Prospectiunea seismica prin metoda pasiva

Acest tip de prospectiune geofizica foloseste undele seismice generate de surse naturale si artificiale pentru a obtine informatii privind structura subsolului si a parametrilor ce caracterizeaza propagarea undelor seismice (de ex. viteza de propagare, moduli elastici). Sursele naturale ce genereaza unde seismice sunt cutremurele de pamant, micro-cutremurele, activitatea vulcanica (de ex. deplasarea magmei in camera vulcanica). Sursele artificiale ce genereaza undele analizate in seismica pasiva sunt date de activitatea industriala (de ex. injectia de aburi in sondele de exploatare a hidrocarburilor, exploatarea carierelor de piatra), activitatea umana (de ex. traficul pe caile de comunicatii drumuri, cai ferate). Undele seismice generate de astfel de surse sunt unde de volum (longitudinale si transversale) si unde de suprafata. Acestea sunt considerate semnal sau zgomot, in functie de obiectivul studiului seismic pasiv. In cazul in care se doreste analiza undei longitudinale, undele de suprafata sunt considerate zgomot si sunt atenuate sau eliminate din inregistrarile seismice pasive. In cazul in care se doreste analiza undelor de suprafata, tot setul de date seismic pasiv este introdus in analiza. Adancimea de investigatie variaza de la foarte mica (situatie in care se analizeaza undele de suprafata) pana la foarte mare, reprezentata de baza crustei terestre (situatie in care se analizeaza undele de volum).

Proiectarea unui studiu seismic pasiv In proiectare se tine cont de urmatoarele: -

Tipul de unda ce urmeaza a fi analizat; Adancimea de investigatie; Tipurile de surse seismice naturale si artificiale prezente in zona investigate; Tipurile de geofoane disponibile pentru inregistrarea datelor seismice pasive (1C sau 3C).

Parametrii definiti in proiectarea unui studiu seismic pasiv:

-

Distanta dintre geofoane si numarul de geofoane, Directia intinderilor de geofoane, Intervalul de esantionare in timp,

Lungimea in timp a inregistrarilor seismice passive, Intervalul de timp la care se face auto-salvarea datelor seismice.

Distanta dintre geofoane, x, se calculeaza astfel incat undele inregistrate sa nu fie afectate de aliasing spatial, fenomen controlat de numarul de unda Nyquist, kN. Relatia intre distanta dintre geofoane si numarul de unda Nyquist este urmatoarea:

kN =

1 2x

Numarul de unda Nyquist corespunde valorii maxime a numarului de unda, kmax, si valorii minime a lungimii de unda, min:

k N = kmax =

1 1 f 1 = = max = min vminTmin vmin 2x

Lungimea de unda min depinde de frecventa maxima si viteza minima de propagare ce caracterizeaza o unda seismica. Folosind aceste dependente putem determina valoarea distantei dintre geofoane ce permite inregistrarea tuturor undelor fara sa fie afectate de aliasing spatial: x = vmin 2 f max

In general, distanta dintre geofoane se calculeaza in functie de viteza si frecventa zgomotului, astfel incat sa permita inregistrarea acestuia fara aliasing spatial. In cazul in care adancimea de investigatie este mica, deci se analizeaza undele de suprafata, distanta dintre geofoane este de max 5 m. In cazul in care adancimea de investigatie este mare, mergand pina la baza crustei, distanta dintre geofoane este de ordinul zecilor de metri si km. Numarul de geofoane de pe un profil seismic pasiv depinde tot de adancimea de investigatie; astfel, se folosesc 24, 48 sau 78 geofoane pentru o adancime mica de investigatie si zeci-sute de geofoane pentru a obtine informatii de la adancimi mari.

Directia intinderilor de geofoane se alege astfel incat sa permita controlul directiei sosirii undelor analizate, in special in cazul undelor de suprafata, si in functie de tipul studiului seismic ce urmeaza a fi efectuat (2D, partial-3D si 3D). In studiile 2D se folosesc intinderi liniare si circulare de geofoane. In studiile partial-3D se folosesc cel putin doua intinderi liniare de geofoane orientate perpendicular una pe cealalta sub forma de cruce, forma literelor T si L. In cazul un studiu seismic pasiv 3D, geofoanele se plaseaza pe mai multe profile liniare si paralele. Intervalul de esantionare in timp, t, se alege astfel incat sa permita inregistrarea unui semnal pe statia seismica apropiat de cel primit de geofon. Din acest motiv se folosesc urmatoarele valori: 1 ms, 0.5 ms, 0.25 ms, 0.1 ms. In general, valoarea de 1 ms permite inregistrarea corecta a semnalelor seismice. Valoarea intervalului de esantionare in timp controleaza frecventa maxima continuta de undele inregistrate, asa-numita frecventa Nyquist, fN:

fN =

1 t

In studiile seismice pasive este necesara inregistrarea unui spectru cat mai larg de frecvente, ceea ce inseamna ca trebuie sa folosim un interval de esantionare in timp cit mai mic; valoarea de 1 ms este suficienta, ea permitand obtinerea unui spectru de frecventa cu frecventa maxima de 500 Hz. Folosirea unui interval de esantionare mic permite inregistrarea la statia seismica a unui semnal cit mai apropiat de cel receptionat de geofon. Lungimea in timp a inregistrarii seismice passive indicata este de ordinul orelor/zilelor in functie de tipul de unda analizat. Pentru unde de suprafata sunt necesare masuratori passive pe un interval de citeva ore, iar pentru undele de volum este necesara inregistrarea zgomotului timp de citeva ore/zile. Intervalul de timp la care se efectueaza auto-salvarea datelor passive depinde de tipul de studiu pasiv ce urmeaza a fi efectuat. Astfel, intr-un studiu in care adancimea de investigatie este mica este suficienta auto-salvarea datelor la fiecare 1 s. Programele existente in prezent nu permit realizarea unor masuratori continue, se pierde informatia pe perioada de salvare pe disc a datelor. Din acest motiv, in cazul studiilor in care adancimea de investigatie este mare este necesara salvarea datelor la intervale mai mari de timp (10, 16 si 24 s).

Inregistrarea datelor seismice passive Odata stabiliti parametrii ce urmeaza folositi pe teren pentru masuratori pasive, echipa se deplaseaza in zona investigata, se planteaza geofoanele pe tipurile de dispozitive proiectate si

se pornesc masuratorile. Controlul calitatii al inregistrarilor se poate efectua direct pe teren si consta in identificarea tipurilor de unde seismice pe reprezentarile in domeniul timp si frecventa si a undelor efectuate de aliasing spatial.

Prelucrarea datelor seismice passive

Prelucrarea datelor se efectueaza diferit in functie de tipul de unda ce urmeaza a fi analizat. 1.1 Prelucrarea undelor reflectate Undele reflectate continute de inregistrarile seismice passive sunt caracterizate de amplitudini destul de mici astfel incat ele sunt dificil de observat cu ochiul liber pe panourile de zgomot ambiental. Un mod de a extrage undele reflectate din acest zgomot este de a folosi interferometria seismica prin corelare incrucisata. Aceasta metoda se bazeaza pe principiul acoustic daylight imaging definit de Claerbout (1968), principiu ce foloseste corelarea intre semnale seismice generate de surse prezente in subsol pentru a extrage unde reflectate ce corespund cu cele obtinute in studiile seismice prin metoda activa. Analiza de corelare este folosita pentru a studia asemanarea dintre doua semnale seismice. Functia folosita in aceasta analiza este definita de relatia:

Fc ( ) =

1 2T

+T

x(t ) y(t + )dt = x(t ) y(t ),

unde x(t) si y(t) sunt doua functii continue in timp, este decalajul dintre cele doua functii, (-T, T) este intervalul de timp pe care se efectueza corelarea.

Proprietatile corelarii: 1. Corelarea nu este comutativa: x(t)*y(t)y(t)*x(t) 2. Corelarea este asociativa: x(t)*[y(t)*z(t)] = [x(t)*y(t)]*z(t)
3. Corelarea este distributiva in raport cu adunarea:

x(t)*[y(t)+z(t)] = x(t)*y(t)+x(t)*z(t) 4. Corelarii in timp ii corespunde in domeniul frecventa produsul spectrelor de amplitudine si diferenta spectrelor de faza.
5. Corelarea a doua semnale identice defineste functia de autocorelare, FAC. 6. Corelarea a doua semnale diferite defineste functia de corelare incrucisata, FCR. 7. Corelarea unui semnal cu el insusi dar inversat in timp defineste functia de

retrocorelare, FRC.

Functia de autocorelare este folosita pentru a pune in evidenta asemanarea dintre un semnal si varianta lui intirziata in timp. Fie x(t) o functie continua in timp, functia de autocorelare se calculeaza folosind relatia:

1 FAC ( ) = 2T

x(t ) x(t + )dt .

Fie x(k) o functie discreta, functia de autocorelare se calculeaza folosind relatia:

FAC (k ) =

1 nt xi xi + k , nt i = 0

unde nt este numarul de esantioane de timp pentru care este calculata corelarea. Valoarea functiei de autocorelare normalizate se calculeaza folosind relatia:

FAC _ norm =

FAC ( ) , FAC (0)

unde FAC(0) este valoarea functiei pentru intirziere zero, = 0.

