MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Direcţia generală regională a finanţelor publice Ploieşti

Administraţia judeţeană a finanţelor publice Dâmboviţa
Birou asistenţă contribuabili

PROCEDURA DE CONTESTARE
A ACTELOR ADMINISTRATIVE FISCALE

Legislaţie:

CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ – Legea nr. 207/2015,

Titlul VII – Colectarea creanţelor fiscale, Capitolul VI – Măsuri asigurătorii (art.
213);
Titlul VII – Colectarea creanţelor fiscale, Capitolul XI – Contestaţia la executare
silită (art. 260 – art. 262);
Titlul VIII – Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor adminstrative
fiscale (art. 268 – art. 281);
O.P.A.N.A.F. Nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului
VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Ce se poate contesta?

Deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii;

Actele de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii (poprirea asigurătorie, sechestrul
asigurătoriu);
Actele de executare silită (poprirea executorie, sechestrul executoriu);
Titlurile de creanţă (deciziile emise de inspecţia fiscală);
Alte acte de administrare fiscală (decizie privind înregistrarea din oficiu, decizie privind
anularea înregistrării în scopuri de TVA).

Contestarea deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii

împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii cel interesat
poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă
(TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA).
 organul de control poate dispune măsuri asigurătorii, în mod excepţional, respectiv
atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească
patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele
situaţii:
în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de
legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal, în cazul cărora creanţele
fiscale nu sunt stabilite prin acte administrative fiscale
pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale, în cazul estimării diferenţelor de
obligaţii fiscale principale, până la finalizarea acţiunii;
în timpul desfăşurării acţiunii de control, ori de câte ori există o suspiciune
rezonabilă cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, până la
stabilirea diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii prin acte administrative
fiscale;
în timpul sau ca urmare a unui control inopinat efectuat de organele de control;
în situaţia în care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale sau a
confiscării contravalorii bunurilor ori a altor sume.

Contestarea actelor de executare silită

Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat de
către organele de executare silită (popriri, sechestre).
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă (JUDECĂTORIA
TÂRGOVIŞTE) şi se judecă în procedură de urgenţă.
Simpla contestare nu suspendă executarea silită.
Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când
contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă,
din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia
efectuării executării silite sau în alt mod;
Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului
de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi,
anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui
îndeplinire a fost refuzată.
Contestarea deciziilor de impunere

Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se

poate formula contestaţie.
Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care
se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
Pot fi contestate şi deciziile de nemodificare a bazei de impozitare prin care nu sunt
stabilite creanţe fiscale.
Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
datele de identificare a contestatorului;
obiectul contestaţiei;
motivele de fapt şi de drept;
dovezile pe care se întemeiază;
semnătura contestatorului.
Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat şi nu este
supusă taxelor extrajudiciare de timbru.
Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului
administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Contestaţia poate fi retrasă de către contestator până la soluţionarea acesteia.
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor:
Organele specializate ale D.G.R.F.P. Ploieşti pentru creanţe contestate mai mici de
5.000.000 lei;
Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din A.N.A.F. pentru creanţe
contestate mai mari sau egale cu 5.000.000 lei;
Organul fiscal emitent pentru celelalte acte administrative fiscale contestate.
În soluţionarea contestaţiei, organul de soluţionare competent se pronunţă prin decizie.
Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor
administrative de atac şi este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor
administrative fiscale contestate.
Organul de soluţionare competent, pentru lămurirea cauzei, poate solicita:
punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice, A.N.A.F. sau al altor instituţii şi autorităţi competente să se pronunţe în
cauzele respective;
efectuarea, de către organele competente, a unei constatări la faţa locului.
Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în
propria cale de atac.
Contestatorul poate să depună probe noi în susţinerea cauzei.
Contestatorul poate solicita organului de soluţionare competent susţinerea orală a
contestaţiei. Această solicitare poate fi adresată organului de soluţionare competent în
termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sub sancţiunea
decăderii.
Organul de soluţionare competent se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură
şi asupra celor de fond, iar, când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai
procedează la analiza pe fond a cauzei.
Contestaţiile formulate potrivit prezentului titlu se soluţionează în termen de 45 de zile
de la depunere.
Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă
Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea
cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în
drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele
de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire
hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
La cererea contestatorului, organul de soluţionare competent suspendă procedura şi
stabileşte termenul până la care aceasta se suspendă. Termenul de suspendare nu poate fi
mai mare de 6 luni de la data acordării. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal
Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului
administrativ fiscal.
Contestatorul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în
temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa
competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune, după cum urmează:
de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.
În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de
judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea
acesteia şi obligaţiile fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă potrivit art. 14 din Legea nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, încetează de drept şi fără nicio
formalitate dacă acţiunea în anularea actului administrativ fiscal nu a fost introdusă în
termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Prin decizie contestaţia poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la
care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în
procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios
administrativ competentă, în condiţiile legii.