Odiseea Spațială made in România: Scuzele și (d)efectele plafonării prețurilor

Sistemul energetic al oricărei țări face parte din infrastructura critică care trebuie ținută sub controlul atent
al Guvernului.
Plecând de la această evidență, "piața de energie", așa cum este aceasta "definită" acum, devine în mod
evident o sursă de bani pentru un grup restrâns de companii, care angajează resursa umană existentă pe
plan local, investesc foarte puțin în producția de energie comparativ cu cantitățile vândute și își asigură un
profit uriaș, ascuns de ochii lumii prin diverse metode. Totul "asigurat" cu larga participare a
parlamentarilor și guvernanților "cumpărați", "șantajabili" sau ale căror neamuri sunt angajate prin aceste
companii indiferent de "pregătirea profesională" pe care (nu) o au.
Plafonarea, ca și concept general, este o acțiune de limitare la un prag superior a unei valori, cantități, etc.
În general este aplicabilă numai în situațiile în care există riscul unei creșteri nejustificate sau
disproporționate în raport cu un anumit set de criterii. În mod normal plafonarea ar trebui să fie ultima
resursă aplicabilă într-o anumită situație, pe o anumită durată de timp și pentru o anumită cantitate sau
valoare stabilită ca fiind sigură din toate punctele de vedere, asiguratorie pentru întreaga perioadă și
aplicabilă în mod unitar la nivelul întregului ansamblu "plafonat".
La români, ca întotdeauna, plafonarea a fost singura măsură l-a care s-au putut gândi. Fiind o chestie
"care a luat prin surprindere autoritățile" (similară cu "vine iarna") creșterea prețurilor de vânzare "pe
burse" a fost "urmărită atent" de "competenta" Autoritate Națională de Reglemenatare în domeniul
Energiei: se uitau ca la filmele romance și așteptau să vadă când se pupă actorii principali.
Plecată din puțul gândirii post-comuniste, susținută de demnii urmași a stră-stră-străbunului Iliescu,
acțiunea de "aderare" la Uniunea Europeană a fost "negociată atent" "în interesul României" de o
devălmășie (specific românească) de "reprezentanți ai poporului". Rezultatul a fost cedarea imediată și
fără încasări publice semnificative a 90% din sistemul energetic românesc. Dacă mai concesionau și
Transelectrica România era prima țară din lume care transmitea wireless energia către consumatori,
pentru că firele erau ale altora. Poate că exagerez, dar așa sunt unii ca mine: subliniază batjocura la care
suntem supuși.
Asta a însemnat aderarea din punct de vedere energetic. Dar doar etapa întâi.
Etapa a doua a fost asigurată prin legislația ANRE care a stabilit foarte clar că dacă vrei să te bransezi la
rețeaua electrică, nu ai decât să plătești din buzunarul tău toate lucrările și materialele, iar la final să
cedezi totul către concesionari. Sună cam așa: ești nesimțit și vrei să te dezvolți cetățene? Atunci plătește
și cedează o parte din munca ta către "bietul concesionar" care se zbate să platească din încasările pe care
le are de la români, restul de 90% din banii pentru contractele de "achiziție" a rețelelor.
Și iac-așa s-au trezit bieții operatori de distribuție în posesia unor bunuri pe care nu le-au plătit și au fost
executate și corect și bine. Ce să facă cu pomana primită? Păi hai să o punem la "investiții realizate" în
anul trecut, să crească "gradul de realizare a investițiilor", să încasăm și pe partea financiară sumele
"investite" și să ne bucurăm că avem contractele de consultanță și "împrumuturile" de la IFN-urile externe
la care sunt acționari "ai noștri, de la casa noastră", ca să scotem 90% din profit pe căile astea rapide.
Vă dați seama câtă nefericire colcăia prin "head-office"-urile "de la mama lor"? Să sari pe geam, nu alta!
A venit și etapa doi și jumătate (pe asta era să o scriu "și un sfert") în care aceleași societăți "integrate pe
verticală" (până în străfundurile bugetului de stat și al cetățenilor români) asigurau și furnizarea energiei
electrice la toți cetățenii din zona lor de fire-date-moca. Brusc românul "înțelept alegător" a început să
realizeze că a fost pus la ghilotina acționată electric a unor organizații despre care nu a auzit niciodată
nimic. Ce mai contează? Oragnizațiile au auzit de români și s-au prezentat la încasare. Doar de aia
finanțează politicienii Uniunii Europene construită cu greu , dar cu scop invaziv economic nedismulat:
vrei în UE? Dă și tu ceva: o industrie, o agricultură, o energie, etc. Le luăm noi pe restul după ce te prind
în UE, stai calm!
În etapa a treia, timid, investitorii români au inceput să dezvolte producția de energie din resurse
regenrabile. Fotovoltaică. Și au apărut primele parcuri fotovoltaice. Pentru fiecare MW produs se primeau
trei, patru, șase certificate verzi. Dar ce să vezi? Nu puteau vinde certificatele verzi dacă nu se
"prostituau" să vândă energia pe nimic pentru a scăpa de certificatele verzi. Cum să faci furnizare la
consumatori dacă asociat energiei vândute pui doar o cotă mult mai mică decât numărul certificatelor
primite? Și cui să vinzi energia împreună cu certificatele verzi, dacă nu tot celor ce "sufereau" de
"încasări binecuvenite de la consumatori".
