizat atat de numarul mare de cutremure produse anual si care au
epicentrele in mai multe zone din tara, cat si de producerea la intervale de 30-40 ani a unor cutremure
puternice in zona Vrancea. Din punctul de vedere al energiei declansate in focar, cutremurele din
Vrancea, fac parte din categoria cutremurelor moderate.
Caracteristica esentiala a cutremurelor din regiunea Vrancea este aceea ca epicentrele lor sunt
distribuite intr-o arie foarte mica fata de zonele seismice din lume (Fig.1).
 Fig. 1. Seismicitatea globala. Insertie dreapta sus: seismicitatea zonei Vrancea – adancime
intermediara (dupa catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999)

Cataloagele de cutremure prezinta un interes stiintific aparte, deoarece ele furnizeaza date de
intrare fundamentale pentru studiile de sursa seismica, seismicitate, seismotectonica, propagarea
undelor seismice sau hazard seismic. Publicatiile de tip catalog provin din surse interne si externe. Cele
interne se refera de obicei la anumite regiuni seismice (ex., Popescu 1938, 1939, 1956,1958) sau la
anumite perioade de timp (ex., Petrescu si Radu, 1960, 1963, 1964; Iosif, 1961; Radu, 1974), iar pe de
alta parte au fost sistematizate in cataloage ample (ex., Florinescu, 1958; Atanasiu, 1961; Radu, 1979;
Purcaru, 1979; Constantinescu si Marza, 1980; Trifu si Radulian, 1991; Oncescu et al., 1999). Cele
externe se refera la anumite zone geografice, cum ar fi regiunea Balcanica (UNDP-UNESCO, 1974),
Rusia (Savarenski et al., 1962; Shebalin et al., 1974; Kondorskaya si Shebalin, 1977), regiunea
Circum-Panonica (Musson, 2000), Polonia (Pagaczewski, 1972), Europa in general (Karnik, 1969,
1971).
Trifu si Radulian (1991) au introdus un catalog numai pentru cutremurele vrancene de
adancime intermediara (h≥60 km) care sa includa toate evenimentele detectabile, chiar daca nu pot fi
localizate cu minimum trei statii. Autorii au propus o metoda de calibrare a adancimii si magnitudinii
utilizand doar doua statii seismice din zona epicentrala, Vrancioaia (VRI) si statia Cheia (MLR).
Relatiile de calibrare sunt:
 - pentru adancime:
hVRI = 10,46 tS-P - 12,60
hMLR = 13,31 tS-P - 57,33 daca tS-P≤13.5s
hMLR = 11,25 tS-P - 28,73 daca tS-P>13.5s
h – adancimea exprimata in km;
tS-P – diferenta dintre timpii de sosire ai undelor S si P exprimata in secunde;

- pentru magnitudine:
ML = - 1,2 + 2log τ + 0,082 tS-P pentru VRI
ML = - 1,3 + 2log τ + 0,082 tS-P pentru MLR

ML – magnitudinea locala calculata din durata inregistrarii la statiile MLR si VRI

τ – durata totala a inregistrarii evenimentului seismic, exprimata in secunde.

Pentru calibrarea adancimii s-au utilizat localizarile in grup pentru un set de 181 de
evenimente, iar scara de magnitudine propusa este calibrata cu momentul seismic

log M0 = 1,0 ML + 17,4, ML = 2,5 - 5,5

M0 – momentul seismic exprimat in Nm;
Ulterior catalogul a fost extins de Bazacliu si Radulian (1999) si Popescu et al., (2001) si adus
la zi.
Testele de completitudine a catalogului prin metoda lui Rydelek si Sacks (1989) arata o
dependenta a magnitudinii minime de completitudine in functie de adancime. Astfel pragurile de
magnitudine de completitudine estimate cu 95% incredere sunt 2,2 pentru h = 60 -115 km, 2,6 pentru h
= 116 - 220 km.

