Actele administrative

fiscale emise de organele

fiscale
Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie
sau în formă electronică.
Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie
cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă
este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de
contribuabil/plătitor;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului
fiscal, potrivit legii;
h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal,
potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a
contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
j) menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.
 Actul administrativ fiscal emis în format hârtie şi tipărit
prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil şi
în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite
ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent,
dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie. Categoriile
de astfel de acte administrative fiscale se stabilesc ordin al
preşedintelui A.N.A.F

Actul administrativ fiscal emis în formă electronică:

- cuprinde toate elementele actului administrativ fiscal, cu

excepţia semnăturii persoanelor împuternicite ale organului fiscal,
potrivit legii, precum şi a ştampilei organului fiscal emitent;
- se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului
Finanţelor Publice, bazată pe un certificat calificat.
Actul administrativ fiscal se consideră emis şi înregistrat la
organul fiscal astfel:
a) la data semnării acestuia de către persoana împuternicită
din cadrul organului fiscal - în cazul actului administrativ fiscal
emis pe suport hârtie;
b) la data generării actului - în cazul actului administrativ
fiscal emis pe suport hârtie şi tipărit prin intermediul unui
centru de imprimare masivă;
c) la data aplicării semnăturii electronice extinse - în cazul
actului administrativ fiscal emis în formă electronică.

Comunicarea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului
/plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/
plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat
împuternicit, precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, actul
administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau
curatorului, după caz.
 Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie
poate fi comunicat:

1. prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de

primire

2. prin remitere, sub semnătură, la domiciliul fiscal al

contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului,
prin angajaţii proprii ai organului fiscal.
a) dacă destinatarul refuză primirea actului sau nu
este găsit la domiciliul fiscal, se afişează pe uşa acestuia o
înştiinţare. Actul se consideră comunicat la data afişării
înştiinţării.
b) dacă destinatarul nu este găsit la domiciliul fiscal
- este în drept să se prezinte, în termen de maximum 15 zile de
la data afişării înştiinţării, la sediul organului fiscal emitent
pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. În situaţia în
care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul
acestuia nu se prezintă în acest termen, actul se consideră
comunicat la împlinirea acestui termen.
Înştiinţarea trebuie să cuprindă:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi
funcţia acestuia;
c) numele, prenumele şi domiciliul fiscal al celui înştiinţat;
d) denumirea, numărul şi data emiterii actului
administrativ fiscal în legătură cu care se face înştiinţarea;
e) anul, luna, ziua şi ora când afişarea a fost făcută;
f) menţiuni cu privire la data la care se consideră
comunicat actul administrativ fiscal,
g) semnătura celui care a afişat înştiinţarea.
3. prin remitere, sub semnătură, la sediul organului fiscal -
contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se
prezintă la sediul organului fiscal şi solicită acest lucru.

4. În cazul în care comunicarea prin poștă nu a fost posibilă,

aceasta se realizează prin publicitate.
- afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis
actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului,
concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de
internet a A.N.A.F.;
- anunţul se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data
publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:
a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/
plătitorului;
b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ
fiscal.
- actul administrativ fiscal se consideră comunicat în
termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se
comunică prin mijloace electronice de transmitere la
distanţă:
- în cazul în care contribuabilul a optat pentru această
modalitate de emitere şi de comunicare;
- se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data
transmiterii actului către contribuabil/plătitor ori împuternicitul
sau curatorul acestora.

În cazul societăţilor aflate în procedura insolvenţei

sau în dizolvare, potrivit legii, comunicarea actului
administrativ fiscal se face administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar la locul indicat de acesta ori de câte ori
se solicită, în scris, acest lucru.

Organul fiscal trebuie să iniţieze acţiunile pentru

comunicarea actului în termen de cel mult 10 zile
lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal produce efecte:

- din momentul în care este comunicat contribuabilului/

plătitorului;
- la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ
comunicat, potrivit legii.

Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit

legii, nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce
niciun efect juridic.
Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele
situaţii:

a) este emis cu încălcarea prevederilor legale privind

competenţa;

b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare

la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a
organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea
contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau
a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, precum şi
organul fiscal emitent;

c) este afectat de o gravă şi evidentă eroare. Actul

administrativ fiscal este afectat de o gravă şi evidentă eroare
atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt
atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau
concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.
 Nulitatea se poate constata de organul fiscal
competent sau de organul de soluţionare a contestaţiei, la
cerere sau din oficiu. În situaţia în care nulitatea se constată
de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se
comunică contribuabilului/plătitorului.

Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte

prevederi legale decât cele care atrag nulitatea, sunt anulabile.
 Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desfiinţat
sau modificat de către organul fiscal competent în condiţiile
prezentului cod.
Anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu
definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin
care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea,
desfiinţarea sau modificarea, totală sau parţială, atât a actelor
administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale
accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în
actele administrative fiscale anulate, desfiinţate ori modificate, cât
şi a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza
actelor administrative fiscale anulate, desfiinţate sau
modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au
stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale
subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative
de atac sau judiciare ori nu au fost contestate.
În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea
contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal,
prin care desfiinţează sau modifică în mod corespunzător actele
administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii
sau actele administrative fiscale subsecvente.
 Când se anulează un act administrativ fiscal, organul
fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, dacă acest
lucru este posibil în condiţiile legii.

Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este

posibilă în situaţii cum sunt:

a) s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege;

b) viciile care au condus la anularea actului administrativ
fiscal privesc fondul actului.
 Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile
materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu
sau la cererea contribuabilului/plătitorului.

Erori materiale - orice greşeli de redactare, omisiuni

sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu
excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal,
potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

Dacă, după comunicarea actului administrativ fiscal,

organul fiscal constată, din oficiu, că există erori
materiale în cuprinsul său, acesta comunică
contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii
materiale.
 Dacă îndreptarea erorii materiale este solicitată de
contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel:

a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este

întemeiată, emite şi comunică contribuabilului/plătitorului
actul de îndreptare a erorii materiale;

b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este

întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se
comunică contribuabilului/plătitorului.

Actul de îndreptare a erorii materiale şi decizia de

respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează
regimul juridic al actului iniţial şi pot fi contestate în condiţiile
legii în care putea fi contestat actul iniţial.
COMPETENŢA DE
ADMINISTRARE
 II. Competenţa de administrare

 Pentru administrarea impozitelor, taxelor,

contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului
general consolidat, competenţa revine acelui
organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului
Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a
cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al
contribuabilului sau al plătitorului de venit, în
cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin
stopaj la sursă, în condiţiile legii:
 A. Persoane juridice
- marii contribuabili – Direcţia generală de administrare a
marilor contribuabili
- contribuabilii mijlocii – Administraţia finanţelor publice
pentru contribuabili mijlocii a mun. Bucureşti
- structura pentru administrarea
contribuabililor mijlocii din cadrul administrațiilor finanţelor
publice județene
- ceilalţi contribuabili – organul fiscal în a cărui rază
teritorială îşi au domiciliul fiscal (administraţia judeţeană a
finanţelor publice, administraţiile sectoarelor 1-6 ale
finanţelor publice, serviciul fiscal municipal sau orăşenesc ori
biroul fiscal comunal, potrivit arondării aprobate prin
OPANAF)
- contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activităţi
pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii
permanente - organul fiscal în a cărui rază teritorială se
află situat sediul permanent desemnat.
 B.Persoane fizice

- pentru administrarea impozitului pe venit

datorat pentru veniturile proprii – organul
fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică are
adresa unde îşi are domiciliul potrivit legii sau
adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care
aceasta este diferită de domiciliu

