Batalia de la Austerlitz

(1805)

Bătălia de la Austerlitz, cunoscută și ca Bătălia celor trei împărați, a fost una dintre cele mai mari
victorii ale lui Napoleon. Această victorie a determinat destrămarea celei de-a Treia Coaliții formată
împotriva Imperiului Francez. Pe 2 decembrie 1805 (20 noiembrie pe stil vechi), o armată franceză
condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata ruso-austriacă, comandată de țarul Alexandru I,
după aproape nouă ore de luptă înverșunată. Bătălia a avut loc lângă dealul Pracký kopec, la Austerlitz,
azi Slavkov u Brna, la aproape 20 km (12 mile) est de Brno, în Moravia. Bătălia este adeseori considerată
o capodoperă tactică

Pe 26 decembrie 1805, Austria și Franța au semnat Tratatul de la Pressburg, care a îndepărtat-o pe

prima din război, a întărit tratatele inițiale de la Campo Formio și Lunéville, a obligat Austria să cedeze
pământuri aliaților germani ai lui Napoleon și a impus o indemnizație de 40 de milioane de franci asupra
Habsburgilor învinși. Trupelor ruse li s-a permis să se retragă în țara natală. Victoria de la Austerlitz a
permis de asemenea crearea Confederației Rinului, compusă dintr-o multitudine de state germane,
intenționată să fie o zonă-tampon între Franța și restul Europei. În 1806, Sfântul Imperiu Roman a încetat
să mai existe, atunci când Împăratul Roman Francisc al II-lea a ales să păstreze numai Francisc I al
Austriei drept singurul său titlu oficial. Totuși, aceste realizări nu au adus o pace durabilă pe continent.
Îngrijorările prusacilor cu privire la influența crescândă Franței în Europa Centrală au declanșat Războiul
celei de-a Patra Coaliții în 1806

Europa era răvășită încă de la începutul războaielor revoluționare franceze în 1792. După
cinci ani, Republica Franceză a înfrânt Prima Coaliție în 1797. O a doua Coaliție a fost formată
în 1798, dar și aceasta a fost învinsă în 1801, lăsând Marea Britanie drept singurul oponent al
noului Consulat Francez. În martie 1802, Franța și Marea Britanie au fost de acord să pună capăt
ostilităților prin Tratatul de la Amiens. Pentru prima dată în ultimii zece ani, pacea domnea în
toată Europa. Cu toate acestea, au persistat multe probleme între cele două părți, făcând
implementarea tratatului din ce în ce mai dificilă. Guvernul britanic a refuzat să predea mare
parte din cuceririle coloniale pe care le făcuse începând cu 1793. Napoleon era furios din cauza
faptului că trupele britanice nu evacuaseră insula Malta.[4] Tensiunea situației s-a accentuat și
mai mult atunci când Napoleon a trimis o forță expediționară să zdrobească Revoluția haitiană.
[5] În mai 1803, Marea Britanie a declarat război Franței.

IONESCU VLAD
CUCU TUDOR