Pentru perioada 1974 – 2007, catalogul revizuit contine 6615 cutremure cu magnitudini locale
cuprinse intre 1,5 si 7,2. Localizarea lor scoate in evidenta concentrarea mare a activitatii seismice intr-
o zona aproape verticala si apropiata de un plan de falie, orientat NE - SV. Posibilitatea localizarii
relative in grup a cutremurelor de adancime intermediara permite o analiza detaliata a configuratiei
seismicitatii precum si a delimitarii zonelor active vrancene.
Astfel, geometria zonei epicentrale este bine definita (Fig. 2) daca luam in considerare
localizarile de mare acuratete obtinute prin localizarea in grup, aplicand un algoritm de tip JHD
(Oncescu, 1998). In Fig. 2 sunt reprezentate epicentrele cutremurelor pentru care avem citiri ale undei
P la cel putin 6 statii (994 evenimente). In cadrul geometriei generale cu alungirea pe directia NE - SV
se remarca doua aliniamente cu densitate mare de cutremure si zone cu evenimente putine sau chiar
fara evenimente. Aceasta structura neomogena la scara fina se regaseste de asemenea in imaginea
distributiei hipocentrelor pe verticala (Fig. 3).
Se constata existenta a doua arii hipocentrale bine individualizate, una in partea de NE
continand cutremure intre 60 si 170 km adancime, alta in partea de SV cu o activitate intensa intre 120
si 150 km adancime. Ipoteza structurii neomogene este sprijinita si de analiza distributiei activitatii
seismice cu adancimea (Fig. 4), unde aproximativ 20-25 % din intreaga seismicitate corespunde
intervalului 80 ÷ 100 km, in timp ce 65-70 % este atribuita intervalului 120 ÷ 170 km evidentiindu-se
totodata scaderea rapida a seismicitatii sub adancimea de 170 km.

46.0

45.8
lat (N )

45.6

45.4

45.2
26.0 26.2 26.4 26.6 26.8 27.0
lon (E )

Fig. 2. Epicentrele cutremurelor din catalogul revizuit localizate in grup

( JHD-Oncescu, 1998)
 S40W (k m ) N40E N50W (k m ) S50E
-6 0 -4 0 -2 0 0 20 40 60 -6 0 -4 0 -2 0 0 20 40 60
40 40

60 60

80 80

100 100
d ep th (k m )

120 120

140 140

160 160

180 180

200 200

220 220

Fig. 3. Distributia hipocentrelor cutremurelor din catalogul revizuit pentru perioada ianuarie 1976 –
octombrie 2007. Sunt reprezentate proiectiile pe doua plane verticale care trec prin punctul de
coordonate (45.5oN, 26.5oE) si sunt orientate paralel si perpendicular pe Arcul Carpatic. Cu
cruce sunt figurate cutremurele cu magnitudini 4,0-4,9, cu romburi cutremurele cu magnitudini
5,0-5,9, iar cu stele cutremurele cu magnitudini mai mari sau egale cu 6,0.

Fig. 4. Distributia pe adancime a evenimentelor seismice produse intre ianuarie 1974 si mai
2007.
Scanarea, digitizarea si vectorizarea seismogramelor istorice

Observatiile seismice, initial sub forma intensitatii miscarii solului obtinute prin analiza
efectelor datorate cutremurului, au fost completate ulterior cu masuratori instrumentale, cu ajutorul
aparatelor seismice.
Aparatele seismice inregistreaza elementele cinematice ale miscarii ele fiind de mai multe
tipuri: seismometre, vitezometre, accelerometre. Seismometrul inregistreaza vectorul deplasare ca
functie de timp. Aceste inregistrari ajuta la determinarea cordoonatelor spatio-temporale ale focarului,
energiei precum si a altor parametri specifici unui cutremur. Dupa modul de obtinere al inregistrarii,
avem:
 seismometre cu inregistrare mecanica, atunci cand deplasarea este inregistrata cu
ajutorul unei penite cu cerneala sau cu un ac ce zgarie o hartie afumata;
 seismometre cu inregistrare optica, daca un spot luminos impresioneaza o hartie
fotografica;
 seismometre cu inregistrare pe banda magnetica;
 seismometre cu inregistrare digitala.