- pentru administrarea impozitelor, taxelor

şi a contribuţiilor datorate bugetului general
consolidat în legătură cu activitatea economică
autorizată desfăşurată sau cu profesia liberă
exercitată, cu excepţia impozitului pe venit
datorat pentru veniturile proprii - organul fiscal în
a cărui rază teritorială îşi au sediul activităţii sau
locul unde se desfăşoară efectiv activitatea
principală.
 Competenţa pentru administrarea contribuabililor
nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu
permanent se stabileşte după cum urmează:

Contribuabil Obligaţie Administrare

Organul fiscal competent

Reprezentant fiscal pentru administrarea
reprezentantului fiscal

Contribuabili Organul fiscal în a cărui rază

Sediu fix în România
nerezidenţi teritorială se află sediul fix

Administrația fiscală pentru

Dreptul de a se înregistra direct contribuabili nerezidenți
D.G.R.F.P. Bucureşti
Organul fiscal care
administrează împuternicitul,
Împuternicit
cu excepția celor care se
administrează de AFCN
A) Administrația fiscală pentru contribuabili nerezidenți are
competență de administrare, pentru ansamblul obligațiilor fiscale
datorate de:
- contribuabili nerezidenți stabiliți în spațiul comunitar, care au
potrivit legilor speciale, dreptul de a se înregistra direct,
- persoane impozabile care aplică regimul special pentru
servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de
televiziune prevăzut de Titlul VII ”Taxa pe valoarea adăugată” din
Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și
completările ulterioare și aleg România ca stat membru de
înregistrare,
- misiuni diplomatice şi posturi consulare acreditate în
România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori
reprezentanţele societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine,
care au sediul în municipiul București, autorizate potrivit legii să îşi
desfăşoare activitatea în România, atât pentru obligațiile fiscale
care rezultă potrivit legislației fiscale în vigoare, cât și pentru
soluționarea cererilor de restituire prevăzute de Codul fiscal,
 - contribuabili nerezidenţi persoane juridice care nu au pe teritoriul
României un sediu permanent şi care organizează şi exploatează
activitatea de jocuri de noroc în România;
- persoane juridice nerezidente, care nu au pe teritoriul României
un sediu permanent şi care au obligaţia de a plăti impozit pe profit,
potrivit art. 38 din Codul fiscal, sau pot opta pentru regularizarea
impozitului pe profit, potrivit art. 225 şi 227 din Codul fiscal;
- persoane fizice nerezidente, care nu au pe teritoriul României un
sediu permanent şi care obţin venituri din transferul titlurilor de
valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv
instrumente financiare derivate;
- persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European, care obţin venituri din
activităţi independente din România, respectiv persoane fizice
rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu
care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri,
care obţin venituri din România în calitate de artist de spectacol sau ca
sportiv, din activităţile artistice şi sportive, şi care optează pentru
regularizarea impozitului pe venit, potrivit art. 226 sau 227 din Codul
fiscal. - începând cu data realizării opţiunii de regularizare a
impozitului pe venit.
B) stabilirea competenței de administrare a posturilor consulare acreditate în
România, precum şi reprezentanţelor organismelor internaţionale ori reprezentanţelor
societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine autorizate potrivit legii să îşi
desfăşoare activitatea în România, în sarcina Administrațiilor județene ale finanțelor
publice, în a căror raza teritorială își au sediul,

C) stabilirea competenței de administrare a persoanelor fizice și juridice nerezidente, în

sarcina organului fiscal în a cărui rază teritorială se află sursa de venit, respectiv sediul
plătitorului de venit.

D) în cazul persoanelor fizice şi juridice nerezidente, care realizează numai venituri supuse
regulilor de impunere la sursă, impozitul fiind final sau cu opţiune de regularizare,
competenţa pentru administrarea obligaţiilor fiscale revine organului fiscal în a cărui
rază teritorială se află sursa de venit, şi anume:
- în cazul plătitorilor de venit, contribuabili mari şi mijlocii - organului fiscal în a
cărui rază teritorială se află sediul plătitorului de venit;
- în cazul celorlalţi plătitori de venit - organului fiscal în a cărui rază teritorială se
află domiciliul fiscal al plătitorului de venit.

E) în cazul persoanelor fizice nerezidente care nu au pe teritoriul României un sediu

permanent şi care au obligaţia sau optează să îşi desemneze, potrivit legii, un
împuternicit în România sau pentru care se numeşte un curator fiscal, potrivit legii,
competenţa de administrare revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al împuternicitului sau curatorului fiscal, după caz.
F) stabilirea competenței pentru administrarea obligațiilor
fiscale datorate de toți membrii unui grup fiscal unic
constituit potrivit Codului fiscal, în sarcina organului fiscal
competent pentru administrarea reprezentantului grupului fiscal
unic,

- a fost introdus criteriul grupului fiscal - derogă de la regula

reprezentantului grupului fiscal unic
 Domiciliul fiscal
 În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central,
prin domiciliu fiscal este:
 a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul,
potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care
aceasta este diferită de domiciliu;
 Prin adresa unde locuiesc efectiv, se înţelege adresa locuinţei pe
care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile
într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind
luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită,
concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi
nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde
locuiesc efectiv.
 b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice
în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii
sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală;
 c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se
exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a
afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social
declarat;
 d) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică,
sediul acestora sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea
principală.
 În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit lit.
c) şi d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea
activelor.

 Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă şi

domiciliu fiscal are ca efect şi modificarea de drept a domiciliului
fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligaţia depunerii cererii
de modificare a domiciliului fiscal. În acest caz, transferul dosarului
fiscal al contribuabilului/plătitorului de către vechiul organ fiscal
central către noul organ fiscal central se face în termen de 15 zile
lucrătoare de la data înscrierii în registrele în care, potrivit legii, se
înregistrează modificările privind sediul social/domiciliul.
 III.Înregistrarea/modificarea
domiciliului fiscal
A. Procedura de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal în
cazul comercianţilor, pentru care sediu social este diferit de
domiciliul fiscal, cu excepția societăților

Formular 050 “Cerere de Decizia de

înregistrare/modificare a Contribuabil înregistrare/modificare a
domiciliului fiscal al domiciliului fiscal
contribuabilului”

Organ fiscal Dosar fiscal Organ fiscal

sediu vechi sediu nou
 Competenţa de administrare a comercianţilor care
îşi modifică domiciliul fiscal revine, până la
finalizarea procedurii de înregistrare/modificare a
domiciliului fiscal, organului fiscal de la domiciliul
fiscal, şi anume organului fiscal de la vechiul
domiciliu fiscal.

 Pentru înregistrarea/modificarea domiciliului

fiscal, comerciantul depune la organul fiscal în a
cărui rază teritorială este situat noul domiciliu
fiscal formularul 050 "Cerere de
înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al
contribuabilului”,
 Organul fiscal în a cărui rază teritorială este
situat noul domiciliu fiscal, dupa primirea
dosarului fiscal de la organul fiscal de la vechiul
sediu social, emite Decizia de
înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, pe
care o comunică contribuabilului, potrivit legii.

 Înregistrarea în registrul contribuabililor de la

noul organ fiscal, precum şi scoaterea din
registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal
se operează cu data comunicării deciziei. De la
aceeaşi dată, competenţa de administrare revine
organului fiscal de la noul domiciliu fiscal.
 B. Procedura de schimbare a sediului social și domiciliului fiscal
în cazul contribuabililor care nu au calitatea de comerciant

Formular 010 sau formular

070
Organ fiscal
sediu vechi

Dosar fiscal
Contribuabil Formular 050 “Cerere de
înregistrare/modificare a Organ fiscal
domiciliului fiscal al sediu nou
contribuabilului”
Decizia de
înregistrare/modificare a
domiciliului fiscal
 Procedura aplicabilă este aceeaşi, cu diferenţa
că, în acest caz, contribuabilul depune la organul
fiscal în a cărui rază teritorială îşi stabileşte noul
sediu

-formularul 010 "Declaraţie de înregistrare/

Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere
pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi
fără personalitate juridică“ sau formularul 070
"Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declaraţie de radiere pentru persoanele
fizice care desfăşoară activităţi economice în mod
independent sau exercită profesii libere"

-formularul 050 "Cerere de înregistrare/modificare

a domiciliului fiscal al contribuabilului".
 IV. Înregistrarea domiciliului fiscal
Domiciliul fiscal se înregistrează la organul fiscal în
toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul
sau de sediul social.

