Am fost o persoana foarte negativista.

Dar am facut cursuri de dezvoltare a

personalitatii care mi-au schimbat viata la 180 de grade. Cand se intampla ceva
rau, pot vedea
partea buna. Acu’, cand chiar am o zi proasta, adica daca cineva pe care-l
consideram prieten
ma tradeaza, sau daca ma loveste vreun nenorocit care merge pe bicicleta pe
contrasens, pe o
strada cu sens unic (normal, n-ai de ce sa te uiti in directia aceea; si uite-asa te
pune la pamint,
cat pe ce sa te omoare sau sa te bage-n spital)... in fine, daca mi se intampla
toate astea, imi
spun: “Paharul asta nu e pe jumatate plin, ci e pe jumatate gol”.
Nu, era invers, am spus-o in virtutea inertiei. “Paharul asta nu e pe jumatate gol,
ci e pe
jumatate plin”.
Normal, daca aia dau peste tine cu bicicleta lor de cacat, paharul tau nu va fi nici
pe jumatate
plin, nici pe jumatate gol, va fi facut tandari, si tu vei fi mort sau la spital. Dar chiar
incerc sa
fiu pozitiv, asta fac cu viata mea in ultimul timp.
(Citeste dintr-un carnetel): Obosisem sa nu mai fiu vesel si fericit, mi se facuse
sila de
personalitatea mea, si a trebuit s-o schimb.
(Ridicand ochii de pe carnetel; vorbeste taraganat, ca mai inainte): “Pe jumatate
plin, nu pe
jumatate gol”. A trebuit sa-mi tot spun:” Nu am cancer- sau cel putin nu azi. Nu
sunt orb. Nu
sunt unul dintre copiii aceia care mor de foame prin India, sau China sau Africa.
Priveste
apusul, rasaritul, de ce nu te bucuri de ele, pentru numele lui Dumnezeu?” Dar
acum fac toate
astea. (ca pentru el): Cu exceptia zilelor cand e innorat afara, sau cand nu e
soare; sau cand nu
e frig, sau cand nu e prea cald.
(Simte ca redevine negativ in ce spune mai sus): Probabil ca mai am nevoie de
niste cursuri de
dezvoltare a personalitatii, astfel incat procesul sa fie complet. Inca nu am inteles
eu prea bine
care-i faza asta, cu “sa fii pozitiv”.
(Citeste iar de pe carnetel): Dar evoluez super bine. Prietenii nici nu ma mai
recunosc.
(Zambeste).
(Iarasi isi ridica ochii de pe foaie): Si mi-e greu sa fiu pozitiv, si asta pentru ca
sunt foarte
sensibil la energiile oamenilor din jurul meu, sau poate ca sunt doar paranoic.
Dar oricum,
uneori mi se parea foarte greu sa ies din casa si sa intru in contact cu alti
oameni.
12
Probabil ca ati vazut si voi cum este....De exemplu, atunci cand huliganul din
metrou se uita
fix la tine, in conditiile in care tu si cu el sunteti singurele doua persoane de
acolo...si se uita,
si se uita, si dupa ceva timp te strabate un gand: ” Bai, asta nu cumva vrea sa ma
omoare? Sau
vrea doar sa ma intimideze?”. Chestie care te streseaza oricum.
Sau cand te duci la cinema si oamenii vorbesc non-stop inca de la inceput...e
lesne de
imaginat ca vor vorbi tot filmul, astfel ca ar fi oricum absolut inutil sa-i rogi sa taca
din gura.
Si chiar in cazul in care intr-adevar ii rogi sa taca si ei accepta asta fara
entuziasm, vor emana
niste energii negative, pe intreg parcursul filmului, incat iti va fi imposibil sa te
concentrezi.
Poti sa iti gasesti un alt loc, insa e foarte posibil ca noul tau vecin de scaun sa
fosneasca non
stop, tot filmul, hartiile de la bomboane. De-aia nici nu ma mai duc la cinema. Ce
sens are?
Dar chiar daca nu te duci la cinema, tot trebuie, din cand in cand, sa te mai duci
si la
supermarket.
(Vine mai aproape de public): Eram zilele trecute la supermarket ca sa cumpar
niste ton....am
simtit chiar in spatele meu prezenta unei persoane care emana o energie
negativa foarte
puternica...Era ceva in aura ei care m-a facut sa inteleg foarte clar ca are
probleme mentale.
M-am gandit ca nu trebuie sa ma uit niciodata la un nebun, asa ca am continuat
sa ma uit la
conservele acelea de peste, prefacandu-ma ca sunt foarte interesat daca sunt in
ulei sau in
apa...astfel, m-am gandit eu, persoana ar fi plecat de acolo. Dar in loc de
asta...”Poc!” imi da
un pumn in cap si urla:” Esti dragut sa te dai putin la o parte, nenorocitule!!!! ”(
Pauza)
Acum va intreb: De ce a facut asta? Nici macar nu a spus:” Te rog frumos, te dai
putin la o
parte?”, ca sa-mi dau seama ce problema are. Admit faptul ca nici eu nu le spun
intotdeauna
oamenilor ce doresc- si ma refer aici la oamenii aceia de la cinema care vorbesc
si vorbesc, in
fata carora renunt si carora le port pica- dar asta nu inseamna ca ridic pumnul si
“Poc!” le trag
un pumn in cap.
Adica, analizand totul dintr-o perspectiva pozitiva, probabil ca femeia asta are o
poveste a
vietii foarte dramatica, si astfel se explica, cum de a ajuns in halul asta, sa-mi dea
in cap in
13
mijlocul supermarketului. Si poate daca cineva mi-ar fi dat amanunte despre viata
ei de
dinainte sa se nasca, as fi gasit si eu vreun sens in gestul ei si in cum de a ajuns
sa-l faca. Dar
chiar sa fi stiut asta- si repet, nu stiu- ea m-a lovit in cap, si asta nu e drept.
Ma face sa imi doresc sa nu mai ies din casa niciodata in viata mea. (Dintr-odata
inchide
ochii si face o miscare circulara cu bratele, in jurul lui, odata, de doua ori, foarte
lent.)
Eu sunt sursa principala de energie din viata mea. Eliberez durerea din trecut.
Eliberez durerea
din prezent. In locurile din corpul meu unde inainte se cuibarise durerea, acum
este lumina si
iubire si fericire. (Deschide iarasi ochii si se uita spre public, foarte linistit si
fericit).