Datele instrumentale la cutremure sunt disponibile in Romania inca din secolul al XIX-lea
(Tabelul 1). Primele instrumente instalate pentru inregistrarea cutremurelor au fost doi penduli
orizontali pe directiile E-V si N-S, construiti de Bosch (Hepites, 1904) dupa modelul pendulilor de la
observatorul seismologic din Strassbourg. Acesti penduli cu masa de 10 kg faceau inregistrare
mecanica pe un cilindru acoperit cu o foaie de hartie innegrita. Acest cilindru cu circumferinta de 90
cm, se invartea cu o viteza de 15 cm pe secunda cu ajutorul unui mecanism de ceasornicarie. La fiecare
rotatie, cilindrul inainteaza lateral cu 3 mm, iar in 24 de ore se inscriu pe hartie 24 de linii paralele
lungi a cate 90 de cm. Un ceas local marcheaza printr-un mecanism electric minutele pe fasia de hartie,
asa ca se poate aprecia cu usurinta secunda care corespunde unui sfert de mm.
 Tabelul 1. Instrumentele seismologice instalate in statia de la Cutitul de Argint – Bucuresti (BUC)
inainte de cutremurul din 4 martie 1977

Instrumente Perioada de Comp. M T0 V μ2 vr Amortizare Inregistrator Stadiul

functionare actual
(kg) (s) (mm/min)

Brassart 1889-1893? n.i.

seismoscope
Guzzanti 1895-1913? n.i.
seismoscope
Tacchini 1895-1914 n.i.
seismoscope
Agamennone 1898-1914 n.i.
seismoscope
Bosch 1902-1957 NS 10 15 15 mech. n.i.
seismograf EV 10 10 15
Bosch 1965-1970 NV-SE 18 3,2 8 0.92 15 lichid mech. p.i.
modified
seismograf*
Mainka- 1935- NS 540 12,2 165 0,81 30 aer mech. i.o.
Demetrescu
EV 540 12,2 171 0,79 30
seismograf
Galitzin 1937- NS 7,2 11,5 30 magnetic galv. i.o.
seismograf EV 7,2 11,5
Alfani 1940-1955 Z 2,7 4,0? 400? 30 magnetic optic. p.i.
seismograf si lichid

BUC = Statia seismica Bucuresti, infiintata de C. Radu in decembrie 1965

M = masa pendulului
T0 = perioada libera a seismografului
V = amplificarea
μ2 = coeficientul de amortizare
vr = viteza de rotatie a tamburului
n.i. = fara informatie
p.i. = partial instrumente
i.o. = in operare

Metoda de procesare a seismogramelor istorice

Pentru reanalizarea datelor istorice este necesara scanarea seismogramelor. Scopul scanarii il
constituie obtinerea imaginilor digitale ale seismogramelor inregistrate in mod analog. Seismograma
scanata este apoi digitizata si vectorizata. Pentru scanare vom folosi un scaner de tipul “Colortrac
Smartlf Cx40”. Scanarea seismogramelor se va face la rezolutia de 1200 dpi. Imaginile scanate vor fi
arhivate in format TIF sau JPG. Se va realiza o baza de date pentru seismogramele scanate, care va
cuprinde urmatoarele informatii: Cod statie, componenta, data, ora de inceput/sfarsit a seismogramei,
tip inregistrator, tip senzor, caracteristicile senzorului (masa, perioada, amplificare, amortizare), viteza
de rotatie a tamburului, calitatea seismogramei, functionarea statiei, evenimente inregistrate,
observatii.
Pentru digitizarea si vectorizarea seismogramelor scanate a fost dezvoltat Programul de calcul
TESEO (Turn the Eldest Seismograms into the Electronic Original Ones), in cadrul proiectului
SISMOS, la Institutului National de Geofizica si Vulcanologie de la Roma (Italia)
(http://sismos.rm.ingv.it).
TESEO lucreaza doar cu imagini in nuante de gri si recunoaste orice format de imagine
acceptat de GIMP (GNU Image Manipulation Program).
Formatul preferat de lucru este XCF (Experimental Computing Facility) creat de GIMP, din
mai multe motive:
 xcf poate salva straturi, canale si traiectorii;
 TESEO este capabil sa importe/exporte toate informatiile despre seismograme si sa
vectorizeze impreuna cu fisierul xcf
 xcf este un suport potrivit pentru compresii Gzip si bzip2.