Cererea de înregistrare a domiciliului fiscal va fi

însoţită de copii de pe actele care fac dovada
deţinerii legale a spaţiului pentru domiciliul fiscal.

Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază

teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal.
La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în a cărui
rază teritorială se află noul domiciliu fiscal va emite
de îndată decizia de înregistrare a noului domiciliu
fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit
Codului de procedură fiscală.
 Dosarul fiscal se transmite în termen de cel mult 10
zile de la primirea cererii şi va fi însoţit de
certificatul de atestare fiscală, precum şi de fişa de
evidenţă pe plătitor.
 La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în a cărui
rază teritorială se află noul domiciliu fiscal va emite
de îndată decizia de înregistrare a noului domiciliu
fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit
Codului de procedură fiscală.

 Înregistrarea în registrul contribuabililor de la noul

organ fiscal, precum şi scoaterea din registrul
contribuabililor de la vechiul organ fiscal se
operează cu data comunicării deciziei. Până la data
la care s-au operat modificările în registrul
contribuabililor, competenţa pentru soluţionarea
oricărei probleme privind administrarea revine
organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.
Cererea se soluționează în termen de 15 zile
lucrătoare de la data depunerii .

În cazul persoanelor fizice care dețin CNP,

modificarea domiciliului fiscal se face, din
oficiu, de către organele fiscale. Momentul
declanșării procedurii este depunerea primei
declarații fiscale după modificarea domiciliului.
 V. PROCEDURA
de modificare din oficiu a domiciliului fiscal al
contribuabilului

În cazuri bine justificate organele fiscale pot

modifica din oficiu domiciliul fiscal al
contribuabilului.

Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal al

contribuabilului va fi iniţiată de către organul
fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul şi-a
stabilit domiciliul fiscal fără depunerea cererii de
înregistrare a unui nou domiciliu fiscal, la
sesizarea organului constatator, potrivit legii.
 La primirea sesizării, contribuabilul este notificat
de îndată de către organul fiscal în a cărui rază
teritorială contribuabilul şi-a stabilit domiciliul
fiscal fără depunerea cererii de înregistrare a unui
nou domiciliu fiscal, pentru a fi ascultat cu privire
la faptele şi împrejurările relevante în luarea
deciziei de modificare din oficiu a domiciliului
fiscal.

 Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal al

contribuabilului se înregistrează potrivit
procedurii prevăzute pentru înregistrarea la
cerere a domiciliului fiscal al contribuabilului.
ÎNREGISTRAREA FISCALĂ
I. Legislaţie
II. Prevederi generale
III. Înregistrarea persoanelor fizice care
desfăşoară activităţi economice în mod
independent sau exercită profesii libere
IV. Înregistrarea persoanelor juridice
nerezidente care desfăşoară activitate în
România prin unul sau mai multe sedii
permanente
V. Modificări ale formularelor de înregistrare
fiscală
 I. LEGISLAŢIE
 1. Codul de procedură fiscală – Legea nr.207/2015, cu modificările şi
completările ulterioare – Titlul IV, art.81 – 92

 2. Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr.3698/2015 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a
contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul
fiscal, cu modificările și completările ulterioare

 3. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.

2921/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală, din
oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale,
a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de
înregistrare fiscală, potrivit legii

 4. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

nr.3140/2016 privind aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală a
contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin
unul sau mai multe sedii permanente, precum şi a modelului şi
conţinutului formularului 013 "Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin
unul sau mai multe sedii permanente”
 II. Prevederi generale

 Orice persoană sau entitate care este

subiect într-un raport juridic fiscal se
înregistrează fiscal primind un cod de
identificare fiscală.
Codul de identificare fiscală este:
(art.82 alin.(1) CPF)

a) codul unic de înregistrare atribuit potrivit

legii speciale (Legea nr.26/1990 şi Legea
nr.359/2004) – pentru comercianţi, inclusiv pentru
sucursalele comercianţilor care au sediul principal al
comerţului în străinătate

b) codul numeric personal atribuit potrivit

legii speciale – pentru persoanele fizice
c) codul de înregistrare fiscală atribuit de
organul fiscal competent din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală pentru:

1. persoanele juridice, cu excepţia

comercianţilor, precum şi pentru asocieri şi alte
entităţi fără personalitate juridică
2. persoanele fizice care desfăşoară activităţi
economice în mod independent sau exercită
profesii libere (utilizat pentru declararea si plata
impozitelor, taxelor si contributiilor aferente
activitatii sau profesiei exercitate)

d) numărul de identificare fiscală atribuit de

organul fiscal competent din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală - pentru
persoanele fizice care nu deţin cod numeric
personal
Înregistrarea fiscală se realizează:
1. potrivit procedurii speciale în materie pentru
comercianţi, odată cu înmatricularea în registrul
comerţului
2. urmare depunerii declaraţiei de înregistrare fiscală
pentru:
- persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor,
precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără
personalitate juridică (010)
- persoanele fizice care desfăşoară activităţi
economice în mod independent sau exercită profesii
libere şi nu au obligaţia înregistrării în registrul
comerţului (070)
- persoanele fizice care au calitatea de angajator
(020)
- persoanele fizice care nu deţin cod numeric
personal (030)
- instituţii publice (040)
3. la data depunerii primei declaraţii de venit,
pentru persoanele fizice supuse impozitului pe
venit.

4. la solicitarea plătitorului de venit – persoane

fizice sau juridice nerezidente, care realizează
numai venituri supuse regulilor de impunere la
sursă, iar impozitul reţinut este final,

5. la cererea altei autorităţi care administrează

creanţe fiscale

6. din oficiu, de organul fiscal competent

Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în
termen de 30 de zile de la:
 a) data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice,
asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică;
 b) data stabilirii în România, în cazul persoanelor juridice
străine care au locul exercitării conducerii efective în România;
 c) data începerii activităţii pentru persoanele fizice care
desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită
profesii libere, cu excepţia celor care se înregistrează, potrivit legii
speciale, la registrul comerţului;
 d) data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de
angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice, altele decât cele
de la lit. c);
 e) data obţinerii primului venit, în cazul persoanelor fizice şi
juridice nerezidente care nu au un sediu permanent sau o
reprezentanţă în România
Certificatul de înregistrare fiscală
-se eliberează pe baza declaraţiei de
înregistrare fiscală, de către organul fiscal
competent din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, în termen de 10 zile de la
data depunerii declaraţiei.

-cuprinde, obligatoriu, codul de identificare fiscală

-eliberarea certificatului nu este supusă taxelor

extrajudiciare de timbru

-în cazul pierderii, furtului sau distrugerii, organul

fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza
cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a
pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul
Oficial al României, Partea a III-a.
Înregistrarea fiscală, din oficiu sau la cererea
altei autorităţi care administrează creanţe
fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-
a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală,
potrivit legii

Înregistrarea fiscală din oficiu a contribuabililor se

realizează de către organul fiscal competent:
a) pe baza constatărilor proprii;

b) la cererea altei autorităţi care administrează

creanţe fiscale.
- o solicitare motivată, care să conţină dovada
faptului că persoana a cărei înregistrare fiscală este
solicitată este subiect al unui raport juridic fiscal, cât
şi toate elementele de identificare ale acestei
persoane. Dacă se solicită înregistrarea fiscală a unor
sedii secundare trebuie comunicate şi datele de
identificare ale contribuabilului care le-a înfiinţat,
- copii de pe documentele care au stat la baza
formulării solicitări.
Contribuabilii sunt notificaţi, în cazul în care
înregistrarea fiscală din oficiu are la bază:
a) constatări proprii ale organelor de
administrare fiscală;
b) solicitări ale altor organe care administrează
creanţe fiscale.

