Ochiul uman

Ochiul, o structura fascinanta si incredibil de complexa a organismului uman, constituie poarta prin
care vedem lumea inconjuratoare si primim cele mai multe informatii legate de aceasta.

Din punct de vedere al opticii geometrice, ochiul reprezinta un sistem optic centrat alcatuit din medii
transparente:

- corneea: membrana transparenta prin care patrunde lumina; are forma unui segment de sfera;
este inconjurata de o zona numita sclerotica; rolul sau principal este cel de refractive a luminii si
de obtinere a unei imagini clare

Interesant: corneea nu contine vase de sange care sa o hraneasca sau protejeze, acest rol fiind indeplinit de
secretia lacrimala si umoarea apoasa

- umoarea apoasa: un lichid incolor aflat intre cornee si iris

- cristalinul: una dintre mediile refrigerente ale ochiului care este traversata de lumina, acesta
avand functia de lentil biconvexa; muschiul ciliar poate sa aplatizeze aceasta lentil in functie de
distanta la care se alfa obiectul

Astfel, curbura cristalinului este modificata pentru ca imaginea sa se formeze clar pe retina: pentru
vederea de aproape – se bombeaza; pentru vederea la distanta – se aplatizeaza (alungeste)

 2 dintre cele 3 refractii care se intampla in ochi au loc in cristalin

- umoarea vitroasa sau umoarea sticloasa: o substanta transparenta, gelatinoasa, aflata intre
cristalin si retina; are rol in mentinerea formei sferice a globului ocular; este ultimul mediu
transparent pe care lumina il strabate in drum spre retina

Pupila se contracta daca lumina e

prea puternica si se mareste
atunci cand lumina este redusa.
Acest lucru se intampla pentru ca
ochiul sa nu fie afectat.

Retina:

-pata galbena: zona in care

imaginea obiectelor privite este
cea mai clara
 -razele de lumina sunt proiectate pe retina unde se formeaza o imagine reala, mai mica si rasturnata a
obiectului

Ochiul uman receptioneaza razele de lumina emise de o sursa sau reflectate de diferite obiecte.
Razele de lumina ale ochiului strabat straturile transparente ale ochiului, conjunctiva (o membrane care
captuseste interiorul pleoapelor si o parte din sclerotic) si mediile refringente(aici au loc cele 3 refractii:
prima, cea mai puternica, pe cornee; a doua si a treia pe fata externa si pe fata interna a cristalinului).

Pentru a forma o imagine clara a unui obiect trebuie ca fasciculul luminous care patrunde in lumina
sa fie focalizat de cristalin pe retina. Modificarea formei cristalinului face posibila aceasta actiune
deoarece permite varierea distantei focale in fuctie de distant la care se afla obiectul. Capacitatea de
acomodare a cristalinului scade cu varsta, de acea e nevoie de ochelari la o varsta mai inaintata.

 Punctul remotum: cel mai indepartat punct de unde obiectele se vad clar fara acomodare si care,
pentrul ochiul normal, este la infinit (peste 15 m)
 Punctul proximum: reprezinta punctual aflat la distant minima care este de 10-15 cm (la adulti de
25 cm)

Imaginea este mai mica, reala,

rasturnata

Defecte de vedere: orice deviere de la vederea normala

 Miopia: cel mai des intalnit defect de vedere. Globul ocular al ochiului miop este mai alungit
decat in mod normal sau cristalinul este prea convergent. Razele de lumina sunt focalizate in fata
retinei, imaginea fiind neclara (miopia manifestandu-se prin dificultatea de a vedea la distanta).
Corectarea se face cu lentil biconcave care vor impinge razele de lumina pe retina
 Cataracta: aceasta boala afecteaza cristalinul, acesta pierdandu-si transparenta. Afectiunea se
corecteaza printr-un transplant de cristalin
 Astigmatismul: afecteaza corneea sau cristalinul, acest lucru putand duce la proiectia deformata a
imaginii pe retina. Din cauza nesuprapunerii punctelor proiectate pe retina, poate sa apara
senzatia de vedere dubla. Corectarea se face prin lentile cilindrice sau chirurgical
 Hipermetropia: globul ocular este turtit sau mai mic decat in mod normal. Imaginea se formeaza
in spatele retinei. Se corecteaza cu ajutorul lentilelor convergente
 Prezbiopia: pierderea elasticitatii cristalinului. Din aceasta cauza, persoana care sufera de aceasta
afectiune vede numai obiectele indepartate. Corectarea se face cu lentil convergente

 Stabismul: slabirea muschiului ochiului;

se schimba unghiul de vizualizare a unui
ochi in raport cu celalalt; corectarea se
face prin exercitiu sau chirurgical
 Orbirea: pierderea totala sau partial a
vederii. Orbirea neagra este destul de
rara, persoanele care sufera de orbire
putand distinge anumite elemente, in
principal lumina
Interesant:  Erik Weihenmayer este
singurul nevăzător care a
escaladat Everestul.
Campul vizual: spatial cuprins cu privirea; fiecare ochi are propriul camp vizual (campul monocular)

Campul binocular: suprapunerea celor doua campuri monoculare

Obiectele din acest camp vor forma cate o imagine pe fiecare retina. La nivelul scoartei cerebrale,
aceste imagini se suprapun. Vederea binoculara permite perceperea tridimensionala a obiectelor.

Impulsurile nervoase ce se formeaza in retina sunt conduse la scoarta cerebral. Acolo decodate si
devin senzatie vizuala.

Iluziile optice

O iluzie se formeaza atunci cand vedem imaginile altfel decat sunt ele in realitate, astfel creierul
perceptand diferit mesajul provenit de la analizatorul vizual. Iluzile pot fi in general explicate.

Iluziile pot fi:

1. Tridimensionale (o imagine care privita din doua unghiuri diferite pare ca nu are sens)
2. Bazate pe relativitate (prin comparatie a doua desene intr-o anumita ipostaza)
3. Bazate pe vederea binoculara si pe nevoia de focusare ( imaginea se misca atunci cand ochiul nu
e concentrate asupra ei)
4. Optice, bazate pe reflexive si refractive
iluzie tridimensionala