Eseu 4: Relația dintre cele două personaje

Structura eseului:
1. Introducere
2. Introducerea personajelor în scenă
3. Statuturile celor două personaje
4. Evidențierea relației dintre cele două personaje
5. 2 elemente de structură și compoziție
6. Încheierea
 Romanul „Enigma Otiliei” a apărut în perioada interbelică, în anul 1938, titlul inițial
al acestuia fiind „Părinții Otiliei”, fiind al doilea din cele patru romane ale lui C. Prin
romanele lui, el depășește relaismul clasic, creează caractere dominante de-o trăsătură
deinitorie, modernizează tehnica narativă, folosește detaliul semnificativ în analiza
personajelor, făcând astfel parte din realismul secolului al XIX-lea cu trimitere certă
către creația lui Balzac.
 Observăm că perosnajul feminin, Otilia este insertată în roman în momentul în care îl
întâmină pe Felix. Aceasta apare după ce moș Costache Giurgiuveanu, personaj ce își
înfățișează avariția, în senmsul în care nu se bucură de sosirea nepotului său la casa
lui. Otilia, se definește prin comportamentul ei cel politicos, lăsându-l chiar să doarmă
în patul ei, respectiv comportându-se foarte frumos cu verișorul ei.

Personajul secundar, Felix, un viitor student la medicină, ce venise la București pentru

a studia facultatea de medicină. Acesta este înfățișat pentru prima oară, în momentul
în care personajul intră în strada Antim, pentru a se caza în casa unchiului său, moș
Costache Giurgiuveanu, pe perioada studiilor. Băiatul, este prezentat în detalii deloc
succinde, suprinzândui-se chiar cum era îmbrpcat, și anum în uniforma de licean.
 Din punct de vedere social, Felix este un băiat în vârstă de optsprezece ani, rămas
orfan. Acesta, ca și Otilia ajunge în grija unchiului și tutorelui său legal, Costache
giurgiuveanu, care nu se bucură așa de mult de sosirea nepotului său. Pe tot parcursul
romanului, Felix Sima dă dovadă de curaj, reușind să se integreze în orașul care la
început îi era complet necunoscut, ajungând să studieze medicina și totodată să devină
un medic iscusit, în același timp scriind nenumărate cărți.
Din punct de vedere moral, personajul masculin Felix, se află la cumpăna între a-și
dedica timpul studiului sau a se căsători cu Otilia. Acesta însă își observă prioritățile,
și anume, să învețe pentru a-și îndeplini scopul.
Din punct de vedere psihologic, Felix începe să se apropie de Otilia, fiind invidios
pe Leonida Pascalopol și în același timp nu înțelege de ce fata are familiarități așa de
mult cu moșierul considerând că acesta este prea bătrând pentru Otilia. Se poate
observa că pe parcursul narațiunii băiatul se axează pe studii, pentru a ajungr un
medic foarte bun.
 Din punct de vedere social, Otilia Mărculescu este o fată de optsprezece ani,
care rămâne orfană. Aceasta ajunge să trăiască cu Costache Giurgiuveanu, care
reprezintă tipul avaristului, dar totdată tatăl vitreg a acesteia. Fata se
îndrăgostește de Pascalopol, un moșier, cu care pleacă la Paris. În tot cuprinsul
romanului, Otilia pare a fi o fată atât inteligentă, dar și evolutivă.
Din punct de vedere moral, personajul eponim pare a fi între două personaje care
o doresc, și anume Felix Sima și moșierul Leonida Pascalopol. Ea se află în
centrul celor două personaje masculine, la care Otilia ține foarte mult, însă spre
finalul romanului pare că îi abandonează, măritându-se cu un conte.
Din punct de vedere psihologic, personajul feminin se situează la cumpăna a
două alegeri: ori pe Felix, ori pe Pascalopol. Se poate observa că Felix se
apropie mult de Otilia, însă în epilog, se poate sublinia ideea că fata îl alege pe
Leonida Pascalopol, plecând cu acesta la Paris.
 Pe întreg firul narativ al romanului, relația celor două personaje: Felix Sima – Otilia
Mărculescu, este una foarte bună. Între aceste personaje se înfiripă o relație de
dragoste, în jurul căreia oscilează celălalte evenimente. Se observă la un moment dat,
că Felix îi redactează o scrisoare, pe care i-o lasă, în speranța că fata o va citi. Otilia,
îl iubește foarte mult pe Felix, dar și pe Pascalopol, existând din partea fetei o dublă
dragoste, pentru ambele personaje masculine.
 2 elemente de structură și compoziție sunt: titlul și perspectiva narativă
Titlul
Inițial romanul fusese intitulat Părinții Otiliei pentru că majoritatea
personajelor își asumă rolul de părinți ai Otiliei, încercând să-i ordoneze viața:
Costache se simte dator față de Otilia, căci toată averea mamei sale îi revnise
după moartea femeii; de aceea el își dorește să-i asigure viitorul, apropiind-o de
Pascalopol; Felix vrea să o transforme în femeia ideală pentru el; Pascalopol o
percepe atât ca pe o fiică cât și ca pe o soție; Aglae îi veghează ca un geniou
malefic viitorul. Titlul inițial este o evidentă sugestie balzaciană a paternității .
G. C. schimbă la propunerea editorului său titlul în Enigma Otiliei, un titlu mult
mai sonor, care conține un eponim – numele figurii cerntrale ale romanului,
Otilia - și care surprinde particularitatea definitorie a personajului feminin,
aceea de a reprezenta, pentru toți ceilalți, o adevărată enigmă, a feminității
însăși.
Perspectiva narativă
Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a III-a. Naratorul este obiectiv,
omniscient - știe mai mult decât personajele sale, omniprezent – controlează
evoluția lor ca un regizor universal. Obiectivitatea narativă este limitată de prezența
personajului reflector (ex: Felix Sima, prin intermediul căruia sunt prezentate alte
personaje) căruia autorul îi atribuie opiniile și chiar modul său de a vorbi, după cum
se poate cu ușurință observa în incipit, în descrierea detaliilor arhitectonice ale casei
lui Costache. Viziunea este „dindărăt” și tocmai aceasta obligă naratorul la asumarea
rolului de regizor care-și coordonează existența personajului sale.

 Romanul „Enigma Otiliei” reprezintă un roman de factură realistă, prin prezentarea

vieții oamenilor și unul obiectiv, narațiunea fiind la persoana a III-a.