Nu se emit notificări în cazul în care

înregistrarea fiscală din oficiu are la bază:
a) constatări ale organelor de inspecţie fiscală;
b) hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile
transmise de instanţele judecătoreşti, prin care
se dispune înscrierea unor fapte în cazierul fiscal
al persoanelor fizice nerezidente, neînregistrate
fiscal în România.
Organul fiscal înregistrează fiscal, din oficiu,
contribuabilul dacă:
- nu se prezintă urmare notificării,
- se prezintă în urma notificării, dar nu prezintă
dovezi că nu are obligaţia de înregistrare fiscală,
- face parte din categoria contribuabililor care nu
sunt notificaţi.

Se emite şi se comunică Decizia privind

înregistrarea fiscală din oficiu.

Data înregistrării din oficiu a contribuabilului este

data comunicării deciziei privind înregistrarea
fiscală din oficiu.

După comunicarea deciziei se emite şi se

comunică certificatul de înregistrare fiscală.
 Odată cu înregistrarea contribuabilului se aplică şi
sancţiunile pentru nedepunerea la termenele
prevăzute de lege a declaraţiei de înregistrare
fiscală, conform prevederilor legale în vigoare.

 Dacă înregistrarea fiscală s-a realizat la

solicitarea altei autorităţi care administrează
creanţe fiscale, după comunicarea deciziei privind
înregistrarea fiscală din oficiu, compartimentul de
specialitate comunică şi autorităţii solicitante
codul de înregistrare fiscală atribuit respectivului
contribuabil, precum şi data înregistrării fiscale.
 Declararea sediilor secundare

Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal

competent din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile,
înfiinţarea de sedii secundare.

Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au

obligaţia de a declara în termen de 30 de zile
înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în străinătate.

Declararea sediilor secundare se face prin completarea

datelor corespunzătoare din declaraţia privind sediile
secundare (formular 061). Declaraţia se depune la
organul fiscal competent pentru administrarea
contribuabilului, care va înregistra informaţiile
respective în registrul contribuabililor fără a atribui cod
de identificare propriu sediilor secundare astfel
declarate.
 Contribuabilii care, potrivit legii (art.32 alin.(7)
Legea nr.273/2006) , au obligaţii de plată la sedii
secundare – sedii secundare cu minim 5
salariati - vor înregistra fiscal sediile secundare
la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află
situate acestea, prin completarea şi depunerea
declaraţiei de înregistrare fiscală (formular 060).

 Declaraţia va fi însoţită de o copie de pe

certificatul de înregistrare fiscală a
contribuabilului de care aparţine sediul secundar
şi de pe dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului.
 Modificări ulterioare înregistrării fiscale

Modificările ulterioare ale datelor din

declaraţia de înregistrare fiscală trebuie aduse la
cunoştinţă organului fiscal competent din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, în termen de 15 zile de la data producerii
acestora, prin completarea şi depunerea
declaraţiei de menţiuni.
Declaraţia de menţiuni are acelaşi model şi
conţinut ca şi declaraţia de înregistrare fiscală,
dar la completare trebuie bifată caseta
corespunzătoare.
La completarea declaraţiei de menţiuni trebuie
înscriise atât informaţiile care s-au modificat, cât
şi cele care nu au suferit modificări.
În cazul comercianţilor:
-modificările intervenite în datele declarate iniţial
de comercianţi şi înscrise în certificatul de
înregistrare, se fac prin completarea şi depunerea
cererii de înregistrare a menţiunilor/cererii de
preschimbare a certificatului de înregistrare,
potrivit dispoziţiilor legale privind înregistrarea
comercianţilor, la oficiul registrului comerţului

-modificările intervenite în datele declarate iniţial

în vectorul fiscal vor fi declarate la organul fiscal
competent.
 III. ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR FIZICE CARE
DESFĂŞOARĂ ACTIVITATI ECONOMICE ÎN MOD
INDEPENDENT SAU EXERCITĂ PROFESII LIBERE

 Codul de identificare fiscală atribuit persoanelor

fizice care desfăşoară în mod independent
activităţi economice autorizate sau exercită
profesii libere este codul de înregistrare fiscală
atribuit de organul fiscal competent din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.

 Sunt exceptaţi contribuabilii care desfăşoară

exclusiv activităţi într-o formă de asociere, caz în
care se înregistrează asocierea.
 În cazul în care contribuabilul desfăşoară mai
multe activităţi autorizate sau activitatea se
desfăşoară în mai multe locaţii, atribuirea codului
de înregistrare fiscală se face numai pentru
activitatea principală, la sediul principal de
desfăşurare a acesteia, celelalte locaţii
reprezentând sedii secundare.

 Astfel, persoana fizică ce desfăşoară activităţi

economice independente sau exercită profesii
libere este tratată, din punct de vedere al
înregistrării fiscale şi al administrării, ca o
persoana juridică, în sensul că, indiferent câte
activităţi desfăşoară şi la câte sedii de desfăşurare
a activităţii, codul de înregistrare fiscală se
atribuie numai pentru activitatea principală
şi la locul principal de desfăşurare a
activităţii.
 Celelalte activităţi desfăşurate, la alte locaţii,
sunt considerate sedii secundare ale persoanei
fizice respective, fiind înregistrate ca atare.

 Înregistrarea în scopuri de TVA, întrucât

legea prevede că înregistrarea pentru TVA se
efectuează pentru ansamblul operaţiunilor
desfăşurate de o persoană impozabilă, se
realizează numai pentru activitatea principală,
la locul principal de desfăşurare a activităţii.
Astfel, de exemplu:

A. în cazul unei persoane fizice care are o activitate

autorizată, înregistrată în Registrul comerţului şi,
ulterior, exercită şi o profesie liberă, va avea:

1.codul de înregistrare fiscală pentru activitatea

principală (comercială) – codul unic de înregistrare
atribuit ca urmare a înregistrării în Registrul
comerţului

2.codul de înregistrare fiscală pentru activitatea

secundară (profesia liberă) – codul de înregistrare
fiscală atribuit de organul fiscal competent, iar pe
certificatul de înregistrare fiscală se înscriu datele de
identificare ale acestui sediu secundar, cu menţiunea
„sediu secundar al...(datele de identificare ale
activităţii principale)

3.codul de înregistrare în scopuri de TVA este codul

atribuit potrivit pct.1, precedat de prefixul „RO”.
B. în cazul unei persoane fizice care exercită mai multe
profesii libere:

1. se înregistrează activitatea principală la locul

principal de desfăşurare a activităţii declarată de
persoana fizică, atribuindu-i-se cod de înregistrare
fiscală şi fiind emis certificat de înregistrare fiscală

2. pentru celelalte profesii libere pe care persoana

fizica doreşte să le înregistreze, organul fiscal
competent atribuie cod de înregistrare fiscală pentru
sediu secundar şi emite certificat de înregistrare fiscală
potrivit pct.A.2.

3. codul de înregistrare în scopuri de TVA este codul

atribuit potrivit pct.1, precedat de prefixul „RO”
 Codul de înregistrare fiscală este utilizat de
contribuabili în relaţia cu organul fiscal
competent şi cu ceilalţi contribuabili, numai în
legătură cu activitatea economică autorizată
desfăşurată sau cu profesia liberă exercitată.

 Pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale potrivit

reglementărilor în domeniul impozitului pe venit
datorat pentru veniturile proprii, codul de
identificare fiscală utilizat de persoanele fizice
este codul numeric personal.
 IV. ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR JURIDICE
NEREZIDENTE CARE DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE ÎN
ROMÂNIA PRIN UNUL SAU MAI MULTE SEDII
PERMANENTE

Contribuabilii nerezidenţi au obligaţia să depună declaraţia

de înregistrare fiscală şi să indice sediul permanent
desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale prevăzute
de Codul fiscal.
- se depune formularul 013 "Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în
România prin unul sau mai multe sedii permanente"
- organul fiscal competent atribuie codul de înregistrare
fiscală şi emite certificatul de înregistrare fiscală pentru
contribuabilul nerezident.
- pentru contribuabilii nerezidenţi care efectuează
operaţiuni care sunt în sfera TVA şi solicită înregistrarea în
scopuri de TVA, organul fiscal emite şi certificatul de
înregistrare în scopuri de TVA.
 Organul fiscal competent este organul fiscal în a cărui
evidenţă fiscală este înregistrat sediul permanent desemnat.

 Sediile permanente ale unui contribuabil nerezident, cu

excepţia sediului permanent desemnat sunt sedii secundare.

 Contribuabilul nerezident are obligaţia să declare înfiinţarea

de sedii permanente care:

a) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi

plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor -
formularul "Declaraţie privind sediile secundare" la organul
fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul permanent
desemnat.

b) îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi

plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor şi să
solicite înregistrarea fiscală a acestora - formularul 060
"Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţia de menţiuni
pentru sediile secundare" la organul fiscal în a cărui rază
teritorială se află sediul permanent care îndeplineşte aceste
condiţii.
Sediul permanent desemnat care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii sau venituri
asimilate salariilor îşi îndeplineşte obligaţiile de plată
utilizând codul de înregistrare fiscală a contribuabilului
nerezident.

ATENŢIE!
Potrivit art.24 din Legea nr.26/1990 privind registrul
comerţului, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, comerciantul cu sediul principal al comerţului în
străinătate care deschide sucursale în România trebuie să
ceară înregistrarea acestora la oficiul registrului comerţului
de la sediul fiecărei sucursale.

Ca urmare, sucursala unui contribuabil nerezident, care nu

este sediu permanent desemnat şi care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii
sau venituri asimilate salariilor, are cod unic de înregistrare
şi trebuie înscrisă în Secţiunea F2 din Anexa Angajator a
formularului 112 “Declaraţie privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate”.
 Contribuabilul nerezident care nominalizează, ulterior
înregistrării fiscale, un alt sediu permanent desemnat,
depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială este
situat noul sediu permanent desemnat formularul 013
"Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii
nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin
unul sau mai multe sedii permanente".

 - formularul 013 este asimilat formularului 050 "Cerere

de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al
contribuabilului", iar organele fiscale implicate aplică
procedura de modificare a domiciliului fiscal.

 - competenţa de administrare a contribuabilului

nerezident se transferă la organul fiscal în a cărui rază
teritorială se află noul sediu permanent desemnat la data
comunicării deciziei de înregistrare a domiciliului fiscal.
ATENŢIE!
Potrivit pct.88 alin.(8) şi (9) din Normele metodologice de
aplicare a Titlului VII TVA din Codul fiscal, contribuabilul
nerezident înregistrat în scopuri de TVA în România potrivit
art.316 din Codul fiscal, îşi păstrează codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit, pe toată durata existenţei în
România, indiferent de forma sub care este înregistrat
(direct, prin reprezentant fiscal, prin sediu fix, sucursală).

Ca urmare:
Contribuabilul nerezident înregistrat în scopuri de TVA
potrivit art.316 din Codul fiscal, prin intermediul unui sediu
permanent (care nu este sucursală), care doreşte
transformarea sediului permanent într-o sucursală
înregistrată în România, va prezenta la oficiul registrului
comerţului şi certificatul de înregistrare în scopuri de TVA,
astfel încât, la înregistrarea sucursalei, acesteia îi va fi
atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA al sediului
permanent.
 Modificări ale formularelor de înregistrare
fiscală

a) Formularul 010 "Declaraţie de înregistrare

fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declarație de radiere pentru
persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate
juridică“:
* solicitarea de scoatere din evidența persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA, întrucât cifra de afaceri
din anul precedent, cât și în anul în curs, până la data
solicitării este inferioară plafonului de scutire ( eliminarea
formularului 096)
* obligația declarativă privind contribuția pentru
finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății,
(eliminarea fomularului 011 "Declaraţie de înregistrare ca
plătitor al contribuţiei trimestriale pentru finanţarea unor
cheltuieli în domeniul sănătăţii")
b) aprobarea formularului 015 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru
contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent în
România”, care va fi utilizat de către contribuabilii care nu au sediu
permanent în România, dar care au obligaţii fiscale, potrivit legilor
speciale. Acest formular înlocuiește actualul formular 090
"Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru
contribuabilii nerezidenţi stabiliţi în spaţiul comunitar care se
înregistrează direct";
c) aprobarea formularului 061 “Declaraţie privind sediile
secundare”, care va fi completat şi depus de către contribuabilii
care înfiinţează sedii secundare cu mai puțin de 5 salariați;
d) utilizarea formularului 020 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/pentru persoane fizice române şi
străine care deţin cod numeric personal" de către persoanele fizice
române și străine care dețin cod numeric personal;
e) utilizarea formularului 030 “Declaraţie de înregistrare
fiscală/Declaraţie de menţiuni/pentru persoane fizice care nu deţin
cod numeric personal" de către persoanele fizice care nu dețin
cod numeric personal;
 f) formularul (016) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declarație exercitare a conducerii efective în România“
 Art.13 alin.(3) Cod fiscal – sunt obligate la plata impozitului pe
profit persoanele juridice străine care au locul de exercitare a
conducerii efective în România
 Art.266 alin.(2) Cod fiscal - locul în care o persoană impozabilă și-
a stabilit sediul activității economice este locul în care se
desfășoară funcțiile de administrare centrală a societății. Pentru a
stabili locul unde o persoană impozabilă își are stabilit sediul
activității sale economice se iau în considerare locul în care se iau
deciziile principale legate de managementul general al societății,
locul în care se află sediul social al societății și locul în care se
întâlnește conducerea societății. În cazul în care aceste criterii nu
permit determinarea cu certitudine a locului de stabilire a sediului
unei activități economice, locul în care se iau deciziile principale
legate de managementul de radiere pentru persoanele juridice
străine care au locul de general al societății este criteriul care
prevalează(pct.1 alin.(2) Norme metodologice la TVA).
Declaraţia fiscală
 Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului
fiscal sau de legile care reglementează impozitele şi taxele, la termenele
stabilite de acestea.

În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice

stabileşte termenul de depunere a declaraţiei fiscale.

Obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine şi în cazurile în care:

a) a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b) obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform
reglementărilor legale;
c) pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume
de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii;
d) veniturile sunt obținute în România de contribuabili nerezidenți și
potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în
România.
În caz de inactivitate temporară sau în cazul
obligaţiilor de declarare a unor venituri care,
potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe
venit, organul fiscal competent poate aproba, la
cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii
de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de
necesităţile administrării obligaţiilor fiscale.

Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul

fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
 Regimul de declarare
derogatoriu

Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale

de Administrare Fiscală nr. 889/2016
publicat în Monitorul Oficial al României nr. 203 din 16
martie 2016
 PROCEDURA
de aprobare a regimului de declarare
derogatoriu

A. Aprobarea regimului de declarare derogatoriu

B. Încetarea regimului de declarare derogatoriu

C. Depunerea declaraţiilor fiscale

D. Proceduri de administrare
 A. Aprobarea regimului de declarare
derogatoriu

- În caz de inactivitate temporară, organul fiscal

competent poate aproba, la cererea
contribuabilului, alte termene sau condiţii de
depunere a declaraţiilor fiscale pentru impozitele,
taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală.