TESEO permite in principal:

- operatii aditionale la vectorizarea liniilor de pe seismograma scanata (rescriere si aliniere)
- controleaza algoritmul de vectorizare (zonele decolorate)
- analizeaza liniile dupa vectorizare, corectia de curbare si trasa de timp
- importa/exporta imaginile scanate in cateva formate:
 SVG (Scale Vector Grafics)
 DXF ( Drawing Interchange File Format )
 Trace Teseo2 proprietar ascii format. El cuprinde imaginea respectiva si coordonatele in
pixeli.
 SAC Seismic Analysis Code
 SISMA
 Timemark
 Bezier
 Fig. 5. Exemplu: introducerea stratelor

Seismograma scanata este introdusa intr-un strat de lucru (Fig. 5). Programul TESEO este
initializat in urmatorii pasi:
1. Se porneste prograul GIMP;
2. Deschidem imaginea seismogramei scanate (Fig. 6). Imaginea trebuie convertita intr-o scala de
griuri (Image – Mode – Grayscale in GIMP context) si salvata in format xcf;
3. Select Teseo2 meniu din Fig. 6

Fig. 6. Exemplu de seismograma scanata vizualizata cu programul GIMP

 TESEO asociaza imaginii scanate cateva informatii legate de seismograma inregistrata pe
hartie, eveniment seismic, data si parametrii de vectorizare. Informatia este salvata intr-o sesiune de
program si se refera la un singur eveniment seismic.

In Figura 7 este reprezentata seismograma inregistrata la Observatorul seismologic de la Cutitul

de Argint (componenta E-V) a cutremurului vrancean din 13 septembrie 1903 08:02. Magnitudinea
cutremurului estimata in catalogul Romplus (Oncescu et al., 1999) este Mw = 6.3, iar adancimea h = 70
km.

Fig. 7. Inregistrarea cutremurului din 13.09.1903 la Observatorul seismologic de la Cutitul de Argint

(portiune din seismograma scanata). Se distinge relativ bine intrarea undelor S cu amplitudinea si
perioada semnificativ mai mari comparativ cu undele P.

Parametrii de intrare ai evenimentului seismic analizat sunt introdusi conform diagramei din
Fig. 8:
 Data inregistrarii;
 Numarul evenimentului: se poate alege in mod arbitrar pentru a identifica evenimentul continut
de imagine;
 Datele statiei: acesti parametrii vor fi salvati in fisier de tip SAC
Nume: Codul statiei;
Azimut: componenta azimutului (grade in sesul acelor de ceasornic de la Nord)
Unghiul de incidenta: componenta unghiului incident (grade fata de verticala)
 Latitudinea statiei (grade, nord pozitiv)
Longitudinea statiei (grade, est pozitiv)
Elevatia: altitudinea statiei fata de nivelul marii (metri)
 Viteza de inregistrare pe hartie (mm/minut)
 Denumirea fisierului scanat
 Rezolutia la care s-a scanat seismograma

Fig. 8. Diagrama parametrilor de intrare pentru un eveniment seismic.

In sesiunea descrisa in Fig. 9 sunt introdusi parametrii asociati traselor de pe seismograma:

 Prima esantionare in timp a evenimentului: timpul de origine al primului esantion al trasei;
aceasta valoare va fi salvata in fisiere SAC
 Marca de timp: timpul primului esantion al trasei care reprezinta marca de timp.
 Fig. 9. Diagrama care arata datele cerute pentru definirea traselor.

In Fig. 10 sunt descrisi parametrii asociati drumului pe care vrem sa-l urmam in prelucrarea
seismogramei:
 Intoarcere direct la Bezier Path: daca folosim metoda vectorizarii automate, comanda Fit
este executata dupa fiecare grup de iteratii.
 Pasul de reesantionare: distanta in pixeli folosita in operatia de reesantionare
 Crestere constanta pe abscisa: prin reesantionare se obtin valori pe abscisa egal distantate
 Fig. 10. Diagrama pentru stabilirea pasului de reesantionare

Dupa scanarea si vectorizarea seismogramei, se vor face corectiile de instrument si de trasa

zero, care vor fi descrise in etapa urmatoare de lucru. Programul de prelucrare permite totodata
corectarea curburii liniilor trasate pe tambur. Dupa efectuarea corectiilor de mai sus, se poate trece la
etapa finala de analiza a seismogramei in vederea determinarii parametrilor de sursa, sau a altor
informatii de interes.
Studiul datelor istorice va permite reevaluarea parametrilor de sursa la cutremurele trecute.
Acestea sunt de cel mai mare interes in vederea monitorizarii si intelegerii evolutiei procesului seismic
in Vrancea si pentru testarea si calibrarea modelului de simulare propus.