Proprietatile functiei de autocorelare: 1. Valoarea functiei de autocorelare la intirziere zero defineste energia in domeniul timp si densitatea de energie in domeniul frecventa.

2. Daca functia implicata in corelare este periodica si functia de autocorelare va fi

periodica, avand aceeasi perioada cu cea a functiei implicata in corelare. 3. Functia de autocorelare este o functie para: FAC()= FAC(- )
4. Functia de autocorelare este de doua ori mai lunga in timp decat functia implicata in

corelare.
5. Functia de autocorelare conserva informatiile de frecventa, transformata Fourier a

functiei de autocorelare defineste spectrul de putere al functiei implicate in corelare. Oricarei functii de autocorelare in domeniul timp ii corespunde in domeniul frecventa un spectru de amplitudine dreptunghiular si spectru de faza zero. 6. Functia de autocorelare a unei trase seismice ce contine multiple si va prezenta o serie de maxime secundare ce vor apare la un timp egal cu timpul de periodicitate al multiplelor. 7. Functia de autocorelare este folosita in deconvolutie, tip de filtrare a datelor seismice de reflexie. Fie y(t) o trasa seismica inregistrata de un geofon plasat la suprafata solului. Aceasta trasa este rezultatul convolutiei dintre semnalul generat de sursa seismica, x(t), si functia de reflectivitate, r(t), ce caracterizeaza subsolul pe verticala pe care s-a obtinut trasa seismica: y(t) = x(t)*r(t) Functia de autocorelare a trasei seismice este: FAC,y() = FAC,x()* FAC,r(). Deoarece functia de reflectivitate este o serie necorelabila, functia de autocorelare este zero pentru intirzieri diferite de zero si egala cu energia functiei de reflectivitate, Er, pentru intirziere egala cu zero. Astfel, putem scrie: FAC,y(0) = FAC,x(0)*Er, relatie ce permite calculul functiei de autocorelare a semnalului generat de sursa, FAC,x(0), chiar daca nu se cunoaste acesta.

Functia de corelare incrucisata este folosita pentru a pune in evidenta asemanarea dintre doua semnale diferite. Fie x(t) si y(t) doua functii continue in timp, functia de corelare incrucisata se calculeaza folosind relatia:

FCR ( ) =

1 2T

x(t ) y(t + )dt .

Fie x(k) si y(k) doua functii discrete, functia de corelare incrucisata se calculeaza folosind relatia:

FCR (k ) =

1 nt xi yi + k , nt i = 0

unde nt este numarul de esantioane de timp pentru care este calculata corelarea. Valoarea functiei de autocorelare normalizata se calculeaza folosind relatia:

FCR _ norm =

FCR ( ) , FAC , x (0) FAC , y (0)

unde FAC,x(0) si FAC,y(0) sunt valorile functiilor de autocorelare pentru intirziere zero, = 0. FCR_norm este 1 in cazul unei corelari perfecte, 0 in absenta corelarii si -1 arata ca cele doua functii se coreleaza perfect dar una este inversata in raport cu cealalta.

Proprietatile functiei de corelare incrucisata:

1. Functia de corelare incrucisata contine frecventele comune celor doua semnale

implicate in corelare; din acest motiv, acest tip de corelare este considerat a fi un process de filtrare.
2. Imaginea fata de axa = 0 a functiei FCR,xy() este FCR,yx():

FCR,xy() = FCR,yx(-)
3. Corelarii in domeniul timp ii corespunde in domeniul frecventa produsul dintre

spectrul complex al unei functii implicate in corelare cu spectrul complex conjugat al celei de a doua functii implicate in corelare. 4. Corelarea intre un semnal si o functie de timp corespunzatoare unei functii de autocorelare, ce este caracterizata de un spectru de amplitudine dreptunghiular si de spectru de faza zero, va conduce in domeniul frecventa la un process de filtrare

corespunzator trecerii semnalului printr-un filtru cu banda de trecere dreptunghiulara si caracteristica de faza zero.
5. Faza functiei de corelare incrucisata este definita de diferenta dintre fazele celor doua

semnale implicate in corelare.

Functia de retrocorelare este folosita pentru a identifica undele multiple de pe o trasa seismica si se obtine prin corelarea trasei cu ea insasi dar inversata in timp. Dupa retrocorelare, undele simplu reflectate se atenueaza iar cele multiplu reflectate apar cu amplitudini mai mari decat pe trasa seismica implicata in retrocorelare.