- Depunerea declaraţiilor fiscale conform unui

regim de declarare derogatoriu poate fi aprobată
pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai
mult de 3 ani consecutivi.
 Condiţii pentru aprobarea regimului de
declarare derogatoriu
 să nu desfăşoare nici un fel de activitate;
 să nu obţină venituri din exploatare, venituri financiare, venituri
extraordinare şi/sau alte elemente similare veniturilor;
 să nu dispună de personal angajat şi să nu plătească venituri cu
regim de reţinere la sursă a impozitului;
 să figureze, în evidenţa fiscală, cu toate obligaţiile declarative şi
de plată îndeplinite;
 să nu aibă în curs de soluţionare un decont cu sume negative de
TVA cu opţiune de rambursare sau o cerere de restituire a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;
 să nu facă obiectul unei acţiuni de inspecţie fiscală, în curs de
derulare;
 să nu fie înscrişi în lista contribuabililor declaraţi inactivi;
 inactivitatea temporară să fie înscrisă în registrul comerţului - în
cazul comercianților, respectiv la organizațiile profesionale care
autorizează desfășurarea activității – în cazul activităților
reglementate prin legi speciale.
 Acordarea regimului de declarare derogatoriu

Plătitorul de cererea de acordare a Organul fiscal

impozite, taxe şi contribuţii regimului de declarare
derogatoriu

NU Condiţiile sunt DA
îndeplinite

Respinge cererea

Aprobă regimul derogatoriu

comunicare
Decizie
privind aprobarea/respingerea cererii
B. Încetarea regimului de declarare derogatoriu

 Regimul de declarare derogatoriu aprobat îşi încetează

valabilitatea:
- la data aprobată pentru încetarea acestuia;
- începând cu luna în care nu mai este îndeplinită oricare
dintre condiţiile prevăzute pentru aprobarea regimului,
- începând cu luna în care, potrivit legii, în sarcina
contribuabilului/plătitorului sunt instituite noi obligaţii
declarative pentru impozite, taxe şi contribuţii datorate la
bugetul de stat.

 În cazul încetării regimului de declarare derogatoriu,

contribuabilul va reintra din oficiu în regimul normal de
declarare.

 Prelungirea perioadei de aplicare a regimului de declarare

derogatoriu este posibilă numai după aprobarea unei noi
cereri de acordare a regimului, cu respectarea procedurii şi a
condiţiilor prevăzute de procedură.
 Sfera de aplicare a regimului de
declarare derogatoriu
Sunt supuse regimului de declarare derogatoriu următoarele
declaraţii fiscale:

a) formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la

bugetul de stat“;
b) formularul 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit“;
c) formularul 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate“;
d) formularul 120 "Decont privind accizele“;
e) formularul 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată”.
 C. Termene de depunere

 Pe perioada aplicării regimului de declarare

derogatoriu contribuabilii nu au obligaţia
depunerii declaraţiilor.

Excepţie:
 Pentru fracţiunea de an fiscal aflată în afara
perioadei de aplicare a regimului de declarare
derogatoriu, contribuabilii au obligaţia depunerii
declaraţiilor anuale la termenele prevăzute de
lege.
 D. Proceduri de administrare
 Informaţia privind aplicarea regimului de declarare derogatoriu
şi cea privind încetarea regimului de declarare derogatoriu se
înscriu în vectorul fiscal al contribuabilului.
 Contribuabilii care au obligaţii declarative pentru fracţiunea de
an fiscal aflată în afara perioadei de aplicare a regimului de
declarare derogatoriu sunt supuşi procedurilor curente de
notificare pentru nedepunerea în termen a declaraţiilor şi de
impunere din oficiu.
 Notificarea contribuabililor care nu depun declaraţiile fiscale
anuale pe perioada aplicării regimului de declarare derogatoriu
se face avându-se în vedere termenele de depunere prevăzute
de lege.
 Pentru celelalte declaraţii fiscale sau declaraţii informative, altele
decât cele pentru care poate fi acordat regimul de declarare
derogatoriu, pentru care contribuabilii au, potrivit legii, obligaţia
depunerii la organele fiscale, termenele de depunere şi
procedurile de administrare aplicabile sunt cele prevăzute de
legislaţia fiscală în vigoare.
Forma şi conţinutul declaraţiei
fiscale
Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea
unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul
fiscal.

În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să

calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest
lucru este prevăzut de lege.

Contribuabilul are obligaţia de a completa

declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu
bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular,
corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia
fiscală se semnează de către contribuabil sau,
după caz de reprezentantul legal sau de
împuternicit.
 Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se consideră a
fi îndeplinită şi în următoarele situaţii:

a) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin

sistemul electronic de plăţi. Data depunerii declaraţiei se
consideră a fi data debitării contului plătitorului în baza
acesteia;
b) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin
sisteme electronice de transmitere la distanţă

 Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia cerută

de prevederile legale.

 Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin

ordin al ministrului finanţelor publice, organul fiscal
poate transmite contribuabililor formularele de declarare
a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de
completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi
plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea
corespondenţei se suportă de către organul fiscal.
Depunerea declaraţiilor fiscale
Declaraţia fiscală:
 - se depune la registratura organului fiscal competent
 - se comunică prin poştă cu confirmare de primire
 - se transmite prin mijloace electronice sau prin sisteme de
transmitere la distanţă –OpANAF nr. 2326/2017 privind
declaraţiile fiscale care se transmit obligatoriu prin mijloace
electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă
 a) 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de
stat", cod 14.13.01.99/bs;
 b) 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit", cod
14.13.01.04;
 c) 120 "Decont privind accizele", cod 14.13.01.03;
 d) 205 "Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la
sursă, veniturile din jocuri de noroc şi câştigurile/pierderile din
investiţii, pe beneficiari de venit", cod 14.13.01.13/I;
 e) 207 "Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la
sursă/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi", cod
14.13.01.13/v.n;
 f) 208 "Declaraţie informativă privind impozitul pe veniturile
din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal",
cod 14.13.01.13/10i;
 g) 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată", cod
14.13.01.02;
 h) 301 "Decont special de taxă pe valoarea adăugată", cod
14.13.01.02/s;
 i) 307 "Declaraţie privind sumele rezultate din
ajustarea/corecţia ajustărilor/regularizarea taxei pe valoarea
adăugată", cod 14.13.01.02/t.a;
 j) 311 "Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată
datorată de către persoanele impozabile al căror cod de
înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat
conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit. h) din Legea
nr. 227/2015 privind Codul fiscal", cod:14.13.01.02/c.a.
 k) 390 VIES "Declaraţie recapitulativă privind
livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare" cod 14.13.01.02/r;
 l) 394 "Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi
achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele
înregistrate în scopuri de TVA" cod 14.13.01.02/f;
 m) 710 "Declaraţie rectificativă", cod 14.13.01.00/r.
Data depunerii declaraţiei fiscale este:

- data înregistrării la organul fiscal - depunere la

registratura organului;
- data depunerii la poştă - comunicare prin poştă;
- data înregistrării acesteia pe pagina de internet a
organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul
electronic de confirmare transmis ca urmare a
primirii declaraţiei;
- data înregistrării acestora pe portal, astfel cum
rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul
de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia
validării conţinutului declaraţiilor - depunerea
declaraţiilor prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă pe portalul e-România.
 dacă declaraţia nu este validată-data depunerii declaraţiei este
data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.

 dacă declaraţia fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar

din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a
informaţiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a
detectării unor erori în completarea declaraţiei - data depunerii
declaraţiei este data din mesajul transmis iniţial în cazul în care
contribuabilul depune o declaraţie validă până în ultima zi a lunii
în care se împlineşte termenul legal de depunere
 În cazul creanţelor administrate de organul fiscal central sau de
organul fiscal local, declaraţia fiscală depusă şi înregistrată la un
organ fiscal necompetent este considerată a fi depusă la data
înregistrării acesteia la organul fiscal necompetent. În acest caz,
organul fiscal necompetent transmite declaraţia fiscală la organul
fiscal competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data
înregistrării declaraţiei. În cazul în care la momentul depunerii
declaraţiei fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizează
că declaraţia fiscală nu îi este adresată nu o înregistrează şi îi
recomandă contribuabilului depunerea la organul fiscal competent.
Impunerea din oficiu
Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul
organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu
a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului general consolidat.

