Enigma Otiliei

De George Calinescu
George Călinescu a fost un scriitor, publicist, critic şi istoric literar, academician
român. Acesta este considerat drept unul dintre cei mai importanţi critici literari
români din toate timpurile alături de Titu Maiorescu şi Eugen Lovinescu.
Romanul „Enigma Otiliei” a lui George Călinescu a apărut în perioada interbelică,
în anul 1938. Acesta este un roman realist de tip balzacian, modernist, obiectiv şi
clasic.
Romanul este specia genului epic in proză, de mare întindere, cu o acţiune ce se
desfăşoară pe mai multe planuri, cu un număr mare de personaje şi un conflict
puternic.
Tema operei este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucureştene de la
începutul secolului XX, ceea ce determină caracterul citadin şi social al operei.
Romanul prezintă formarea unui tânăr, care înainte de a-şi face o carieră, trăieşte
experienţa iubirii şi a relaţiilor de familie.
Titlul operei a fost iniţial „Părinţii Otiliei”, acesta reflectă ideea balzaciană a
paternităţii, pentru că fiecare dintre personaje determină într-un fel destinul
orfanei Otilia, ca nişte părinţi. Autorul schimbă titlul, iar accentul cade pe Otilia,
astfel aceasta devine o enigmă pentru că fiecare personaj din roman o percepe
diferit.
Incipitul este unul specific romanului realist. Acesta fixează verific cadrul
temporal şi spaţial al acţiunii: „Într-o seară de la inceputul lui iulie 1909, cu puţin
înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de
liceean, intră pe strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli”.
Acţiunea romanului începe cu venirea tânărului orfan Felix Sima la Bucureşti, în
casa unchiului şi tutorelui său, pentru a studia medicina. Costache Giurgiuveanu
este un rentier avar, care o creşte în casa lui pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă,
cu intenţia de a o înfia, dar Aglae o consideră un pericol pentru moştenirea
fratelui ei.
 Conflictul romanului se bazează pe relaţiile dintre cele două familii înrudite, cea
a lui Costache Giurgiuveanu şi cea a surorii lui Costache, Aglae. Dar asistăm şi la
un conflic dintre Felix şi Pascalopol, acesta fiind pentru mâna Otiliei.
Modul de expunere predominant în text este naraţiunea. Aceasta este realizată
la persoana a III-a, cu focalizarea zero şi viziunea „dindărăt”, naratorul fiind
omniscient şi omniprezent.
O primă secvenţă narativă semnificativă este reprezentată de vizita Otiliei la
moşie la Pascalopol împreună cu Felix. Pe tot parcursul vizitei, Otilia se plimbă cu
tânărul Sima, se simte bine, astfel Felix primeşte atenţie deosebită. Din care
putem deduce faptul că protagonista avea sentimente mai presus de cele de
rudenie pentru tânarul băiat.
O altă secvenţă narativă semnificativă este reprezentată de întoarcerea Otiliei şi
a lui Pascalopol de la Paris. Cu toate că pe timpul şederii la Paris Otilia a fost
bârfită de rudele sale din familia Tulea, aceasta a ţinut să le ofere cadouri la
întoarcerea acasă. Astfel aceasta dă dovadă de bună creştere.
În concluzie, datorită elementelor prezentate ulterior, putem spune că „Enigma
Otiliei” a lui George Călinescu întruneşte toate notele definitorii unui roman
realist de factură balzaciană prin prezentarea critică a  unor aspecte ale societăţii
de la începutul secolului al XX-lea, prin motivul paternităţii şi cel al moştenirii.