Extragerea undelor reflectate folosind interferometria seismica prin corelare incrucisata Interferometria seismica prin corelare incrucisata foloseste ca date de intrare panouri de zgomot ambiental inregistrate in studiile seismice pasive. Exemple de panouri de zgomot folosite pentru extragerea undelor reflectate sunt aratate in Figura 1c,d. In Figura 1a,b sunt aratate panouri de zgomot in care sunt prezente unde de suprafata generate de traficul de pe drumurile de acces la zona investigata.

Figura 1. Panouri de zgomot ambiental cu (a, b) si fara (c,d) unde de suprafata

Pasii efectuati pentru obtinerea raspunsului interferometriei seismice:

-

Normalizarea energiei de pe toate inregistrarile seismice passive prin aplicarea unei corectii de amplitudine;

Calculul panourilor de corelare: se ia fiecare trasa dintr-un panou de zgomot si se coreleaza cu ea insasi si cu restul de trase continute de panou; aceasta trasa se numeste master trace si pozitia ei indica pozitia sursei virtuale de unde seismice pe profilul seismic pasiv, sursa virtual este considerata echivalenta cu cea din seismica activa. Daca un panou de zgomot are 24 de trase, dupa corelare se obtin 24 panouri de corelare. Lungimea trasei dintr-un panou de corelare este egala cu dublul lungimii trasei din panoul de zgomot. Trasa din panoul de corelare are timpi pozitivi (partea cauzala a undelor extrase prin corelare) si timpi negativi (parte a-cauzala). Corelarea se efectueaza pentru fiecare panou de zgomot in parte. Daca avem 100 panouri de zgomot cu 24 trase/panou, prin corelare obtinem pentru fiecare panou de zgomot cite 24 panouri de corelare. In final, se aduna toate panourile de corelare obtinute pentru trasa 1, trasa 2 etc, obtinundu-se 24 panouri de corelare insumate.

Figura 2. Exemple de panouri de corelare insumate. Date de intrare in corelare: 700 panouri de zgomot cu 24 trase/panou
-

Calculul seismogramelor virtuale (seismograme echivalente cu cele din seismica active): fiecare panou de corelare are timpi negative si timpi pozitivi. Seismograma virtuala se obtine prin insumarea timpilor pozitivi (partea cauzala) cu cei negativi (parte a-cauzala). Daca avem 24 panouri de corelare insumate, dupa insumarea timpilor negativi cu cei pozitivi obtinem 24 seismograme virtuale. Modul in care se face insumarea acestor timpi depinde de distributia surselor seismice in subsol. Pentru o distributie omogena a surselor in subsol (caz particular) se aduna timpii pozitivi cu cei negativi. Atunci cind distributia surselor nu este omogena (cazul general), seismogramele virtuale se obtin folosind procedeul propus de Ruigrok et al. (2010): se insumeaza partea cauzala a raspunsului corelarii incrucisate pentru geofoanele cu

numar mai mic decit cel al master trace si partea inversata in timp a partii a-cauzale a raspunsului obtinut pentru geofoanele cu numar mai mare decit cel al master trace.

Figura 3. Seismogramele virtuale obtinute pe baza panourilor de corelare insumate prezentate in Figura 2

Seismogramele virtuale prelucreaza mai departe ca orice set de date seismice de reflexive. Flux-ul standard de prelucrare contine urmatorii pasi: Incarcarea seismogramelor virtuale; Definirea geometriei (calcul offset si coordonate (x,y) puncte de reflexie); incarcarea geometriei in baza de date si header-ul traselor; Filtrarea seismogramelor, daca este cazul; Analiza de viteza si corectia Normal-Move-Out Insumarea traselor Migrarea in timp.

Rezultatul prelucrarii acestor seismograme este reprezentat de sectiuni seismice de timp, care in cazul idealar trebui sa fie asemanatoare cu sectiunile obtinute din studiile seismice de reflexie realizate prin metoda active (generarea undelor seismice se face folosind dinamita sau Vibroseis-ul).

Figura 4. Model de viteza obtinut prin analiza de viteza efectuata pe seismograme virtuale cu (a) si fara (b) folosirea vitezelor obtinute din analiza datelor seismice de reflexie inregistrate folosind metoda activa

Figura 5. Sectiune seismica de reflexie obtinuta din metoda active (alb-negru) si pasiva (albastru-rosu), albastru corespunde cu alb

1.2 Prelucrarea undelor de suprafata Interferometria seismica se poate folosi pentru a extrage undele de suprafata din zgomotul ambiental. Undele de suprafata extrase se pot folosi pentru a se determina viteza undelor S, prin analiza curbelor de dispersie.

Figura 6. Exemple de panouri de zgomot ambiental folosite pentru extragerea undelor de suprafata