Stabilirea din oficiu:

-nu se poate face înainte de împlinirea unui
termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului
privind depăşirea termenului legal de depunere a
declaraţiei fiscale.
- se face prin estimarea bazei de impunere.
- nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât
timp cât se găsesc în această situaţie.
 Procedura privind stabilirea din oficiu a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de
stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală nr. 962/2016 pentru aprobarea
Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin
autoimpunere sau reţinere la sursă – M.O. nr.233
din 30 martie 2016

Se aplică:
- în cazul nedepunerii declaraţiilor fiscale;
- pentru obligaţiile fiscale cuprinse în vectorul fiscal;
- de către compartimentul cu atribuţii în gestiunea
declaraţiilor fiscale din cadrul organului fiscal
competent în administrarea contribuabilului.
Nu se aplică:
a) contribuabililor declaraţi inactivi, potrivit
reglementărilor legale în vigoare
b) contribuabililor care beneficiază de regimul de
declarare derogatoriu, pentru perioada pentru
care acesta a fost aprobat
c) dacă obligaţiile fiscale au fost stabilite ca
urmare a inspecţiei fiscale;
d) persoanelor fizice, pentru impozitul pe venit.
Stabilirea din oficiu a impozitelor se efectuează
după regulile proprii impozitului, taxei sau
contribuţiei supuse impunerii din oficiu.
- pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie
cuprins(ă) în vectorul fiscal,
- pentru fiecare perioadă fiscală pentru care
nu au fost depuse declaraţii, conform legii, prin
estimare.

Cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se

stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.

Compartimentul de specialitate este îndreptăţit să

examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi
să utilizeze toate informaţiile şi documentele
necesare pentru determinarea situaţiei fiscale a
contribuabilului.
 Etapele stabilirii din oficiu a
obligaţiilor de plată
I. Identificarea contribuabililor care nu şi-au
îndeplinit obligaţiile declarative

- se compară obligaţiile fiscale declarate cu obligaţiile de

declarare înscrise în vectorul fiscal ataşat fiecărui
contribuabil şi editează Lista contribuabililor care nu şi-
au îndeplinit obligaţiile declarative,
- se identifică acei contribuabilil care aveau obligaţia
declarării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuprinse
în vectorul fiscal şi:
- nu şi-au îndeplinit această obligaţie, conform legii
- nu au obligaţiile stabilite prin decizie a organului
de inspecţie fiscală
- nu sunt în regim derogatoriu de declarare
- au fost declaraţi inactivi
- se întocmeşte Lista contribuabililor care nu şi-au
îndeplinit obligaţiile declarative cuprinde, în mod
obligatoriu, următoarele elemente:
- denumire contribuabil;
- cod de identificare fiscală;
- tip obligaţie fiscală nedeclarată;
- perioada la care se referă obligaţia de
declarare.
II. Emiterea şi comunicarea înştiinţărilor privind
nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale

- se emit înştiinţările privind nedepunerea în

termen a declaraţiilor fiscale - în termen de 15
zile de la expirarea termenului legal de depunere
a declaraţiilor fiscale.
- înştiinţările se comunică potrivit art.47 din
Codul de procedură fiscală
- se înregistrează data comunicării către
contribuabili a înştiinţărilor
III. Actualizarea Listei contribuabililor care nu
şi-au îndeplinit obligaţiile declarative

- în termen de 20 de zile de la data comunicării

înştiinţărilor se actualizează Lista contribuabililor
care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative - se
elimină contribuabilii care, la data actualizării
listei:
- au depus declaraţiile fiscale,
- au obligaţiile stabilite prin decizie a
organului de inspecţie fiscală
- sunt în regim derogatoriu de declarare
- au fost declaraţi inactivi

- lista se actualizează zilnic, până la finalizarea

procedurii de impunere din oficiu şi comunicarea
deciziilor de impunere din oficiu.
IV. Stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor
şi contribuţiilor, cu excepţia taxei pe valoarea
adăugată
a) Perioada supusă analizei este o perioadă
anterioară perioadei pentru care se efectuează
impunerea din oficiu, de:
- 24 de luni - pentru obligaţiile fiscale cu termen
de declarare lunar,
- 36 de luni - pentru obligaţiile fiscale cu termen
de declarare trimestrial sau semestrial

b) Se verifică, pentru fiecare contribuabil şi pentru

fiecare impozit, taxă sau contribuţie care
urmează a fi supus(ă) impunerii din oficiu,
existenţa a cel puţin 4 declaraţii fiscale în
perioada supusă analizei.
b1) Impunere automată - dacă se identifică 4
declaraţii fiscale în perioada de referinţă
- procedura de impunere se realizează în sistem
automat
- suma stabilită din oficiu se calculează ca medie
aritmetică a sumelor de plată (pozitive)
- sumele din declaraţii se actualizează, pentru
fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză, cu
indicele anual al preţurilor de consum.
- dacă declaraţiile care stau la baza impunerii din
oficiu sunt aferente anului în care se realizează
impunerea - nu se actualizează cu indicele
preţurilor de consum.
- se editează Lista contribuabililor impuşi din oficiu
prin procedură automată, care cuprinde, în mod
obligatoriu, următoarele elemente:
a) denumire contribuabil;
b) cod de identificare fiscală;
c) tip obligaţie fiscală nedeclarată;
d) perioada la care se referă obligaţia de
declarare;
e) suma datorată în perioada precedentă,
identificată din declaraţiile anterioare;
f) suma stabilită din oficiu.

 - lista se avizează de şeful compartimentului de

specialitate şi se aprobă de conducătorul
organului fiscal.
b2) Analiză documentară
- se aplică în următoarele cazuri:
- dacă nu se identifică 4 declaraţii fiscale în perioada
de referinţă
- obligaţia fiscală calculată conform pct.b1) este "0"
(zero)
- pentru impozitul pe profit datorat de organizaţiile
nonprofit şi societăţile care obţin venituri majoritar
din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice,
pomicultură şi viticultură;
- se editează Lista contribuabililor care urmează a fi
impuşi din oficiu pe baza analizei documentare, care
cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
a) denumire contribuabil;
b) cod de identificare fiscală;
c) tip obligaţie fiscală nedeclarată;
d) perioada la care se referă obligaţia de declarare.
- analiza documentară se efectuează pe baza următoarelor
documente şi informaţii relevante pentru impunere, existente
la data începerii analizei:
a) documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului,
referitoare la perioade de raportare privind anul în curs sau anii
anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripţie a
dreptului de a stabili creanţe fiscale:
*declaraţii fiscale;
* declaraţii informative;
* fişe fiscale;
*decizii emise de inspecţia fiscală
b) situaţii financiar-contabile;
c) informaţii de la terţi, obţinute în baza protocoalelor de schimb
de informaţii încheiate de către Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală;
d) alte informaţii relevante,
- se identifică acele elemente care sunt cele mai
apropiate situaţiei de fapt fiscale.

