Enigma Otiliei

G. Călinescu

Negrescu
Iana
 Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de
George Călinescu în anul 1938.

• George Călinescu a fost un scriitor, publicist, critic şi istoric

literar, academician român. Acesta este considerat drept
unul dintre cei mai importanţi critici literari români din
toate timpurile alături de Titu Maiorescu şi Eugen
Lovinescu.
• Incipitul este unul specific romanului realist. Acesta
fixează verific cadrul temporal şi spaţial al acţiunii:
„Într-o seară de la inceputul lui iulie 1909, cu puţin
înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece
ani, îmbrăcat în uniformă de liceean, intră pe strada
Antim, venind dinspre strada Sfinţii
Apostoli”.Acţiunea romanului începe cu venirea
tânărului orfan Felix Sima la Bucureşti, în casa
unchiului şi tutorelui său, pentru a studia medicina.
Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o
creşte în casa lui pe Otilia Mărculescu, fiica sa
vitregă, cu intenţia de a o înfia, dar Aglae o
consideră un pericol pentru moştenirea fratelui
ei.Conflictul romanului se bazează pe relaţiile dintre
cele două familii înrudite, cea a lui Costache
Giurgiuveanu şi cea a surorii lui Costache, Aglae. Dar
asistăm şi la un conflic dintre Felix şi Pascalopol,
acesta fiind pentru mâna Otiliei.
• Intriga se desfăşoară astfel pe două planuri:
Felix o iubeşte pe Otilia fiind gelos pe
Pascalopol. Nu poate lua nici o hotărâre în
faţa realizării carierei ştiinţifice, pentru care
subordonează totul. Otilia, deşi îl iubeşte pe
Felix, îl alege pe Pascalopol, bărbatul matur,
generos, înţelegător faţă de capriciile
feminine
• Un alt plan îl reprezintă bătălia pentru
moştenirea lui moş Costache- propietar de
imobile, restaurante, acţiuni, care-şi apără
banii. Clanul Tulea doreşte succesiunea
totală, plan periclitat ipotetic de înfierea
Otiliei. Amânarea înfierii, de dragul banilor
pe de o parte şi de teama de Aglae pe de
altă parte, va duce la finalul dramatic al
bătrânului prin acţiunea lui Stănică Raţiu,
care într-un plan secundar al romanului
urmăreşte de la început să parvină, de
aceea trăieşte în concubinaj cu Olimpia
fiica mai mare a Aglaei.
• Pretutindeni prezent, divers informat, amestecându-se
oriunde crede că poate obţine ceva bani, Stănică Raţiu
provoacă moartea bătrânului avar în momentul în care
îi smulge de sub saltea banii acestuia. Personajul este
cel care susţine intriga romanului până la rezolvarea în
deznodământ. Astfel Olimpia rămâne părăsită,
deoarece Stănică pleacă cu Georgeta. Aurica rămâne
o nefericită, „fată bătrână” care nu-şi poate face o
situaţie, făcând inutil tururi erotice pe Calea Victoriei.
Titi după escapada matrimonială se reîntoarce acasă,
legănându-se şi pictând cărţi poştale, apatia ducându-
1 sigur la balamuc alături de tatăl său, Simion Tulea.
Felix, deşi primeşte semne că Otilia îl iubeşte o pierde
până în final, fata căsătorindu-se cu Pascalopol. Felix,
părăsit de Otilia, se căsătoreşte şi face carieră
devenind profesor universitar. în epilog, aflăm că
Pascalopol i-a redat cu generozitate libertatea Otiliei
de a-şi trăi tinereţea, iar ea a devenit soţia unui conte
exotic, căzând în platitudine. Ea rămâne pentru Felix o
imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o
enigmă.
• Finalul romanului îl prezintă pe Felix,
care mânat de amintiri se duce pe
strada Antim. Casa lui moş Costache
era înnegrită de vreme şi părea
nelocuită, cu poarta legată cu un
lanţ. El îşi aminteşte de seara când
venise pentru prima oară aici, i se
pare că vede capul chel al lui moş
Costache şi-i răsună în ureche
cuvintele de atunci „Aici nu stă
nimeni”.
 Personajul preferat
Otilia
• Prin Otilia romanul capătă modernitate.
Ea sparge tiparele clasice care reunesc
un avar, un arivist şi nenumăraţi alţi
interesaţi doar de partea materială a
oricărei relaţii, ea aduce în prim plan o
problematică existenţialistă.Ca
personaj, Otilia cea zglobie stă sub
semnul dramei feminine, ea aducând
în aceeaşi albie gânduri furtunonase,
de neimpliniri nemărturisite, de
singurătate, de zimbete frânte sau
valuri ale unui timp ajuns la ţărm.
 Tema romanului

• Tema operei este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucureştene de la

începutul secolului XX, ceea ce determină caracterul citadin şi social al operei.
Romanul prezintă formarea unui tânăr, care înainte de a-şi face o carieră,
trăieşte experienţa iubirii şi a relaţiilor de familie.Titlul operei a fost iniţial
„Părinţii Otiliei”, acesta reflectă ideea balzaciană a paternităţii, pentru că
fiecare dintre personaje determină într-un fel destinul orfanei Otilia, ca nişte
părinţi. Autorul schimbă titlul, iar accentul cade pe Otilia, astfel aceasta devine
o enigmă pentru că fiecare personaj din roman o percepe diferit.
 Mesajul romanului

• Mesajul romanului: Relatile de

familie nu mereu sunt bazate
pe dragoste necondiționată,
prin prisma banilor vedem
relație toxice și răutate între
membrii familiei, pe când pe
prim plan trebuie sa avem
valorile spirituale.
 Impresii postlecturale
• Am rămas impresionată de acest roman, mi-a păstrat
atenția pe tot parcursul desfășurării acțiunii, recomand
pentru cei care nu au citit sa o facă deoarece în opera
sunt dezvăluite o multitudine de teme, urmărim soarta
unor personaje complexe și deslușirea misterului de ce
Otilia este o enigma.