Analiza datelor macroseismice

Hartile de izoseiste sunt disponibile pentru cutremurele vrancene puternice incepand cu secolul
XIX. Particularitatile remarcabile ale modului de radiatie in cazul cutremurelor vrancene de adancime
intermediara (aria extrem de mare pe care undele seismice sunt simtite si directivitatea pe directia NE-
SV) au facut posibila identificarea acestor evenimente inca cu o mie de ani in urma si chiar mai mult,
cartarea efectelor macroseismice la scara Europei. Pentru intelegerea modului de evolutie in cicluri a
activitatii seismice in zona Vrancea si modul in care acumularea si eliberarea de energie se transfera
intre segmentele principale ale zonei seismic active (vom lucra in ipoteza existentei a doua segmente
principale, unul centrat in jurul adancimii de 90 km, altul centrat in jurul adancimii de 140 km – in
acord cu Trifu si Radulian, 1989 si 1991), este de cel mai mare interes identificarea zonei de adancime
in care au fost situate focarele cutremurelor majore istorice. Deoarece forma distributiei efectelor
macroseismice depinde de adancimea focarului, se vor analiza toate hartile de izoseiste existente
pentru a obtine aceasta informatie. De asemenea, din aceste analize se va face o reevaluare, daca este
cazul, a marimii cutremurului istoric.

I.2. SELECTARE PARAMETRI

Analiza catalogului de cutremure descris anterior duce la concluzia ca pentru regiunea Vrancea
distributia frecventa de aparitie - magnitudine are un comportament neliniar. O distributie tipica este
reprezentata in Fig. 11.

Fig. 11. Distributia frecventa de aparitie magnitudine pentru evenimentele seismice cu ianuarie
1974 si mai 2007