- organul fiscal decide asupra felului şi volumului

examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui
caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

- se întocmeşte Referatul privind impunerea din

oficiu, în care se consemnează:
- elementele analizei documentare care stau
la baza stabilirii din oficiu a impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor,
- rezultatul constatărilor efectuate în scopul
stabilirii, din oficiu, a impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor.
 V. Stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea
adăugată
- pentru contribuabilii cuprinşi în Lista contribuabililor care
nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative,
I. se utilizează informaţiile privind taxa pe valoarea
adăugată, pe o perioadă de 12 luni calendaristice
anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu, din:
- formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată"
– TVA colectată,
- decizia de corectare a erorilor materiale din decont –
TVA colectată,
- formularul (394) "Declaraţie informativă privind
livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul
naţional“
II. se extinde analiza la o perioadă de 24 de luni
calendaristice anterioare, dacă:
- nu a depus niciun decont de taxă pe valoarea adăugată
- nu se regăsesc informaţii în nicio declaraţie informativă
privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe
teritoriul naţional,
Etape:
1. se calculează media TVA colectată din
deconturi = suma taxei pe valoarea adăugată
colectată din fiecare decont/numărul perioadelor
fiscale pentru care au fost depuse deconturi
2. din formularele 394 - suma taxei pe
valoarea adăugată colectată din fiecare
declaraţie 394 (TVA totală pentru care
contribuabilul figurează ca furnizor/prestator) /
numărul deconturilor pe care ar fi trebuit să le
depună în perioada respectivă, conform perioadei
fiscale înscrise în vectorul fiscal,
3. se compară media TVA colectată din
deconturi cu suma medie a TVA colectate din
394
4. TVA stabilită din oficiu - suma medie cea
mai mare obţinută în urma comparării
III. declaraţiile recapitulative (formularul 390VIES)
privind operaţiunile intracomunitare desfăşurate pe o
perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare. – dacă
nu sunt disponibile informaţii potrivit pct.I şi II

- media valorii achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi de

servicii efectuate de respectivul contribuabil, declarate în
perioada analizată =suma bazei impozabile declarate
pentru operaţiuni de tip A şi S/numărul de declaraţii
recapitulative depuse în perioada analizată.
- TVA stabilită din oficiu - media valorii achiziţiilor
intracomunitare, înmulţită cu cota standard a taxei pe
valoarea adăugată, în vigoare la data la care se
efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada
fiscală înscrisă în vectorul fiscal.
- sumele din declaraţii se actualizează, pentru fiecare an
fiscal cuprins în perioada de analiză, cu indicele anual al
preţurilor de consum.
- dacă declaraţiile care stau la baza impunerii din oficiu
sunt aferente anului în care se realizează impunerea - nu
se actualizează cu indicele preţurilor de consum.
 VI. Emiterea deciziilor de impunere din oficiu
a) se verifică dacă, pentru obligaţiile fiscale identificate
pentru contribuabilii cuprinşi în Lista contribuabililor impuşi
din oficiu prin procedură automată sau în Lista
contribuabililor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza
analizei documentare, au fost depuse declaraţii fiscale sau
dacă nu a intervenit una dintre situaţiile care au ca efect
întreruperea procedurii de impunere din oficiu -
a1) DA – se întocmeşte o notă de constatare, în care
se expun motivele care au condus la întreruperea
procedurii.
a2) NU - se emite formularul 160 "Decizie de
impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi
contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere
sau reţinere la sursă”
- pe baza Listei contribuabililor impuşi din oficiu prin
procedură automată sau a Referatului privind impunerea
din oficiu
- stabileşte obligaţia de plată
- se comunică contribuabilului, în conformitate cu
dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură fiscală,
VII. Desfiinţarea deciziei de impunere din
oficiu

-dacă, în termen de 60 de zile de la data

comunicării, contribuabilul depune declaraţia
fiscală privind obligaţiile care au format obiectul
deciziei,

-la data depunerii declaraţiei fiscale,

- Decizia de desfiinţare a deciziei de impunere din

oficiu se emite de organul fiscal şi se comunică
contribuabilului, în conformitate cu dispoziţiile
art. 47 din Codul de procedură fiscală
 VIII. Transmiterea datelor în evidenţa pe
plătitori
- după comunicarea, către contribuabili, deciziile de
impunere din oficiu, respectiv deciziile de desfiinţare a
deciziei de impunere din oficiu se transmit către
serviciul/compartimentul cu atribuţii de evidenţă pe
plătitori.
- se înregistrează /se anulează debitele în evidenţă.

- Listă cu contribuabilii care nu au putut fi impuşi din

oficiu – nu există informaţiile şi documentele necesare
pentru aplicarea procedurilor de impunere din oficiu
- Lista contribuabililor care nu au putut fi impuşi din
oficiu se transmite compartimentelor cu atribuţii de
analiză de risc, în vederea evaluării riscului fiscal.
Corectarea declaraţiilor fiscale
Declaraţiile de impunere pot fi corectate:
- de către contribuabil, din proprie iniţiativă, pe
perioada termenului de prescripţie a dreptului de
a stabili obligaţii fiscale, ori de câte ori constată
erori în declaraţia iniţială, prin depunerea unei
declaraţii rectificative.

Declarația informativă poate fi corectată de către

contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care
se referă.
 În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din
deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului
fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea
adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Declaraţiile fiscale nu pot fi depuse şi nu pot fi corectate după

anularea rezervei verificării ulterioare

Declarația de impunere poate fi depusă sau corectată după

anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situații:
 a) în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau
neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea
bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente;
 b) în situația în care prin hotărâri judecătorești definitive s-au
stabilit în sarcina plătitorului obligații de plată reprezentând venituri
sau diferențe de venituri către beneficiarii acestora care generează
obligații fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat
rezerva verificării ulterioare.
 În situaţia în care în timpul inspecţiei fiscale contribuabilul
depune sau corectează declaraţiile fiscale aferente
perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor
venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, acestea nu vor fi
luate în considerare de organul fiscal.
 Stabilirea impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate
bugetului general consolidat se stabilesc:
a) prin declaraţie fiscală,
b) prin decizie emisă de organul fiscal.
Decizia de impunere
- se emite de organul fiscal competent ori de câte ori
modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări
prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecţii
fiscale
- constituie şi înştiinţare de plată, de la data
comunicării, în condiţiile în care se stabilesc sume de
plată.
- trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la
art. 43 alin. (2), şi categoria de impozit, taxă,
contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general
consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul
acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Declaraţia fiscală este asimilată cu o decizie de
impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi
produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de
la data depunerii acesteia.

Sunt asimilate deciziilor de impunere şi

următoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursări de taxă pe
valoarea adăugată şi deciziile privind restituiri de
impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale
bugetului general consolidatt;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligaţiile de plată
accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de
impunere.
 Deciziile referitoare la bazele de
impunere

Bazele de impunere se stabilesc separat, prin

decizie referitoare la bazele de impunere, în
următoarele situaţii:
a) când venitul impozabil este realizat de mai
multe persoane. Decizia va cuprinde şi
repartizarea venitului impozabil pe fiecare
persoană care a participat la realizarea venitului;
b) când sursa venitului impozabil se află pe
raza altui organ fiscal decât cel competent
teritorial. În acest caz competenţa de a stabili
baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza
căruia se află sursa venitului.
 Stabilirea obligaţiilor fiscale sub
rezerva verificării ulterioare
Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub
rezerva verificării ulterioare.

Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare

poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa
organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe
baza constatărilor organului fiscal competent.

Rezerva verificării ulterioare se anulează:

- la împlinirea termenului de prescripţie
- ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în
cadrul termenului de prescripţie.

 În situaţia în care contribuabilul corectează

declaraţiile fiscale se redeschide rezerva verificării
ulterioare.