Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imaterialitatea
Acesta nu este decât un alt nume pentru non-entitate. Este
negativul tuturor lucrurilor și ființelor – al întregii existențe. Nu este
nicio particulă sau dovadă care să fie înaintată pentru a-i stabili
existența. Nu există nicio cale de a se manifesta pe sine către vreo
inteligență în Cer sau pe Pământ. Nici Dumnezeu, nici îngerii și nici
oamenii nu ar putea să fie concepuți din o asemenea substanță, ființă
sau lucru. Nu posedă nicio proprietate sau putere prin care să se facă
manifestată către vreo ființă inteligentă în univers. Rațiunea sau
analogia nu o explorează sau imaginează vreodată. Revelația nu o
descoperă niciodată și nici simțurile noastre nu îi mărturisesc
existența. Nu poate fi văzută, simțită, auzită, gustată sau mirosită,
chiar de către cele mai bune organe sau de către cele mai ascuțite
sensibilități. Nu este nici lichidă, nici solidă, nici moale, nici tare – nu
se poate extinde și nici contracta. Pe scurt, nu poate exercita nicio
influență de orice fel – nu poate nici acționa și nici nu se poate
acționa asupra ei. Și chiar dacă ar exista, nu ar putea avea vreo
utilitate. Nu posedă nicio proprietate, facultate sau utilizare de dorit,
însă, este ciudat de afirmat, imaterialitatea este Dumnezeul modern
al creștinismului, Cerul Său, eul Său nemuritor – tot ce este al Lui!
[PERGO 6.2]
O, sectarism! O, ateism!! O, anihilare!!! Cine poate percepe
frumoasele nuanțe care fac diferențele dintre una și cealaltă? Par a fi
asemănătoare, în totul în afară de nume. Ateistul nu are Dumnezeu.
Sectarul are un Dumnezeu fără trup sau membre. Cine poate defini
diferența? Din partea noastră, noi nu percepem nicio diferență de un
fir de păr; ambii pretind a fi negativul tuturor lucrurilor care există –
și ambii sunt în mod egal lipsiți de putere și necunoscuți. [PERGO 6.3]
Ateul nu are viață după moarte sau existență conștientă dincolo
de mormânt. Sectarul are una, dar este imaterială, ca Dumnezeul său;
fără trup sau membre. Din nou, ambii sunt negativi (al tuturor
lucrurilor), ambii ajung în același punct. Credința și speranța lor
valorează la fel; doar se exprimă în termeni diferiți. [PERGO 7.1]
Din nou, ateul nu are un Cer în eternitate. Sectarul are unul, dar
este imaterial în toate proprietățile sale și, prin urmare, este
negativul tuturor bogățiilor și substanțelor. Aici sunt din nou la
egalitate și ajung în același punct. [PERGO 7.2]
În timp ce nu îi invidiem pentru că dețin tot ceea ce pretind, îi
vom lăsa acum în plăcerea tăcută și netulburată ale acestora
(pretențiilor) și vom trece la a examina porțiunea rămasă
materialistului disprețuit de care să se bucure. [PERGO 7.3]
Ce este Dumnezeu? El este o inteligență materială, organizată,
posedând atât trup, cât și membre. Omul este făcut în imaginea Sa.
[PERGO 7.4]
Ce este Isus Cristos? El este Fiul lui Dumnezeu, El este la fel ca
Tatăl Său, fiind „strălucirea gloriei Lui și imaginea exactă a persoanei
Lui”. El este o inteligență materială, cu trup, membre și pasiuni;
posedând carne și oase nemuritoare. {n. tr. prin întrupare} [PERGO
7.5]
Ce sunt oamenii? Ei sunt urmașii lui Adam. Ei sunt capabili să
primească inteligență și înălțare la un nivel egal cu acela de a fi
ridicați dintre morți cu un trup ca cel al lui Isus Cristos și să posede
carne și oase nemuritoare. Fiind astfel desăvârșiți, ei vor deține
universul material, anume Pământul, ca „veșnica lor moștenire”. Cu
aceste speranțe și perspective înaintea noastră, noi spunem lumii
creștină care se prinde de imaterialitate că ei sunt bineveniți înaintea
Dumnezeului lor - viața lor, Cerul lor și tot ce este al lor. Ei nu pretind
nimic altceva decât ceea ce noi aruncăm și noi nu pretindem nimic
altceva decât ceea ce ei aruncă. Prin urmare, nu este loc pentru
ceartă și dispută între noi. [PERGO 7.6]
Alegem substanța toată – ce va mai rămânea
Câștigurile mistice sectare s-ar părea;
Tot ceea ce pretinde cineva, aceea va avea,
Și nu ranchiuna fericirii altcuiva.
De-un Dumnezeu imaterial pe care l-au ales,
Noi nu avem nevoie, bineînțeles;
Un cer și un iad imaterial,
Într-acest cer noi nu putem trăi existențial.
Revendicăm pământ, aer și cer,
Și toate lumile înstelate din eter;
Aur, argint și pietre prețioase,
Și trupuri din carne și oase.
Iată speranța, cerul, tot ce-i al nostru-n dar
Când din a lui Adam cădere, răscumpărați vom fi prin har;
Căci toate lucrurile sunt ale noastre, iar noi vom fi,
Ai Domnului în veșnicii. [PERGO 8.1]