Analiza atenta a distributiei dupa marime a cutremurelor vrancene evidentiaza existenta a trei
tipuri de evenimente:
- evenimente mici (seismicitatea de fond) avand rolul de a elibera tensiunea pe zonele
elementare;
- evenimente moderate (de tip asperitate) care se produc prin ruperea asperitatilor
cuplate cu zonele slabe adiacente;
- evenimente mari care rup asperitatile majore cuplate cu clustere de percolatie.
Pornind de la aceste observatii, ne propunem sa realizam un algoritm de simulare numerica a activitatii
seismice prin generarea in trepte (ierarhica) a cutremurelor. Mai intai activitatea seismica de fond care
este dezvoltata permanent in zona seismogena prin falierea zonelor de rezistenta relativ slaba. Treapta
urmatoare (cutremurele moderate) necesita prezenta unor zone de slabiciune (rupte) care prin cuplare
cu zonele de rezistenta (asperitati) pot declansa ruperi de tip asperitate. In sfarsit, ultima treapta apare
in momentul cand densitatea de celule de slabiciune din zona activa depaseste o valoare critica
favorizand astfel declansarea unor ruperi la nivelul intregii zone (cutremure majore).
Ciclul seismic este initiat in momentul posterior producerii unui cutremur major, cand zona
activa este blocata in urma eliberarii masive de tensiune tectonica. In prima parte a ciclului sistemul nu
este capabil sa genereze decat cutremure mici de tip fisura, care se produc aleator in zonele cele mai
putin rezistente. Acestea elibereaza tensiunea tectonica la scara suprafetelor elementare, care prin
rupere devin libere de tensiune de forfecare. Dezvoltarea acestor suprafete libere elementare conduce
in timp la formarea unor grupari de suprafete de slabiciune legate intre ele si implicit, la cresterea
tensiunii efective pe suprafetele blocate. Treptat asperitatile sunt inconjurate de suprafete libere
creandu-se conditiile aparitiei unor cutremure mai mari, prima data cedand asperitatile mai slabe, ce
corespund cutremurelor de magnitudine mica. Intrucat ruperea unei asperitati mai rezistente necesita o
suprafata adiacenta libera de tensiuni mai mare, cresterea continua a suprafetei libere de tensiuni
asigura conditiile de aparitie atat a cutremurelor slabe cat si a celor moderate.
Zona activa este capabila sa genereze un cutremur major in momentul in care ariile slabite sunt
intr-un raport critic fata de suprafata totala. Din acest moment ruperea unei asperitati de rezistenta
suficient de mare provoaca prin reactie in lant falierea majora. Magnitudinea cutremurului major
generat prin percolatie depinde de momentul de declansare raportat la momentul atingerii starii critice.
Daca declansarea are loc in apropierea momentulului atingerii starii critice, magnitudinea socului
major se va situa la limita inferioara a domeniului admis (M w 6.5) si ii va corespunde o perioada de
revenire minima (15-30 ani). Cu cat declansarea socului major are loc mai tarziu fata de momentul
atingerii starii critice, cu atat el implica ruperea unei asperitati mai rezistente (capabila sa reziste la
acumularea continua a tensiunii efective). Acest tip de abordare presupune o valoare maxima posibila a
rezistentei pentru fiecare zona seismic activa, ceea ce corespunde unui cutremur major de magnitudine
maxima si implicit unei perioade maxime de revenire. Acestea sunt direct legate de parametrizarea
modelului.
Un alt aspect important pe care trebuie sa il avem in vedere la modelarea sistemului este
activitatea de presoc si de postsoc. In acord cu observatiile, modelul arata ca evenimentul este urmat de
o intensa activitate postsoc iar apoi de un calm seismic. Aparitia cutremurelor moderate este precedata
de un timp caracteristic, necesar gruparii suprafetelor libere elementare pe zona activa. Un eveniment
spre limita superioara a domeniului de magnitudini moderate indica proximitatea pragului de
strapungere si identificarea sa trebuie efectuata simultan cu evaluarea suprafetei critice pe baza
seismicitatii de fond. Cu cat intervalul de timp scurs de la atingerea suprafetei critice de prag si pana la
producerea cutremurului va fi mai mare, cu atat magnitudinea acestuia va fi si ea mai mare.
Modelul caracterizeaza procesul seismic printr-o serie de invarianti in timp: sistemul de
tensiuni tectonice, zona activa, suprafata celulei de asperitate, suprafata libera de tensiuni elementara,
activitatea seismica de fond, suprafata libera de tensiuni critica, cutremurul major, cutremurul maxim
posibil s.a.
Astfel, pentru a caracteriza activitatea seismica de fond, putem considera intr-o prima
aproximatie un singur parametru temporal, rata de aparitie, considerata constanta pe durata ciclului
seismic (de exemplu aproximativ 50 de evenimente/an pentru segmentul inferior al zonei Vrancea). In
ceea ce priveste aparitia in spatiu, putem considera ca seismicitatea de fond este distribuita aleator pe
