Rezumatul

Rezumatul consta in prezentarea pe scurt, in forma concisa, a faptelor si actiunilor celor

mai importante dintr-un text literar. In redactarea rezumatului, trebuie sa pornim de la citirea cu
atentie a textului-suport, pentru ca, pe baza lui, apoi, sa identificam ideile principale. Cu ajutorul
ideilor principale, putem prezenta actiunea textului intr-o forma sintetica, fara amanunte si fara
citate din text, fara aprecieri personale si fara date despre autor sau opera.
 
Pe scurt, putem enunta astfel regulile de respectat in cazul alcatuirii unui rezumat: 
 
– rezumatul incepe direct cu prezentarea faptelor din text, fara introducere despre autor si opera;

– contine numai actiunile principale ale textului, fara amanunte, fara citate din text, fara aprecieri
sau comentarii la adresa personajelor sau a evenimentelor, pe baza ideilor principale ale textului
respectiv;
 
– nu trebuie sa folosim, asadar, afirmatii de genul: "Autorul prezinta cu duiosie si afectiune...";
"Scriitorul s-a nascut in anul... si a urmat cursurile scolii din..."; "Parerea mea este ca personajul
greseste in alegerea sa..."; "Textul debuteaza cu prezentarea sugestiva..."; "Scriitorul ne
prezinta/evidentiaza..." etc.;
 
– rezumatul se redacteaza la persoana a III-a singular, chiar daca textul-suport este la persoana I;
– dialogul si vorbirea directa sunt redate succint, prin vorbire indirecta, cu transformarea
persoanelor I si a II-a a verbelor si pronumelor in persoana a III-a;
 
– pasajele descriptive, cuvintele regionale si arhaismele nu apar in rezumat, ele sunt reformulate
cu ajutorul propriilor noastre cuvinte;
 
– in mod obligatoriu, verbele trebuie sa fie la indicativ prezent, imperfect sau perfect compus,
niciodata la perfectul simplu;
 
– pentru a sintetiza mai multe actiuni, putem folosi si verbe la gerunziu, dar cu economie,
deoarece prea multe incarca textul;
 
– rezumatul trebuie sa fie mai scurt decat textul initial;
 
– acest tip de compunere trebuie sa respecte ordinea si succesiunea intamplarilor, pe baza
textului;
 
– rezumatul trebuie sa dovedeasca o buna intelegere a textului si sa respecte limitele de spatiu
impuse, pentru a nu deveni prea amplu.
 
Concret, vom oferi mai multe exemple de rezumate, astfel incat elementele teoretice sa fie
ilustrate practic. Exemplele pot fi incadrate in mai multe categorii: 
 
– rezumate ale unor texte studiate la scoala (la care nu vom oferi textul-suport, deoarece el se
gaseste in manuale);
– rezumate ale unor texte la prima vedere, de diferite tipuri: texte la persoana a III-a, texte la
persoana I (pentru acestea, vom oferi textul-suport, astfel incat sa se vada cum aplicam regulile
rezumatului).

Reguli privind continutul

–nu se dau citate
–nu se insista asupra amanuntelor nesemnificative
–se respecta strict cronologia intamplarilor din textul dat
–toate verbele si pronumele sunt la persoana a III-a
– singurul mod de expunere utilizat este naratiunea, fiind interzise descrierea, dialogul sau
monologul
– verbele la modul indicativ se folosesc la timpul prezent (sau perfect compus); sunt
recomandate imperfectul si, mai ales, perfectul simplu sau mai-mult-ca-perfectul
– pentru concizie, se recomanda utilizarea gerunziului si a participiului

Pentru a vă uşura efortul, vă oferim câteva repere care să vă ghideze în realizarea unui rezumat.
Etape ale realizării rezumatului:
1. Citiţi textul integral, cu atenţie.
2. Identificaţi fragmentele textului.
3. Identificaţi elementele de legătură dintre aceste fragmente.
4. Subliniaţi indicii de timp şi de loc din text.
5. Realizaţi planul simplu de idei.
6. Alcătuiţi un scurt text în care fiecare idee începe cu alineat.
Reguli:
1. Respectaţi succesiunea întâmplărilor.
2. Relataţi la persoana a III-a.
3. Utilizaţi timpurile verbale adecvate (prezent sau perfect compus).
4. Transformaţi vorbirea directă în vorbire indirectă.
5. Evitaţi repetiţiile.
6. Excludeţi figurile de stil.
7. Redaţi textul în propriile cuvinte.
8. Răspundeţi la întrebările Cine? Ce face? Când?
9. Nu răspundeţi la întrebările Unde? Cu cine? În ce scop?
10. Nu utilizaţi termeni precum „autorul”, „naratorul”, „personajul”.
Inceput…..Textul se deschide cu…………………
Un text despre Johannes Gutenberg – (187 cuvinte)
Johann Gutenberg (1398 – 1468) este germanul care a inventat tiparul. Utilizarea pe scară
largă a tiparului mecanic a declanşat „Revoluţia cărţii tiparite”, considerată unul dintre
evenimentele cele mai importante ale istoriei moderne. Tiparul a jucat un rol esenţial în
dezvoltarea culturală şi ştiinţifică din societatea europeană, prin aportul adus la răspândirea
educaţiei în masă.
Contribuţiile lui Gutenberg la dezvoltarea tehnologiei tipografice sunt multiple: inventarea unui
procedeu de creare a unor tipare mobile, introducerea folosirii unor cerneluri pe bază de ulei
pentru tipărirea cărţilor, folosirea unor matriţe ajustabile pentru litere şi presa de tipărit din lemn.
Invenţia sa cu adevărat epocală a fost combinarea acestor elemente într-un sistem practic care a
permis tipărirea de masă a cărţilor, sistem viabil din punct de vedere economic atât pentru
tipografi cât şi pentru cititori.
În Europa Renaşterii, apariţia tiparului a marcat începutul erei comunicaţiilor de masă, care a
schimbat pentru totdeauna societatea.
Circulaţia relativ nestânjenită a informaţiei – inclusiv a ideilor novatoare – a depăşit frontierele şi
a a atras masele în Reformă.
Creşterea numărului celor capabili să citească a spart monopolul elitelor culturale asupra
educaţiei şi a susţinut apariţia clasei de mijloc.

Rezumatul textului (65 de cuvinte)

Germanul Johann Gutenberg a inventat tiparul mecanic.
Invenţia sa a avut o contribuţie decisivă la răspândirea educaţiei de masă şi a pus bazele societăţii
moderne.
Invenţia crucială a lui Gutenberg a fost un sistem practic care a permis tipărirea de carte în tiraje
de masă.
Cărţile tipărite au permis apoi libera circulaţie a informaţiei şi au pregătit evoluţia societăţii către
economia modernă, bazată pe cunoaştere.