Între etapa a treia și a patra s-a maturizat (d)efectul contractelor bilaterale "nefericite". Tipul de contracte
ultrasecrete galactice, "imposibil" de spart și cu ani de pușcărie pentru unii. Banii au rămas la alții. Încă.
Tot în aceeași perioadă s-a comis și restul legislației din domeniul energiei. S-au creat structuri
oragnizaționale mai ascunse, mai eficiente și, cel mai grav, împotriva românilor. Împotriva
consumatorilor. Singurul "drept" pe care îl au consumatorii a fost acela de a plăti facturile la timp.
Indiferent de aberațiile existente în facturi sau transmise prin intermediul facturilor.
În această perioadă s-a "ierahizat" și interesul noului jucător apărut în "piață": ANRE.
Declarat ca fiind autoritate, imixtiunile în piață sub forma "controalelor" organizate discriminatoriu care
au asigurat emiterea de amenzi contestabile imediat, au asigurat companiile care dețin o licență emisă de
ANRE că niciodată nu ai voie să te uiți către greșelile și relele intenții ale operatorilor de distribuție sau
ale FUI-ilor lor. Pentru consumatori ... rar ... de ochii lumii ... sub presiunea publică (nu în mod firesc) ...
numai povești punctuale de "succes al aplicării legii"
A venit și etapa a patra, cea de "piață matură". Au apărut "plăcintele" ANRE în care erau prezentate
colorat cotele de piață sau mixul energetic sau evoluții de diverse chestiuni. Tot în perioada asta s-a
"cristalizat" soluția legislativă care să asigure intrarea în comă la prima spaimă a întreg sistemului
energetic rămas în proprietatea României. Apar și primele "țepe" între participanții la "bursă" și primele
"falimente răsunătoare". Deci piața pare că "funcționește", nu?
În etapa a cincea s-a stabilizat definitiv "piața de energie". Disfuncționalitățile legislative asociate cu
interesele personale ale funcționarilor, guvernanților și parlamentarilor, au asigurat controlul "la cheie" și
"după chef" asupra "funcționării corecte" a pieței. "Pieței de energie"!
Numirile "cu ștaif" de partid însoțite de premii prepay transformă conducerea marilor societăți într-o
mascaradă nefericită similară cu celebra expresie a unei "mari vedete": "Eu sunt cu peștele, el cu vita!".
Rezultatul este simplu de văzut: nimic nu se schimbă în bine!
Și, cum fierbea ciorba în oala românilor, încălzită la aragazul sau plita "economică energetic" cumpărată
de la "producători autohtoni", s-a adunat așa ... un fel de abur deranjant ... și gros... care îți înmoaie
picioarele când citești totalul facturii de energie sau de gaze.
Brusc se naște "din senin și prin suprindere" și gâlceava de mai sus de România.
Gata! "Iezistă o isplicație"! Și se face cezariană pentru a veni pe lume criza energetică. Nu era prea criză,
că era nou născută. Dar apare Ileana Cosânzeana europeană care spune că Făt Frumos trebuie să își vadă
de treabă. De la maximă iubire la maximă ură. Ăsta divorț de poveste, nu cel al starletelor plângăcioso-
belicoase. Și cum locuiau ei separat Ileana Cosânzeana vorbește cu prietenii să nu mai iasă la băute cu Făt
Frumos că e urât și că apare Greuceanu în locul lui. Perfidie feminină, ce mai!
Făt Frumos își umflă mușchii în gaze și restul amicilor Ilenei Cosânzene se cam dezumflă. Că deh ... unii
trăgeau gazele pe nas în deplin spirit european-liber-cugetătorist.
Și începe vacarmul și în România! Că nah ... dacă ai resurse și ești suficient de incompetenet cât să nu îți
asiguri controlul asupra lor, cine vrei să urmărească interesul românilor? Prin "voința" populară, s-a pus
capac guvernamental la oală. Ca pompierii - iei aerul și nu mai arde, nu?
Aș! Capacul inițial pus avea supapă de presiune! Bugetul se golea numai pe unde era diktat de la UE:
absorbeau aburii (banii de la buget) numai ce care aveau consumatori și supapa eliberează numai aburii
care să facă acel condens financiar prin buzunare.
Dar ce să vezi! Din abureala plafonării s-a aflat că nu doar unii trebuie să încaseze, așa că, pentru a fi
echitabili, și alții trebuie să încaseze. Și s-a modificat conținutul ciorbei și s-au pus alte supape la capacul
de plafonare inițial.
Cum bugetul a ajuns pe la fund și apa din zamă s-a dus. Și a început să scoată fum! Negru. Și poluau
aburii condensați.
S-a "gândit" horor guvern să schimbe capacul. Și a băgat în plus și sistem de alimentare cu apă ca să
elimine fumurile rezultate din arderea ingredientelor.
După secătuirea legumelor mici, urmează secătuirea celor mari, care mai au rezerve de apă.
Sfințirea aburilor incluși spre condensare este asigurată prin măsurile sociale, socialiste aplicabile
discriminatoriu, sub forma unei mișcări browniene.
Deci, ne-au îngropat într-o oală, ne-au pus capac și plătim cu toții, direct sau prin buget. Asta nu se poate
numi "piață de energie". Eventual colectare taxe neguvernamentale!