zona activa.
Falierea unei celule de asperitate depinde de formarea unei suprafete critice adiacente. Aceasta
suprafata este un alt parametru fundamental al algoritmului care determina modul in care evenimentele
de tip asperitate sunt generate in sistem.
Odata sistemul pus in miscare, se ajunge inevitabil la starea critica la nivelul zonei active care
favorizeaza fenomenul de percolatie si producerea cutremurului major. Pentru geometria sursei
vrancene si pentru suprafetele caracteristice ale celulei elementare si celulei de asperitate, un cutremur
este generat prin percolatie incepand de la magnitudini mai mari de 6.5.
In prima faza de studiu ne vom ocupa de simularea unui singur ciclu seismic, pentru un
segment activ considerat izolat, fara a lua in considerare parametrii care descriu cuplajul dintre
segmentele active si modul in care zonele nerupte dintr-un ciclu influenteaza desfasurarea ciclului
urmator. Pentru acest tip de simulare avem nevoie sa consideram urmatorii parametrii:
- geometria 2D a zonei seismic active (suprafata zonei).
- suprafata minima de nucleatie a cutremurelor. Pentru simplitate o vom considera de forma
patratica.
- pragul de magnitudine minima capabil sa elibereze tensiunea pe suprafata elementara. Acesta
este direct legat de suprafata minima de nucleatie, stiindu-se ca suprafata sursei seismice este direct
proportionala cu magnitudinea. Singura problema este de stabilit care este relatia de calibrare
magnitudine – aria sursei.
- rata activitatii de fond. Intr-o prima aproximatie poate fi considerata constanta de-a lungul
intregului ciclu seismic.
 - suprafata celulei elementare de asperitate. Aceasta caracterizeaza celula de rezistenta pe
planul de falie, care intr-o prima faza poate fi considerata la randul ei constanta.
- distributia celulelor de asperitate. Presupunem ca si aceasta este distribuita aleator pe
suprafata zonei active.
- suprafata minima care conduce la ruperea unei celule de asperitate. Aceasta poate fi obtinuta
din analiza spectrelor surselor seismice la cutremurele moderate (Trifu, 1987).
- parametru care masoara rezistenta unei asperitati in functie de numarul de celule componente.
- parametru care masoara modul in care o celula de slabiciune afecteaza rezistenta unei
asperitati (daca celula slaba apare intr-o raza de actiune a asperitatii si in functie de unghiul solid sub
care celula slaba este ‘vazuta’ din centrul de greutate al asperitatii).
- rata medie de refacere a zonelor rupte. Acesta este un parametru important care controleaza
impreuna cu rata activitatii de fond modul cum evolueaza sistemul in timp.
Algoritmul propus presupune o analiza speciala a activitatii generate in vecinatatea declansarii
socului major. Deoarece un eveniment major afecteaza printr-un efect de tip domino intregul sistem,
putem presupune ca in vecinatatea aparitiei lui prin simularea initiala putem gasi subevenimente legate
direct de cutremurul major. Astfel, daca un astfel de eveniment suficient de mare este generat intr-o
fereastra prestabilita de timp inaintea momentului generarii socului simulat, acesta va fi considerat
subevent declansator si va fi inclus, impreuna cu toate celelalte evenimente generate pana la momentul
de declansare initial in cutremurul major. Prin reanaliza se va recalcula momentul de aparitie a
evenimentului major si magnitudinea acestuia. Parametrii necesari sunt: fereastra de timp pentru
analiza pre-soc si nivelul de rezistenta minima pentru a considera un eveniment produs in fereastra
aleasa ca subeveniment declansator.
O analiza similara se face si intr-o fereastra post-soc. Daca in fereastra considerata sunt
generate cutremure suficient de mici, presupunem ca acestea sunt faliate in decursul cutremurului
major si vor fi incluse in calculul suprafetei sursei majore. Parametrii necesari sunt: fereastra de timp
pentru analiza post-soc si nivelul de rezistenta maxima pana la care consideram un eveniment produs
in fereastra aleasa ca subeveniment component.
In urma analizei pre- si post-eveniment, se recalculeaza momentul de aparitie a cutremurului si
magnitudinea (suprafata de rupere) acestuia.
5. Concluzii:
In prima faza a proiectului s-a facut o reevaluare a catalogului de cutremure vrancene de
adancime intermediara. In vederea constituirii unei baze de date extinse (evenimente istorice, catalog
revizuit si adus la zi, parametrii de intrare necesari algoritmului de disimulare) s-a stabilit metodologia
de lucru si programele de calcul necesare. In etapele urmatoare se vor reevalua datele macroseismice
de la cutremurele istorice majore, se vor scana si digitiza seismogramele inregistrate la cutremurele
produse in secolul trecut care vor fi ulterior prelucrate in vederea determinarii parametrilor de interes.
Se va aplica tehnica de localizare cross-corelatie pentru evenimentele din baza de date.

