Negrescu Iana Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938.
• George Călinescu a fost un scriitor, publicist, critic şi istoric
literar, academician român. Acesta este considerat drept unul dintre cei mai importanţi critici literari români din toate timpurile alături de Titu Maiorescu şi Eugen Lovinescu. • Incipitul este unul specific romanului realist. Acesta fixează verific cadrul temporal şi spaţial al acţiunii: „Într-o seară de la inceputul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de liceean, intră pe strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli”.Acţiunea romanului începe cu venirea tânărului orfan Felix Sima la Bucureşti, în casa unchiului şi tutorelui său, pentru a studia medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creşte în casa lui pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, cu intenţia de a o înfia, dar Aglae o consideră un pericol pentru moştenirea fratelui ei.Conflictul romanului se bazează pe relaţiile dintre cele două familii înrudite, cea a lui Costache Giurgiuveanu şi cea a surorii lui Costache, Aglae. Dar asistăm şi la un conflic dintre Felix şi Pascalopol, acesta fiind pentru mâna Otiliei. • Intriga se desfăşoară astfel pe două planuri: Felix o iubeşte pe Otilia fiind gelos pe Pascalopol. Nu poate lua nici o hotărâre în faţa realizării carierei ştiinţifice, pentru care subordonează totul. Otilia, deşi îl iubeşte pe Felix, îl alege pe Pascalopol, bărbatul matur, generos, înţelegător faţă de capriciile feminine • Un alt plan îl reprezintă bătălia pentru moştenirea lui moş Costache- propietar de imobile, restaurante, acţiuni, care-şi apără banii. Clanul Tulea doreşte succesiunea totală, plan periclitat ipotetic de înfierea Otiliei. Amânarea înfierii, de dragul banilor pe de o parte şi de teama de Aglae pe de altă parte, va duce la finalul dramatic al bătrânului prin acţiunea lui Stănică Raţiu, care într-un plan secundar al romanului urmăreşte de la început să parvină, de aceea trăieşte în concubinaj cu Olimpia fiica mai mare a Aglaei. • Pretutindeni prezent, divers informat, amestecându-se oriunde crede că poate obţine ceva bani, Stănică Raţiu provoacă moartea bătrânului avar în momentul în care îi smulge de sub saltea banii acestuia. Personajul este cel care susţine intriga romanului până la rezolvarea în deznodământ. Astfel Olimpia rămâne părăsită, deoarece Stănică pleacă cu Georgeta. Aurica rămâne o nefericită, „fată bătrână” care nu-şi poate face o situaţie, făcând inutil tururi erotice pe Calea Victoriei. Titi după escapada matrimonială se reîntoarce acasă, legănându-se şi pictând cărţi poştale, apatia ducându- 1 sigur la balamuc alături de tatăl său, Simion Tulea. Felix, deşi primeşte semne că Otilia îl iubeşte o pierde până în final, fata căsătorindu-se cu Pascalopol. Felix, părăsit de Otilia, se căsătoreşte şi face carieră devenind profesor universitar. în epilog, aflăm că Pascalopol i-a redat cu generozitate libertatea Otiliei de a-şi trăi tinereţea, iar ea a devenit soţia unui conte exotic, căzând în platitudine. Ea rămâne pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigmă. • Finalul romanului îl prezintă pe Felix, care mânat de amintiri se duce pe strada Antim. Casa lui moş Costache era înnegrită de vreme şi părea nelocuită, cu poarta legată cu un lanţ. El îşi aminteşte de seara când venise pentru prima oară aici, i se pare că vede capul chel al lui moş Costache şi-i răsună în ureche cuvintele de atunci „Aici nu stă nimeni”. Personajul preferat Otilia • Prin Otilia romanul capătă modernitate. Ea sparge tiparele clasice care reunesc un avar, un arivist şi nenumăraţi alţi interesaţi doar de partea materială a oricărei relaţii, ea aduce în prim plan o problematică existenţialistă.Ca personaj, Otilia cea zglobie stă sub semnul dramei feminine, ea aducând în aceeaşi albie gânduri furtunonase, de neimpliniri nemărturisite, de singurătate, de zimbete frânte sau valuri ale unui timp ajuns la ţărm. Tema romanului
• Tema operei este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucureştene de la
începutul secolului XX, ceea ce determină caracterul citadin şi social al operei. Romanul prezintă formarea unui tânăr, care înainte de a-şi face o carieră, trăieşte experienţa iubirii şi a relaţiilor de familie.Titlul operei a fost iniţial „Părinţii Otiliei”, acesta reflectă ideea balzaciană a paternităţii, pentru că fiecare dintre personaje determină într-un fel destinul orfanei Otilia, ca nişte părinţi. Autorul schimbă titlul, iar accentul cade pe Otilia, astfel aceasta devine o enigmă pentru că fiecare personaj din roman o percepe diferit. Mesajul romanului
• Mesajul romanului: Relatile de
familie nu mereu sunt bazate pe dragoste necondiționată, prin prisma banilor vedem relație toxice și răutate între membrii familiei, pe când pe prim plan trebuie sa avem valorile spirituale. Impresii postlecturale • Am rămas impresionată de acest roman, mi-a păstrat atenția pe tot parcursul desfășurării acțiunii, recomand pentru cei care nu au citit sa o facă deoarece în opera sunt dezvăluite o multitudine de teme, urmărim soarta unor personaje complexe și deslușirea misterului de ce Otilia este o enigma.