Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu

Zmeura de câmpie este primul roman al lui Mircea Nedelciu, publicat în anul 1981 la Editura
Militară.Romanul are ca temă centrală căutarea identităţii, dar și războiul este una dintre teme.
Structurat în patru părţi: „Presupuneri”,” Investigaţii”, „Alte păreri”, „Alte investigaţii”, fiecare
este alcătuită dintr-un număr diferit de capitole, ordonate alfabetic de la A la Z.

În romanul este vorba despre trei tineri Zare Popescu, Radu A. Grinţu şi Gelu Popescu, aflaţi,
într-o formă sau alta, în căutarea identităţii. Pe primii doi îi întâlnim chiar în debutul romanului,
în primul capitol aceştia fiind în armată. Notele comune ale biografiilor celor trei încep cu
orfelinatul din Sinaia, unde au fost în perioade diferite, deci au statut de orfani şi continuă apoi
înt-un labirint al existenţei.
În prim-planul evenimentelor este tema căutării - căutarea tatălui absent, dar şi o căutare a
sinelui.
Zare Popescu pare a fi cel care îi împrumută autorului-narator un mod de a privi lumea. Textul
debutează cu o primă scenă semnificativă, o scenă retrospectivă, prima amintire din trecutul
personajului Zare și are în centrul ei tufa de zmeură - zmeura de câmpie devenind motivul
central al textului. Ascuns în tufa de zmeură, Zare se lăsa căutat de o „soră” al cărei nume nu și-l
amintește și care plânge. Descoperă că nu îl mai caută nimeni şi apoi cade într-un somn adânc.
Cel de-al doilea personaj principal, Radu A. Grințu, trece prin numeroase ipostaze: după eşecul
de la admiterea la regie, urmează Facultatea de Filologie şi devine pedagog într-un liceu din
Bucureşti. Deoarece nu are buletin de Bucureşti, este nevoit să renunţe la post şi se angajează
ca ghid ONT, pentru ca în finalul romanului să devină profesor. Întâlnirea cu Zare Popescu, stă
sub semnul căutării unui material excepţional pentru un film. Naratorul dezvăluie relaţiile dintre
cei doi, în mod obiectiv. Aflăm astfel, că cei doi au studiat la acelaşi liceu şi au stat la casa de
copii din Sinaia, doar că Radu Grinţu a fost adus acolo pe la 13 ani, după ce cea pe care o credea
mamă murise. A dat admitere la IATC, dar a fost respins, apoi la Filologie şi un an a profesat ca
profesor de română în Teleorman. Îl întâlneşte pe Zare în 1973 în timpul efectuării serviciului
militar. Dacă Zare povesteşte primele amintiri existenţiale decupând spaţiile în funcţie de
obiecte semnificante, pentru Radu Grinţu memoria funcţionează cinematografic. Trecutul său
este rememorat prin câte un detaliu clar, restul e ascuns. Este modalitatea postmodernă de
recuperare a unui trecut la care nu poți avea acces în alt mod.

Căutările lui Grinţu sunt mediate de povestirile celui de-al treilea persionaj, Gelu Popescu,
acesta fiind singurul care porneşte pe urmele părinţilor. După informaţiile obţinute de la Gelu
Popescu sunt identificaţi părinţii. Grinţu porneşte el însuşi într-un drum iniţiatic, încercând să
descopere locul natal după un document lăsat.
Gelu Popescu, zis „Meşterul”, elev în debutul romanului la Liceul de Mecanică Fină unde este
pedagog Grinţu, fratele lui Zare Popescu este personajul liant al textului.Un personaj cu un
statut excepţional încă de la început, atât prin modul de a se îmbrăca, dar şi prin relaţiile pe
care le stabileşte cu ceilalţi. Gelu Popescu se hotărăşte să îşi caute părinţii mergând pe urmele
acestora în satul natal. Descoperirea originii celor doi „fraţi”, Zare şi Grinţu, este o altă scenă
semnificativă.

Cele trei personaje se întâlnesc pe parcursul textului numai în spaţiul discursului. Astfel, Zare şi
Gelu sunt fraţi prin voinţa lor, având acelaşi nume, Popescu, la Casa de copii din Sinaia. Grinţu îl
cunoaşte pe Gelu la Internatul Liceului, şi deşi amândoi povestesc despre Zare, niciunul nu își dă
seamna de relaţiile care se nasc. Zare îl cunoaşte pe Grinţu în armată şi îl reîntâlneşte în câteva
ocazii.
Romanul Zmeura de câmpie este, din perspectiva postmodernităţii, o metaficţiune istorică, un
roman prin care aflăm că amintirile nu sunt fidele și că ne putem considera frați cu cei alături de
care avem experiențe comune.