6. Bibliografie selectiva:

Atanasiu, 1961 Earthquakes of Romania (in Romanian) (Academy Publishing House,

Bucharest 1961).
Bazacliu si Radulian 1999 Seismicity patterns in Vrancea (Romania) region, Natural Hazard
19, 165-177.
Constantinescu si Marza, 1980 A computer-compiled and Computer-oriented Catalogue of
Romania’s Earthquakes During a Millenium (AD 984-1979), Rev. Roum. Geol., Geophys., Geogr., Ser
Geophys. 24, 171-191.
Hepites, St., 1904. Cutremurele de pamant din Romania in anul 1903. Analele Academiei
Romane, tom. XXVI, Memoriile Sect. Stiintifice, 543-548
Iosif T., 1961, Seismic activity on the territory of Romania (1957 – 1959) (in Russian), Izv.
Akad. Nauk SSSR, Ser. Geofiz. 11, 1633-1639.
Karnik V., 1968, “Seismicity of the European area”, Part. 1, Academia, Praha.
Karnik V., 1971, “Seismicity of the European area”, Part. 2, Academia, Praha.
Kondorskaya N.V., Shebalin N.V., 1975, Noul catalog al cutremurelor produse pe teritoriul
URSS, din cele mai vechi timpuri până în 1975 (în rusă), Editura Nauka, 536 p, Moscova.
Oncescu, M.C., 1998. Joint Hypocenter Determinations in a 1-D flat Earth with constant
velocity layers (velocity inversion with depth are allowed)
Oncescu, M.C., Marza, V.I., Rizescu, M. and Popa, M., 1999. The Romanian earthquake
catalogue between 984-1997. Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation, Kluwer
Academic Publishers, F. Wenzel, D. Lungu (Editors) & O. Novak (Co-Editor), 43-47.
Pagaczewski J., 1972, Catalogue of earthquakes in Poland in 1000-1970 years, Publs. Inst.
Geoph. Pol. Acad. Sci. 51, 3-36.
Petrescu si Radu, 1960, 1964 Seismicitatea teritoriului Romaniei in perioada 1901-1960, An.
St. Univ. Iaşi 6, 757-782.
Petrescu G., Radu C.,1963, Seismicitatea teritoriului Romaniei in perioada dinainte de 1900,
Probl. Geofiz. (Acad. R.P.R.) 2, 80-85.
Popescu I.G., 1938, Cutremure in Dobrogea, An Dobr. 19, 22-46.
Popescu I.G., 1939, Cutremure in Bucovina, Bull. Fac. St. Cernauti 12.
Popescu I.G., 1956, Consideratii asupra unor cutremure cu focarul in regiunea Vrancea, St.
Cerc. Astr. Seism. 1, 165-176.
Popescu I.G., 1958, Despre periodicitate cutremurelor din Romania, St. Cerc. Astr. Seism. 3,
165-179.
Popescu et al., (2001) Clustering properties of the Vrancea (Romania) intermediate depth
seismicity, Rev. Roum. Geol. Geophys. Geogr. Geophys
 Radu C., 1974, Contribution a l’étude de la séismicité de la Roumanie et comparaison avec le
séismicité du basin méditerranéen et en particulier avec la séismicité du Sud-Est de la France. Thèse
Dr. Sci. Université Louis Pasteur, Strasbourg, France.
Radu, 1979 Catalogue of strong earthquakes occurred on the territory of Romania. Part I-
befor1901; Part II-1901-1979, in I. Cornea, C. Radu (editors), “Seismological Studies on the March 4,
1977 Earthquake” ICFIZ, Bucharest, 723-752
Rydelek P.A., Sacks S., 1989, Testing the completeness of earthquake catalogues and the
hypothesis of self- similarity, Nature 337, 251-253.
Savarenski E.F., Soloviev S.L., Kharin D.A., 1962, Atlas of the Earthquakes in the USSR (in
Russian), Izv. Akad. Nauka SSSR, Moscow, 338pp.
Shebalin et al., 1974 Catalogue of earthquakes, Part I, 1901-1970 ; Part II, until 1901,
UNESCO, Skopje.
Stefano Pintore, Matteo Quintiliani, 2005. Teseo (Turn the Eldest Seismograms into the
Electronic Original Ones) software
Trifu si Radulian, 1991 Frequency - Magnitude distribution of earthquakes in Vrancea:
relevance for a discrete model, J. Geophys. Res. 96, 4301-4311
Trifu, C-I. (1987), Depth distribution of local stress inhomogeneites in Vrancea region,
Romania, J. Geophys. Res. 92, 13878 -13886
UNDP-UNESCO, 1974, Survey of the Seismicity of the Balkan Region, Catalogue of
Earthquakes: Part I – 1901; Part II – prior to 1901; Part III – atlas of isoseismal maps, Skopje.